Pagina 3 din istoricul paginii de START

Posibilitati de NAVIGARE

<<< Postãri mai noi ........................ Postãri mai vechi >>>


La pagina de START a site-ului aici

21 februarie 2017
Semnalare de carte interesantã

David Richo - Puterea coincidentei.
Cum ne aratã viata ceea ce avem nevoie sã stim
Editura TREI
Cei mai mulţi dintre noi suntem destul de conştienţi de puterile noastre limitate şi nu atât de conştienţi de potenţialul nostru nemărginit. Acest potenţial este adevăratul nostru sine, o energie necondiţionat şi universal iubitoare, judecând cu înţelepciunea veacurilor şi având putere de vindecare din belşug. Când aceste forţe adormite sunt activate, acţionăm în concordanţă cu ceea ce este mai bun în noi. Totuşi, puterile spirituale pe care le deţinem pot rămâne giganţi adormiţi în psihicul nostru, fără ca vreodată să se manifeste în acţiunile pe care le întreprindem. Atunci, destinul nostru rămâne neîmplinit, iar viaţa noastră poate fi cuprinsă de sentimentul că lipseşte ceva. Sincronicitatea apare pentru a ne trezi şi a ne împlini.

Introducerea aici

Se pare cã este deja epuizatã.

1 februarie 2017

Semnalare carte foarte bunã, INSPIRATÃ, tradusã în sfârsit în româneste:

Julia Cammeron CUM SA ELIBEREZI ARTISTUL DIN TINE.
CALEA ARTISTULUI CATRE O CREATIVITATE SUPERIOARA
Editura Paralela 45

De-a lungul veacurilor, artistii au vorbit despre inspiratie, marturisind ca le vorbea Dumnezeu sau îngerii. În epoca pe care-o traim, astfel de conceptii, precum si aceea ca arta este o experieta spirituala, sunt rareori pomenite. Si totusi, experienta centrala a creativitatii este mistica. Deschizându-ne sufletele catre ceea ce trebuie facut, îl întâlnim pe Dumnezeu.
Fata de munca noastra dam dovada de devotiunea calugarilor, si, întocmai ca si ei, unii dintre noi vor fi vizitati de viziuni, iar altii vor trudi în toate zilele, cunoscând gloria doar de la distanta, îngenunchind în capela, dar neprimind niciodata un Tony, ori un Oscar, sau un premiu National Book. Si totusi, vocea linistita si mica poate sa vorbeasca în noi la fel de tare ca în oricine altcineva.
Astfel ca ne rugam. Câtiva vor cunoaste faima. Onoarea însa îi va vizita pe toti cei care muncesc. Ca artisti, experimentam faptul ca Dumnezeu e în detalii.. Producându-ne arta, ne facem vietile artistice. Producându-ne arta, ne întâlnim direct cu mâna Creatorului nostru.

http://www.edituraparalela45.ro/carte/cum-sa-eliberezi-artistul-din-tine-calea-artistului-catre-o-creativitate-superioara

Câteva fragmente traduse de mine mai demult pe site aici

26 ianuarie 2017

De citit si reflectat:

Oana Moraru : Generatia „work hard” versus generatia „party hard”

Articolul întreg - FOARTE CLAR - se aflã pe platforma REPUBLICA.ro aici:
https://republica.ro/generatia-zwork-hard-versus-generatia-zparty-hard

23 ianuarie 2017

Dr. Maria Hippius Gräfin Dürckheim: Iniţiere şi individuaţie

Iniţierea trebuie să fie urmată de Individuaţie.
Atunci începe adevărata muncă.
Iniţiaţi există mulţi astăzi,
dar ei nu trag nici o concluzie de aici,
din faptul că o altă uşă li s-a deschis.
Adevărata muncă este munca de individuare a omului.

Dr. Maria Hippius Gräfin Dürckheim (1909-2003)
analistă jungiană,
tovarăşa de Cale şi de viaţă a lui K.G. Dürckheim

”Marea Doamnă a psihologiei abisale germane”
(cum o numesc psihoterapeutii formaţi la centrul de la Todtmoss-Rütte)

22 ianuarie 2017

O precizare adãugatã ulterior dupã mai multe lecturi despre individuatie:

Cred cã ceea ce propune KGD este putin, dar esential, diferit de ceea ce propun multi autori pe urma lui C.G.Jung,
atunci când vorbesc despre necesitatea individuatiei fãrã a face acest lucru într-o perspectivã mai vastã, dintr-o ratiune sacrã.
Se pierde din vedere cã Jung însusi a subliniat importanta întâlnirii omului cu Dumnezeu din sufletul sãu.
Si cã nu a recomandat individuatia pentru toatã lumea.
KGD este luminos, pozitiv, constructiv, dãtãtor de sperantã, deschizãtor de orizont.
Nu toate cãrtile despre individuatie îti lasã impresia aceasta pozitivã.

Cred cã citatul urmãtor spune esenta diferentei:

Atât timp cât o învăţătură despre om va vorbi despre „necesitatea individuaţiei“
şi despre necesitatea pentru el de a redeveni un sine întreg (Zusichselberkommenmussen),
fără a fi fondată pe o ştiinţă a vieţii bazată pe experienţa Fiinţei,
ea va fi în pericol să devină ori o dogmatică plată,
ori să se pună în slujba unei „psihoanalize“ care,
în timp ce pretinde că îl conduce spre „libertatea omului“ ,
îl conduce de fapt spre o dezlegare funestă de forţe primitive.

Din Prefaţa cărţii K.G. Dürckheim - Im Zeichen der großen Erfahrung          
Todtmoos im Schwarzwald, November 1950

17 ianuarie 2017

Epifania Fiinţei în fiind este tema fundamentală a vieţii umane...
Das Aufgehen des Seins im Dasein ist das Grundthema des menschlichen Lebens...

Epifania Fiinţei în fiind este tema fundamentală a vieţii umane
şi „marea experienţă”,
prin care percepem participarea noastră la Fiinţă,
este cea care străpunge spre fiinţa noastră autentică,
prin carapacea condiţionată în existenţă de Eu şi de viaţă,
şi de aceea ea este „pivotul” şi
turnanta întregii noastre existenţe.

K.G. Dürckheim - Im Zeichen der großen Erfahrung, pag. 65
Todtmoos im Schwarzwald, November 1950

7 ianuarie 2017

A actiona pornind de la fiintã

A acţiona fără a acţiona nu înseamnă a nu face nimic.
Este o acţiune puternică care se naşte spontan dintr-o stare
în care persoana a devenit transparentă fiinţei sale profunde.
Este starea în care eul se retrage,
în loc să ia locul fiinţei profunde,
în loc să introducă o separaţie între natura sa esenţială şi lume,
substituind forţa sa cu cea care vine din fiinţa sa profundă.

K.G. Durckheim - Wunderbare Katze und andere Zen-Texte
(Merveilleux chat et autres recits Zen)
Mai mult aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/

4 ianuarie 2017

Exercitiul mijlocului just



Hara este într-un fel liniuta de unire dintre
fiinta supraterestra si existenta biografica,
între trairea unitatii originare si marturia ei puternica în lume.
De aceea dezvoltarea, consolidarea si activarea Harei sunt aspecte esentiale ale practicii Zen.

K.G. Durckheim - Merveilleux chat et autres recits Zen

Mai mult aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot

2 ianuarie 2017

Obiectivul oricărei maturizări este fructul pe care ea îl produce.
Care este fructul maturităţii umane? Persoana transformată.
Dar ce înseamnă aici transformare? Este eliberarea de eul înlănţuit de lume şi unificarea cu natura noastră profundă care încarnează în noi fiinţa divină.



Esenţa din sine nu este obiectul unei credinţe pioase, ci poate să devină o experienţă dintre cele mai profunde. Această experienţă este ceea ce vizează Zenul, o experienţă care bulversează totul şi în care fiinţa care suntem fundamental, adică în natura noastră esenţială, dar de care suntem separaţi în conştiinţa noastră, ni se revelează. Este experienţa bulversantă a fiinţei în străpungerea sa spre natura sa esenţială şi în irumperea acestei naturi esenţiale. Este experienţa trezirii din nebunia conştiinţei materiale şi contradictorii, cea care determină viziunea noastră „naturală” despre lume, nu admite ca real decât ceea ce se adaptează ordinii conceptelor noastre şi face actele noastre dependente de ceea ce ştim face sau cunoaşte.
Trezirea la realitatea esenţei noastre, numită dintotdeauna marea iluminare, este evenimentul decisiv în viaţa unei fiinţe umane. Este evenimentul care marchează marea cotitură. Vechiul Adam moare şi o fiinţă umană nouă se naşte. În Zen acest eveniment este numit satori.

K.G. Durckheim - Merveilleux chat et autres recits Zen

Mai mult aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2017/01/sensul-zenului.html



1 ianuarie 2017

La multi ani!

Prima postare din an:
K.G. Durckheim - Sensul Zenului
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2017/01/sensul-zenului.html
De ce ne intereseazã pe noi asa ceva...
Pentru cã ne intereseazã maturitatea umanã...

Dacã doriti sã recititi...
Mesajul de An Nou 2016 al lui Francis Dekeyser,
presedinte al Comunitãtii Betahnie, Gorze, Franta
aici

31 decembrie 2016

Creativitate în era algoritmilor

Semnalez un articol interesant pe CONTRIBUTORS de Adrian Stan
despre mediul nostru personalizat de toatã ziua

Un flux informational polarizat întãreste ceea ce suntem si eliminã ceea ce am putea deveni. De la stiri pâna la divertisment, informatia care ne este prezentata este din ce în ce mai mult croita pentru noi, eliminând accidentele atat de necesare procesului creativ, dezvoltarii individuale si pluralismului de opinie.

A se citi aici:
http://www.contributors.ro/editorial/creativitate-in-era-algoritmilor/



30 decembrie 2016

În tirul cu arcul, ca şi în învăţarea oricărei arte, important, în cele din urmă, nu este ceea ce iese, ci ceea ce intră! Adică ceea ce intră în om.
Chiar şi a te antrena pentru o performanţă exterioară serveşte devenirii fiinţei interioare.
Şi care este cel mai mare pericol pentru această fiinţă interioară?
Este acela de a te menţine în ceea ce ai devenit!
Fiinţa umană trebuie să se menţină în creştere,
şi să crească mereu,
fără sfârşit!”

K.G. Durckheim - Merveilleux chat et autres recits zen
Un fragment din aceastã carte este în curs de traducere. Zilele acestea va fi gata.
Este cartea care contine si povestirea despre arta pisicii minunate...

Vã doresc un AN NOU FERICIT în care sã cresteti !

23 decembrie 2016



Vã doresc Sãrbãtori Fericite !

20 decembrie 2011

Reamintesc, si în acest an, pentru vizitatorii nou veniti,

PAGINI de CRÃCIUN pe site:

Dino Buzzati - Poveste de Craciun (aici)

Selma Lagerlof - Noaptea Sfântã(aici)

Michel Tournier - Gaspar, Melhior & Baltazar - fragmente (aici)

Poezie româneascã: (aici)

Si un Powerpoint DE CRÃCIUN cu animatie aici

Jean-Yves Leloup - Viata lui Isus povestitã de un arbore aici

Preot Pascal Sauvage - Mesaj de CRÃCIUN (2015) aici

19 decembrie 2016

Editura HERALD a tradus o nouã carte de Alice Miller, Pentru binele tãu.
Detalii cãrti de Alice Miller la Editura HERALD aici:
https://www.edituraherald.ro/autori/alice-miller

Cartea Pentru binele tau este un semnal de alarma pentru parinti, dar si pentru adulti in general: metodele rigide sau violente de educatie, reprimarea impulsurilor firesti ale micutilor nu sunt in niciun caz „pentru binele copilului”, asa cum se afirma de obicei. Asa cum atrage atentia autoarea, societatea noastra traieste intr-o stare de negare, idealizand rolul parintelui si al educatorului si minimalizand durerea copilului umilit, maltratat, redus la rolul de instrument al nevoilor parintesti. Rezultatele acestei atitudini sunt astazi mai vizibile decat oricand: crime in masa, razboaie, atentate, sinucideri. Iesirea din acest impas nu este usoara, dar va aduce cu sine o libertate emotionala salvatoare.
Ioana Socolescu

14 decembrie 2016

Recomandare de carte bunã:

Marie-Louise von Franz - Visele si moartea.
Ce ne spun visele muribunzilor
din colectia PHILEMON a Editurii NEMIRA

Visele muribunzilor arată că inconştientul, adică lumea instinctelor noastre, nu pregăteşte conştiinţa pentru un sfârşit definitiv, ci mai degrabă pentru o transformare profundă şi, deci, pentru o continuare a procesului vieţii, pe care, însă, nu ne-o putem reprezenta cu mijloacele noastre obişnuite. Temele şi structurile de simboluri din aceste vise se regăsesc în doctrinele diferitelor religii despre viaţa de dincolo de moarte şi, tot în ele, regăsim un impresionant număr de imagini mitice.

Marie-Louise von Franz - Visele si moartea. Ce ne spun visele muribunzilor
Editura NEMIRA, pag.211

Cititi mai mult aici

Pe bunã dreptate se spune cã M.L. von Franz este mai jungianã decât Jung...
Pagina de pe site a lui Marie-Louise von Franz,
unde veti gãsi si alte fragmente din cãrtile sale,
inclusiv din cele trei cãrti ESENTIALE traduse de Editura HERALD se aflã
aici
E de o eruditie coplesitoare... A se vedea cartea SPIRIT SI MATERIE, Editura HERALD.

