Pagina 6 din istoricul paginii de START
Posibilitati de NAVIGARE
<<< Postãri mai noi .................
Postãri mai vechi >>>
La pagina de START a site-ului aici
20 decembrie
2020
Preot FRANCIS DEKEYSER -
Scrisoarea de la BETHANIE, FRANCE, de CRÃCIUN 2020
”Domnul mi-a zis: Tu esti fiul meu; astãzi
de provoc la nastere.”
Un text magistral de Crăciun, pentru oameni mari...
O perspectivă cum la noi nu găsești
în mediul religios, de nici un fel. Cel mai bun mesaj de Sărbători
care s-a găsit pe plan local la o revistă intelectuală
de top este o pledoarie - mai bună(din partea specialiștilor
în psihologie), mai banală, dar nesănătoasă(din partea
reprezentantului religiei, o sã mã explic) și mai neiertătoare
(a se vedea efectul Umbrei...) cu cei așa-zis neiertători, în
fond oameni normali care reacționează just, non infectios -
pentru IERTARE.
Iertarea nu e un lucru rãu în sine, dar poate fi un bine
momentan, temporar, circumstantial, dar care poate împiedica un
bine mai mare, unul real - atât pentru insul respectiv, cât
si pentru celãlalt. Depinde de multe aspecte.
E vorba de două PERSPECTIVE diferite asupra omului, o diferentã
de NIVEL, veti vedea.
Una se adreseazã unor adulti rãmasi la un nivel infantil
care se simt de vinã dacã nu sunt ”cuminti”...
fãrã sã audã vocea constiintei absolute din
adâncul lor.
Cealaltã se adreseazã unor adulti care aspirã la
maturitate: care aud o voce mai profundã din adâncul lor,
care le cere sã devinã ei însisi, sã devinã
reali, sã dea trup fiintei esentiale din ei.
Textul inspirat de mai jos, scris de un preot ortodox francez, pledează
pentru a deveni noi înșine, a lua trup, adică a deveni
reali, a deveni ceea ce suntem, care e departe de
a fi puțin lucru.
Textele locale, nu toate așa cum am spus, pledează pentru a
fi, eternul nostru mesaj răsuflat de Sărbători, ”mai
iertători, mai buni”. Aici sunt multe de spus. La adăpostul
acestei iertări absolutizate, generale și fără discernământ
pentru care pledeazã si Biserica - a înflorit și înflorește
Răul în lume, dar și în oameni.
Nu e de - mirare că Jung a spus:
”Adevăratul diavol a apărut odată
cu nașterea creștinismului.”
E vorba, desigur, de ceea ce au fãcut oamenii din mesajul initial
al lui Isus, deci de crestinismul fãcut de
oameni de-a lungul veacurilor.
Ceea ce face să evolueze omul si lumea este REACTIA
JUSTÃ în fața situației, a se vedea
textul de mai jos, și nu iertarea la grămadă fără
definirea clară a situației, sau închipuirile abstracte
care sunã bine în teorie, în predici sau în poezie,
dar practica a dovedit ce spune Jung.
Integral în româneste pe blogul destinat lui KGD aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2020/12/preot-francis-dekeyser-scrisoarea-de-la.html
Diferenta dintre cele douã perspective tine de constientizarea
si integrarea Umbrei.
Cât timp nu luãm în serios si cu onestitate aceastã
realitate a Umbrei nici nu putem vedea bine.
Si, foarte probabil, nici nu se va întelege corect ce spun eu aici...
19 decembrie 2020
Sâmbãtã 19.12.2020 la orele 20;05 pe TVR2
filmul Louis van Beethoven (2020)
Detalii pe CINEMAGIA.ro aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/louis-van-beethoven-3009817/
18 noiembrie 2020
Christmas
- Casa
Batllo
Felicitarea de Sãrbãtori de
la Casa
Batllo
Casa
Batllo - una din operele lui
Antoni Gaudi
https://www.casabatllo.es/en/christmas/
17 noiembrie 2020
Un pret bun ( -30% ) pe moment la Editura HERALD la cartea despre Maestrul
interior de K.G. Durckheim,
apãrutã anul trecut pe vremea aceasta:
Detalii aici:
https://www.edituraherald.ro/carti/chemarea-maestrului-spiritual-sensul-indrumarii-spirituale-pe-calea-catre-sine-detail
16 decembrie 2020
Louise Glück - Premiul Nobel pentru literaturã pe 2020
Discursul oficial de prezentare Premiul Nobel pentru literaturã
de la Ceremonia de premiere on line din decembrie 2020 aici:
https://www.nobelprize.org/prizes/literature/2020/ceremony-speech/
Sursa foto: https://www.nobelprize.org/
Aceia dintre noi care scriu cărți se presupune că vor să
atingă mulți oameni. Dar unii poeți nu văd această
atingere a multora în termeni spațiali, ca într-un auditoriu plin.
Ei văd atingerea multora în sens temporal, secvențial, mulți
în timp, în viitor,
dar într-un fel profund acești cititori vin întotdeauna singuri,
unul câte unul.
Cred că, acordându-mi acest premiu, Academia suedeză alege
să onoreze vocea intimă, privată, pe care rostirea publică
o poate spori sau extinde uneori, dar niciodată nu o poate înlocui.
Louise Glück – din Prelegerea Nobel 2020 a laureatei Nobel - integral
aici: https://www.nobelprize.org/prizes/literature/2020/gluck/lecture/
6 decembrie 2020
Eu merg la vot...
Nu uitati de Alegerile Parlamentare...
E vorba de cei care ne fac legile...
5 decembrie 2020
Jacques Castermane - Izolare si nostalgie
Graf Dürckheim scrie: „Dacă omul occidental percepe impasul către
care l-a condus gândirea sa, va fi obligat să-și aplece
urechea la vocea ființei sale esențiale, insesizabilă de
către gândirea obiectivă ”.
A apleca urechea! A primi! A fi atins!
Aceste cuvinte, mult mai bine decât cuvântul - meditație - traduc
exact kanji-ul ZEN.
Newsletter actual tradus integral în româneste aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2020/12/jacques-castermane-izolare-si-nostalgie.html
2 decembrie 2020
Înțeleg prin înțelepciune o concepție
corectă despre scopurile de urmărit în viață. Este
un lucru pe care știința însăși nu îl poate oferi.
Prin urmare, de una singură, dezvoltarea științei nu este
suficientă ca să garanteze vreun progres autentic, chiar dacă
furnizează unul dintre ingredientele necesare ale progresului.
Bertrand Russell –
The Scientific Outlook
(citat în cartea CREDINȚA UNUI OM LIBER publicată de Editura
VELLANT)
30 noiembrie 2020
Emanciparea noastră față de
natura externă a făcut posibil un grad de bunăstare umană
mai mare decât tot ceea ce a existat până acum. Dar, dacă este
să se realizeze această posibilitate, trebuie să existe
libertate de inițiativă în toate modalitățile care
nu provoacă daune indiscutabile și să fie încurajate acele
forme de inițiativă care îmbogățesc viața Omului.
Nu vom crea o lume mai bună încercând să
formăm oameni domesticiți și timizi, ci încurajându-i să
fie îndrăzneți, aventuroși și neînfricați, exceptând
situațiile în care le pot aduce prejudicii semenilor.
În lumea din care facem parte, posibilitățile
binelui sunt aproape nelimitate, la fel și posibilitățile
răului. Situația dificilă în care ne găsim are drept
cauză mai mult decât orice faptul că am
învățat să înțelegem și să stăpânim
într-o măsură înfricoșătoare forțele naturii
din afara noastră, dar nu și pe acelea care sunt întrupate în
noi. Stăpânirea de sine a fost totdeauna un cuvânt de ordine
al moraliștilor, dar, în trecut, era vorba despre stăpânirea
fără înțelegere. În aceste prelegeri am urmărit o
înțelegere mai cuprinzătoare a nevoilor omenești, în comparație
cu acelea pe care le presupun majoritatea politicienilor și economiștilor,
deoarece numai printr-o astfel de înțelegere putem găsi calea
spre realizarea acelor speranțe care, deși, deocamdată,
sunt în mare măsură zădărnicite de prostia noastră,
grație priceperii pe care am dobândit-o, au ajuns în raza noastră
de acțiune.
Bertrand Russell – CREDINȚA UNUI OM LIBER, Scrieri esențiale,
vol. 1, Editura VELLANT, pag. 251-252
28 noiembrie 2020
S-a pretins că aș fi un apărător
al totalei libertăți în școli, dar această apreciere,
ca și opinia că sunt un anarhist constituie o eroare. Cred că
un anumit grad de forță este indispensabil, atât în educație
cât și în guvernare; dar cred, totodată, că se pot găsi
metode care să diminueze în mare măsură gradul necesar
de exercitare a forței. De regulă, copiii sau adulții fericiți
vor avea, probabil, mai puține pasiuni distructive și, în consecință,
vor avea nevoie de mai puțină constrângere decât aceia care
sunt nefericiți. Dar nu cred că îi putem face fericiți
pe copii privându-i de îndrumare, nici că li se poate inculca un
simț de responsabilitate socială dacă li se permite o indolență
totală. Ca toate celelalte probleme practice, chestiunea disciplinei
din copilărie este una de grad. Nefericirea profundă și
frustrarea instinctuală pot să producă un adânc resentiment
față de lume, care generează, uneori pe căi foarte
întortocheate, cruzime și violență. Problemele psihologice
și sociale mi-au captat atenția în timpul războiului din
perioada 1914-1918; am fost șocat îndeosebi de faptul că, la
început, majoritatea oamenilor păreau să vadă în război
un motiv de bucurie. Era clar că această atitudine era cauzată
de o varietate de tare sociale, dintre care unele erau educaționale.
Numai că, în vreme ce părinții individuali pot face mult
pentru copiii lor individuali, o reformă educațională pe
scară largă trebuie să depindă de stat și, prin
urmare, de niște reforme politice și economice prealabile.
Bertrand Russell – CREDINȚA UNUI OM LIBER, Editura VELLANT, pag.
68
22 noiembrie 2020
Despre modestie - un pic altfel
Modestia excesivă este și ea strâns legată de invidie.
Modestia e considerată o virtute, dar, în ce mă privește,
am mari îndoieli că merită a fi privită așa când îmbracă
forme extreme. (…) În ce mă privește, cred că ar fi multe
de spus în favoarea educării unui tânăr în așa fel încât
să capete convingerea că este un om de ispravă. Nu cred
că vreun păun îl invidiază pe un altul pentru că acesta
ar avea coada mai falnică, deoarece fiecare
păun este convins că are cea mai frumoasă coadă din
lume. Drept urmare, păunii sunt niște
păsări cuminți și pașnice.
Bertrand Russell - În cãutarea fericirii, HUMANITAS
Intreg fragmentul din care am extras cele de mai sus poate fi citit AICI
O carte care ar trebui să facă parte din
bibliografia oricărui sistem de educație sãnãtos,
cu vedere largã si cu bãtaie lungã.
O carte de mare folos pentru oricine.
Deși e scrisă de un atât de mare gânditor este o carte pe înțelesul
tuturor.
O adevărată carte de dezvoltare personală. Realistă
și nicidecum moralizatoare. Așa sunt toate cărțile
lui Bertrand Russell, cele destinate publicului larg. Nu e de mirare că
scrierile lui au deranjat pe câte unii.
Deși scrisă în anii 1930 este la fel de actuală și
acum.
Psihologii au apreciat-o atunci si o vor aprecia si acum fără
îndoială. Bertrand Russell spune ceea ce ne spun și psihologii
actuali, dar într-o formã literarã, nu e de mirare,
demnã de Premiul Nobel (1950)... pentru literaturã.
19 noiembrie 2020
Jacques Castermane - ”Omul
ESTE corpul sãu”
”Nu practicãm zazen cu mentalul”
”De la an la an, se pare ca tot mai multi oameni care
practicã alte exercitii (Yoga, Tai-Chi Chuan, Chi-Gong si activitãti
artistice,
artizanale sau martiale provenite din traditia japonezã) sunt interesati
de ceea ce nu este altceva decât
Calea trasatã de K. Graf Dürckheim”.
Din scrisoarea lunarã de la CENTRE DURCKHEIM - noiembrie 2020 -
tradusã integral în româneste aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/
17 noiembrie 2020
Târgul de carte GAUDEAMUS - exclusiv on line
http://www.gaudeamus.ro/
Câteva fragmente consistente
din cartea
AUTOBIOGRAFIA
lui Bertrand Russell
pot fi citite AICI
Un Mare Om...
”Mi-au stãpânit viata trei pasiuni, simple, dar coplesitoare:
dorinta de iubire, cãutarea cunoasterii si mila greu de îndurat
fatã de suferinta omenirii.”
Pe ELEFANT încã este la reducere cu 42%. A
se vedea aici:
https://www.elefant.ro/autobiografia-lui-bertrand-russell_8149298e-f9a0-4e34-9ea4-6c3280960952
15 noiembrie 2020
Luciditate...
Pentru a doua oarã în viatã, petrec ziua de Crãciun
pe Atlantic. Am mai trecut prin experienta aceasta acum 35 de ani, iar
din contrastul între ce simt acum si ce îmi amintesc din sentimentele
mele de atunci învãt multe despre ceea ce înseamnã
sã înaintezi în vârstã.
[...]
Acum îmi dau seama de ceva ce pe atunci nu stiam: cã atitudinea
aceasta depinde de un exces de vitalitate. [...]
Se spune că timpul ne îmblânzește. Nu cred. Timpul ne face mai
temători, iar teama ne face împăciuitori, iar din dorința
de a fi împăciuitori ne străduim să ne prezentăm celorlalți
astfel încât să ne creadă blânzi. Iar odată cu teama vine
și nevoia de afecțiune, de o urmă de căldură
umană care să gonească frigul universului rece. Când vorbesc
de teamă, nu mă refer numai – sau nu în primul rând – la teama
personală: frica de moarte sau de decrepitudine sau de penurie sau
de orice astfel de nefericiri pur pământești. Mă gândesc
la o teamă mai metafizică. Mă gândesc la teama care ne
intră în suflet pe măsură ce ne întâlnim cu marile rele
la care ne supune viața: trădarea prietenilor, moartea celor
iubiți, descoperirea cruzimii care pândește natura umană
obișnuită.
În cei 35 de ani de la ultimul Crăciun petrecut pe Atlantic, aceste
mari rele mi-au schimbat atitudinea inconștientă față
de viață. […]
Așadar, Crăciunul pe ocean, odinioară o aventură plăcută,
a devenit dureros. Parcă ar simboliza singurătatea omului care
alege să treacă prin viață singur, folosindu-se de
propria judecată, nu de judecata turmei. În astfel de împrejurări,
melancolia este inevitabilă și nu trebuie să ne ferim de
ea.
Dar există și un contraargument. Bucuriile domestice, ca toate
plăcerile blânde, riscă să ne secătuiască voința
și să ne distrugă curajul. […]
AUTOBIOGRAFIA
lui Bertrand Russell,
HUMANITAS, pag.243
Incã se gãseste pe ELEFANT
la cel mai bun pret, reducere de 42%, aici:
https://www.elefant.ro/autobiografia-lui-bertrand-russell_8149298e-f9a0-4e34-9ea4-6c3280960952
Pe LIbrãriile HUMANITAS la un pret si mai
bun, a se vedea aici:
https://www.libhumanitas.ro/autobiografia-lui-bertrand-russell-bertrand-russell-humanitas-2018.html
Cele douã linkuri valabile azi. Cea de pe HUMANITAS parcã
si mâine.
14 noiembrie 2020
La sfârșitul acelor cinci minute, eram cu totul alt
om. O vreme a pus stăpânire pe mine un fel de iluminare mistică.
Cunoșteam, parcă, gândurile cele mai ascunse ale fiecărui
om întâlnit pe stradă; deși nu încape îndoială că
era o amăgire, am păstrat în perioada aceea legături mult
mai strânse cu toți prietenii și cu multe cunoștințe.
Dacă până atunci fusesem imperialist, în acele cinci minute
am devenit pro-buri și pacifist. După ani de zile în care nu
mă interesase decât exactitatea și analiza, acum mă cotropeau
sentimente semimistice față de frumusețe; un interes intens
față de copii și o dorință aproape la fel de
profundă ca a lui Buddha de a găsi o filozofie care să
facă suportabilă viața omenească. Eram pradă
unei stări de agitație ciudate, care îmi provoca o durere intensă,
dar și o undă de triumf, pentru că reușeam să
domin durerea și să fac din ea, după cum credeam eu, poarta
către înțelepciune. Înțelegerea mistică pe care îmi
închipuiam pe atunci că o posed s-a risipit în mare parte și
mi-am recăpătat obiceiul analizei. Dar ceva din ceea ce mi s-a
părut că văd în perioada aceea a rămas mereu în mine
și mi-a motivat atitudinea din timpul Primului Război, interesul
față de copii, indiferența față de neajunsurile
mărunte și un anume ton emoțional în toate relațiile
cu oamenii.
AUTOBIOGRAFIA lui Bertrand Russell,
HUMANITAS, 2018, pag. 133
O carte foarte interesantã pe care
tocmai o citesc. De mult voiam sã o cumpãr, dar asteptam
o ocazie.
13 noiembrie 2020
Nu uitati cã azi este
Black Friday si la cãrti!
Oferte atractive pe:
LIBRIS.ro https://www.libris.ro/
ELEFANT.ro https://promo.elefant.ro/carte-cms-id-black-friday-2020-carte
CARTURESTI.ro https://carturesti.ro/
Ultimii trandafiri din grãdinã si ultimele cãrti
achizitionate.
Si o recomandare on line:
Pagina de Facebook - inclusiv un canal youtube - a lui CRISTIAN PRESURÃ
aici:
https://www.facebook.com/stiintaclub/
Ceva interesant se petrece acolo.
Urmãresc cu interes dialogurile sub deviza
DICTIONAR
DE IDEI SI DE IDEOLOGII
- joi
la 20 pe Facebook.
Dialogul poate fi revãzut mai apoi pe canalul de youtube.
Niste întâlniri pe teme remarcabile cu oameni interesanti.
Urmãtoarea întâlnire on line va fi joi, 19 nov. 2020,
cu Mihaela Miroiu despre ideologii.
4 noiembrie 2020
Annick de Souzenelle:
Izolarea - o invitație
la o întoarcere către sine
(sinele în sens jungian)
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/
Si o nouã carte de aceastã Mare Doamnã:
Le grand Retournement
(Marea Întoarcere)
Ce bine ar fi dacã s-ar traduce în româneste cartea
Le Seigneur et le Satan de
Annick de Souzenelle.
L'apothéose de tous les livres d' Annick
de Souzenelle - spunea un comentariu la carte pe AMAZON.fr
aici:
https://www.amazon.fr
Cîte ceva din carte am tradus eu pe site aici:
aici
E vorba de functia ontologicã a lui Satan pe calea initiaticã
spre sine, de integrarea ”negrului”.
„Răul nu există, ci numai forţa non transformată”
(Claude Mettra)
”Poate cã omul trebuie sã fie provocat pentru a intra
pe calea maturitãtii sale” (K G Durckheim).
Nucleul nostru divin, care este rãdãcina fiintei noastre,
este împresurat de forte distructive.
L'apothéose de tous les livres d' Annick
de Souzenelle - spunea un comentariu la carte pe AMAZON.fr
aici:
https://www.amazon.fr
Oare sã nu fie nici o editurã româneascã, religioasã
sau nu, interesatã sã publice texte atât de profunde
si de actuale? Atât de necesare... pentru cei mai interesati de
realitatea ultimã decât de adaptarea cu orice pret la o societate
bolnavã pentru o cât mai bunã supravietuire fãrã
frecusuri.
3 noiembrie 2020
Culorile toamnei (2)
2 noiembrie 2020
Un film de neratat la TV pe CINEMAX:
Nu întoarce privirea!
inspirat din viata artistului vizual german Gerhard
Richter,
fãrã ca filmul sã fie totusi o biografie fidelã
a acestuia.
Detalii film pe CINEMAGIA.ro aici:
https://www.cinemagia.ro/
Mai multe pe IMDb aici:
https://www.imdb.com/
Site-ul artistului Gerhard Richter aici:https://www.gerhard-richter.com/en/
1 noiembrie 2020
Frumusetea
Casei este incomensurabilã, Bunãtatea ei infinitã.
PIRANESI de Susanna
Clarke, ARMADA, NEMIRA, 2020
29 octombrie 2020
Teoriile cuantice ale câmpului, împreună cu teoria relativității,
sunt ultimele ”foi de ceapă” ale realității pe care le
cunoaștem. Dacă în viitor vom da aceste ”foi de ceapă”
la o parte, poate că vom descoperi teorii și mai ciudate și
nefamiliare. Oare vom fi în stare să le înțelegem? Este oare
omul făcut să înțeleagă TOT adevărul lumii materiale?
Poate el înțelege de ce ecuațiile naturii iau forma care ne
confirmă măsurătorile? Este oare omul în stare să
explice DE CE există ceva mai degrabă decât nimic? Cu asta însă
intrăm pe terenul filozofiei, de care știința(filozofia
naturală) s-a desprins cu vigoare acum câteva sute de ani. Cine
știe, poate că este momentul să se întoarcă.
Cristian Presură - Care e diferența dintre
UN COPIL și UN LAPTOP?
O călătorie personală prin religie, fizică și
neuroștiințe, HUMANITAS, 2020,
pag. 138
27 octombrie 2020
Câteva impresii de lecturã
pe marginea cãrtii lui Cristian Presurã
Care este diferenta dintre un copil si un laptop?
O carte pe care o recomand cu toatã cãldura, aici: aici
Notã. Am schimbat
laptopul si sistemul de operare si nu am reusit încã sã
gãsesc fonturile adecvate.
La textul de azi initial erau prea mici, acum s-ar putea sã fie
prea mari.
In Dreamweaver-ul în care lucrez e un chin si pentru mine. merg
pe bâjbâite.
Îmi cer scuze pentru inconvenient.
Nici culorile nu se
mai vãd la mine asa de clar, dar asta e altã problemã.
Si în privinta
culorilor merg pe bâjbâite...
26 octombrie 2020
Asearã am nimerit întâmplãtor peste o emisiune
pe CANAL 33. Invitatã psihoterapeut STEFANIA RADU.
Mi-a plãcut dialogul deschis si rãspunsurile juste. Nu e
de mirare pentru cã invitata este jungianã.
Aici nu e vorba de DRESARE personalã, ci chiar de DEZVOLTARE personalã.
Emisiunea este postatã pe youtube aici:
https://www.youtube.com/watch?v=ndmSRtwH14g
25 octombrie 2020
Am terminat de citit cartea lui Boualem
Sansal - TRENUL DE ERLINGEN sau Metamorfoza lui Dumnezeu.
Despre autor aici:https://humanitas.ro/autori/boualem-sansal
de unde constatãm cã Boualem Sansal nu doar cã ne
spune cu talent o poveste, ci cã vorbeste dintr-o realitate pe
care o cunoaste personal.
Prezentarea cãrtii de cãtre Bogdan Ghiu aici:
https://www.youtube.com/watch?v=9ndjljJ7WgI
Cartea e foarte bunã de citit pentru deschiderea mintii.
Si pentru cei care ”cred”... despre cum ”se metamorfozeazã
Dumnezeu” prin prisma subiectivitãtii sau a lasitãtii
noastre, a complicitãtii cu rãul de fapt.
Si pentru cei pasionati de cursurile acelea de DRESARE PERSONALÃ
plãtite de Angajatori (care vor sã aibã angajati
multumiti si eficienti) în care ”maestri” bine plãtiti
si bine vãzuti îi învatã cum sã se adapteze
si amputeze pentru ”a trãi mai bine si
a fi mai fericiti” ... cu pretul nestiut al rãmânerii
la starea de larvã, de larvã fericitã... care
nu va mai ajunge fluture...
Un maestru nu te poate ridica mai presus de nivelul lui.
22 octombrie 2020
Si o altã recomandare de carte foarte bunã
de altã facturã de data aceasta :
Boualem
Sansal - TRENUL DE ERLINGEN sau Metamorfoza lui Dumnezeu,
HUMANITAS 2020,
care se lanseazã tot zilele acestea.
O carte care va fi cititã de mai putinã lume, deja stiu,
pentru cã spune adevãruri incomode, dar capitale. E prea
durã: spune lucrurilor pe nume! Si nu toatã lumea are curajul
sã le priveascã în fatã, ci cei mai multi preferã
sã nu le vadã, vor sã vadã doar partea luminoasî
a vietii si evitã sã vadã realitatea de fond inconfortabilã.
Se simt buni, luminosi, virtuosi chiar...
când de fapt sunt lasi în fata vietii... si îsi petrec
viata asteptând trenul fantomatic de Erlingen ca sã le rezolve
problemele.
Cartea este despre mult mai mult de atât.
Este o privire lucidã asupra contemporaneitãtii,
dar si asupra Istoriei umane, este o criticã
a tot ceea ce îl pune pe om în situatii de inferioritate.
Cred cã maniera în care e scrisã ACEASTÃ CARTE
GENIALÃ este cea mai adecvatã pentru a denunta, inteligent
si savuros, dar mai ales eficient, falsurile care acoperã realitatea
de fond.
Dacã existã vreo epidemie pe lumea aceasta, aceasta este
epidemia de lasitate.
Oamenii ar trebui sã se ridice în picioare si sã umble,
sã-si gãseascã salvarea.
A se vedea si textul de la Aforismul zilei de zilele trecute: 20
octombrie 2020.
Trăim astăzi această ispită
a Celui Rău, care ne împinge să căutăm lumina numai
în lumină (KGD)
si astfel ignorãm tocmai provocãrile vietii prin care am
deveni mai puternici, dacã le-am aborda cu CURAJ.