5 decembrie 2016
Problema Puer Aeternus de Marie-Louise von Franz

A trăi în ignoranţă este un act masculin şi feminin deopotrivă, a nu înţelege „de ce” şi „cum” se poate realiza evoluţia psihică şi transmutarea spre o altă amenajare a vieţii interioare e un fenomen masculin şi feminin deopotrivă. Neconştientizat, arhetipul eternului copil devine un demon al distrugerii celor mai înalte calităţi sufleteşti şi, în cele din urmă, al morţii, pentru că orice ego are ca scop final moartea protagonistului arhetipal, dar propria lui supravieţuire. În deplin acord cu mentorul său, Carl Gustav Jung, Marie-Louise von Franz spune limpede că avem o soluţie, există căi de a ieşi din această regretabilă realitate, dar e necesar efortul transformării, e inconturnabilă strădania smulgerii din posesia puterilor arhetipale negative, e stringentă evoluţia psihică, accesul la o realitate umană mai înaltă, trăirea vieţii într-un alt registru axiologic, includerea vieţii într-o perspectivă mai amplă, care include şi viaţa de după moarte.

Din studiul introductiv care prefaţează cartea Problema Puer Aeternus de Marie-Louise von Franz,
din colecţia Philemon de la Editura NEMIRA, 2016,
studiu intitulat Puer aeternus – de la idealizare la demascare şi scris de Lavinia Bârlogeanu, coordonatoarea colecţiei.
Toatã colectia PHILEMON este bine prefatata, un lucru foarte util pentru cititor.

O altfel de lecturã, din perspectiva psihologiei profunzimilor, a cãrtii lui Saint-Exupery, Micul Print.

27 noiembrie 2016

A trãi si a descoperi povestea esentialã de viatã
un capitol din cartea
Robert Moss - Visul activ, Editura NEMIRA

Trăim prin povesti. Primii si cei mai buni învăţători din viaţa noastră si din evoluţia omenirii ne educă si ne inspiră spunându-ne poveşti. Povestea e drumul cel mai scurt către sensul lucrurilor, precum si modul nostru cel mai uşor de a ne aminti şi de a purta cu noi sensul pe care îl descoperim. O poveste bună trăieşte înăuntrul şi în afara timpului si ne oferă indicii despre o lume a adevărului de dincolo de lumea faptelor.

Conştient sau inconştient, poveştile ne conduc vieţile. Dacă nu suntem conştienţi că trăim o poveste, probabil că am rămas blocaţi într-una limitată si presantă, o poveste pe care definiţiile si aşteptările altora o leagă strâns în jurul nostru. Atunci când căutăm să ajungem la o poveste esenţială de viaţă, intrăm în contact cu surse imense de vindecare, creativitate si curaj.

Un fragment din carte poate fi citit aici

24 noiembrie 2016

Un autor si o carte, pe care tocmai o citesc,
despre Povestea mai Mare, din care facem cu totii parte,
în termeni de Sine si ego:

Edward F. Edinger - Ego si arhetip.
Individuarea si functia religioasã a psihicului
din aceeasi colectie, PHILEMON, a Editurii NEMIRA

Sinele este centrul ordonator si unificator al întregului psihic (conştient şi inconştient), exact aşa cum ego-ul este centrul personalităţii conştiente. Sau, cu alte cuvinte, ego-ul reprezintă sediul identităţii subiective, în timp ce Sinele este sediul identităţii obiective. Astfel, Sinele este autoritatea psihică supremă şi subordonează ego-ul.
...
Din moment ce există două centre autonome ale fiinţei psihice, relaţia dintre acestea devine vitală. Relaţia ego-ului cu Sinele este una foarte problematică şi corespunde aproape în totalitate cu cea dintre om şi Creatorul său, aşa cum este descrisă în miturile religioase.

Edward F. Edinger - Ego si arhetip. Individuarea si functia religioasã a psihicului

Un fragment din carte poate fi citit aici

12 noiembrie 2016

Semnalez o colectie de carte de psihologie jungianã la Editura NEMIRA:
colectia PHILEMON,
coordonatã de Prof. univ. Lavinia Bârlogeanu.

Detalii de vãzut aici: http://philemon.ro/


Mai jos un fragment relevant dintr-un interviu cu Lavinia Bârlogeanu intitulat:
„Nu exista vise stupide, exista oameni care nu le pot întelege“.

Calea lui Jung poate fi urmata si de altii?

Da, este urmata si de altii, de catre cei care au nevoie si de altceva decît de o adaptare la viata sociala. În general, oamenii care vor sa se pregateasca ei însisi, printr-o munca interioara, pentru lucruri esentiale, includ aici si moartea, acei oameni carora nu le mai ajunge sau nu li se mai pare destul de ofertanta Biserica pentru ceea ce au de facut în privinta evolutiei lor spirituale, cei care nu mai vor sa-si lase sufletul în grija pastratorilor de suflete. Cea mai mare criza a lumii de astazi este criza spirituala. Degeaba te duci la biserica si lasi totul în seama preotului. Nimeni din exteriorul nostru nu poate face munca pe care ar trebui s-o faca fiecare cu sine. Tipul de interdictie si restrictiile bisericii, toata filozofia binelui si a raului pe care o propovaduieste sînt profund neadaptate realitatii umane. Jung spunea: prefer sa fiu întreg decît sa fiu bun. Nu trebuie sa ne mistificam, e nevoie sa ne aratam asa cum sîntem. Esenta umana presupune si acceptarea Raului, a Umbrei.

Interviul poate fi citit integral aici:
http://philemon.ro/


18 ianuarie 2017
O precizare adãugatã ulterior dupã mai multe lecturi:

Cred cã ceea ce propune KGD este putin, dar esential, diferit de ceea ce propune C.G. Jung,
desi amândoi sustin necesitatea individuatiei.

Cred cã citatul urmãtor spune esenta diferentei:

Atât timp cât o învăţătură despre om va vorbi despre „necesitatea individuaţiei“
şi despre necesitatea pentru el de a redeveni un sine întreg (Zusichselberkommenmussen),
fără a fi fondată pe o ştiinţă a vieţii bazată pe experienţa Fiinţei,
ea va fi în pericol să devină ori o dogmatică plată,
ori să se pună în slujba unei „psihoanalize“ care,
în timp ce pretinde că îl conduce spre „libertatea omului“ ,
îl conduce de fapt spre o dezlegare funestă de forţe primitive.

Din Prefaţa cărţii K.G. Dürckheim - Im Zeichen der großen Erfahrung          
Todtmoos im Schwarzwald, November 1950

9 noiembrie 2016

CALEA ESTE TINTA

Un interviu cu Karlfried Graf Durckheim, la aproape 90 de ani, luat de psihanalistul Pierre Willequet

Graf Dürckheim, prin toată opera Dvs, prin dialoguri şi conferinţe, ne sugeraţi o ascultare, o mare prezenţă faţă de sine. Aţi putea să ne precizaţi ce este această prezenţă faţă de sine?

Pentru a răspunde la această întrebare este necesară distincţia dintre „eul existenţial” şi „Sinele sau fiinţa esenţială”. Când vorbesc despre prezenţa faţă de sine, vorbesc despre contactul pe care-l avem cu profunzimea noastră, cu fiinţa care SUNTEM. Există fiinţa pe care o AVEM, este cea care vrea să fie în formă bună, într-o sănătate bună, să se protejeze de dificultăţi… este fiinţa existenţială. Şi apoi există cu totul altceva, este prezenţa Divinului din om şi când vorbesc despre Divinul din om vorbesc despre ceva foarte natural, adică profunzimea, conştiinţa interioară care se revelează într-o experienţă mistică. Fiecare persoană care se află pe Cale a avut cele puţin o dată o experienţă de acest ordin, urmare căreia aude o mică voce care îi spune „acea trăire nu a existat numai pentru ca tu să-i păstrezi o frumoasă amintire… porneşte la Drum, pune un exerciţiu pe mijlocul Drumului şi încearcă să devii cel care, în viaţa de toate zilele, în existenţă, este o mărturie a Supranaturalului(l’Au-delà). În măsura în care devii aceasta, tu eşti o persoană, adică o fiinţă prin care „răsună”, ca să spunem aşa, Divinul care suntem în profunzimea noastră.”
...
...
Cuvântul „Cale” se aude din ce în ce mai des; care este sensul lui pentru Dvs?

Calea exprimă o atitudine a omului în care el nu se opreşte niciodată din travaliul pe care îl are de făcut asupra sa. O atitudine în care el nu se lasă dirijat unilateral de fiinţa sa existenţială care vrea să poată să facă, să ştie, să poată multe lucruri, să câştige bani, să se lupte pentru o poziţie bună în societate, ci începe să-şi asculte Fiinţa sa esenţială care, prin experienţa mistică, ne pune exact pe Cale, manifestând în lume originea noastră divină.

A deveni martor al Divinului în lume, prin calitatea pe care o încarnăm? Prin forma care suntem?

În tot ceea ce este, în tot ceea ce facem. Este vorba de a exprima Divinul care nu este o idee, ci o experienţă pe care am trăit-o noi înşine, o experienţă care ne revelă pe noi nouă înşine, o experienţă care este numită mistică. Adesea aud spunându-se „aceasta nu este DECÂT mistică”, ca şi cum ar fi vorba despre ceva care nu ar avea realitate. Dimpotrivă! Noi trăim aceste experienţe în realitatea noastră profundă şi tocmai conţinutul acestei realităţi profunde trebuie să-l exprime bărbatul, femeia în viaţa sa şi martorul Divinului în viaţă este o persoană. În acest sens putem spune că Isus a fost prima persoană pentru că toată viaţa sa nu a fost decât o unică mărturie a Tatălui. Martorul Divinului în existenţă este o persoană. Actualmente, există mulţi oameni, şi foarte puţine persoane.

Pentru persoana care se angajează pe Cale, care sunt criteriile unei autentice căutări spirituale, cum ştim ce drum să apucăm?

Criteriul este înainte de toate sacrificiul pe care suntem capabili să-l facem din intenţiile si dorinţele" micului eu" . Omul, în „micul său eu”, poate fi un excelent tată de familie, un soţ fidel, un bun patriot, un om dotat cu un remarcabil simţ etic, fără să fi fost vreodată atins de Supranatural. În schimb, puteţi întâlni de exemplu un artist care, din punct de vedere moral, poate da multora motive de critici şi totuşi să aibă o profundă relaţie cu Supranaturalul şi care este cu adevărat, în munca sa de artist, reprezentant al Fiinţei esenţiale. De cum un om este cuprins de calitatea esenţială a vieţii, el a început deja Calea.

Cititi întreg interviul tradus AZI în româneste pe blogul lui KGD aici:

http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro

7 noiembrie 2016

A medita? Moment de oprire!

Repede! Mai repede! Măriţi ritmul!

Cuvântul „oprire” este astăzi, în lumea întreprinderilor, înţeles ca o ofensă adusă injoncţiunii : a fi performant.

În acelaşi timp, citesc că meditaţia este propusă responsabililor cu managementul diverselor sectoare de întreprindere „pentru ca ei să-şi poată „asuma” stresul cu care sunt confruntaţi zilnic..!.” Găsesc această propunere dăunătoare şi periculoasă.
De fapt, a medita în scopul de a putea menţine,
în numele unor interese existenţiale şi materiale,
un ritm de muncă absurd şi abrutizant  -
fără a mai resimţi simptomele care au drept cauză această manieră de a acţiona –
este periculos pentru sănătate.

Jacques Castermane - Newsletterul din noiembrie 2016

Citii integral pe blogul lui KGD aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2016/11/a-medita-moment-de-oprire-jacques.html

15 octombrie 2016

O carte pe care tocmai o citesc...
si nu pot decât sã o recomand...
despre C.S.Lewis si lumea lui imaginativã...
O continuã cãutare a EXPRESIEI MAXIMALE pentru a reda Marea Poveste...

In viziunea lui Lewis, povestea Narniei are capacitatea de a vrăji din nou o lume dezvrăjită. Ne ajută să ne imaginăm propria lume într-un mod inedit, Aceasta nu este o formă de escapism, ci un mod de a discerne niveluri de sens şi valori mai profunde în lucrurile pe care deja le ştim. Aşa cum arată Lewis, cititorul unor astfel poveşti pentru copii nu „dispreţuieşte pădurile adevărate" doar fiindcă „a citit despre păduri fermecate"; dimpotrivă, noul mod de a vedea lucrurile „face ca toate pădurile reale să fie puţin fermecate".
...

Nu putem înţelege fascinaţia pentru Narnia fără să înţelegem felul în care, în general, povestirile schimbă modul în care înţelegem realitatea şi locul nostru în această realitate. Cronicile din Narnia rezonează puternic cu o profundă intuiţie umană că povestea noastră personală se înscrie într-o naraţiune mult mai cuprin­zătoare, care, odată înţeleasă, ne ajută să ne vedem situaţia într-un mod nou şi mai semnificativ. Ni se ridică un văl de pe faţă, ni se deschide o poartă, cortina este dată la o parte - ni se dă voie să pătrundem într-o lume nouă. Vedem cum povestea noastră se integrează într-o poveste mult mai amplă, fapt care ne ajută să înţelegem în ce fel ne înscriem în această ordine mai cuprinzătoare şi rolul pe care noi înşine îl putem juca.
La fel ca Tolkien, Lewis cunoştea bine puterea imaginativă a „miturilor" - povestiri care încearcă să răspundă la întrebările: cine suntem, unde ne aflăm, de ce s-a stricat mersul lumii şi ce se poate face în acest sens. Tolkien a folosit mi­tul pentru a-şi impregna Stăpânul inelelor cu o stranie „neasemănare", cu un aer de mister şi vrajă, care face aluzie la o realitate dincolo de ceea ce raţiunea umană poate cuprinde. Lewis a observat că binele şi răul, pericolul, suferinţa şi bucuria se văd mult mai limpede când sunt „cufundate într-o poveste". Prin „realismul [lor] evocator", povestirile asigură un mod de a pătrunde structura de adâncime a lumii noastre, atât la nivel imaginativ, cât şi raţional.

Alister McGrath - C.S. Lewis. O viatã, Editura Newordpress, Arad, 2015,
trad. Natan Mladin

Câteva fragmente din carte, postate astãzi, pot fi citite aici

8 octombrie 2016

Am postat NOTA TRADUCÃTORULUI la cartea recent apãrutã,
K.G. Durckheim - Strãpungerea spre fiintã. Etapele maturitãtii umane
AICI

26 septembrie 2016


A apãrut cartea lui K.G.Durckheim
Strãpungerea spre fiintã.
Etapele maturitãtii umane.



Detalii pe site-ul Editurii HERALD aici:
https://www.edituraherald.ro/carti/etapele-maturitatii-detail


Unii se vor intreba daca maturitatea nu este un privilegiu rezervat senectutii.
Maturitatea nu este nici expresia unei predispozitii fericite, nici fructul natural al senectutii, ci rezultatul unui travaliu pe care omul il indreapta asupra sa.

Care este prima conditie in vederea dobandirii maturitatii? A recunoaste cu toata onestitatea ca ea ne lipseste. Trebuie sa luam limpede cunostinta de rezistentele noastre indreptate impotriva cresterii noastre interioare. Numai atunci vom avea acces la surse. Adversarul, necesar totusi, este Eul care separa si divizeaza; iar sursa este fiinta noastra esentiala, obturata insa de Eu. A asculta vocea ei, a o intercepta nu doar in orele linistite, ci de-a lungul cotidianului dificil, chiar si in mijlocul muncii mecanizate, aceasta este munca noastra de prima necesitate.

Fara aceasta dezvoltarea a sufletescului esential uman, omul ramane, oricare ar fi gradul de dezvoltare a aptitudinilor sale practice sau profesionale, doar jumatate de om, si aceasta inseamna imatur.

Majoritatea nu stiu ca aceasta lipsa de maturitate este extraordinar de raspandita in societate si ca ea este cauza multor esecuri atat pe plan personal, cat si pe plan familial (cresterea copiilor) si, deloc mai putin, pe plan social: lipsa de maturitate a barbatilor si a femeilor care ocupa posturi de prim-plan este cauza unei multitudini de ravagii in viata celor care sunt incredintati responsabilitatii lor.

Karlfried Graf Dürckheim

27 septembrie 2016

Imagini din BARCELONA AICI




Pavilioanele Guell_Gaudi din Barcelona

18 septembrie 2016


Daniel Pennac
Necazuri cu şcoala… recomandare de lectură…


AICI

13 septembrie 2016



Poze cu diverse posturi de meditatie.
Pozitii corecte si incorecte de meditatie.
AICI:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro

10 septembrie 2016

Terapeutica pragmatică şi terapeutica iniţiatică

Există, pe de o parte, terapeutica pragmatică, care până în prezent a predominat fără a fi pusă în discuţie, şi, pe de altă parte, terapeutica iniţiatică care este în curs de dezvoltare. Adjectivul iniţiatic vine de la latinul initiare care vrea să spună: a deschide poarta care duce la ceea ce este secret. Ceea ce este secret este omul însuşi în esenţa sa, în fiinţa sa esenţială. Prin fiinţă esenţială înţelegem modul particular în care FIINŢA, componentă supranaturală a omului, este prezentă în fiecare individ şi ar vrea să se manifeste în lume în el şi prin el. A ajunge la manifestarea acestei prezenţe este dorinţa profundă, speranţa şi datoria fundamentală a omului. De îndeplinirea acestei datorii depinde în cele din urmă fericirea veritabilă şi vindecarea veritabilă.
Terapeutica pragmatică se preocupă în definitiv de „a şti să faci” – a şti să acţionezi, să te lupţi, să înţelegi, să dai formă, să lucrezi, să te adaptezi, să iubeşti etc. – pe scurt, de capacitate şi de eficacitate. Terapeutica iniţiatică se adresează omului considerat independent de capacităţile lui de randament şi de eficacitate în lume, omului dornic să realizeze împlinirea fiinţei lui; ea vizează transparenţa şi maturitatea.

Cele două forme de suferinţă corespund celor două datorii fundamentale ale omului. Una constă în a înfrunta lumea într-un mod care este just, a se adapta acolo şi a şti să se impună în ea, a o stăpâni şi a o modela ca pe un obiect şi ca pe o comunitate. Cealaltă datorie ne cere să urmăm calea interioară care duce la fiinţa noastră esenţială şi să ne maturizăm lăuntric înaintând pe calea iniţiatică a sufletului pentru a ne realiza adevăratul sine. Numai cu condiţia de a fi conştienţi de aceste două datorii cât şi de tot ceea ce presupun ele şi de a îndeplini exigenţele implicate de una sau de alta poate omul să fie un om întreg.

...toate suferinţele condiţionate de lume dispar atunci când se naşte interioritatea necondiţionată...

K.G. Durckheim - Exercitii initiatice asupra corpului

Cititi întreg capitolul tradus aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro

1 septembrie 2016

Exercitii initiatice asupra corpului...

Nu stiu dacã existã cineva care sã nu fie vizat /interesat de aceastã "poveste" pragmaticã si totusi "miraculoasã"...

Omul care este „acolo” la modul just este deschis lumii fără a se fi predat ei; este recules în sine, fără a fi închis faţă de lume. Este decontractat fără riscul de a fi dizolvat şi are tonusul dezirabil fără a fi contractat. Modul just de a fi „acolo” depinde totdeauna de instalarea persoanei în centrul său, adică în centrul de greutate adecvat. Când acesta din urmă este plasat prea sus, experienţa arată că omul îşi afirmă eul fără să aibă cu adevărat încredere în sine, ceea ce provoacă o stare de tensiune. Această stare este întotdeauna expresia unei predominanţe a eului care dăunează totalităţii fiinţei şi realizării de sine şi care poate să traducă fie o lipsă de încredere în viaţă, fie anxietatea, fie o stare de alertă permanentă sau, mai mult, o iluzorie suficienţă. Toate acestea sunt legate de o lipsă de stabilitate a persoanei, atât din punct de vedere fizic, cât şi psihic şi intelectual. În plus, orice atitudine tensionată cu deplasarea centrului de greutate în sus ameninţă necontenit să basculeze în starea opusă, adică să cadă în disoluţie, moliciune, vlăguire.
Atitudinea justă, ca şi atitudinea falsă, se reflectă în maniera justă sau în maniera falsă de a sta în picioare, aşezaţi sau de a merge.


a. Statul în picioare tensionat.
Centrul de greutate este plasat prea sus (un pic exagerat).

b. Statul în picioare corect.
Omul îşi menţine centrul de greutate la locul potrivit, el posedă baza sigură care îl leagă, ca printr-o rădăcină, în mod ferm de pământ, îl tratează şi îl lasă să se dezvolte şi să „fie acolo” în mod natural. Într-o asemenea poziţie, ele este în măsură să înfrunte toate furtunile fără să-şi piardă curajul. Cel care posedă Hara nu se clatină atunci când i se aplică o lovitură în spate. Fără Hara el s-ar prăbuşi. Datorită Harei, el este decontractat, deschis lumii şi fără afectare. El poate să aibă atitudinea care corespunde exact naturii sale profunde.

K.G. Durckheim - Exercitii initiatice în psihoterapie

Iatã încã o carte care ar trebui tradusã în româneste!
De mare folos ar fi pentru multi.

Toatã povestea - încã în lucru - o puteti citi pe blogul lui KGD aici:

http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro

29 august 2016


Hermann Hesse - Siddhartha

Câteva mici fragamente aici

28 august 2016

Noul program al sesiunilor de la Centre Bethanie, Gorze, France aici:
http://www.centre-bethanie.org/compression/bethanie_programme.pdf

27 august 2016

Marguerite Yourcenar - CU OCHII DESCHSI, Editura Curtea veche

Sã fii printre sfinti când Dumnezeu a murit
*
... Nu am deloc impresia că Fiinţa Eternă a murit, în orice fel am alege să numim nenumitul...

Ceea ce moare sunt formele, totdeauna limitate, pe care omul i le dă lui Dumnezeu. 
*
M-am gândit deseori cum ar putea fi educatia copilului.
*

AICI

23 august 2016

O carte care chiar meritã cititã:

Anita Moorjani - Am murit si m-am descoperit pe mine însãmi.
Cãlãtoria mea de la cancer la vindecarea profundã, trecând printr-o experientã în apropierea mortii.

În cartea de fatã Anita povesteste tot ce a învãtat în timpul experientei sale în apropierea mortii despre boalã, vindecare, teamã, iubirea de sine si mãretia sublimã care reprezintã esenta fiecãrui om.

La finalul cãrtii este o serie de întrebãri primite de autoare de la cititori si rãspunsurile ei.
Iatã una dintre ele:
Î : Am auzit multi oameni vorbind despre importanta iertãrii.
În timpul experientei tale în apropierea mortii ai constatat cã trebuie sã ierti foarte mult?

R: În lumea de dincolo starea de claritate este atât de acutã încât iertarea capãtã un cu totul alt înteles. Cu aceastã ocazie, am înteles cã singura persoanã pe care nu o iertasem cu adevãrat pe Pãmânt am fost eu însãmi, nu ceilalti oameni. Pe de altã parte, nu am simtit nicio judecatã negativã pentru asa-zisele mele greseli, ci doar o întelegere deplinã referitoare la actiunile mele.

O experientã din care veti afla multe lucruri interesante,
unele neasteptate sau altfel decât cele din povestile pe care ni le spunem de generatii.

Despre fiinta noastrã interioarã care se sufocã în noi de atâta adaptare la asteptarile celor din jur uneori.
Despre unicul necesar: a fi noi însine, cei adevãrati...

Detalii carte pe site-ul editurii Adevãr Divin aici:
http://www.divin.ro

15 august 2016

Un fragment din cartea lui Vasili Kandisnky
Despre Spiritual în artã, si în arta picturii în special

Triunghiul spiritual al umanitãtii
O imagine elocventã despre cum se petrece înaintarea cãrutei umanitãtii recalcitrante...
AICI

1 august 2016

In memoriam
Regina Ana a României
1923-2016

"Viata poate fi frumoasã..."

"Nu suntem o familie în care se plânge.
Ar fi prea putin..."




În emisiunea Eugeniei Vodã Profesionistii de aici :

https://www.youtube.com/watch?v=nwMQnFUwXQc

2 august 2016

"Fiecare om este propriul sãu salvator.
Salvarea este numai prin efortul personal."
o spune explicit atât R.H. Benson de dincolo
cât si si K.G. Durckheim prin toatã opera sa.

La urma urmei revelatiile de dincolo ale lui R.H. Benson (de AICI)
nu fac decât sã confirme justetea viziunii lui Durckheim despre om, viatã, Dumnezeu.
Si sã infirme o multime de fictiuni religioase inventate de om care nu fac decât sã-l îndepãrteze de realitatea sa.
Fictiuni care erau poate necesare atât timp cât nivelul de autocunoastere al omului nu era cel de azi,
când vedem bine cum ni se formeazã (si mai ales deformeazã) imaginea de sine, despre viatã, despre Dumnezeu.

Dacã în lumea de dincolo LEGILE NATURALE sunt suverane,
atunci nici aici, în lumea fizicã, nu poate fi altfel.
Si, în consecintã, asteptãm mai putine "miracole" gratuite de sus, de la sfinti, "prin credintã" etc
si acordãm mai multã atentie la ceea ce suntem, la ceea ce trebuie sã devenim.

Putem intra încã de aici în Realitatea lumii de dincolo - spune K.G. Durckheim.
Ne putem ancora în aceastã Realitate, mai exact. Acesta este maximul care se poate face în lumea aceasta.
Calea pe care o propune Durckheim este cea a constientizãrii si a sporirii ei.
R.H. Benson subliniazã acelasi punct de cotiturã de unde poate începe evolutia spiritualã a cuiva:
constientizarea realitãtii de fond, adevãrul de dincolo de fatadã.

Omul este sortit evolutiei spirituale.
Dumnezeu vrea ca omul sã reuseascã.
Omului îi revine sã-si clarifice ceata care îi întunecã aceastã imagine despre Dumnezeu.


31 iulie 2016

ultima adaugare: orele 20:00...

Alte secvente din lumea de dincolo

Pentru început ne putem da seama de "justetea" imaginii noastre despre cei ajunsi la "odihna vesnicã"...

Proiect pentru viitoarea mea activitate
Trebuie să amintesc că eu nu ceream pur şi simplu să revin la nivelul lumii fizice pentru a-i arăta că încă trăiesc!  Eu doream să desfac un lucru pe care mi-ar fi plăcut să nu-l fi făcut niciodată. Şi îmi dădeam seama că această sarcină nu putea fi îndeplinită într-o clipă. Nu puteam niciodată să şterg această carte, dar puteam să-mi liniştesc spiritul arătând adevărul, aşa cum îl cunoşteam acum, lumii de pe pământ.

R.H. Benson - Viata în lumea invizibilã

AICI


29 iulie 2016

Despre distractiile din lumea spiritualã...

...spre deosebire de lumea fizică,
piesele noastre de teatru oferă o soluţie cu adevărat fericită la fiecare problemă –
soluţie pe care pământul este prea orb ca s-o adopte.
AICI




28 iulie 2016

Alte impresii din lumea de dincolo...

Cum altfel am afla mai clar cum sã trãim, în ce directie sã ne îndreptãm în viatã, care este tinta de atins?...

Nu stiu dacã ati observat cum viziunea lui K.G. Durckheim despre om se potriveste perfect
cu cerul descris de cei care relateazã din lumea de dincolo:
scopul vietii este dezvoltarea personalã;
efortul uman se impune în acest sens;
fãrã acest efort personal si constient nimic nu se întâmplã,
nici o realizare a propriei persoane.
Jargonul religios de un fel sau altul nu duce la nici o realizare realã.
Este mai mult o escamotare a realitãtii pe care nu o privim direct în fatã.