Altfel, resemnarea pasivã în fata provocãrilor vietii
se materializeazã printr-o metamorfozã treptatã inversã
celei normale prevãzute pentru om: de la larvã la fluture.
Romanul meu criticã totul, islamismul, mondializarea, capitalismul,
politica de tergiversare, cultivarea fricii, ignoranta etc, pe scurt,
tot ceea ce pune omul în situatii de inferioritate si îl împinge
sã astepte ajutorul de la altcineva, în loc sã si-l
dea singur. prima ratiune a vietii este de a te apãra si de a/ti
apãra libertatea.” (Boulaem Sansal)
O poveste filozoficã foarte actualã, picarescã, barocã
si captivantã, care demonstreazã cã un deznodãmânt
eliberator poate încã sã aparã. (L'Express)
Detalii pe ELEFANT aici:
https://www.elefant.ro
21 octombrie 2020
Recomandare de carte foarte
bunã:
Cristian Presură - Care e diferența
dintre UN COPIL și UN LAPTOP?
O călătorie personală prin religie, fizică și
neuroștiințe
O încântare sã citesti aceastã
confesare deschisã a unui om de stiintã care nu crede cã
ceea ce poate spune stiinta despre om epuizeazã adevãrul
despre om.
De cealaltã parte, însã, problemele
apar de la ”reprezentãri”...
Mai cred că e de datoria intelectualilor din biserică să
elimine din credință superstițiile și să convingă
patriarhul (în cazul ortodoxiei) că o ortodoxie adevărată
are nevoie de oameni care gândesc. Îmi doresc ca acești intelectuali
să susțină prezența legii evoluției în manualele
de biologie. Legea evoluției naturale a lui Darwin este tot atât
de bine fundamentată ca și legile termodinamicii, care ne ajută
să construim motoare. Pentru mine ar fi o dovadă ultimă
că ortodoxia încurajeayă gândirea și că nici unui
om credincios nu-i este frică de adevărurile științei,
așa cum este cel al evoluției naturale. Creatorul universului
le lasă să le descoperim, pentru că are încredere în noi.
La fel este și datoria oamenilor de știință să
păstreze știința vibrantă și relevantă pentru
om, căci ea nu poate fi separată de sensul pentru care o facem.
Cristian Presură - Care e diferența dintre UN COPIL și
UN LAPTOP? O călătorie personală prin religie,
fizică și neuroștiințe, HUMANITAS, 2020, pag. 78
Cred cã tocmai zilele acestea se lanseazã.
Dar existã în librãrii, au am luat-o de pe ELEFANT.
Detalii aici:
https://www.elefant.ro/
20 octombrie 2020
Trăim astăzi această ispită a Celui Rău,
care ne împinge să căutăm lumina numai în lumină.
A opune lumina întunericului, „binele” ”răului”, este o greșeală:
atunci ar fi suficient ca eu să devin „mai bun” și să evit
răul pentru a fi eu însumi luminos.
Dar cum rămâne cu răul?
Ceea ce numim rău este purtător de energii care nu ar trebui
nici eliminate, nici refulate, ci trebuie să le privim în
față, să le cunoaștem și să le integrăm
ca pe o forță.
Este o atitudine esențială de învățat.
Cu toții trebuie să înțelegem că există o parte
de întuneric în noi și, de asemenea, meditația ne poate ajuta
să luăm cunoștință de acest lucru.
Totul, de la sfințenie la crimă, există în fiecare dintre
noi. Trebuie să o acceptăm.
Dacă totuși refuzăm în noi cutare sau cutare instinct,
este pentru că suntem departe de adevăr.
Mă veți întreba: „Dar ce ar trebui să fac cu această
parte întunecată?”
Trebuie să începeți prin a o privi în față.
”Nu, nu o pot privi în față!”
Trebuie să o faceți.
Karlfried Graf Dürckheim
O situatie valabilã si astãzi...
Umbra este lumina sub forma a ceea ce o ascunde,
mai spune undeva KGD.
12 octombrie 2020
Jacques Castermane:
„Când practicãm zazen, corpul ia forma calmului!”
newsletter tradus integral în româneste aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/
11 octombrie 2020
În acelasi context... în acelasi sezon... sub aceeasi devizã...,
dar într-un mod explicativ...
Recomandare de carte:
Erich Fromm – Sufletul omului. Între geniul binelui și al răului
Editura TREI
Tendința de a se menține în viață
și de a lupta contra morții este cea mai elementară formă
o orientării biofile, fiind comună întregii diversități
a materiei vii. Întrucât reprezintă o tendință de a menține
viața și de a lupta împotriva morții, este doar
unul dintre aspectele pulsiunii de viață. Celălalt aspect
este unul mai pozitiv: materia vie are tendința de a integra și
de a unifica; tinde să fuzioneze cu entități diferite și
opuse și să crească într-o manieră structurală.
Creșterea unificatoare și integratoare este caracteristică
tuturor proceselor vieții, nu doar în ce privește celulele,
ci și gândirea, simțirea.
...
Întregul tablou al biofiliei se regăsește
în cadrul orientării productive. Persoana
care iubește pe deplin viața este atrasă de procesul vieții
și al creșterii în toate palierele sale. Preferă
să construiască mai degrabă decât să dețină.
Are capacitatea de a se lăsa surprinsă și preferă
să descopere ceva nou, mai degrabă decât să găsească
o confirmare a ceva vechi. Iubește aventura vieții mai mult
decât certitudinea. Abordarea sa față de viață este
funcțională și nu mecanică. Vede întregul mai degrabă
decât părțile, structurile mai degrabă decât sumele. Își
dorește să modeleze și să influențeze prin intermediul
iubirii, al rațiunii, prin puterea exemplului; nu prin forță,
nici prin deconstruirea lucrurilor și nici prin maniera birocratică
de a administra oamenii ca și cum ar fi lucruri. (...)
Etica biofilă este fundamentată pe propriul principiu al binelui
și al răului. Binele este tot ceea ce
se află în serviciul vieții; răul este tot ceea
ce se află în serviciul morții. Binele
constituie o plecăciune în fața vieții, în fața a
tot ceea ce face posibile viața, creșterea, evoluția.
Răul este tot ceea ce înăbușă viața, o limitează,
o fragmentează. Bucuria este o virtute, iar tristețea un păcat.
Erich Fromm – Sufletul omului. Între geniul binelui și al răului,
Editura TREI, 2020, trad. Laura Netea, pp.50-53
O carte foarte bună pe care tocmai am terminat-o de citit.
O recomand pentru cei dornici să înțeleagă omul și
viața mai în profunzime.
Sufletul omului poate împietri...
Detalii carte pe site-ul Editurii TREI aici:
https://www.edituratrei.ro/carte/erich-fromm-sufletul-omului-intre-geniul-binelui-si-al-raului/3180/
În volumul de față Fromm dezvoltă ideile sale despre
iubirea de viață și iubirea de moarte, face diferența
între diferite feluri de agresivitate aflate direct sau indirect în serviciul
vieții și formele maligne ale distructivității, descriind
două tipuri de personalitate: biofilul și necrofilul. Pe baza
experienței sale clinice și a cercetării proceselor sociale,
el arată că iubirea de viață, independența și
depășirea narcisismului formează un „sindrom de creștere",
opus „sindromului de descompunere", format de iubirea de moarte,
simbioza incestuoasă și narcisismul malign. Omul are libertatea
de a alege între bine și rău, dar alegerile au și consecințe
– cu cât face mai multe alegeri în detrimentul vieții, cu atât mai
greu îi este să evite împietrirea sufletului. Salvarea nu poate veni
decât alegând să iubească viața – să fie mișcat
de durerea altei ființe umane, de privirea prietenoasă a altei
persoane, de cântecul unei păsări, de verdele ierbii.
(de pe coperta-spate a cărții)
10 octombrie 2020
Culorile toamnei (1)
Si pentru cã suntem în sezonul Nobel...
Din Nota biobibliograficã a premiatei Nobel Louise Gluck:
”... o poetã a schimbãrii radicale si a renasterii,
unde saltul înainte se face dintr-un profund sentiment de pierdere.
...
Celebratã în poezia lui Gluck este mai degrabã pierderea
unei iubiri care s-a dezintegrat.
...
Lumea este dez-vrãjitã, doar pentru a deveni din nou magic
prezentã.”
8 octombrie 2020
Interesantã alegerea Comitetului Nobel pentru premiul pentru literaturã
pe 2020:
Louise Gluck, poetã americanã si eseistã, n.1943.
”Pentru vocea ei poeticã inconfundabilã care, cu o
frumusete austerã, face ca existenta individualã sã
fie universalã”
https://www.nobelprize.org/prizes/literature/2020/bio-bibliography/
https://en.wikipedia.org/wiki/Louise_Gl%C3%BCck
Abia astept sã se traducã ceva în româneste...
30 septembrie 2020
Un serial bun de vãzut
la TV pe canalul HBO
PATRIA
Detalii pe CINEMAGIA aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/patria-2974533/
A început ieri pe HBO - 2 episoade din cele 8.
28 septembrie 2020
!?!
Text inițial propus de traducător:
Cel pe care îl căutăm şi cel care am vrea să devenim
suntem deja, de fapt, noi înşine.
Text ”corectat” de redactor – printre multe altele de acest fel – și
fără știința traducătorului:
Cel pe care îl căutăm şi cel care am vrea să devenim
sunt deja, de fapt, noi înşine.
...
27 septembrie 2020
D.T. Suzuki – Satori sau însușirea unui
nou punct de vedere
Din cartea Introducere în budismul Zen de Daisetz
Teitaro Suzuki, Editura POLIROM, 2015, trad. Neculai Amălinei
Fãrã realizarea satori,
nimeni nu poate accede la adevãrul Zenului.
Satori este strãlucirea
neasteptatã în constiintã
a unui nou adevãr,
de neînchipuit pânã atunci. (...)
Din punct de vedere religios, este o nouã
nastere;
pe plan intelectual, este dobândirea unui
nou punct de vedere.
Lumea apare acum ca si cum
ar fi îmbrãcatã într-o hainã nouã,
ce pare sã acopere toate urâteniile dualismului,
numit iluzie în modul de exprimare budist.
Tonusul vietii va fi modificat.
Exista ceva întineritor
în întelegerea Zenului.
Obiectivul disciplinei Zen este însușirea unui nou punct de
vedere, pentru a cerceta esența lucrurilor.
Mai mult pe blogul destinat lui KGD aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2020/09/dt-suzuki-satori-sau-insusirea-unui-nou.html
9 septembrie 2020
Jacques
Castermane - Predarea meditatiei la Centrul Durckheim?
”Există o mie și una moduri de a medita;
nu există decât o manieră de a practica zazen.”
Hirano Katsufumi Roshi
Premisă radicală! Ea are avantajul de a evita amestecarea
genurilor.
”Există o mie și una moduri de a medita”!
Sunt propuse astăzi, sub numele de meditație, metode foarte
diferite care, în mod curios, se opun unele altora. De exemplu:
- o meditație numită modernă, pentru că e științifică
și obiectivă, este opusă meditației numite ancestrală,
descrisă ca fiind rituală și subiectivă
- o meditație afirmată ca fiind creștină este
opusă meditațiilor budiste
- o meditație botezată laică este opusă unei
meditații denunțate ca fiind confesională.
Există temerea că ar exista în curând, în Belgia, o meditație
valonă opusă unei meditații flamande. (!, n.t.)
”Nu există decât o manieră de a practica zazen”! Și Hirano
Roshi adaugă: ”Nu practicăm zen cu mentalul”.
Newsletter tradus integral în româneste pe blogul destinat
lui KGD:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/
8 septembrie 2020
Un video fãcut de mine despre cartea HARA,
centrul vital al omului,
în care m-am gândit sã dau doar un exemplu practic
al ideii:
Când suntem în Hara ALTFEL VEDEM
viata si lucrurile... :)
tot dintr-o carte a lui K.G. Durckheim.
De la minutul 5 si ceva înainte.
Aici:
https://youtu.be/QgaVbi7jb7k
6 septembrie 2020
Un video fãcut de mine pe tema cãrtii despre MAESTRUL INTERIOR
Chemarea maestrului spiritual
de K.G. Durckheim
pe youtube.
Prima parte aici:
https://youtu.be/qulP22Or1Zg
6 septembrie 2020
Un film frumos ca o poveste cu Michael Caine si Robert Duvall
Ultima aventurã
Duminicã dimineata pe Tv1000 la 9:20
Detalii pe CINEMAGIA aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/secondhand-lions-ultima-aventura-5030/
5 septembrie 2020
Annick de Souzenelle - Dezvãluirea (fragment)
apropo de OPRIREA omenirii produsã de coronavirus
A sosit timpul pentru om, care s-a construit pânã astãzi
din rãdãcinile-pãmânt ale sale, sã efectueze
o întoarcere la 180 de grade pentru a merge sã scoatã
apã din rãdãcinile-cer ale sale.
...
A sosit timpul pentru om sã iasã din inconstientã.
...
aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2020/09/annick-de-souzenelle-dezvaluirea.html
30 august 2020
Desearã pe CINEMARATON un film de vãzut:
POVESTEA IUBIRII (2016) de Radu Mihãileanu (regizor)
dupã cartea cu acelasi titlu de NICOLE KRAUSS,
autoare din care am citit nu demult Pãdurea întunecatã
si stiu cã mi-a plãcut foarte mult.
Detalii pe CINEMAGIA.ro aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/the-history-of-love-488075/
24 august 2020
Am citit ceva interesant pe REPUBLICA.ro
O evocare Ken Robinson (1950-2020) de expert în
educatie Anca Tîrcã
La Ken am gasit cel mai frumos exprimat scop al educatiei, pe care îl
dezvolt si eu în conferinte si atelierele cu profesorii: „De
ce facem educatie? Pentru a-i ajuta pe elevi sa înteleaga lumea
din jurul lor si talentul dinlauntrul lor si sa devina oameni împliniti
si cetateni carora le pasa.”
Un text publicat în 2015 de Sir Ken Robinson si intitulat „On
Centering the Child” mi-a placut atât de mult, încât
l-am tradus pe loc, sa ne lamurim o data pentru totdeauna cum e cu echilibrul
în alegerea metodelor s mult invocata „centrare pe elev”:
„Ca si voi, copiii nu sunt nascuti
într-o lume, ci în doua. E lumea din jurul lor, cea a altor
oameni si lucruri, care exista independent de ei. Aceasta lume
era acolo înainte ca ei sa vina pe lume si va exista si dupa ce
ei nu vor mai fi. Apoi, e lumea din ei: cea din interior, a constiintei
lor, care exista doar cât vor exista si ei. Ca
fiinte umane, cunoastem lumea din exterior prin cea din interiorul nostru.
O percepem prin simturi si o configuram prin idei, sentimente si valori,
care constituie viziunea noastra despre lume. Daca educatia
e menita sa atinga principiile unei democratii liberale, atunci
ea trebuie sa îi ajute pe copii sa înteleaga
ambele aceste lumi si cum una este puternic dependenta de cealalta.
Daca se procedeaza astfel, va prelua tot ce e mai bun atât din abordarea
traditionalista, cât si din cea progresista.
Articolul integral aici:
https://republica.ro/ce-am-invatat-de-la-sir-ken-robinson
21 august 2020
Toți(?) sau foarte mulți oameni, chiar și copiii mici,
pot, în principiu, să fie învățați pe baza unor
astfel de trăiri, că experiențele de vârf există,
cum sunt, când pot să apară, cine le poate avea, ce le face
mai posibile, care este legătura lor cu viața cea bună,
cu omul cel bun, cu buna sănătate psihologică etc. Într-o
oarecare măsură, asta se poate rezolva până și prin
cuvinte, conferințe, cărți. În experiența mea, atunci
când am ținut prelegeri aprobatoare despre experiențele de vârf,
a fost ca și cum aș fi permis experiențelor de vârf ale
măcar unor oameni din audiență să ajungă
în conștiință. Adică, uneori cuvintele singure par
capabile să înlăture inhibițiile, blocajele și fricile,
respingerile care au ținut experiențele de vârf ascunse și
reprimate.
Toate acestea indică un alt tip de educație experiențială.
Dar nu numai atât, ci implică și un alt tip de comunicare: comunicarea
între singurătăți, între euri încapsulate, izolate. Ceea
ce susținem este că, în tipul de predare experiențială
discutată aici, este necesară în primul rând schimbarea persoanei
și schimbarea conștiinței sale de sine. Adică trebuie
să o facem conștientă de faptul că experiențele
de vârf se desfășoară în lăuntrul său.
Până când va deveni conștientă de astfel de experiențe
și va avea această experiență ca bază pentru
comparație, este un nevârfnic; și este inutilă încercarea
de a-i comunica sentimentul și natura experienței de vârf. Dar,
dacă o putem schimba, în sensul de a o face conștientă
de ceea ce se desfășoară în lăuntrul său, atunci
va deveni cineva cu care se poate comunica altfel. Este acum posibilă
comunicarea cu ea.
A. Maslow – Religii, valori și experiențe de vârf,
pag. 104-105, Editura TREI
Fragmente din carte pe acest site AICI
O carte nec plus ultra pentru cei
care îsi pun întrebãri, cei care cautã rãspunsuri,
cei care au îndoieli, cei care au ”un sentiment tragic al
vietii”, exploratorii profunzimilor si înãltimilor,
”rãmãsita salvatoare”...
Cu precizarea urmãtoare:
În cele din urmã, Religia organizatã, bisericile pot
deveni marii dusmani ai experientei religioase si ai celui care trãieste
experienta religioasã. Aceasta este principala tezã a cãrtii
de fatã. (pag.12)
Cartea se pare cã s-a epuizat. Îndrãznesc sã
cred cã am contribuit si eu la aceasta.
Despre acestea vorbeste si K.G. Durckheim
în cãrtile sale din tripla sa calitate: de om de stiintã,
din propria experientã pe calea maturitãtii si din bogata
experientã de zeci de ani de practicã terapeuticã
orientatã pe esentialul fiintei umane.
15 august 2020
C.G. Jung despre o anume solitudine... inevitabilã...
Solitudinea nu survine din cauză că nu avem oameni în jurul
nostru, ci mai degrabă din cauză că nu le putem comunica
lucruri care nouă ni se par importante sau din cauză că
socotim valabile gânduri care celorlalți li se par improbabile. Solitudinea
mea a început odată cu experiența viselor mele precoce și
și-a atins apogeul pe vremea când lucram la problema inconștientului.
Când cineva știe mai multe decât ceilalți, devine singuratic.
Singurătatea nu este însă necesarmente opusă comunității,
căci nimeni nu simte comunitatea mai profund decât o simte singuraticul,
și comunitatea înflorește numai acolo unde fiecare singuratic
își amintește de specificul său și nu se identifică
deci cu ceilalți.
C.G. Jung – Amintiri, vise, reflecții. Consemnate și editate
de Aniela Jaffe, HUMANITAS, 1996,pag. 356
Ceva asemănător spune și R.M. Rilke în Notes sur la
melodie des choses.
Turnul de la Bollingen,
construit de C.G. Jung pe mãsura realizãrii de sine, a procesului
de individuare.
Intentionat ca o casã de vacantã, început în
1922, dupã moartea mamei sale,
si încheiat cu ultima adãugire dupã moartea sotiei
sale în 1955.
”Viata mea este povestea unei realizãri de sine a inconstientului”,
spune Jung încã de la începutul acestei cãrti
autobiografice, Amintiri, vise, reflecții,
pe care tocmai am recitit-o pe îndelete si cu mare interes
si din care este postat pe site un fragment consistent Gânduri târzii
aici
13 august 2020
O carte bună pentru mămici, tãtici...
sau o idee de cadou cu ocazia unui bebeluș nou sosit pe lume:
Charlotte Poussin – Montessori de la naștere la 3 ani.
Învață-mă să fiu eu însumi,
Didactica Publishing House
Detalii pe LIBRIS.ro aici:
https://www.libris.ro/montessori-de-la-nastere-la-3-ani-charlotte-DPH978-606-683-443-8--p1162948.html
Nevoia de libertate, dar și limitele
A învăța să fie liber
Fiecare copil își construiește libertatea în mai multe etape:
integrarea limitelor până la 3 ani,
impregnarea disciplinei până la 6 ani,
responsabilizarea până la 12 ani,
conștientizarea globală până la 18 ani,
care permite din momentul acesta folosirea voinței în marile alegeri
de viață. Tânărul adult este atunci liber să dispună
de persoana sa fără să prejudicieze drepturile altuia,
respectând limitele.
A fi liber nu înseamnă, cu siguranță, că trebuie să
lăsăm copilul în voia lui, ci mai degrabă să-i pregătim
un mediu înconjurător în care el să poată acționa
liber.
(pag. 63)
8 august 2020
Privește dincolo de limita vizibilului. Privește invizibilul.
Caută spiritul care face ca totul să apară în spatele celor
ce apar. Și hrănește-te cu puterea lumii care îl susține.
Izvorul invizibil se găsește oriunde, mereu, indiferent unde
te-ai afla, și poți să-l captezi. Cel care se uită
bine până la urmă vede.
Eric-Emmanuel Schmitt – Felix și izvorul invizibil, Humanitas, 2020
7 august 2020
Jacques Castermane - Un om aflat în meditatie
Budha si Gânditorul lui Auguste Rodin
Scrisoarea de la Centre Durckheim pe august 2020
Tradusã integral în româneste aici
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/
31 iulie 2020
A apãrut discutia despre cartea Strãpungerea
spre fiintã
sub deviza lansatã de Editura HERALD
CÃRTI DESCHISE pentru MINTI DESCHISE
pe pagina de Facebook a Editurii HERALD aici:
https://www.facebook.com/edituraherald.ro/videos/vb.151284558283112/2588614884721455/
https://www.facebook.com/edituraherald.ro/videos/2588614884721455/
Regret cã, din neatentie, am ratat expresia
a ce era mai important:
În om existã ”si o naturã mai
înaltã, parte din esenta sa”... spune Maslow.
La aceastã naturã mai înaltã
se referã K.G. Durckheim când vorbeste despre fiinta
esentialã,
despre Fiintã,
despre strãpungerea spre Fiintã.
Aceastã veritabilã revolutie (o nouã imagine despre
om, societate, naturã, stiintã etc.) a fost,
- spune Maslow cu dezamãgire în Prefata editiei a doua a
cãrtii, din 1970 -,
ignoratã si este ignoratã aproape complet de o mare parte
din comunitatea intelectualã, în special de cea care controleazã
canalele de comunicare a informatiiei cãtre publicul educat si
tineret. (din acest motiv am hotãrât sã o numesc ”Revolutia
neobservatã”.
Se pare cã este la fel de neobservatã si acum,
dacã ne uitãm la sistemul de educatie oficial si la cel
medical, cel putin.
30 iulie 2020
VOCEA MAESTRULUI ÎN VIATÃ
Când un om ajunge la calea spre CALE şi decide să-şi
consacre existenţa servirii VIEŢII, atunci viaţa însăşi
poate să-i devină maestru pe calea interioară.
În toate circumstanţele – de exemplu în maniera sa de a se mişca
şi de a trata cotidianul, de a face faţă schimbărilor
şi loviturilor sorţii, de a reacţiona la suişurile
şi coborâşurile existenţei, de a rezista – sau de a ceda
– tentaţiilor lumii – în toate lucrurile, odată devenit atent,
el va auzi vocea maestrului. Vocea, înaltă sau silenţioasă,
care îl exprimă este imposibil să nu fie recunoscută. Ea
îi semnalează progresele sau opririle sale, îi spune dacă, la
acel moment precis, este pe punctul să se deturneze de la Cale şi
să-şi fie infidel sieşi. Datoria de a se pregăti pentru
Marea Permeabilitate este necontenit prezentă în mintea omului trezit
şi vocea conştiinţei, prin care se manifestă maestrul,
nu tace niciodată. Dacă am devenit cu adevărat elevi, orice
situaţie cotidiană este un test. Şi noi nu vorbim
aici decât despre această stare de discipol.
În confruntările noastre cu viaţa, aşa zisă
exterioară, şi cu destinul, suntem mereu tentaţi să
pierdem semnificaţia centrală a existenţei noastre. Mii
de ocazii – tentaţii sau pericole din lume – ne fac să uităm
transcendenţa în favoarea scopurilor apropiate eului, bune sau rele.
În loc să ne preocupăm de suferinţa născută din
Fiinţa esenţială, interesele noastre se învârt cel mai
adesea în jurul grijii cauzate de „poziţia” noastră în lume.
Dar tocmai această confruntare cu suferinţele „naturale” formează
o componentă esenţială a Căii, o componentă a
nucleului. Slujirea VIEŢII nu ne permite să ne sprijinim pe
o experienţă, pe care un contact eliberator cu Fiinţa supra-naturală
ne-a adus-o, pentru ca de acum înainte să respectăm mai puţin
lumea şi noi să ne instalăm pe celălalt ţărm.
Căci noi suntem
aici pentru a crea spaţiu pentru lumea supranaturală în lume.
Pentru a dobândi forţa necesară în lume pentru aceasta, omul
trebuie să fie într-un contact cu FIINŢA, aşa încât
forma interioară, obţinută datorită acestei centralizări
interioare pe Fiinţa esenţială, trebuie să fie repusă
în discuţie neîncetat prin noi „amestecuri” cu lumea. El trebuie,
de asemenea, să înveţe să-şi discearnă umbra.
Curajul lui, sau dimpotrivă frica sa, interioare şi exterioare,
de suferinţă îi vor dezvălui atunci dacă el se află
pe Cale şi sub conducerea – lipsită de indulgenţă
– a maestrului. Dacă el este, realmente, pe calea spre CALE, atunci
cea mai mică oprire, cea mai mică îndepărtare, trezesc
avertismentele maestrului. Şi încuviinţările lui, de asemenea,
atunci când suntem „acolo” într-o manieră justă. Şi auzim
încurajările atunci când un nou drum se deschide spre CALE. El ne
invită să ne continuăm drumul pe care ezităm să
ne angajăm, adesea pentru că saltul spre necunoscut ne înspăimântă.