Dumnezeu nu este mai aproape de noi în lumea spirituală
decât este de voi în lumea terestră.
Dar noi suntem mai apropiaţi de El
pentru că, printre alte lucruri,
vedem mai limpede Mâna Divină în această lume
şi expresia Spiritului Său.

R.H. Benson... de dincolo... în capitolul O vizitã...
Putem deduce cine este înaltul personaj care este vizitatorul...
AICI


27 iulie 2016

Vesti bune, multasteptate, de la Editura HERALD:
Se apropie publicarea cãrtii
Strãpungerea spre Fiintã.
Etapele maturitãtii umane
de K.G. Durckheim

24 iulie 2016
Un moment festiv din lumea de dincolo...
traducerea unui capitol din R.H. Benson, O vizitã,
din volumul Viata în lumea nevãzutã...
din care se va vedea de ce spun eu cã CERUL NU ESTE RELIGIOS...
desi este fundamental profund religios...

Am spus deja că aici, în lumea spirituală, există comunităţi care aparţin aceloraşi religii. Ne-am putea gândi aşadar că nici lumea spirituală nu stă mai bine în acest sens decât lumea fizică. Dar când lumea de pe pământ va fi cu adevărat iluminată, aceste comunităţi de aici vor dispărea. Orbirea şi stupiditatea lumii terestre sunt cauza existenţei lor aici. Acestor religii li se acordă toleranţă; şi ele ar trebui, de asemenea, să se exerseze în toleranţă, altfel ele vor fi măturate de aici. Ele nu trebuie să încerce niciodată să influenţeze ori să forţeze un suflet să creadă în doctrinele lor eronate. Ele trebuie să se ocupe de ceea ce le priveşte pe ele însele; membrii lor sunt pe deplin şi absolut liberi să practice religia lor în mediul lor. Adevărul îi aşteaptă pe pragul bisericilor lor, în momentul ieşirii din ele şi nu în momentul intrării în ele.

Când în cele din urmă un suflet percepe inutilitatea credinţelor sale religioase, el se detaşează imediat de ele. Devenit liber, şi cunoscând adevărul complet – care nu are nici credeu-ri nici porunci ecleziastice - , el îşi oferă gândurile Tatălui Ceresc, şi le oferă exact aşa cum îi vin în minte: libere, sincere, simple, dezbrăcate de orice jargon şi izvorâte din adâncul inimii.

AICI

7 iulie 2016

In legãturã cu cãrtile despre VIATA DE DINCOLO: o concluzie...

Am terminat de citit cele douã cãrti întocmite de Allan Kardec, traduse si în româneste,
CARTEA SPIRITELOR si CARTEA MEDIUMILOR, iar în total am citit mai mult de 10 cãrti pe aceastã temã.
Meritã citite ambele cãrti mentionate mai sus pentru a ne lãmuri în privinta a ce este si a ce nu este de luat în seamã în aceste comunicãri.
Concluzia care se degajã mai ales este cã "revelatia" primitã de dincolo depinde în primul rând de nivelul spiritului comunicator. Nu întotdeauna spiritul comunicator este de nivel elevat. Pot sã intervinã o multime de spirite de nivel inferior, si nu toate sunt bine intentionate, unele se pot amuza pur si simplu pe seama credulitãtii noastre. Drept urmare nu poate fi luat ca adevãr absolut tot ce provine prin aceste comunicãri. Multe sunt fãcute de spirite încã impregnate de materialitate. Calitatea comunicãrii se vede dupã felul în care se exprimã, dupã problemele pe care le abordeazã, dupã claritatea ideilor. Si, desigur, calitatea redãrii de cãtre medium este iarãsi esentialã, pentru cã spiritul comunicator îsi ia ca unelte de lucru posibilitãtile mediumului.

Pentru mine cele mai complete revelatii din lumea de dincolo rãmân comunicãrile lui R.H. BENSON, toate cele 5 sau 6 cãrti.

Pãcat cã nu sunt traduse în româneste... Desi existã o multime de alte cãrti traduse pe tema after life, preferate de editurile românesti, poate pentru cã mediunii respectivi sunt la modã...
Dar niciuna nu se comparã cu mesajul esential, principiile simple si clare ale evolutiei din lumea de dincolo, LEGILE NATURALE pe care le aflãm din cãrtile lui R.H. BENSON.
Chiar si cãrtile lui Chico Xavier, mediumul pentru medicul Andre Luiz, contin idei moralizatoare pur si simplu. Una din ele este aceastã cerintã de supunere "fãrã murmur" în fata greutãtilor vietii. Or, eu nu vãd posibilã nici o evolutie realã umanã pe linia aceasta. Asa am putea justifica orice absurditate în viatã, orice situatie abuzivã, orice nedreptate la urma urmei... Cred cã nici Allan Kardec nu ar subscrie la asa ceva. "Ajutã-te si Cerul te va ajuta" spunea el sau unul din spiritele elevate care dãdeau rãspunsuri la întrebãrile lui. Plus cã totul se petrece cumva între membrii familiei, prin reîncarnãri în diverse forme. Ca si cum familia ar fi cel mai bun lucru - sã mã ierte unii... - nu numai de pe lume ci pânã si în viata de dincolo... Idei încã omenesti, spirite nedesprinse încã din materialitate, ar spune Allan Kardec. Mi se pare un cerc cam îngust pentru aceastã Mare Poveste, în care unora dintre noi - cãrora ni se face pãrul mãciucã la ideea de a ne regãsi din nou în familia de origine în aceeasi situatie... - ne dispare gustul pentru lumea de dincolo.. Spre deosebire de acestea, R.H. Benson spune cã numele de familie nici nu conteazã, identitatea noastrã nu are nici o legãturã cu familia de origine, ci cu personalitatea noastrã unicã.

Sã nu uitãm cã este o mare diferentã de nivel spiritual între autorii cãrtilor dictate din lumea de dincolo.
Primul, R.H. Benson - preot anglican, apoi catolic, cu preocupãri reale de viatã spiritualã - a ajuns în lumea de dincolo direct în regiunile luminoase si a "revenit" cu mesajele sale dupã 30 de ani. Din propria declaratie, el ne relateazã "ceea ce a reusit sã înteleagã el însusi în tot acest timp prin propriul efort de cunoastere" la care se adaugã rãspunsurile pe care le-a primit de la fiintele superioare lui pe care a avut ocazia sã le întrebe.
Pe când medicul Andre Luiz, care si-a dictat cãrtile lui Chico Xavier, ajuns în tinuturile întunecoase - un fel de purgatoriu - în care a rãtãcit 8 ani de zile, apoi, la rugãmintea lui, a fost salvat de acolo si a evoluat. A revenit cu mesajele destul de repede, cam dupã 10 ani (?).
Este clar cã nu aveau cum sã vorbeascã de la acelasi nivel de cunoastere a lumii spirituale.

Ca fapt divers, nici cãrtile scrise de James van Praagh, mediumul de succes, nu mi se par de un nivel spiritual elevat.

Nu cred cã cã voi mai completa pagina lui R.H. Benson de aici cu alte informatii. Sau, în orice caz, nu în curând.

4 iulie 2016

In memoriam Elie Wiesel

Într-adevăr, as putea să povestesc până la sfârşitul zilelor mele despre săptămânile, lunile şi veşniciile pierdute pe care le-am trăit la Auschwitz, lăsând la o parte orice alt subiect, să-mi consacru în exclusivitate viaţa, supravieţuirea, depunerii de mărturii în favoarea tuturor celor răpiţi de vijelia de cenuşa. Dar învăţăcelul mistic din mine nu încetează să mă avertizeze: „Atenţie! Nu trebuie să spui prea mult! Secretul adevărului rezidă în tăcere!" Iată, deci, dilema: cu neputinţă să taci, interzis să vorbeşti. Aşa că prefer să aştept. Şi să vorbesc despre altceva, despre atâtea alte lucruri, mai curând decât despre experienţa mea la Auschwitz. Despre Talmud, Biblie, misticism, hasidism, romanele referitoare la Ierusalim şi la Moscova şi Oraşul norocului. Şi totuşi, chiar atunci când imaginează istorisiri vechi sau recente, populate de personaje cu destine felurite, povestitorul continuă să trăiască în umbra flăcărilor care l-au iluminat si orbit cândva. Le vede, totdeauna le va vedea. A jurat să nu le lase niciodată să se stingă. Chiar şi acolo sus, în lumea despre care se spune că este a adevărului, se va înfăţişa în faţa tronului ceresc şi va spune: priveşte, Te rog priveşte flăcările care ard, ard într-una, ascultă strigătele mute ale copiilor pe cale de a se preface în cenuşă si pulbere.

Va fi auzit oare povestitorul acolo sus?

Dar aici, jos?

Din volumul de memorii Elie Wiesel - Toate fluviile curg în mare, Editura HASEFER, 2000

Câteva fragmente din carte postate azi aici

19 iunie 2016

Despre opozitia (aparentã) dintre religie si spiritualitate
Iatã un subiect fierbinte, abordat de cineva în mãsurã sã-l clarifice,
vorbind din propria experientã si din calitatea de preot ortodox

Îmi pare că în aceste timpuri există o punere în opoziţie deplorabilă între spiritualitate şi religie. Or această opoziţie nu îmi pare a fi reală decât doar dacã considerãm că religia  este o adeziune intelectuală la un sistem de gândire. Dar în acest caz avem de a face în mod clar cu o deviere a credinţei, prea prezentă, vai, în istoria oamenilor. Să încercăm să vedem mai clar cum stau lucrurile.

Pascal Sauvage - Scrisoarea nr. 134, iunie 2016, de la Betahnie, Gorze, Franta
Cititi traducerea integralã a scrisorii care rezumã esentialul a ce înseamnã de fapt spiritualitateaAICI

16 iunie 2016

Omul nu este abandonat pe Pământ. El este un copil al lui Dumnezeu, care este implicat într-o activitate constructivă, fiind temporar îmbrăcat în carne. Este un elev în cadrul unei şcoli meritorii, în care trebuie să înveţe să crească spiritual, să se ridice la un nivel mai înalt. Efortul depus în ipostaza de om este şansa, unealta şi manualul său.
Interacţiunea omului cu invizibilul este un proces sacru, având scopul de a restabili creştinismul pur. Fie ca nimeni să nu îşi neglijeze îndatoririle acolo unde îi este locul în cadrul Planului Divin.

Chico Xavier - Nosso Lar, Ganesha Publishing House
Prefata si primul capitol aici

14-16-19 iunie 2016

Între timp am descoperit si eu o altã carte scrisã tot de dincolo si tot ca în aceeasi perioadã (1943), de un fost medic. E vorba de cartea Nosso Lar (Cãminul nostru) transmisã prin mediumul brazilian Chico Xavier. S-a fãcut si un film dupã carte. Cartea este tradusã si în româneste. A se vedea aici:
Detalii carte pe site-ul editurii aici:http://edituraganesha.ro/produs/nosso-lar-chico-xavier-ganesha/
Tot acolo s-a mai tradus si publicat În slujba vietii eterne, de acelasi autor. Detalii aici: http://edituraganesha.ro/produs/in-slujba-vietii-eterne-chico-xavier-ganesha/
Eu am fãcut comanda prin Librãria Cãrturesti.
Cartile pot fi citite si pe net, dacã veti cãuta. Dar la acest pret acceptabil meritã achizitionate legal.
Intre timp am apucat sã vãd filmul biografic dedicat lui Chico Xavier, un medium propus pentru premiul Nobel. Toate drepturile de autor pentru multele cãrti publicate - primite prin dicteu - au fost cedate în scopuri caritabile.
Apoi am apucat sã vãd în sfârsit si eu filmele Nosso Lar si Si viata continuã.

Între timp am descoperit cã avem tradusã în româneste si cartea fundamentalã - veche de mai bine de un secol... -care sistematizeazã acest fel de revelatii - de la spiritele de dincolo prin mediumi. E vorba de celebra carte a lui Allan Kardec, Cartea spiritelor tradusã în româneste de George Scrima de la Editura Herald, apãrutã în 2016. Ce coincidentã! Allan Kardec nu era medium, dar a studiat materiale primite de mediumi.
Detalii carte pe site-ul Editurii Herald aici:
https://edituraherald.ro

Vã recomand sã vedeti filmul Nosso Lar (Casa noastrã).
Se aflã pe net subtitrat în limba românã.
Un film foarte reusit. Impresionant. Realizat în spiritul respectului sacru pentru fiinta umanã, dar si al responsabilitãtii pentru propria atitudine.
Descrierea lumii spirituale din film este uimitor de asemãnãtoare cu cea pe care o face R.H. Benson în cãrtile sale. Existã însã si diferente, dar nu de principiu. E normal sã existe, fiecare vorbeste din experienta sa, si fiecare are propriul mod de a-l pune în imagini pentru a-l comunica prietenilor de pe Pãmânt. Dar mai ales cei doi vorbesc despre locuri diferite din lumea spiritualã. Andre Luiz prin Chico Xavier vorbeste despre propria experientã de 8 ani petrecuti în zona Umbral (un fel de purgatoriu sau ceva mai rãu) în care a ajuns initial si apoi despre iesirea de acolo si despre viata din colonia spiritualã Nosso Lar care deserveste aceastã zonã de tanzitie. H.G. Benson prin Anthony Borgia vorbeste în special despre viata de pe tãrâmurile luminoase. Primul face multã referire la procesele de reîncarnare (mai ales la cea obligatorie, impusã, de expiere a datoriilor), al doilea nu vorbeste deloc despre asa ceva. Primul se exprimã cu predilectie într-un limbaj religios, cu vizibilã tentã moralizatoare, precizând totusi diferenta dintre trãirea realã si formalism. Al doilea vorbeste despre realitãti concrete, directe, din realitatea ultimã, fãrã reprezentãri religioase, dar cu un viu si fericit sentiment de religiozitate.
Foarte interesant: sensul vietii este evolutia spiritualã si responsabilitatea ne apartine nouã însine. Iatã ce aflãm de la "acest fel de cãrti"...,
de la aceste comunicãri din lumea de dincolo,
care, dacã le veti citi, veti vedea cã nu au cum sã fie altceva decât ceea ce pretind a fi (nu mã refer la înselãtorii sau sarlatanii sau cei care se îmbogãtesc pe seama acestor comunicãri sau pretinse comunicãri cu spiritele).
Un alt lucru care mi s-a pãrut interesant în aceste revelatii de dincolo:
trimiterea la psihologie pentru a ne întelege pe noi însine si relatiile nocive cu ceilalti (iubirea egoistã, posesivã)- a se vedea în acest sens filmul Si viata continuã.
Accentul pus pe "stiinta pshicã" este subliniat si de Benson.

14 iunie 2016


Allan Kardec - CARTEA SPIRITELOR
Editura HERALD, 2016
De parcã ne-am fi vorbit...
De fapt în 2016 este o republicare a cãrtii, cartea a apãrut initial în 2009, dacã nu mã însel.
Gratie Editurii HERALD avem sansa sã citim în româneste aceastã carte fundamentalã.
"Spiritismul nu este altceva decât o „scoala de întelepciune”: nici un secret ezoteric, nici un demers initiatic."
Am postat Prefata cãrtii aici
Scopul vietii este dezvoltarea personalã...
Crestinismul initial avea în vedere tocmai acest lucru...
Iatã ce aflãm de la aceste "revelatii" de dincolo.

10 - 12 iunie 2016

H.G. BENSON din lumea de dincolo...despre lumea de dincolo...

Ei văd în acelaşi timp că întreaga lume spirituală se întinde în faţa lor
cu drept egal pentru toţi oamenii, semenii lor,
şi că Dumnezeu, de care au fost întotdeauna înfricoşaţi atunci când erau pe pământ,
este un Tată cu o bunăvoinţă nelimitată şi nelimitabilă 
şi Unul care, mai mult, nu a putut să nutrească niciodată răzbunare pentru vreunul din copiii săi.
Aceasta este în sine o descoperire iluminatoare
care este de o mare utilitate pentru noul venit în lumea spirituală,
căci ea îi deschide totodată mintea pentru adevăr.


Mai mult - fragmente nou postatei - aici

7 iunie 2016

Michael Newton - Destinul sufletelor
am selectat câteva fragmente relevante pe anumite teme
„Când îi conduci pe oameni în lumea spiritelor, ei îl vad pe Dumnezeu?”
Iata o întrebare care mi se pune frecvent în timpul conferintelor si la care nu poate exista un raspuns scurt.
AICI

2 iunie 2016

Semnalez un articol foarte interesant
despre MISCAREA TRANSUMANISTÃ
un interviu cu Dan CAUTIS luat de Octavian PALADE:

Românul care îi pregateste pe americani pentru viitor:
”E foarte posibil ca rasa umanã sa devinã o rasã de sclavi”
aici:
http://playtech.ro/2016/interviu-dan-cautis-transumanism/

27 mai 2016

Sugestii de vacantã - VIENA


Fatada muzeului destinat lui Hundertwasser

Mai mult aici

23 mai 2016


Michael Newton - Cãlãtoria sufletelor

Nu sunt o persoana religioasa,
dar am aflat ca locul unde mergem dupa moarte
este unul de ordine si de îndrumare
si am ajuns sa apreciez ca
viata de acum si cea de apoi au fost croite cu mare maiestrie.
Michael Newton - Cãlãtoria sufletelor, Cartea Daath Publishing House

Introducerea si CONCLUZIA acestei cãrti fascinante si ametitoare pot fi citite pe site aici

19 mai 2016

.... omul a neglijat studiul cel mai important dintre toate
– studiul lui însuşi,
şi, plecând de aici,
studiul destinaţiei lui ultime,
după scurta, foarte scurta durată a vieţii de pe pământ,
vine timpul pentru el să plece de aici în „moarte”
şi călătorie mai departe –
unde?
din volumul Here and Hereafter (Roberth Hugh BENSON)

Pentru început: ce se întâmplã în momentul mortii aici

Apoi va urma:
- cum ajungem la locul nostru în lumea spiritualã
- efectele negative ale ritualurilor, religioase sau nu, dar strãine de realitatea spiritualã a situatiei
- totala ineficientã a rugãciunilor invocate pentru sufletul plecat - din acelasi motiv al necunoasterii realitatii a ceea ce se întâmplã
- ce se întâmplã cu cei care ajung în regiunile întunecate ale lumii spirituale
- ideile religioase "putine dar sigure" cu care am trãit o viatã se dovedesc a fi cea mai mare piedicã în fata naturalului si a normalului lumii spirituale

Iatã cea mai bunã ocazie sã aflãm cum este de fapt dincolo de la cineva chiar de dincolo.

Uimitor cât este de actualã perspectiva autorului (trecut dincolo în 1914, mesajul acesta este din 1957), veti vedea pe parcurs:
cronica vietii noastre înregistratã în mintea subconstientã,
(exact ce spune prof. Dulcan în cartea MINTEA DE DINCOLO)
fiecare om se va judeca singur
fiecare om este propriul SALVATOR, este rãspunzãtor de el însusi,
SALVARE = a-ti croi un destin spiritual propriu,
omul se aflã într-un proces de evolutie,
si nu a "cãzut" de undeva de mai sus...

30 aprilie 2016 - 15 mai 2016

Vã doresc Sãrbãtori Fericite!





O vedere din Paradis, din lumea nevãzutã... din lumea de dincolo...
din care se spune cã nu s-a întors nimeni...

Si totusi unii s-au întors ca sã ne povesteascã,
ca sã risipeascã spaima de moarte,
spunând care este realitatea:
viata continuã si dupã abandonarea corpului muritor.

Si ca sã restabileascã adevãrul deformat de multele religii omenesti, prea omenesti...


Unul dintre acestia este Monseniorul Robert Hugh Benson (1871-1914): aici

”Cunoasterea este cel mai bun antidot împotriva fricii,
mai ales daca aceasta frica este pe tema posibilei sau probabilei stari de existenta dupa ce trecem din lumea aceasta în urmatoarea”, spune Anthony Borgia (mediumul prin care s-au transmis mesajele) în prefata primei carti.

29 aprilie 2014

Semnalez un articol pe care l-am citit cu foarte mult interes pe platforma CONTRIBUTORS
Ea si eu, despre moarte si despre Dumnezeu
scris de Adela Toplean


Poate ma însel, dar nu cred sa existe o legatura cauzala între erodarea institutiei Bisericii si/sau a traditiei culturale crestine si superstitiile noastre de fiecare zi, micile sau marile noastre derapaje magice, nationalismele, lepadarile de sine, sovinismele si apocalipsele. Mai degraba cred ca si unele si altele sunt consecinte ale acestei lipse a culturii esentelor, a acestui refuz sistematic de a ne purta noua însine – în mod specific – de grija. E aici, cred un ciudat refuz de a ne lua în primire, un soi de masochism national deprins în comunism care ne face incapabili sa ne raportam onest, ne-sceptic si eficace atât la cele vesnice, cât si la cele trecatoare.
.....
Si eu? Eu de ce mai scriu? A lua urma mortii nu poate înseamna mai mult decât cercetarea unei absente si explicarea unui vid de sens, având drept complici o sociologie înca insensibila la aventurile existentiale cotidiene si niste subiecti tinuti la adapost de realitatea mortii. Si totusi submotivati de realitatea vietii. Scriu, deci, “cu mâinile goale”. Tot ce am este credinta ca sistemul modern al mortii este – necesarmente – dincolo de orice sociologie; si, cel mai probabil, dincolo de orice teologie. Mai mult ca sigur, dincolo de orice Românie. Ce s-o fi aflând dincolo de Dincolo, n-am de unde sa stiu. O destinatie? Un orizont de interpretare? O miscare launtrica?

Articolul integral poate fi citit aici:
http://www.contributors.ro/cultura/ea-%C8%99i-eu-despre-moarte-%C8%99i-despre-dumnezeu/?cfcc

28 aprilie 2016

Oameni cãrora le pasã....copilãrie regãsitã...



Copilãrie regãsitã...asa îsi intitula doamna învãtãtoare Dana Simonescu din Rupea, jd.Brasov, site-ul
cu vreo 10 ani în urmã aici:
http://copilarieregasita.webs.com/home.htm
Site-ul nu este la zi pentru cã nu mai este gratuit.

Poza de mai sus cu cei nouã copii deja, cãrora familia Simonescu le-a oferit un cãmin de-a lungul anilor, este la zi. Mai multe detalii: aici

8 aprilie 2016

O altã carte de aceeasi autoare,
Annick de Souzenelle
"Mergi spre tine." Vocatia divinã a omului
O altã carte, apãrutã în 2013 la Ed. Albin Michel,
în care suntem introdusi într-o altã lecturã a Bibliei decât cea istoricã,
lecturã care nu exclude desigur istoricitatea textelor sacre:
o lecturã a mitului...
... si veti vedea de ce avem nevoie tocmai de aceastã lecturã mult mai profundã si cu sens real pentru împlinirea omului ...
este lectura adecvatã pentru omul zilelor noastre...
este lectura necesarã pentru responsabilitatea omului aflat la nivelul actual al evolutiei sale...
cea de-a saptea zi a "facerii" sale...
"facere" care nu se realizeazã decât prin participarea sa activã
la binecvuvântarea divinã care îl invitã sã-si realizeze potentialul,
sã se VERTICALIZEZE,
sã devinã NUMELE unic pe care-l poartã în sine ca potential de realizat,
ca participare la Unicul NUME.

Annick de Souzenelle face dreptate textelor sacre printr-o lecturã actualã a lor, de o mare bogãtie, plinã de semnificatie si de relationãri la domenii de vârf ale cunoasterii.
Este o viziune care s-a construit timp de mai bine de treizeci de ani.


Scriu acestea pentru a trage un semnal de alarmă asupra faptului că generaţia noastră, proşternată în faţa viţeilor ei de aur, nu mai vede şi nici nu mai aude Vocea divină. Ea a obiectivat atât de mult şi a instrumentalizat cuvintele în slujba propriilor ei discursuri încât nu mai poate citi textele primului Testament decât ca pe discursuri ce privesc un trecut istoric;
(....)
Dacă ştim că miturile – muthos în greacă, de la rădăcina muein, „a intra în mister”- sunt povestiri care permit să se intre în misterul Omului, adică într-un real, altul decât cel al istoricului, care ne ţine în exil faţă de noi înşine, atunci noi trăim în ele nu un trecut, ci un prezent ardent. Citim texte care traduc acest real pentru care limba nu are cuvinte spre a-l descrie. În străfundul ultim al acestui real este Verbul.

Annick de Souzenelle - "Va vers toi". La vocation divine de l'homme, Ed. Albin Michel

Introducerea cãrtii tradusã aici

24 martie 2016


O nouã carte de Annick de Souzenelle,
o carte eveniment,
o altfel de lecturã a Bibliei,
o lecturã de oameni mari...
o lecturã pentru omul zilelor noastre.

„Vorbeşte, vorbeşte, vorbeşte – dă de mâncare hrana care ar fi putut fi o otravă pentru un popor copil, dar care se impune astăzi pentru cel care a crescut şi îi este foame.”

Annick de Souzenelle – Le Seigneur et le Satan.
Au-dela du Bien et du Mal,
Albin Michel, 2016

Introducerea cărţii si câteva fragmente adãugate pe parcurs
traduse în româneste
AICI
Iatã maturitatea umanã pentru care pledeazã acest site,
maturitatea despre care vorbeste K.G.Durckheim (acesta fãrã sã intre în interpretãri religioase), Lytta Basset, Jean-Yves Leloup, Richard Rohr
si atâtia altii de pe acest site...

Este pledoaria pentru regãsirea nucleului divin din om si transmutatia continuã a omului pornind de la acest nucleu
pentru ca omul sã devinã cel care este potential, sã-si realizeze NUMELE sãu...
ceea ce este cu totul altceva decât acea perspectivã pueriãl si moralizatoare a religiilor...

18 martie 2016

In memoriam academician Solomon Marcus

Eu mereu am iubit lumea.


(1925-2016)

Fara o imaginatie de mare îndrazneala si fara un graunte de «nebunie»,
fara o cultura care sa treaca mult dincolo de orizontul actual al scolii,
nu o vom scoate la capat.
Dar daca va uitati cu atentie în ochii copiilor,
întrezarind asteptarile lor,
veti întelege cât de mare e raspunderea noastra.

Sunt ultimele rânduri din ultimul sãu articol
"Usor cu pianul pe scãri"
postat pe platforma CONTRIBUTORS aici

Toate articolele sale postate pe Contributors aici

Câteva evocãri aici:
http://www.contributors.ro/cultura/a-iubit-lumea-in-memoriam-solomon-marcus-1925-2016/?cfcc
http://www.contributors.ro/editorial/la-o-despartire/?cfcc
http://adevarul.ro

18 martie 2016

Otilia Mantelers - Corpul nu uitã
De citit neapãrat acest articol foarte bine scris care descrie efectele pe termen lung ale bãtãii din copilãrie asupra adultului si mai departe...
Si cum poate fi oprit acest ciclu al traumei...


Dar de ce lovesc unii parintii?