Şi când modul nostru de a fi „acolo” este cu adevărat just resimţim
aceasta printr-o pace, o linişte vie şi luminoasă, o armonie
interioară profundă, care depăşesc orice „mişcare
psihică” şi sunt, de asemenea, dincolo de liniştea sau
de tumultul lumii. Aşa cum, în timpul unei meditaţii profunde,
un zgomot exterior deranjant la început se transformă într-un murmur
de fond pentru o miraculoasă linişte interioară, cu totul
străină de zgomotul sau de absenţa de zgomot, o stare situată
dincolo de linişte şi de zgomot.
A fi cu adevărat trezit la CALE este semnul unei înalte şi
rare trepte de evoluţie umană. Contemporanii noştri,
pentru care atitudinea „justă” se reduce la trinitatea „capacitate
de reuşită, eficacitate şi comportament normal” sunt foarte
departe de acest stadiu. Dar cei mai diferenţiaţi dintre ei
nu se simt în largul lor. Mai mult încă, ei suferă de presiunea
unei lumi în care esenţialul este refulat.
K.G. Durckheim – Chemarea maestrului spiritual, Editura HERALD,
pag.131-133
27 iulie 2020
Un serial foarte bun de vãzut când se va relua, eventual
pe HBO GO:
Mrs. AMERICA
Un articol despre el de Ioana Epure pe pressone aici:
https://pressone.ro/mrs-america-sau-cum-uneori-nu-e-despre-cine-castiga-o-dezbatere-ci-despre-cate-voci-se-aud-in-ea
24 iulie 2020
Un film de animatie frumos, de o frumusete stranie totusi:
Mireasa moartã.
Detalii pe CINEMAGIA.ro aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/corpse-bride-12112/
18 iulie 2020
Între timp a mai avut loc o discutie pe tema cãrtii
STRÃPUNGEREA SPRE FIINTÃ. Etapele
maturitãtii umane
sub deviza CÃRTI DESCHISE PENTRU MINTI DESCHISE,
initiativa generoasã a Editurii HERALD.
Când se va publica înregistrarea voi anunta si aici.
Si va mai fi încã una pe tema altei cãrti, cea despre
maestrul interior.
Am impresia cã cei de la HERALD (o parte cel putin) sunt în
concediu, asa cã va mai dura.
12 iulie 2020
O înregistrare video fãcutã de mine pe marginea cãrtii
lui K.G. Durckheim
STRÃPUNGEREA spre Fiintã. Etapele maturitãtii umane
pe youtube aici:
https://www.youtube.com/watch?v=DCosjeLeecs
Începe sã-mi placã... Dupã 15 ani de tãcere...
Cea mai sigurã metodã de a-ti învinge
frica: a lua taurul de coarne...
Stiu cã nu se aude prea bine... Totusi pe un laptop mai nou am
constatat cã se aude suficient.
5 iulie 2020 - c
Anne Laure Gannac - Ziua în care am decelerat
(am redus viteza)
Un exemplu de efect al meditatiei zazen si de continuare în cotidian
Mai exact: cotidianul ca exercitiu.
Anne Laure Gannac este jurnalistă,
manager la revista Psychologies.
Asigură cronica culturală de la PLAY RTS (Radio Television Elveția).
Autoare a Mčre-fils, l’impossible séparation
si Divorce, les enfants parlent aux parents (ed. Anne
Carričre)
1.Nu vreau să renunţ la nimic
2. Experimentez pacea
"Zazen s-a terminat, exerciţiul continuă”,
invită pe Jacques Castermane. În exteriorul dojo-ului,
pregătind masa, aşezând masa, măturând curtea, încerc să
rămân în această conştienţă deplină, atenţie precisă la fiecare acţiune - care,
de fapt, este lentoare. În mod surprinzător, nu necesită niciun efort: nu am senzaţia că m-aş forţa
să încetinesc, ci că aş urma un ritm intern care cade bine. Ritmul meu. Mă simt bine.
După patru zile la Centre Dürckheim, nu mai sunt eu. Sau, mai degrabă, simt
că sunt eu mai mult ca niciodată. De a fi repusă la loc, de a merge
cu adevărat, de a respira cu adevărat. Ceva ca o întoarcere la esenţial care face ca orice nouă fugă
înainte să fie de neconceput. Exist, sunt conştientă de aceasta, această acţiune din mine
îmi este suficientă pentru a nu simţi nevoia de a acumula zece
(acţiuni) în acelaşi timp. Dar, ceea ce pot aici, în atmosfera liniştită şi binevoitoare
a centrului, voi putea, oare, să o fac şi acasă, la Paris, în viaţa
mea ritmată de imperative, termene şi agitaţiile mulţimii
stresate? Mă îndoiesc serios de asta.
3. Mă întorc la realitate
Și am dreptate. La întoarcerea în viaţa mea de zi cu zi, mă simt ca o broască ţestoasă
într-o lume de iepuri. Nu prea lentă, ci prea liniştită. Totuşi, la fel ca ţestoasa
din fabulă, continui în ritmul meu, în toată chietudinea.
Şi trebuie să constat că ajung la timp, îmi termin munca
la timp, fac ceea ce am de făcut: La Fontaine avea dreptate. Altfel, nu
este suficient să pleci la timp pentru a fi în pas cu ritmul tău într-o lume accelerată: trebuie să accepţi să alegi.
Să renunţi. La locul de muncă, să ştii să
delegi şi să procrastinezi (amâni): nu pentru că un dosar
nu este procesat la minut îmi va exploda în faţă ... În viaţa privată, a ieşi mai puţin şi a te
aşeza mai mult. O muncă de revizuire a priorităţilor se impune, o selecţie
de dorinţe devine indispensabilă. A sosit momentul renunţărilor
necesare.
Toate acestea le ştiam în fond, le ştiam necesitatea. Dar, datorită acestei „căi a
acţiunii”, de acum înainte o simt. Nu mai trece prin cap,
ci prin corp, şi nuanţa este radicală. Printr-o întoarcere
la simţire şi la respiraţie, toate aceste alegeri, spre
marea mea surpriză, se fac aproape de la sine.
Integral în româneste aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/
5 iulie 2020
Jacques Castermane - Calea actiunii / Ziua în care am redus
viteza
Interesul omului occidental pentru „meditaţie” corespunde unui fapt
nou: persoane, din ce în ce mai numeroase, presimt că, în adâncul
lor, omul este ceea ce aspiră el să fie. Şi meditaţia
ar putea fi acel exerciţiu care pregăteşte condiţiile
care permit şi favorizează împlinirea adevăratei noastre
naturi de fiinţă umană.
Ar putea să fie? Da, pentru că astăzi, dacă cuvântul
meditaţie este tendinţă, el este adeseori deviat în metode
care au drept ţintă dezvoltarea ego-lui, a personalităţii,
a personajului social; ceea ce numim dezvoltare personală.
Ceea ce maestrul zen desemnează ca fiind adevărata natură
a fiinţei umane nu este un Ego augmentat, ci este realitatea noastră
ca persoană. Natura mea esenţială este „Eu sunt”-ul care
este la origine, mult înainte ca „Eu sunt Eu sau Eu sunt” (Je suis
Moi ou Moi je suis). Esenţa înnăscută precede condiţionatul.
Tradus integral pe blogul destinat lui KGD aici
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com
Mâine sper cã voi reusi sã traduc
si partea a doua: ZIUA ÎN CARE AM DECELERAT.
4 iulie 2020
Un alt fragment din cartea autobiografică a lui
C.G. Jung, Amintiri, vise, reflecţii,
care descrie evoluţia sa interioarã si cea a cunoaşterii
sale,
inclusiv crezul său religios.
Treptat m-am lămurit că împărtăşania fusese pentru
mine un eveniment fatal. În urma ei rămăsese un mare gol, ba
mai mult, era opierdere. Ştiam că nu mai puteam participa niciodată
la această ceremonie. Pentru mine, ea nu era o religie, ci o absenţă
a Domnului. Biserica reprezenta un loc unde nu mai aveam ce căuta.
Pentru mine, acolo nu era viaţă; era moarte.
M-a cuprins o milă neţărmurită de tatăl meu.
Am înţeles deodată tragicul meseriei lui şi al vieţii
sale. Doar se lupta cu o moarte a cărei existenţă nu o
putea admite. Se deschisese o prăpastie între el şi mine şi
nu vedeam nici o posibilitate de a arunca o punte peste acest abis infinit.
[…] Dumnezeu nu este uman, m-am gândit. Aşa este măreţia
Sa; nu e atins de nimic uman. Este bun şi cumplit, şi una şi
alta... […]
Armonia dintre mine, Biserică şi lumea
omenească înconjurătoare, aşa cum o cunoşteam, s-a
spulberat. Aveam impresia că suferisem cea mai mare înfrângere
a vieţii mele. Se prăbuşise concepţia religioasă
care-mi apărea drept unica legătură profundă şi
plină de sens dintre mine şi univers, adică nu mai puteam
participa la credinţa generală, ci mă găseam implicat
în ceva inexprimabil, în “secretul meu”, pe care nu-l puteam împărţi
cu nimeni. Era teribil şi – ceea ce era cel mai rău – vulgar
şi ridicol, ca un hohot de râs diabolic.
Am început să cuget: Ce trebuie să crezi
despre Dumnezeu? Nu inventasem singur acea imagine despre Dumnezeu
şi catedrală şi cu atât mai puţin acel vis care mă
asaltase la vârsta de trei ani. O voinţă
mai puternică decât a mea mi le impusese pe amândouă.
O făcuse natura în mine? Dar natura nu-i altceva decât voinţa
Creatorului. La ce bun să-l acuz pe diavol, când şi el era o
creatură a Domnului? Numai Dumnezeu era adevărat – foc pustiitor
şi har indescriptibil.
Eşecul împărtăşaniei? Era eşecul meu? Mă
pregătisem cu toată seriozitatea şi sperasem într-o trăire
a harului şi a iluminării, dar nu se întâmplase nimic. Dumnezeu
rămăsese absent. Din voia Domnului şi
de dragul Domnului m-am trezit despărţit de Biserică şi
de credinţa tatălui meu şi a tuturor celorlalţi, în
măsura în care aceştia reprezentau religia creştină.
Căzusem în afara Bisericii. Asta m-a umplut de o tristeţe
care avea să-mi adumbrească toţi anii până la începutul
studiului meu universitar.
C.G. Jung - Amintiri, vise, reflecţii. Consemnate şi editate
de Aniela Jaffé, HUMANITAS,
1996, pag. 68-69
2 iulie 2020
O mică discuţie pe marginea cărţii recent reeditate
de Editura HERALD - HARA, centrul vital al omului
- poate fi vizionată pe pagina de Facebook a Editurii HERALD, sectiunea
înregistrãri video:
https://www.facebook.com/edituraherald.ro/videos/683253538922221/
sau click pe imagine pentru link direct:
sau pe youtube aici:
https://www.youtube.com/watch?v=W5KJjxLrSlE
Cum nu aveam nici o pozã mai actualã
la îndemânã,
am oroare de fãcut poze,
am dat poza de acum 5 ani, de la întâlnirea de 40 de ani
de la absolvirea facultãtii pentru coperta video a acestei discutii
neasteptate.
28 iunie 2020
Un fragment din cartea autobiografică a lui
C.G. Jung, Amintiri, vise, reflecţii,
care descrie evoluţia sa interioarã si cea a cunoaşterii
sale,
inclusiv crezul său religios.
Întrucât în biblioteca tatălui meu nu se găseau filosofi – erau
suspecţi, pentru că gândeau -, a trebuit să mă mulţumesc
cu ediţia a doua, din 1832, a Dicţionarului general al ştiinţelor
filosofice al lui Krug. M-am adâncit imediat în articolul despre
Dumnezeu. El începea spre nemulţumirea mea, cu o etimologie a cuvântului
„Gott” (Dumnezeu), care provenea „incontestabil” de la „gut” (bun) şi
care desemna ens summum sau perfectissimum. Mai departe
scria că nu se puteau dovedi nici existenţa lui Dumnezeu şi
nici caracterul înnăscut al ideii de Dumnezeu. Aceasta putea fi din
capul locului în om, dacă nu actu, atunci măcar potentia.
În orice caz, „capacitatea noastră spirituală” trebuie deja
să fi „atins un anumit grad de dezvoltare, înainte de a fi în stare
să creeze o idee atât de sublimă.”
Această explicaţie m-a surprins la culme. Mă întrebam:
Ce se întâmplă oare cu aceşti „filosofi”? Este clar că
nu-l cunosc pe Dumnezeu decât din auzite. […]
Existenţa lui Dumnezeu nu depinde de dovezile noastre. Cum
am ajuns eu oare la certitudinea mea că Dumnezeu există?
Mi se povestiseră atâtea în această privinţă şi
totuşi nu am putut crede în fond nimic. Nimic nu mă convinsese.