Toti parintii îsi iubesc copiii, acest lucru este un fapt de netagaduit. Cei care lovesc sînt acei parinti care fie au fost batuti la rîndul lor în copilarie, fie au fost martori la violenta fizica (Si-au vazut mama sau bunica sau sora lovita), fie au avut spaime mari si au acumulat multa teama, la care, atunci cînd o simt, au reactia de lupta si lovesc. Ei sînt niste parinti care au nevoie de multa compasiune, fiindca trecutul lor dureros este cel care le dicteaza comportamentul agresiv de acum. Ei au însa nevoie de vindecare, fiindca altfel dau traumele lor mai departe. Facînd terapie si mergînd la grupuri de sprijin, acesti parinti, care recunosc durerile vechi si comportamentele actuale agresive, dau dovada de mult curaj si realizeaza un lucru miraculos: opresc ciclul traumei, copiii lor fiind prima generatie din familie care începe sa traiasca o viata mai libera.

Articolul poate fi citit integral pe site-ul revistei DILEMA VECHE AICI

15 martie 2016


Câte ceva despre autorul cãrtii de interviuri
Enquête au coeur de l'être,
George-Emmanuel Hourant,
- este crestin ortodox -
carte din care am tradus interviul cu Richard Moss,
si mai sunt si altele traduse deja pe site.
AICI

14 martie 2016


Richard Moss

Una din marile frumuseţi ale universului nostru este faptul că nu puteţi atinge realizarea spirituală la mâna a doua, nimeni nu poate să vi-o dea. Aceasta înseamnă că fiecare suflet a primit un domeniu fantastic de libertate, inclusiv o profundă credinţă în ceea ce suntem şi o infinită răbdare.

La începutul nostru
Un interviu tradus din volumul Enquête au coeur de l'être,
Ed. Albin Michel
AICI
Iatã Povestea noastrã mai mare din care facem cu totii parte...

8 martie 2016

De Ziua Femeii si altfel...
mai pragmatic, mai necesar...



Lez-demnitatea si antifeminismul se clãdesc pe supunerea, nepãsarea si tãcerea femeilor.

Misoginismul nu e deloc monopolul bãrbatilor...

Mihaela Miroiu - Dincolo de îngeri si draci.
Etica în politica româneascã
Un fragment dintr-un interviu cu Prof. Mihaela Miroiu despre CONDITIA FEMEII în România
inclus în aceastã carte foarte instructivã:
AICI

29 februarie 2016

Semnalez un articol foarte interesant - de fapt o serie de trei -
... cât sã ne (mai) tinem de urât ?
scris de ALIN FUMURESCU pe platforma CONTRIBUTORS aici:
http://www.contributors.ro/cultura/cat-sa-ne-mai-tinem-de-urat-iii/

Sufletul se educã prin imagini...

Ce este o poveste? O imagine care educã. Prin imaginatie, dar nu oricum...
Lipsiti de întelesuri n-avem rost...

Buna educare a capacitatii imaginative este, asadar, esentiala pentru buna oranduire a sufletului.

papusarii sufletului au un rol cheie – pentru ca ei ma invata ce sa iubesc, deci ce sa doresc.

Da, cu totii alergam dupa placere, dar ce anume ne face placere e o chestiune de educatie, adica de imagini.

Daca nevoia de altii e naturala, plictiseala de sine nu mai e.

27 februarie 2016

Portret al „noilor aventurieri ai spiritualităţii”...
Foarte interesant!

Instruiţi,
mobilizaţi cu toate resursele fiinţei lor pentru viaţa interioară,
independenţi de autorităţile religioase…

O cercetare sociologică întreprinsă în Franţa.

Jean-François Barbier-Bouvet
sociolog al religiilor



„Oamenii nu mai sunt în căutarea adevărului, ci a împlinirii de sine”
este concluzia lui...
AICI

16 februarie 2016



Jostein Gaarder - LUMEA SOFIEI.
Romanul istoriei filosofiei
aici

Ar putea fi inclusã în programa scolarã de liceu...
sau doar indicatã la bibliografie...
sau ca alternativã la ora de religie...

14 februarie 2016

O experientã trãitã de Alfred Tennyson

Astfel, am văzut, între altele – nu eram doar convins, am văzut -  că universul nu este alcătuit din materie moartă,
ci, dimpotrivă,
că este o prezenţă vie (a living Presence);
că, fără excepţie şi fără vreun accident,
lumea este astfel făcută încât
fiecare lucru acţionează cât se poate de bine
în favoarea celorlalte.

Alfred Tennyson

Episodul întreg poate fi citit aici

1 februarie 2016



Un capitol din aceastã minunatã carte despre sacrul
din strãfundul sufletului omului
Rudolf Otto - SACRUL. DESPRE NUMINOS
Mijloace de exprimare a numinosului
aici

Când, în anul 1917, Rudolf Otto, profesor la Marburg, îsi publica mica lui carte DAS HEILIGE, nici nu bãnuia mãcar cã oferea publicului un best-seller destinat sã aibã un rãsunet mondial. De atunci, mai mult de douãzeci de editii s-au epuizat în Germania si volumasul, devenit repede celebru, a fost tradus în vreo zece limbi. Cum se explicã succesul acesta fãrã precedent?
El se datoreazã, fãrã îndoialã, în primul rând noutãtii si originalitãtii perspectivei adoptate de autor. În loc sã analizeze IDEILE de Dumnezeu si de religie, Rudolf Otto s-a strãduit sã analizeze modalitãtile experientei religioase.

Mircea Eliade - Putere si sacralitate în istoria religiilor (1952)

20 ianuarie 2016

În oglinda Seriozităţii

Două feluri de oameni întâlnim astăzi mai des
decât în vremurile anterioare:
oameni pentru care nimic nu este serios
şi
cei care sunt de o seriozitate rareori întâlnită până acum.

Unii spun: avem de toate, dar nu avem nici un sens – şi trăiesc în consecinţă.
Ceilalţi, în schimb, sunt purtaţi de un fel de Gravitate de fond, aproape solemnă şi totuşi voioasă, care îi poartă de-a lungul zilei ca şi cum ar fi văzut, dincolo de toate non sensurile, un sens mai profund.

Ochii celor dintâi sunt fără strălucire, ca şi stinşi.
Ochii celorlalţi sclipesc de o strălucire elocventă, ca şi cum ar fi prezentă, dincolo de realitatea cenuşie a vieţii de zi cu zi, o realitate mai înaltă.

Între cele două trăiesc cei mulţi ca lumini pâlpâinde, sub presiunea fluctuantă a ceea ce oamenii în general, şi astăzi cu o intensitate specială, au denumit „gravitatea vieţii”, realitatea aridă – între aprinderea şi stingerea din nou, între plăcere şi durere, între speranţă şi dezamăgire - a micii lor vieţi cuprinse între naştere şi moarte.

K.G. Dürckheim – Etapele maturităţii umane
carte aflatã în pregãtire la Editura HERALD  
Durchbruch zum Wesen

18 ianuarie 2016

Libertate în Finit...

Numai când ideea de comunitate
– fie aceasta căsătoria sau statul –
sau ideea de individualitate şi de libertate a ei
stau sub semnul Infinitului,
atunci şi Finitudinea,
în care acestea prind rădăcini şi cresc,
se transformă
şi în ea se deschide calea spre libertate.

Libertate în Finit există doar acolo unde
opoziţia implacabilă a dorinţelor şi instinctelor din Finitudine
este, prin instalarea în Infinit,
depăşită sau făcută fără putere.

Numai acolo unde în om,
dincolo de micul său Eu,
se ridică Subiectul care,
sesizat fiind de Infinit, urmează chemarea lui imperioasă
şi acţionează şi trăieşte responsabil,
intră pacea în lume.

K.G. Dürckheim – Etapele maturităţii umane
carte aflatã în pregãtire la Editura HERALD

1 ianuarie 2016

La multi ani!
Vã doresc un AN NOU FERICIT!

Dar ce este fericirea?
Si cum ajungem la ea?
Direct ?
Sau... indirect?

Scopul cãii nu este fericirea,
dar calea ESTE fericirea.

spune o maximã Zen citatã de Francis DEKEYSER,
instructor de arte martiale si preot ortodox,
presedintele asociatiei Bethanie, Gorze, Franta,



în Mesajul sãu de Anul Nou
cel mai consistent si profund mesaj de Anul Nou pe care l-am gãsit,
mesaj ce merge direct la esenta lucrurilor,
tradus integral aici

25 decembrie 2015

Vã doresc Sãrbãtori Frumoase!
Si sã nu asteptati de la ele ce nu vã pot da...
Dar sã gãsiti sensul profund al Sãrbãtorii, vindecãtor...
Si sã auziti si chemarea la responsabilitate vizavi de acesta...

Dumnezeu devine om pentru ca omul sa devinã dumnezeu.

Cititi Mesajul de Crãciun al preotului ortodox
Pascal Sauvage,


actualul coordonator al Centrului de întâlniri Bethanie, Gorze, Franta.

AICI

24 decembrie 2015

In memoriam Charles Chaplin


Fabio Stassi – Ultimul dans al lui Charlot, Editura POLIROM

Intr-o searã de Crãciun, Moartea il viziteazã pe Charlie Chaplin in casa lui din Elvetia. Marele actor si regizor e trecut de optzeci de ani, dar are un fiu inca mic si ar vrea sa-l vada crescind. Intr-o clipa de curaj, Chaplin ii propune un pact Batrinei Doamne:...

Detalii carte aici:
http://www.polirom.ro/catalog/carte/ultimul-dans-al-lui-charlot-4881/detalii.html

…numai în dezordinea iubirii orice acrobaţie devine posibilă…

un fragment dintr-o carte foarte frumoasă,
un omagiu adus lui Charles Chaplin sub formă de ficţiune pe baza unor întâmplări reale.
- o carte a cărei lectură va fi o bucurie pentru iubitorii genialului Chaplin -

De atunci, am profitat de fiecare pretext pe care mi-l oferea bătrâneţea: slăbirea vederii, pierderea memoriei, regretul tinereţii. Însăşi condiţia mea îmi oferea un repertoriu inepuizabil de soluţii. Trucul e întotdeauna acelaşi: să faci astfel încât ceva să meargă strâmb şi lumea să apară răsturnată, cu susu-n jos. Dacă un uriaş încearcă, în toate chipurile, să deschidă o uşă şi nu reuşeşte, dar, imediat după, uşa se deschide fără nici un efort în faţa unei pisici, unui copil, a unui biet vagabond sau a unui bătrân, râdem. Pentru că e complet opusul a ceea ce se întâmplă în viaţă. Comicul e un salt, un om care se ridică după o rostogolire sau un altul care e pe punctul de a cădea, dar nu cade niciodată. Comicul e stângaci ca mine, Christopher. Îi ironizează pe cei bogaţi, reface ordinea lucrurilor, repară nedreptăţile. Cum spunea prietenul meu, Frank Capra, închide porţile celor puternici şi le deschide celor slabi şi fără putere, chiar dacă numai pentru străfulgerarea unui zâmbet. Tocmai acest neverosimil ne umple ochii de lacrimi. Încă de la început, de când am cântat cântecul lui Jack Jones în locul mamei mele, să stârnesc râsul şi lacrimile a fost protestul meu copilăresc  împotriva mizeriei, bolii şi dispreţului, refuzul urii şi al tuturor formelor greşite care ajung să guverneze relaţiile umane. E uimitor, când te gândeşti, cât e de uşor să te molipseşti de veselie şi cât de tristă şi bolnavă este, în schimb, lumea.
…
Se spune că universul s-a născut dintr-o mare şi de neînţeles explozie. După mine, trebuie să se fi întâmplat pe arena unui circ. O femeie se rotea în aer şi un bărbat a surprins mişcarea într-o cutie magică, reproducând-o la infinit, până când a populat cu umbre pământul şi l-a umplu de rumeguş, de râsete, de lacrimi. Nu se poate să se fi întâmplat decât aşa, Christopher, pentru că numai în dezordinea iubirii orice acrobaţie devine posibilă.

Pa!
Tatăl tău, Charles

23 decembrie 2015

O colindã de la ARAD
Concert de colinde în Gara de la ARAD
sustinut de FILARMONICA ARAD


În asteptarea colindãtorilor...

Click-ul pe pozã vã duce pe youtube...

7 decembrie 2015

Deci doar un Eu puternic înţelege şi apără
principiile fundamentale ale vieţii,
precondiţia pentru ca
Superiorul reflectat în împărăţia omului
să se dezvolte veridic înrădăcinat şi realmente viu.
Chestiunea care se pune este dacă Eul,
în împărăţia omului,
domneşte sau slujeşte.
Numai ca slujitor este el în drept să fie.

Karlfried Graf Duerckheim - Etapele maturitãtii umane
carte în pregãtire la Editura HERALD

17 noiembrie 2015

Editura HERALD la Târgul de carte GAUDEAMUS.
Detalii evenimente aici:
https://www.edituraherald.ro

5 noiembrie 2015

A revenit emisiunea ARTA FERICIRII pe TVR2.
Are un spatiu mai amplu de 50 de minute.
Dar...
Este difuzatã zilnic de luni pânã vineri între orele 13:20 si 14:20,
sau, în reluare a doua zi dimineata la ora 8:10.
Vãzând orele de difuzare pentru aceastã emisiune de o calitate deosebitã, cu invitati speciali în fiecare emisiune,
nu poti sã nu te întrebi la ce s-au gândit cei care au stabilit aceste ore de difuzare pentru o emisiune de larg interes?
Este drept cã este foarte bunã si pentru pensionari care sunt acasã la orele respective.
Dar emisiunea este foarte bunã mai ales pentru tineri, maturi, pãrinti... care sunt la scoalã, la facultate sau la serviciu la orele respective.
Se discutã pe fond probleme ale zilei, ale noastre, ale societãtii noastre.
Ieri a fost un regal de emisiune - pãcat de bruiaj... despre tineri, inteligentã creatoare, despre generatia de mutanti la care am ajuns, (a 4-a),
despre rostul crizelor din societate - CA CEA DE ACUM DE LA NOI DIN TARÃ -
despre faptul cã iesirea din crizã presupune o SCHIMBARE DE PARADIGMÃ,
o schimbare a modului de a gândi,
este ceea ce vedem în revolta tinerilor frumosi care au iesit sã protesteze.
Si, da, iesirea din crizã presupune ca omul sã devinã MATUR, CONSTIENT DE SINE.
Astfel va avea CURAJUL sã-si ASUME convingerile si sã meargã înainte cu RESPONSABILITATE.