Deci e sigur că nu de aici provine ideea mea. De fapt nici nu era
o idee sau rodul a ceva gândit.
[…]
Atunci mi-a devenit deodată clar că Dumnezeu
era, cel puţin pentru mine, una dintre experienţele
cele mai sigure şi imediate. Doar nu
inventasem acea poveste înfiorătoare cu catedrala. Din
contră, ea mi-a fost impusă şi am fost constrâns, cu cea
mai mare cruzime, s-o gândesc. Însă
după aceea a pogorât asupra mea un har inefabil.
C.G. Jung - Amintiri, vise, reflecţii. Consemnate şi editate
de Aniela Jaffé, HUMANITAS,
1996, pag. 73,74
27 iunie 2020
Meister Eckhart – Despre detaşare şi posesia efectivă
de Dumnezeu
(fragment)
Posesia efectivă de Dumnezeu vine din suflet şi din faptul că
ne întoarcem şi tindem lăuntric, intelectual către Dumnezeu,
iar nu gândind necontenit şi în acelaşi chip la El. Căci
aceasta i-ar fi cu neputinţă ori foarte greu de atins firii
omeneşti şi, pe deasupra, nici măcar n-ar fi cel mai bun
lucru. Omul nu trebuie să se îndestuleze cu
un Dumnezeu gândit, căci îndată ce piere gândul, piere şi
Dumnezeu. ci trebuie mai curând să-l
aibă pe Dumnezeu însuşi, care este cu mult peste gândirea omului
şi a întregii creaturi. Acel Dumnezeu nu piere, chiar de omul
şi-ar întoarce, în mod voit, faţa de la El.
Cine îl are pe Dumnezeu în acest fel, deci în fiinţă,
acela îl primeşte pe Dumnezeu în chip dumnezeiesc, iar pentru el
Dumnezeu străluceşte în toate lucrurile. Şi toate lucrurile
au gust dumnezeiesc, iar imaginea lui Dumnezeu i se revarsă din toate
lucrurile. În acest om, Dumnezeu priveşte mereu; îl
el are loc o desprindere detaşată [de toate lucrurile]
şi o întipărire a imaginii lui Dumnezeu, pe care îl iubeşte
şi care îi este prezent.
Meister Eckhart –DESPRE OMUL NOBIL, CUPA DIN CARE BEA REGELE. Tratate,
HUMANITAS, 2007, trad. Gabriel H. Decuble, pag. 119
26 iunie 2020
Practicarea Harei contribuie decisiv la procesul
de individuare, atât prin CLARIFICAREA mentalã pe
care o favorizeazã cât si prin ACCESUL la RESURSELE originale
datoritã înrãdãcinãrii în Fiintã.
Lucrarile lui Jung si Neumann au „îmbogatit considerabil”
- spune Dürckheim - lucrarea mea din anii saizeci si saptezeci. Teoria
lor despre Selbst (Sine) corespunde conceptului meu de Wesen (Fiinta esentiala).
Jung întelege „adevaratul sine” ca integrarea sinelui
în sânul Welt-Ich (eul existential). Aceasta integrare priveste
persoana la propriu, adica omul devenit transparent fiintei lui în
„eul sau existential”- sa ne amintim radacina latinapersonare.
Doctrina jungiana a integrarii Wesen în sânul Welt-Ich constituie
si astazi fundamentul teoretic al conceptului de „cale initiatica”,
asa cum îl predam noi de mai multe decenii în centrul nostru
din Padurea Neagra. Pentru a avansa pe acest drum, trebuie sa ajungem
sa învingem fortele umbrei care se opun pe calea spre adevaratul
sine. Este vorba mai putin de a suprima suferinta, cât de a trai
acel „mori si renasti” pe care îl favorizeaza terapeutul:
fara aceasta faza, procesul de realizare de sine (individuatia în
sens jungian) nu poate sa patrunda. […] Spre
deosebire de scoala jungiana – spune Maria Hippius – la noi
tot procesul de realizare de sine, de la început pâna la sfârsit,
se opereaza prin intermediul exercitiului: lucrarea corporala a „corpului
care suntem” ilumineaza (clarifica) transformarea de sine.
Citat din cartea biografica Karlfried Graf Durckheim. O viata
sub semnul transformarii, scrisã de Gerhard Wehr, în
Prefata cartii Hara, de aici: https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2013/10/biografie-karlfried-graf-durckheim.html
22 iunie 2020
S-a reeditat HARA, centrul vital al omului
de K.G. Durckheim.
Aratã asa:
Detalii si posibilitate de PRECOMANDÃ pe site-ul Editurii HERALD
aici:
https://www.edituraherald.ro/carti/hara-centrul-vital-al-omului-437-detail#.XvDB79R97UI
De pe coperta a IV-a a ediţiei
germane din 2005
O carte creată pentru a deveni o carte de viaţă
esenţială. (Frankfurter Allgemeine Zeitung).
Karlfried Graf Durckheim, cel care, ca nici un alt
european, a unit în gândirea sa, într-o sinteză
creatoare, vechea înţelepciune a Orientului şi a Occidentului,
ne prezintă în această carte, într-un mod magistral, exerciţiul
fundamental al practicii meditative orientale cu numeroase exemple
şi indicaţii practice precise.
De pe coperta a IV-a a traducerii în franceză
Hara nu este numai o
teorie doctrinală. Ea este învăţătura unei practici
în slujba esenţialului.
Practica Harei ajută deopotrivă
la gestionarea vieţii în această lume şi la înaintarea
pe CALE. Este vorba de CALEA care îi redă omului, care şi-a
pierdut rădăcinile, conştiinţa originii sale eterne
şi care îl pregăteşte să-şi realizeze destinul
său primordial, adică revelarea
FIINŢEI în existenţă.
19 iunie 2020
O veste bunã pentru cititorii cãrtilor lui K.G. Durckheim:
am aflat "pe surse" cã Editura HERALD va publica o nouã
editie a cãrtii
Hara, centrul vital al omului.
16 iunie 2020
Platforma REOPEN.EUROPA cu informatii la zi despre REDESCHIDEREA de dupã
IZOLARE:
https://reopen.europa.eu/en
Un ONG, vechi deja, foarte foarte util pentru cetãtenii ROMÂNIEI:
Funky CITIZENS de educatie, informare si formare pentru implicare civicã
aici
https://funky.ong/
15 iunie 2020
Un film de animatie pentru oameni mari de vãzut:
RÂNDUNELELE DIN KABUL
Detalii pe CINEMAGIA.ro aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/les-hirondelles-de-kaboul-2243491/
Un nou site de stiri - SpotMedia.ro - fondat
de Ex-Echipa de la ZIARE.com:
SpotMedia.ro
10 iunie 2020
Pr. Francis Dekeyser - Scrisoarea nr. 172 de la Bethanie
„Atitudinea realistã fatã de existentã este
în mod fundamental
respectul si nu dispretul,
închinarea si nu impietatea,
lauda si nu blasfemia.»
F. SCHUON
Citat de Pr. Francis Dekeyser în Scrisoarea actualã, nr.
172 pe iunie 2020, de la Centre Bethanie, France
În francezã aici
Tradusã integral în româneste AICI
Criza prin care trecem astăzi este esenţialmente spirituală.
Noi am uitat cine suntem; această pierdere a identităţii
ne înnebuneşte. Lumea se pare că a adormit în orizontalitatea
în care fiecare este, mai mult sau mai puţin, împotmolit pentru a-şi
proteja bunurile şi pentru a se proteja de duşmani exteriori.
8 iunie 2020
Un dialog de o mare CLARITATE dintre Jacques Castermane si Graf Durckheim
(1970)
Jacques Castermane: - Prin ce anume poate practica Zen să
fie utilă omului occidental? Pentru că este vorba de un exerciţiu
care îşi are rădăcinile în Orient.
Graf Dürckheim: - Ar fi o mare neînţelegere
să credem că zazenul este un exerciţiu oriental. Zenul
se practică în principal în Japonia unde a fost introdus în secolul
al XIII-lea. Dar dacă vă voi descrie ce anume m-a impresionat
în Zen vă veţi da seama foarte repede că experienţa
umană, pentru care această tradiţie pregăteşte
condiţiile, depăşeşte Japonia tradiţională,
culturală şi spirituală.
J.C. – Ceea ce spuneţi dvs nu este ceea ce citesc în anumite cărţi
care apără ideea că zenul este şi nu poate fi decât
o ramură a budismului.
G.D. – Nu întâlnim Zenul într-o carte. Întâlnim
Zenul în prezenţa oamenilor Zenului. Cei pe care i-am putut întâlni
în timpul sejurului meu în Japonia mi-au părut întotdeauna remarcabili.
Acolo unde întâlniţi Zenul, există mereu o atmosferă foarte
proaspătă, foarte puternică, foarte vie şi plină
de umor. Autenticitate şi veracitate, iată ce m-a frapat în
mediul Zenului, în întâlnirea mea cu maeştrii şi discipolii
lor.
Ceea ce m-a atras este
şi faptul că Zenul nu este o teorie. Este o practică. La
baza Zenului se află exerciţiul şi experienţa.
...
Zenul ne invitã sã avem curajul sã
ne uitãm teoriile pentru a lua în serios ceea ce trãim,
ceea ce simtim în clipa de fatzã.
...
Primul lucru de fãcut atunci când practicãm
zazenul? Ne destindem… ne destindem… ne destindem în
acord cu acest gest al Vietii care este actul de a expira si primul lucru
de fãcut atunci când practicãm zazenul este de a ne
deschide… a ne deschide… a ne deschide în acord cu acest
gest al Vietii care este actul de a inspira. Zenul
devine atunci cultura linistii interioare, cultura calmului interior,
cultura pãcii interioare.
Integral tradus în româneste pe blogul destinat lui KGD aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com
4 iunie 2020
Seth Godin - Sparge tiparele
Teama de trufie
Lecţia lui Icar ne este cunoscută tuturor, chiar şi celor
care nu mai sunt la curent cu mitologia greacă. Zeii se mânie pe
cei care au curajul să zboare, iar pedeapsa este foarte severă.
Australienii numesc acest lucru „problema macului înalt.” Nu te ridica
şi nu ieşi cu nimic în evidenţă, altfel vei fi tăiat.
Suntem antrenaţi să ne integrăm în peisaj, nu să ieşim
în evidenţă, iar cel mai uşor mod din lume de a ne integra
este să nu începem niciodată nimic. Nu-ţi exprima părerile.
Dacă observi ceva, nu spune nimic.
În realitate, ne petrecem zilele aşteptând permisiunea de a începe.
Iar acesta este motivul pentru care am publicat toată tirada asta.
Dacă ştii pe cineva care are nevoie de permisiune, dă-i
cartea să o citească. Dacă tu ai nevoie de permisiune,
gândeşte-te la mentorul, la coach-ul sau la prietenul care şi-a
dat-o. Cineva îşi dă permisiunea. Cineva, poate indirect,
te-a angajat, ţi-a dat bani, te-a pregătit şi te-a încurajat
– toate pentru ca tu să observi ce trebuie făcut şi să
faci acel lucru.
Nu e trufie. E ceva esenţial.
Dar dacă toată lumea face asta? Dacă toată lumea îşi
exprimă părerile, observă lucruri, începe lucruri şi
crede că e bine să facă zarvă?
Atunci o să ai o altă problemă, nu? De fapt vei avea o
mulţime de alte probleme.
Şi vei fi nevoit să alegi care dintre noile idei merită
atenţia şi care nu sunt, de fapt, atât de bune.
Şi vei fi nevoit să le livrezi pe cele mai bune dintre ele.
Ambele situaţii sunt pozitive şi niciuna dintre ele nu atrage
după sine mânia zeilor şi nu este un capăt de lume.
Seth Godin – SPARGE TIPARELE. Când ai făcut ultima dată ceva
pentru prima dată?,
Editura Publica, trad. Carmen Dimitruc, , pag. 87
2 iunie 2020
Un articol foarte interesant despre
MARATONUL DE 100 de ani al Chinei.
5 premise false care au orbit Occidentul în relatia cu China, în
ultimii 50 de ani.
https://universul.net/
31 mai 2020
Azi am vãzut un film frumos, din 1986, cu aptitudini de RE-SENSIBILIZARE
UMANÃ,
apropo de tendinta actualã spre DE-SENSIBILIZARE UMANÃ din
cauza Mirajului exercitat de Digital,
pe CINEMAX2
Copiii unui Dumnezeu mai mic,
detalii aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/children-of-a-lesser-god-copii-unui-dumnezeu-mai-mic-3856/
Apoi am vãzut la Digi24 la emisiunea
IN FATA TA un regal de emisiune cu un matematician:
Prof. RADU GOLOGAN, presedinte al Societãtii
de Stiinte Matematice din România.
Rolul matematicii este sã formeze o gândire
corectã.
La scoalã înveti sã gândesti
si sã te descurci intelectual în viatã.
Scoala on line? Mai degrabã o variantã
hibridã.