Si un mesaj pentru pãrinti (generatia a 3-a de mutanti):
"Aveti curaj sã fiti alãturi de copiii vostri si vã veti ridica si voi!"

Invitat Prof. dr. FLORIN COLCEAG, "antrenorul de genii".

Un interviu foarte interesant poate fi citit aici:
http://www.dela0.ro/

Oare de ce nu se consultã CEI DIN FRUNTEA TARII cu astfel de oameni
dacã vor o solutie realã, adecvatã, de iesire din crizã?

Domnilor de la TVR,
de ce nu difuzati emisiunea la ore accesibile si pentru cei cãrora le este destinatã?
Seara de la orele 19 în locul acelui documentar de exemplu.
O emisiunea atât de bunã sã fie atât de "ascunsã" prin orele de difuzare.
Este REVOLTÃTOR!

Arhiva cu emisiunile înregistrate aici:
http://www.tvrplus.ro/

19 octombrie 2015

Lipsa de maturitate a adulţilor este maladia cronică a unei umanităţi care,
orbită de puterea sa de dominaţie asupra lumii exterioare
pierde din vedere calea interioară.
Îi revine epocii noastre, pe cale de reînnoire,
să reflecteze la ceea ce înseamnă maturitatea umană şi
să caute semnele de non-maturitate
care ne otrăvesc viaţa.

Karfried Graf Dürckheim – Durchbruch zum Wesen
(Etapele maturitãtii umane)

O carte despre maturitatea umanã, a cãrei lipsã, esentialã, se resimte în toate domeniile vietii noastre.
O carte de care avem cea mai mare nevoie...
"Hazardul" a decis asa...
Si a decis bine...

17 octombrie 2015


O veste bunã pentru ciititorii cãrtilor lui K.G. Durckheim...

Omul în faţa maturităţii sale

Criza religioasă pe care o traversăm în prezent provine din clătinarea încrederii în dreptatea divină.

Este cel puţin paradoxal ca un creştin să poată să-şi piardă credinţa,
sau să poată să aibă o îndoială privind dreptatea divină,
din simplul fapt că lumea nu funcţionează potrivit raţiunii sale.
Credinţa creştină nu este tocmai credinţa,
pe care ne-o revelează Isus Christos,
în Realitatea divină care învinge moartea, non sensul şi solitudinea omului?
Marile crize din vremea noastră nu au ele oare o cu totul altă semnificaţie?

Nu ar trebui ele să-l aducă pe om să descopere
noi surse de credinţă
care nu ar izbucni
fără catastrofele din existenţa sa
şi fără prăbuşirea credinţelor din prima copilărie?

Poate că omul trebuie să fie provocat
pentru a intra în maturitatea sa „spirituală”,
pentru a fi pregătit să audă „consolatorul”,
spiritul adevărului divin din el însuşi? (Sf. Ioan)
Incredibilele dezordini şi bulversări pe care le traversăm nu sunt ele ca ocazia unui apel unic adresat omului pentru ca el să se întoarcă în el însuşi şi să asculte cu atenţie ceea ce vocea sa secretă şi interioară îi spune pe tema realităţii aparente a unei lumi în suferinţă, şi ceea ce îi revelează pe tema Realităţii care nu este din această lume, şi care învinge aici toate suferinţele sale?

Karfried Graf Dürckheim – Durchbruch zum Wesen

… o carte care – e cert… la anul… cât de curând...- va fi citită în româneşte...
Mai trebuie doar tradusã...

Un capitol din această carte, despre ADOLESCENŢĂ, a fost tradus deja mai demult aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2011/02/karlfried-graf-durckheim-adolescenta.html

15 octombrie 2015

Un articol de Antoaneta OLTEANU
despre Svetlana Aleksievici,


Site:http://alexievich.info/indexEN.html

laureata premiului Nobel pt. literaturã pe 2015

în revista Observator cultural
aici:

http://www.observatorcultural.ro/Un-Nobel-pentru-zilele-noastre*articleID_32524-articles_details.html

15 octombrie 2015

Bine de stiut!
M. Scott Peck - Oamenii minciunii
O carte tulburatoare, fascinanta, ce redeschide vechea discutie despre esenta raului uman. Desi de-a lungul timpului aceasta problematica a fost dezbatuta mai degraba de filozofie si religie, avem acum o alta abordare – din perspectiva unui psihiatru cu o remarcabila deschidere interdisciplinara. Un tur de orizont asupra naturii umane, un dialog deschis între psihologie si religie. Cazurile clinice prezentate aici, manifestari ale raului în viata cotidiana, desi la prima vedere pot fi catalogate drept maladii psihice, la o analiza psihiatrica atenta refuza sa se înscrie în categoriile standard ale psihologiei sau psihiatriei.
Minciuna este trasatura cea mai relevanta a raului ce salasluieste în oameni, ea fiind atât un simptom, cât si o cauza a raului.

M. Scott Peck - Oamenii minciunii. Speranta de vindecare a rãului uman, Editura CURTEA VECHE.

Mai multe fragmente aici
Detalii carte pe site-ul ediurii CURTEA VECHE aici

10 octombrie 2015

Jacques Castermane - Atractia pentru meditatie !
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro

5 octombrie 2015

Marian Popescu
Manifest pentru Dezvoltarea personalã în Scoala Româneascã
Dezvoltarea personalã ar trebui sã fie coloana vertebralã pentru formarea copiilor, elevilor si studentilor prin încurajarea creativitãtii, interdisciplinaritãtii si a gândirii libere.
...
Harta Educatiei, asa cum e ea „desenatã” acum, nu e deloc aceeasi cu „teritoriul” pe care îl reprezinta. E a unei tari straine unde copiii sunt luati la scoala fara garantia ca vor învata limba propriei personalitãti. Ar trebui sã luptãm pentru Dezvoltarea personalã în Scoala româneascã.

Un articol postat pe platforma CONTRIBUTORS aici:
http://www.contributors.ro

4 octombrie 2015

Câteva erori erori cognitive curente semnalate în cartea
Rolf Dobelli - Arta de a gândi limpede

De una din cele semnalate ne lovim toatã ziua:
"concluziile" pe care ni le serveste presa drept cauze (fãrã nici o legãturã) ale unui fenomen...
dintr-un rezultat statistic

Distorsiunea rezultatului

O ipoteză scurtă: să presupunem că un milion de maimuţe joacă pe piaţa bursieră. Cumpără şi vând acţiuni în neştire şi, desigur, complet la întâmplare. Ce se întâmplă? După o săptămână, cam jumătate dintre maimuţe vor fi ie­şit în profit, iar restul, în pierdere. Cele care au făcut profit sunt păstrate; pe celelalte le trimiteţi acasă, în a doua săptă­mână, jumătate dintre cele rămase au rezultate bune, cea­laltă jumătate nu, şi pleacă acasă. Şi aşa mai departe. După zece săptămâni veţi mai avea cam o mie de maimuţe - cele care şi-au investit banii întotdeauna bine. După douăzeci de săptămâni a mai rămas o singură maimuţă; aceasta a ales de fiecare dată, fără nicio excepţie, acţiunile potrivite şi acum este milionară. S-o numim maimuţa de succes.

Cum reacţionează reprezentanţii presei?

Cititi mai departe aici

26 septembrie 2015

Valerio Albisetti: Drumul spre constientizare

În viziunea mea, la sfârşitul existenţei, privind înapoi, ar trebui să vedem o trecere de la o structură orientată integral spre sine, la una orientată spre celălalt, până la atingerea deschiderii maxime, cea către transcendent, către divin.

A creşte înseamnă a ne decentra,
a nu mai plasa centrul în noi înşine,
ci în Entitatea Diferită şi Absolută,
ce nu poate fi redusă la uman,
în Dumnezeu.

Doar astfel, construind progresiv, de-a lungul etapelor psihologice evolutive, ajungem să ne experimentăm pe noi înşine, pe celălalt, lumea, având o structură psiho-spirituală atât de deschisă şi respectuoasă încât trăim realitatea ca pe un dar, ca pe ceva gratuit şi nu impus.

Valerio Albisetti – Drumul spre conştientizare, Editura Pauline, 2014

Mai multe pagini din carte aici

12 septembrie 2015

Structura sufletului nostru cere INDIVIDUAREA

... calea individuării este o responsabilitate
în faţa căreia se află fiecare fiinţă umană.

Structura sufletului nostru o cere.

Şi când nu urmăm acest ordin,
această lege interioară,
în timp ce avem posibilitatea s-o facem,
plătim scump.

Depresia, tot felul de maladii psihosomatice, distoniile vegetative reprezintă azi cam 70% din maladiile de astăzi. Nu este în întregime vina noastră pentru că nu suntem educaţi în acest sens. Suntem bieţi ignoranţi în ce priveşte sufletul nostru. Dar, din fericire, încet-încet psihologia ne obligă să recunoaştem această stare de lucruri.

Dr. Tauber Ignace în dialogul plin de bogăţie cu Jacques Castermane din volumul
Jacques Castermane – Lecţiile lui Durckheim. Primii paşi pe calea iniţiatică
o carte care sper că va fi citită şi în româneşte în viitor.

Intregul dialog pe tema PSIHOLOGIEI ADÂNCURILOR poate fi citit aici:

http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot

13 septembrie 2015

O prezentare PowerPoint despre COLOANA VERTEBRALÃ
foarte interesantã si mai ales utilã:
- legãtura cu temele noastre specifice de viatã -
- De ce "ne doare spatele"? -
pãcat doar cã nu spune sursa informatiilor (autor, carte)
AICI
Multumesc, Moniq!

Si POVESTEA CU INDIVIDUAREA... aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot

27 august 2015


Charlie Chaplin
Acel binecunoscut Poem al maturitãtii
De când am început sã mã iubesc pe mine însumi

Nu mai trebuie să ne fie fricã de dispute, de confruntãri
sau de orice alt fel de probleme cu noi însine sau cu ceilalti.
Chiar si stelele se ciocnesc.
Si din coliziunea lor noi lumi se nasc...
Astãzi stiu cã Aceasta este VIATA.

o traducere revizuitã, un pic mai fidelã, sper,
dar departe de a fi cea mai bunã
AICI

27 august 2015

Inteligenta emotionalã întoarsã pe dos.
Înca nu a început scoala si zilele sunt lungi – asadar mergeyi sa vedeti „Întors pe dos”, noul film Disney Pixar. Pentru copiii-adulti care vor sa comunice cu copiii-copii despre emotiile si sentimentele lor, este una dintre (prea) putinele resurse ce pot fi gasite pe piata româneasca.

Recomnadare de Cosiam Rughinis.

Cititi mai departe pe platforma CONTRIBUTORS aici:
http://www.contributors.ro/

16 august 2015

Un sondaj de-a dreptul... uimitor... dacã nu chiar incredibil...:
Fãcut de IRES: ROMANIA CREDINCIOASÃ

http://www.hotnews.ro

1 august 2015


Lytta Basset - Religia perversã aici
Iatã un mod sãnãtos de a crede...
Iatã de ce critic eu pe acest site anumite aspecte ale unei religii patologice ...

29 iulie 2015

Jacques Salome despre LIBERTATEA DE A FI
din volumul
Jacques Salome - Ghid de supravietuire în universul profesional, Editura CURTEA VECHE

LIBERTATEA DE A FI nu ne poate fi nici oferită, nici acordată de cineva din exteriorul nostru. Ea se construieşte încet, cu tenacitate şi coerenţă (uneori fiind nevoie de întreaga viaţă!), în jurul câtorva repere, care vor constitui tot atâtea câmpuri de forţă ce ne vor permite să nu ne mai lăsăm definiţi de alţii, să ne afirmăm şi să ne poziţionăm faţă de ceilalţi, nu în reacţional, ci într-o confruntare deschisă.

Libertatea de a fi începe odată cu depăşirea unui conflict intrapersonal foarte vechi, acela dintre nevoia noastră de afirmare şi aceea de aprobare...

aici

28 iulie 2015

Emisiunea ARTA FERICIRII, moderată de Mirela Vaşadi, de pe TVR2, s-a încheiat brusc. Şi fără nici o explicaţie. Cum aşa?

O emisiune foarte bună care promitea mult, promitea să facă lumină în cutia neagră care suntem noi pentru noi înşine. O abordare cu o paletă foarte largă, cu invitaţi care aveau ceva de spus. O emisiune bine făcută.
O emisiune care se anunţa că va dura toată vara se încheie brusc după 3 săptămâni…
Ce să credem? Că a deranjat pe cineva? Că era un pericol pentru Marile Interese care înfloresc pe seama Marii Ignoranţe a noastre?
Se pare că nu se doreşte DEZVOLTARE PERSONALĂ, ci se doreşte să rămânem aşa cum suntem: „mici şi neajutoraţi, ascultători, duşi de mânuţă…” Si mare parte din noi nici nu vor altceva...