Inregistrarea emisiunii aici:
https://www.digi24.ro/emisiuni/in-fata-ta/in-fata-ta-31-mai-14-00-1315903
Am remarcat un film frumos programat sãptãmâna viitoare
la TV, miercuri la 11:25 pe FILMCAFE
POVESTE FÃRÃ SFÂRSIT (1984),
una din ecranizãrile dupã cartea lui Michael Ende cu acelasi
nume.
Detalii aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/die-unendliche-geschichte-8590/
29 mai 2020
Adesea sunt întrebat de pacienţi ce pot
face pentru a se menţine în formă din punct de vedere mental
la bătrâneţe. Răspunsul meu îi ia de multe ori
prin surprindere: „Uitaţi de cuvinte încrucişate
şi sudoku; ieşiţi afară şi alergaţi!”
Căci studiile moderne arată că cel mai bun antrenament
pentru creier este alergarea. În orice caz, odată formate noile celule
nervoase, remestecarea cunoştinţelor deja avute nu este de ajuns
pentru a le menţine în viaţă. trebuie învăţat
ceva cu adevărat dificil.
Care sunt „sarcinile dificile” care fac posibilă supravieţuirea
neuronilor noi? În mod esenţial nu este vorba despre a reda ceva
învăţate pe de rost. Asta e mult prea simplu.
[…]
Dacă reflectăm puţin însă, e vorba despre ceea ce
noi, oamenii, facem zilnic; avem experienţe, ne orientăm în
mediul înconjurător şi depăşim provocările şi
vicisitudinile din viaţa cotidiană. Mai cu seamă avem de
a face cu alţi oameni; trebuie să evaluăm, să decidem,
să acţionăm şi să ne confruntăm mereu cu
ceilalţi. Trebuie să revizuim sau să renunţăm
la planuri deja făcute, să încheiem acorduri, să ne ţinem
de ele şi multe altele. Tocmai asta –adică
viaţa în toată întinderea şi profunzimea ei – este ceea
ce menţine în viaţă celulele nervoase nou formate.
Manfred Spitzer – DEMENŢA DIGITALĂ, pag. 52,53
25 mai 2020
Jacques Castermane – Când vă
faceţi exerciţiul?
Newsletter pe mai 2020 de la CENTRE DURCKHEIEM, France
tradus integral în româneste aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/
Ce înseamnă „A face exerciţiul toată ziua?”
Foarte simplu! A
profita de activităţile vieţii cotidiene, pe care
le am de FĂCUT, pentru a mă simţi
în contact cu acţiunile INFEZABILE care mi-a fost dat să
le descopăr şi să le iau în serios cu ocazia exerciţiului
particular: ţinuta corporală (verticalitatea interioară),
forma corporală (nici crispat, nici indolent). Şi
vă propun un exerciţiu contrariant pentru EGO-ul majorităţii
contemporanilor noştri: „Faceţi tot
ceea ce faceţi un pic mai lent!” Totul? Da, a aranja vesela,
a merge de la un birou la altul, a ne îmbrăca, a curăţa
morcovi, a scrie o scrisoare… şi adaugă Graf Dürckheim: a ne
bărbieri sau a ne machia!
17 mai 2020
O evocare a Sabinei Wurmbrand de cãtre Voicu Bojan
Sabina Wurmbrand - discretia slujirii si nobletea
suferintei
pe pressone.ro aici:
https://pressone.ro/sabina-wurmbrand-discretia-slujirii-si-nobletea-suferintei
16 mai 2020
Recomandare de lecturã:
Manfred Spitzer - DEMENTA DIGITALÃ.
Cum ne tulburã mintea noile tehnologii
Editura HUMANITAS, 2020
O carte pe care tocmai o citesc. Foarte interesantã. Accesibilã.
Utilã.
Autorul are dreptate.
Detalii pe LIBRIS.ro aici:
https://www.libris.ro/
6 mai 2020
În sfârsit...
K.G. Durckheim:
RESPIRATIA, MOTORUL TRANSFORMÃRII NOASTRE
O traducere revizuitã, aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/
Angoasa omului se citeşte în dificultatea de a se abandona
(a expira), şi în blocajul în momentul primirii (de a inspira). Eliberarea
de ambele blocaje este condiţia pentru a realiza o mişcare naturală
şi armonioasă de alternanţă în succesiunea – aş
spune „dată de Dumnezeu” – „ne-abandonăm-Acasă” şi
„ne-reprimim-ca-un-nou cadou”.
... noi nu respirãm, ci suntem respirati...
Terapia respiraţiei,
pe care fiecare din noi vrem să o practicăm în meditaţie,
vizeazã sã-l facã pe om permeabil
pentru Cel cu Totul Altul. Ea poate nu doar să recunoască
lipsa de transparenţă în tulburările fizice ale suflului,
ci poate şi să contribuie, lucrând la calitatea respiraţiei,
la demontarea acestor tulburări şi la regăsirea permeabilităţii,
în sens propriu cât şi în sens figurat.
25 aprilie 2020
Douã recomandãri de carte si un film pentru aceastã
perioadã de stat în casã:
Când înfloreste liliacul de
Martha Hall Kelly
inspiratã din evenimente si oameni reali
Detalii pe LIBRIS aici:
https://www.libris.ro/cand-infloreste-liliacul-martha-hall-kelly-LIT978-606-33-1483-4--p1164672.html
CAMINO. O cãlãtorie a spiritului
de Shirley MacLaine
Detalii pe LIBRIS aici:
https://www.libris.ro/camino-o-calatorie-a-spiritului-shirley-for973-85347-5-5.html
Si filmul REGELE LEU remake 2019 azi pe HBO,
acum la 16:10
Detalii pe CINEMAGIA.ro aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/the-lion-king-1251117/
PS: L-am vãzut si nu m-a impresionat prea mult.
Nu se comparã ca expresivitate si emotie cu varianta din 1994,
mai modestã ca tehnicã de realizare, dar cât de sugestivã,
cîte momente emotionante redate prin desenele acelea...
E un exemplu de dezvoltare tehnicã neînsotitã de dezvoltare
interioarã pe mãsurã, pe termen lung: un exemplu
de efect al Mirajului pe care îl exercitã Inteligenta Artificialã
în dauna evolutiei constiintei.
E o exemplificare a DEMENTEI DIGITALE care
ne roade la temelia fiintei - superficialitatea, de-sensibilizarea, aplatizarea
emotionalã, diminuare calitativã de umanitate.
Si o exemplificare a ceea ce spune Neil Postman în cartea DISTRACTIA
CARE NE OMOARÃ - un anumit mediu de comunicare va influenta
continutul, va favoriza un anumit continut, ne va schimba cultura, ne
va schimba pe noi.
Ne va înstrãina de noi, mai exact, spun eu, dacã nu
suntem atenti.
Pentru ca Inteligenta Artificialã sã nu devinã un
pericol pentru Umanitate ar trebui sã fie însotitã
de o Evolutie pe mãsurã a Constiintei celor ce o "mânuiesc",
în primul rând.
11 aprilie 2020
Am terminat traducerea pentru
MIC ÎNDRUMAR DE MEDITATIE (cf. KGD)
aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2020/04/mic-indrumar-de-meditatie-conform-kg.html
Pentru a ne întoarce ACASÃ,
cum spune Jacques Castermane.
Din exilul interior în care ne aflãm,
cum spune Annick de Souzenelle.
Poate cã omul trebuie
provocat pentru a intra în maturitatea spiritualã,
cum spunea KGD, referitor la situatiile de CRIZÃ.
Mă voi aşeza,
şi voi tăcea,
şi voi asculta
ceea ce Dumnezeu vorbeşte în mine.
Magistrul Eckhart
Pentru cei care doresc sã-l listeze:
Mic îndrumar de meditatie zazen cf. K.G. Durckheim
în format PDF aici:
http://www.ceruldinnoi.ro/Prezentari/PDF/Mic_indrumar_de_zazen_KGDurckheim.pdf
10 aprilie 2020
Pentru cei intersati de
MIC ÎNDRUMAR DE MEDITATIE (cf. KGD)
am reusit sã mã apropii de final
(mai am douã mici capitole).
Ultima actualizare azi la 17:45
aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2020/04/mic-indrumar-de-meditatie-conform-kg.html
Primãvara vãzutã din balcon.
De dimineatã, cã între timp s-au mai scuturat niste
flori.
9 aprilie 2020
Iatã cã avem si punctul de vedere al Domnului Jacques Castermane
în problema COVID-19
Ce-i de fãcut în vremea corona-virusului ?
Fãcãtorul bombei atomice nu are,
în prezent, în fata a ceea ce el considerã a fi un
prãdãtor, altã armã decât masca
si, pe planul strategic izolarea la domiciliu (confinement).
Rămâneţi acasă
şi profitaţi de aceasta
pentru
„A vă întoarce acasă!”.
Integral în româneste aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com
7 aprilie 2020
MIC ÎNDRUMAR DE MEDITATIE (conform K.G. Durckheim)
- un mic serial -
Am decis să postez un mic îndrumar de meditaţie - aşa cum
este propusă de K.G. Dürckheim. Paşii esenţiali pentru
a putea începe. Pentru cei care ar putea fi interesati de asa ceva.
Cred că în această perioadă de OPRIRE generală şi
„uluială”, de viitor imprevizibil, cel mai bun lucru de făcut
este să învăţăm să facem linişte în noi,
şi poate vom presimţi astfel ceva din adâncul nostru, o realitate
mai profundă, în care ne aflăm originea şi în care trebuie
să ne reinstalăm, pentru a ne regãsi locul natural
(supra-natural) prevãzut pentru noi, acolo unde aflã informatia
devenirii noastre, cum spune Annick de Souzenelle, adicã în
Fiinta esentialã, cum spune K G Durckheim.
Pentru a ne întoarce ACASÃ,
cum spune Jacques Castermane.
Din exilul interior în care ne aflãm,
cum spune Annick de Souzenelle.
Cartea din care traduc este LA VOIE INITIATIQUE. Le Don de la Grâce. În germană Weg der Ubung.
Geschenk der Gnade, 1992. O apariţie postumă, ediţie
stabilită de Christa Well, conţinând conferinţele de la
Frankfurt 1972-1983 susţinute de K.G. Dürckheim.
Componentele acestui mic îndrumar sunt următoarele:
1. Hara stând în picioare
2. Hara aşezat
3. Mic exerciţiu de sensibilizare
4. Mare exerciţiu de sensibilizare
5. Relaxăm încordările şi instaurăm tensiunea corectă
6. Murmurul ca pregătire pentru respiraţia naturală
7. Iniţiere în concentrarea pe formula respiratorie
8. Ieşirea din exerciţiu
DETALII pe blogul destinat lui KGD aici
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2020/04/mic-indrumar-de-meditatie-conform-kg.html
5 aprilie 2020
Annick de Souzenelle - Despre ce coroanã
este vorba?
O voce care nu mai are nevoie de nici o prezentare.
Pagina Doamnei Annick de Souzenelle (98 de ani) pe acest site AICI
O lecturã actualã - a omului contemporan - a vechilor cãrti
de întelepciune, în cazul acesta a Bibliei.
Despre destinul uitat al omului în aceastã
viatã:
acela de A SE VERTICALIZA
- prin ancorarea între cer si pãmânt -,
dupã ce pânã acum a trãit nutrit fiind doar
de seva pãmântului,
o viatã doar pe ORIZONTALÃ.
Un text revelator pentru semnificatia actualei perioade traversatã
de umanitate.
Un text cu care, din nou, rezonez 100%.
AICI
"Doar această situaţie de aparent exil, care
este, de fapt, ieşirea din exil, va face cu putinţă întoarcerea
fiinţelor care, asigurate de sus, se vor verticaliza.
Această imagine ne îngăduie să ne amintim că omul
este un arbore care şi-a extras sevele, pe timpul unei ierni îndelungate,
din rădăcinile lui terestre.
Astăzi se anunţă o primăvară
ce-l va face să-şi extragă seva din rădăcinile
sale cereşti, să se îmbete de aer şi lumină
şi să-şi dea rodul, acela al cunoaşterii, dar al cunoaşterii
dobândite pe calea interioară, realizarea divină a fiinţei.
Ea îi va fi coroană."
3 aprilie 2020
Si dacã pânã si unele din filmele premiate recent
ar avea o semnificatie mai profundã?
Revolta si exploziile de violentã ale "nãpãstuitilor
vietii"
din finalul filmelor JOKER si PARASITE
îmi par a fi o voce a inconstientului omenirii în suferintã,
UN PROTEST la care ar trebui reflectat.
NU ACEASTA ESTE SOLUTIA la problemã, desigur.
Dar atentionarea ar trebui luatã în serios.
Si nu e vorba de pledoarie pentru comunism aici.
Ci de a fi cu adevãrat uman, responsabil de aproapele tãu.
O reglare fundamentalã s-ar impune.
Si poate cã asa ceva se are în vedere prin aceastã
OPRIRE generatã de un biet virus invizibil.
Ce va fi "dupã corona-virus" este imprevizibil,
dar e sigur cã viata nu va mai fi la fel.
Poate cã este un moment de rãscruce pentru umanitate.
31 martie 2020
O invitatie la OPRIRE...