Dacă aveţi probleme de sănătate mergeţi la medic ca sã vã prescrie neapãrat medicamente. Nu cumva să vă gândiţi la medicina alternativă. Sau, şi mai rău, la probleme ce ţin de psihologie şi să aflaţi cumva care este NORMALITATEA VIEŢII… Doamne fereşte să aflaţi cumva că vă puteţi schimba viaţa… că vă puteţi însănătoşi, ridicându-vă în picioare…

Dacă aveţi nedumeriri mergeţi la Biserică, la duhovnic. În nici un caz la psiholog, la terapeut. Pentru că aţi putea descoperi NORMALITATEA VIEŢII care este altceva decât OBIŞNUITUL apăsător pe care îl vedem toată ziua în relaţiile umane şi care ne face să credem că Cineva vrea să trăim strâmb, chirciţi… Ati putea descoperi cã puteti trãi cu demnitate...

Evident cã în acest ultim paragraf nu mã refer la extrem de rarele exceptii sãnãtoase din care unele sunt semnalate cu încântare si pe acest site.

Recomandare de carte

Neapărat de citit pentru oricine vrea să ştie în ce fel de lume trăim.

Dezinformarea, de Ion Mihai Pacepa şi Ronald J. Rychlak,
publicată de Editura HUMANITAS.

Detalii carte pe site-ul editurii HUMANITAS, unde pot fi citite şi câteva pagini din carte, inclusiv cuprinsul, aici:

http://www.humanitas.ro/humanitas/dezinformarea

S-ar spune că nu o poţi lăsa din mâini… Totuşi trebuie să faci pauze pentru că ceea ce afli încet-încet este greu de îndurat.
Nu e usor sã constati cât de usor se propagã si se multiplicã dezinformarea rãu intentionatã...
si mai ales cum o luãm de bunã...

O carte cutremurãtoare, dar care trebuie cititã...
doar dacã nu vrem sã rãmânem "mici si neajutorati, dusi de cineva de mânutã..."

23 iulie 2015

Arhiva emisiunii de dezvoltare personalã ARTA FERICIRII de pe TVR2 se aflã aici:
http://www.tvrplus.ro/
O emisiune pe care o recomand !

19 iulie 2015

Semnalez un film interesant pe HBO zilele acestea:
Darul lui Jonas
o transpunere cinematograficã, deloc usoarã, a cãrtii
The Giver scrise de Lois Lowry
cu Meryl Streep si Jeff Bridges
o fictiune despre o lume înfricosãtoare, sterilã - fãrã durere, fãrã emotii, fãrã amintiri - în care oamenii au reusit sã realizeze Uniformul...
Lumea în care traieste Jonas pare a fi una perfecta. Totul e sub control. Frica, suferinta si razboiul au disparut. Nimeni nu are de facut vreo alegere. Fiecarei persoanei i s-a desemnat un rol în cadrul comunitatii, iar conducatorii ei iau toate deciziile, fara a face vreo greseala. Dar destinul si misiunea lui Jonas vor fi diferite de ale celorlalti.
Roman puternic si provocator, Darul lui Jonas va stimula cu siguranta generatii de tineri sa citeasca si sa gândeasca.“
New York Times

Cartea s-a tradus în româneste, 2014, la editura Arthur. Detalii carte aici:
http://www.editura-arthur.ro/carte/darul-lui-jonas
Detalii film aici:
http://www.cinemagia.ro

27 iunie 2015

Reuniunea de clasã

"Reuniunea de clasa” constituie debutul ca regizor al artistei suedeze Anna Odell, care a realizat un film incomod si ilar ce se opreste asupra ierarhiilor si structurilor de putere cu care crestem si ne formam ca oameni. Au trecut douazeci de ani de când cei din clasa 9C au luat-o pe drumuri separate, iar, în ajunul reuniunii lor, emotia pluteste în aer. Cu toate acestea, lucrurile vor lua o întorsatura complet neasteptata, dupa ce Anna Odell decide sa-i confrunte direct pe aceia care i-au facut copilaria nefericita. Artista, regizoarea si protagonista Anna Odell realizeaza aceasta pelicula folosind o linie neclara între documentar si film de fictiune, mai ales atunci când ia în discutie dramele traite de un copil si traumele din copilarie pe care apoi le va avea toata viata lui de adult. De asemenea, ea mai vorbeste despre cât de dificil este sa te confrunti cu felul în care esti perceput de ceilalti.

Sursa: http://www.cinemax.ro/movie

Asa este...

10 iulie 2015

Un articol despre copiii dislexici în DILEMA VECHE
Extraordinarele întîmplari ale copiilor dislexici si ale parintilor lor
de Iaromira Popovici aici:
http://dilemaveche.ro

7 iulie 2015

Semnalez o nouã emisiune la TVR2
Arta fericirii
moderatã de Mirela Vasadi.
O emisiune cu profil de dezvoltare personalã.
Vor fi invitati de marcã, oameni cu o mare experientã profesionalã,
dar si de viatã,
oameni de la care oricine are de învatat,
oameni care au reusit sa transforme în arta, propria lor existenta.
De luni pânã vineri de la 18:30 la 19.
Se reia a doua zi de la orele 14.
Sursa: http://port.ro/

Am vãzut primul episod si mi-a plãcut. Toatã aprecierea!
Cu onestitate despre ceea ce avem mai mare nevoie cu totii...
despre autocunoastere...
si fãrã amãgirea publicului cu iluzii nerealizabile sau cu solutii miraculoase dar ineficace.

Si, apropo de constientã si autocunoastere,
un Decalog al Minciunii/Manipulãrii aici:
http://www.nasul.tv/decalogul-minciunii-manipularii/
bun de citit când ne furã peisajul...

28 iunie 2015
Din seria Lecţiile lui Durckheim

Naturalul este rodul unui imens efort


Imagine de la Schonbrunn

… acelaşi lucru după zece ani de muncă…

G.D. În toate disciplinele de pe cale, tehnica este înainte de toate artificială. Discipolul trebuie să o repete până când într-o bună zi ea să devină o a doua natură. Trebuie să înţelegem că naturalul este rodul unui imens efort. Când începeţi să cântaţi, o faceţi mai întâi plecând de la vocea voastră naturală. Lucrând arta cântului vă pierdeţi această voce. Şi după zece ani de muncă o regăsiţi, dar pe un alt plan.
Sau, un alt exemplu, luaţi cazul unei dansatoare foarte dotate. Are 17 ani, nu ştie nimic dar ţine de natura ei să danseze. Ea trebuie să piardă totul pentru a deveni o mare dansatoare. Un mare pictor se află la un anticar şi priveşte pânzele. Soseşte un tânăr cu o pânză pictată de el. Şi acest mare pictor, apropiindu-se, îi spune anticarului: „Vedeţi, faţă de aceasta, tot ceea ce mi-aţi arătat sunt tablouri fără valoare!” Dar se întoarce apoi spre tânăr şi îi spune: „Nu vă închipuiţi nimic. Dacă îmi aduceţi acelaşi lucru după zece ani de muncă, abia atunci acesta va fi ceva!”

J.C. - … acelaşi lucru după zece ani de muncă…

G.D. – Da… zece ani de muncă, oricare ar fi aceasta, meditaţia, aikido, tirul cu arcul.

J.C. – Aceşti zece ani de muncă sunt durata de trecere de la inconştienţă la conştienţă?

G.D. – În fond, aş putea să răspund da. În sensul în care noi nu putem să dezvoltăm nimic, ci doar să ne deschidem pentru ceea ce este dintotdeauna acolo. Când maestrul Umeji m-a cuprins în braţele lui a fost ca pentru a-mi spune: „Ah, iată, acum natura este din nou completă, Marea Viaţă este în mica viaţă.” Ea este bineînţeles întotdeauna acolo, întotdeauna prezentă. Dar noi nu suntem întotdeauna conştienţi de aceasta.

Jacques Castermane - Les Lecons de K.G. Durckheim, pag. 196

6 iunie 2015

Semnalez o carte interesanã, recent apãrutã,



o carte biograficã despre C. S. Lewis scrisã de Alister McGrath
"cu suficientã simpatie, dar si cu suficientã detasare criticã"
cum ne spune Teofil Stanciu aici:
https://drezina.wordpress.com/2015/06/05/o-biografie-a-lui-c-s-lewis/
Traducerea Natan Mladin.
Cartea a apãrut la Editura Neword Press, ARAD, detalii aici:
http://www.newordpress.com/carti/c-s-lewis-o-viata/

25 mai 2015

Un interviu tradus integral în româneste finalizat la aceeasi paginã.

Aceşti copii au reuşit.
Viaţa este aici, acum, în ochii lor care strălucesc, în zâmbetul lor, în acele zmeie înălţate pe cer, în acel moment unic, de neuitat.



Ceea ce văd eu în Bolivia, sunt persoane care trăiesc învierea, nu ca pe o istorie îndepărtată, ci astăzi chiar. Şi ştiu că aici, astăzi, noi suntem înviaţi.

din interviul tradus AICI

Comentariile mele, V.J.:
Aceasta cred si eu cã este ÎNVIEREA despre care a vorbit de fapt Isus si despre care vorbesc Evangheliile,
aceastã trecere AICI ÎN ACEASTÃ VIATÃ de la moarte la viatã,
de la o viatã moartã la o viatã vie, plenarã, abundentã.

Iatã un mod de a crede sãnãtos, VINDECÃTOR, matur...

25 mai 2015

Un interviu tradus integral în româneste finalizat la aceeasi paginã.

24 mai 2015


Marianne Sebastien
fondatoare si presedintã a fundatiei Voix Libres (Voci libere)
Mai mult la pagina dedicatã acestei personalitãti magnifice,
care sustine un mod de a ajuta just, sacru pur si simplu,
bazat pe dezvoltarea interioarã a celui ajutat:AICI

19 mai 2015

Am aflat, neoficial, "pe surse" (!), cã în curând va apãrea cartea
Alan Watts - Duh si contemplatie
o carte despre necesitatea experientei mistice în religie,
care cred cã va interesa pe multi care cautã un rãspuns real si o solutie la actualul declin al religiei institutionalizate.


Detalii carte pe site-ul Editurii HERALD aici:
http://www.edituraherald.ro
Fragmente din carte - prin bunãvointa traducãtorului, d-l Marian Stan, pe site:
AICI

17 mai 2015

Uu fragment relevant din cartea lui
Deepak Chopra
DUMNEZEU. O istorie a revelatiei sale
Editura Paralela 45

,E cineva acolo?"

Citind povestirile despre sfinţi, înţelepţi şi vizionari eşti prins de o senzaţie ciudată, un amestec de inspiraţie si îndoială. Suntem ca o cultură ce a avut cândva telefoane până când s-au stricat. Încercăm să vorbim cu Dumnezeu, doar pentru a auzi o tăcere mormântală la celălalt capăt al firului. „E cineva acolo? Alo, alo! E cineva?" e singurul lucru care mai poate fi ros­tit. Cu legătura întreruptă, e imposibil de ştiut dacă Dumnezeu ascultă. Poate că şi El se întreabă de la celălalt capăt al firului: „E cineva acolo?"

AICI

16 mai 2015

Mâine dimineatã pe FilmCafe la 6:35 filmul PADRE PIO (cele douã pãrti)
Detalii aici

14 mai 2015

Harville Hendrix si Helen LaKelly Hunt
Dãruieste iubirea care vindecã - ghid pentru pãrinti
Editura HERALD

Printre conceptele pe care Harville si Helen ni le prezinta in volumul lor se numara
- Imago – partenerul-fantasma – pe care mintea noastra inconstienta il construieste pornind de la imaginea celor pe care i-am iubit in copilarie –, care ne-a calauzit in cautarea unui partener de viata.
- Parintii minimizatori si maximizatori – stilurile defensive care influenteaza ceea ce spunem si modul in care interactionam cu propriii copii.
- Un proces parental care ne ajuta sa punem capat „ciclului ranirii” – perpetuarea ranilor pe care le-am primit in copilarie – pe masura ce ne crestem copiii.

Adevarul profund transformator pe care il dezvaluie Harville Hendrix si Helen LaKelly Hunt este ca, urmarindu-si constient reactiile fata de comportamentul si manifestarile copilului, parintii pot invata de la el, descoperind propriile „??puncte de vindecare”. Tratandu-i pe cei mici cu respect si intelegere, parintii ii incurajeaza sa fie ei insisi si sa se cunoasca in profunzime.

Mai mult despre carte aici:
http://www.edituraherald.ro
Si mai mult în discutia de la ADEVARUL LIVE de mai jos.

14 mai 2015

Cum ne împiedicã traumele din copilãrie sã avem o relatie de cuplu fericitã si sã fim pãrintii care ne dorim sã fim
o discutie la Adevarul Live cu psihologul Gaspar Gyorgy si expertul în parenting Otilia Mantelers
despre teoria IMAGO
si despre conferinta de la Bucuresti 23-24 mai 2015 - Romexpo Pavilion H1 – Sala Titulescu
cu cei doi psihologi americani
Harville Hendrix si Helen LaKelly Hunt:
inclusiv o exempificare
AICI

În plus, Editura HERALD - dublã lansare de carte a celor 2 autori aici:
AICI

11-14 mai 2015

Actualizare pagina de Argument aici
Am simplificat pe cât am putut...
M-a inspirat întâllnirea de 40 de ani amintitã mai jos.

12 mai 2015

O pozã cu mine...
Intr-o vreme unii vizitatori ai site-ului erau interesati sã mã cunoascã pe viu.
Când au aflat ce vârstã am :) interesul li s-a risipit ca prin minune...
Dar dincolo de aceastã întepãturã amicalã poate exista si un interes real, onest, justificat.



Intalnirea de 40 de ani a absolventilor Facultatii de matematicã-mecanicã
de la Universitatea de Vest Timisoara,
promotia 1971-1975.
9 mai 2015
Eu mã aflu în primul rând, cea fix din mijloc, cea mai micã...

Posibilitati de NAVIGARE
<<< Postãri mai noi ........................ Postãri mai vechi >>>


La pagina de START a site-ului aici