Si dacã aceastã OPRIRE a cursului vietii obisnuite la nivel
planetar,
datoritã corona-virusului,
ar avea semnificatia unei INVITATII la OPRIRE
la nivel de individ?
A unei OPRIRI din alergarea în care suntem împinsi din exterior,
a unei OPRIRI si întoarceri spre INTERIOR?
Spre interiorul fiecãruia din noi,
acolo unde "suntem asteptati"
de ESENTIALUL nostru pierdut cu totul din vedere,
cel care "nu este din aceastã lume",
dar care tinde si urgenteazã sã se manifeste în aceastã
lume,
în om si prin intermediul omului.
Interesant cã cei care MEDITEAZÃ
(nu orice meditatie)
pentru a-si mentine legãtura vie cu SURSA DE VIATÃ,
constienti cã apartin unei ORDINI MAI MARI,
si cã nu-si au locul în lume decât prin aceastã
apartenentã
si rostul numai prin participarea la EA,
resimt aceastã practicã ca pe o OPRIRE,
din tumultul lumii,
în care cãutãm sã facem LINISTE în noi
pentru a ASCULTA...
pentru A AUZI
Cuvântul care iese din TÃCERE,
care ne repune în ordine,
Unicul Necesar.
29 martie 2020
Si dacã CORONA-VIRUSUL ne-ar scoate ÎN
EVIDENTÃ,
într-un mod surprinzãtor pentru cunoasterea la care a ajuns
omenirea,
si în pofida acesteia,
si fãrã nici o tãgadã,
tocmai VULNERABILITATEA absolutã
a fiintei umane
în absenta LEGÃTURII VITALE cu SURSA
de VIATÃ?
A legãturii vitale PIERDUTE
- pentru cã aceastã pierdere tine de destinul omului -
dar pe care omul are sarcina sã o regãseascã aici
în aceastã viatã
- si aceasta tine de destinul omului -
dacã vrea sã îsi onoreze calitatea de OM.
Deoarece omul nu poate trãi inconstient ca o plantã.
El este "coroana" creatiei în curs de desfãsurare(a
unei evolutii asadar),
creatie la care este chemat sã participe CONSTIENT de destinul
sãu suprauman.
Inclusiv la propria creatie...
Si dacã tocmai acesta ar fi mesajul transmis
prin aceastã pandemie?
Un virus cu un comportament imposibil de definit,
dar care se propagã vertiginos, exponential,
imposibil de stopat,
care devine tot mai virulent.
O "inventie" uimitoare!...trebuie sã recunoastem...
pentru a transmite o ATENTIONARE unei omeniri
foarte "destepte"...
Pentru o lume în derivã,
orientatã numai spre exterior,
ignorându-si propriul interior: esenta.
Purtând în sine un GOL imens, un DOR în locul ESENTEI,
si cãutând sã-si umple acest gol cu "lucruri
din exterior", nu doar materiale.
Cu cât mai multe, cu atât mai bine - se sperã.
De aici si EGOISMUL... LÃCOMIA nesãbuitã...
Si EFECTELE acestei GOANE NEBUNE dupã tot mai mult:
Discrepanta strigãtoare la cer dintre nivelurile
de viatã.
Foametea, si bolile, unei mari pãrti din
omenire lipsite de strictul necesar.
Exploatarea tãrilor slab dezvoltate, jefuirea resurselor lor naturale,
"mâna de lucru ieftinã", MUNCA COPIILOR...
Prãdarea nemiloasã a planetei.
Crimele împotriva animalelor (pt. a recolta pe viu "pãrti"
din ele).
Distrugerea mediului natural si a ECHILIBRULUI planetei.
IRESPONSABILITATEA omului, capabil de multe, datoritã
cunoasterii "tehnice" avansate,
AJUNS LA BUTOANELE UMANITÃTII,
dar rãmas în forul sãu interior la o fazã INFANTILÃ
de dezvoltare.
INCONSTIENT de aspiratia profundã intrinsec umanã
care se aflã la rãdãcina acestei goane nebune spre
exterior dupã "tot mai mult"...
Când de fapt ne lipseste UNICUL NECESAR -
legãtura cu Sursa de Viatã.
Abia aceasta ne re-pune în ordine... "de
la sine".
Toatã aceastã GOANÃ NEBUNÃ se dovedeste a
fi zadarnicã.
GOLUL interior se simte tot mai tare, cu cât se adunã mai
multe "lucruri".
Trãim într-o continuã DISTRACTIE, adicã DIS-TRAGERE
de la ESENTIAL.
Dar dacã ne-am opri si am privi la motivatiile noastre profunde
poate cã am începe sã aflãm câte ceva
despre noi însine
si despre esentialul pe care îl purtãm în noi
si de a cãrui realizare suntem doar noi responsabili.
Ne lipseste cultura experientei interioare, spune KGD.
Poate cã omul trebuie provocat
pentru a intra în procesul de maturizare interioarã,
cum spune tot KGD.
Despre acestea este vorba în Textul indicat mai jos.
Un text cu care rezonez 100%.
Pãrintele Francis Dekeyser
Scrisoarea de la Bethanie pe martie-aprilie 2020
Fiecare dintre noi caută să înţeleagă
evenimentele pe care le trăim astăzi, dar se pare că puţini
oameni se referă la datele tradiţionale ale înţelepciunii
spirituale a omenirii. În zarva mediatică, cum să te ridici
deasupra multitudinii de opinii individuale, adesea contradictorii? Fiecare
merge acolo cu refrenul său şi în cele din urmă totul devin
o frumoasă cacofonie ...
...
Lumea formei este într-o transformare perpetuă şi
noi suntem departe de a-i înţelege toată complexitatea şi
toată subtilitatea acesteiai ... A fi identificat cu forma înseamnă
a fi în rătăcire permanentă şi a te învârti într-un
cerc în viaţă, fără punct de referinţă şi
stabilitate. De multe ori nu mai înţelegem nimic şi căutăm
în mental explicaţii care nu sunt acolo şi care nu vor fi niciodată
acolo. Prin urmare, suntem invitaţi să schimbăm metoda
pentru a accede la un sens dincolo de sens şi de non-sens.
Integral tradusã în româneste
pe acest site AICI
si pe blogul destinat lui KGD aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2020/03/preot-francis-dekeyser-scrisoarea-de-
28 martie 2020
Un film de vãzut azi pe TVR2 la 20:00
COPIII PARISULUI
Detalii pe CINEMAGIA.ro aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/la-rafle-484596/
23 martie 2020
O carte pe care tocmai o citesc:
NEIL POSTMAN
DISTRACŢIA CARE NE OMOARĂ
Discursul public în epoca televizorului
Cuvânt înainte
Cu toţii stăteam cu ochii pe anul 1984. Când anul
1984 a venit şi profeţia lui nu s-a împlinit, americanii raţionali
au răsuflat uşuraţi şi s-au felicitat. Rădăcinile
democraţiei liberale rezistaseră. Chiar dacă în alte părţi
domnea teroarea, măcar noi nu fuseserăm bântuiţi de coşmarurile
orwelliene.
Dar uitasem că, alături de profeţia întunecată a lui
Orwell, mai există o alta - ceva mai veche, ceva mai puţin cunoscută,
dar la fel de înfricoşătoare: Minunata Lume Nouă
a lui Aldous Huxley. În ciuda opiniei generale, chiar şi a celor
educaţi, Huxley şi Orwell nu au profeţit acelaşi lucru.
Orwell ne avertizează că vom fi învinşi de către
o forţă opresivă impusa din afară. Dar, în viziunea
lui Huxley, nu e nevoie de Big Brother pentru a lipsi oamenii de autonomia,
de maturitatea şi de istoria lor. Aşa cum vedea el lucrurile,
oamenii vor ajunge să iubească opresiunea, să adore tehnologiile
care le anulează capacitatea de a gândi.
Orwell se temea de cei care vor interzice cărţile. Huxley se
temea de faptul că nu va mai exista niciun motiv pentru a le interzice,
pentru că nu va mai exista nimeni care să vrea să le citească.
Orwell se temea de cei care ne vor priva de informaţie. Huxley se
temea de cei care ne vor da atât de multă informaţie, încât
vom fi aruncaţi în pasivitate şi egoism. Orwell se temea că
adevărul ni se va ascunde. Huxley se temea că adevărul
va fi înecat într-un ocean de irelevanţă. Orwell se temea că
vom deveni o cultură captivă. Huxley se temea că vom deveni
o cultură trivială, preocupată de tactile, orgii-beţii
şi aruncătoare centrifuge de mingi1. Aşa cum
remarcă Huxley în Reîntoarcere în minunata lume nouă,
libertarienii şi raţionaliştii, aflaţi într-o permanentă
alertă pentru a ţine piept tiraniei, „nu au reuşit sa ia
în calcul apetitul aproape insaţiabil al omului pentru distracţii".
În 1984, adaugă Huxley, oamenii sunt controlaţi
provocându-li-se durere. În Minunata Lume Noua, oamenii
sunt controlaţi provocându-li-se plăcere. Pe scurt, Orwell se
temea că vom fi distruşi de ceea ce urâm. Huxley se temea că
vom fi distruşi de ceea ce iubim.
Această carte este despre posibilitatea ca Huxley, nu Orwell, să
fi avut dreptate.
Prefata cãrtii poate fi cititã aic
22 martie 2020
... în sistemul nostru de gândire actual, omul ramâne
la stadiul de înflorire a personalitatii fara a merge mai departe.
Cu toate acestea noi am ajuns la o turnanta. Remarcam astazi ca
personalitatile cele mai bine dezvoltate nu sunt înca persoane,
prin care Cel cu Totul Altul sa transpara. Constatam ca vocatia esentiala
a omului este aceea de a deveni atât de transparent încât
Cel cu Totul Altul, divinul din el, împrumutând limbajul uman,
asa cum împrumuta limbajul florii sau al animalului, sa se poata
manifesta limpede în lume. Ajungem astfel la trecerea
de la personalitate la persoana.
Extras de aici: https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2012/01/gandul-zilei-26.html
si acolo e un link la întreaga conferinta
Trecerea la o noua constiinta a realitatii.
21 martie 2020
Semnificatia marilor crize ale umanitãtii?
Poate ca omul trebuie sa fie provocat
pentru a intra în maturitatea sa „spirituala”...
Marile crize din vremea noastra nu au ele oare o cu totul alta semnificatie?
Nu ar trebui ele sa-l aduca pe om sa descopere noi surse de credinta care
nu ar izbucni fara catastrofele din existenta sa si fara prabusirea credintelor
din prima copilarie ?
Poate ca omul trebuie sa fie provocat pentru a intra în maturitatea
sa „spirituala”...
K.G. Durckheim - Strãpungerea spre
FIINTÃ. Etapele amturitãtii umane, Editura HERALD, 2016
fragment extras de aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com
7 martie 2020
Jacques Castermane – La ce bun zazenul ? La nimic
pentru ego!
...
Zazen? A nu face nimic, dar temeinic!
A fi acolo, aşezat, în retragere din eu şi deci din orice activitate
obiectivă.
Exerciţiul de „a nu face nimic” deschide spre emergenţa infezabilului.
Newsletter /martie 2020/ CENTRE DURCKHEIM, Mirmande, France
tradus integral în româneste aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com
6 martie 2020
Elogiu mersului pe jos
Avem de învăţat o lecţie importantă de aici: cei responsabili
cu rezolvarea unor probleme complexe din punct de vedere politic, organizaţional
şi de alte tipuri nu ar trebui să stea închişi în săli
de şedinţe, ci să iasă afară, să meargă
pe jos şi să caute calea spre soluţii mai bune şi
spre o lume mai bună.
SHANE O’MARA - ELOGIUL MERSULUI, POLIROM, 2020 p.
192
Mersul regulat pe jos este balsam pentru corp si
pentru creier.
4 martie 2020
Bucuria
este semnul cã Viata a reusit.
Suferinta nu dispare, însã, acolo unde "Viata a reusit",
ci e trãitã altfel: fructuos.
"Omul care a atins majoratul
(maturitatea - a se vedea aici
– când omul devine expresia fiinţei sale esenţiale) dovedeşte
aceasta nu numai în afirmarea credinţei sale, ci prin forţa
înrădăcinării sale în experienţa FIINŢEI dincolo
de spaţiu şi timp, prin forţa sa atunci când suportă
insuportabilul şi acceptă inacceptabilul. Ceea ce presupune
şi forţa de a urmări, treaptă cu treaptă, transformarea
sa. Doar cel care este înrădăcinat în
profunzimea Fiinţei esenţiale poate suporta teama de a suferi
a eului său. Pentru el o armonie scutită de suferinţă
nu este singurul criteriu valabil, nici absenţa conflictelor valoarea
cea mai înaltă. Cel care rămâne în spiritual va fi singurul
capabil să suporte dezordinea lumii fără să simtă
amărăciune din cauza aceasta iar suferinţa pe care totuşi
o resimte va fi fructuoasă.
Este imatur cel care crede
că poate învinge definitiv angoasa, tristeţea şi disperarea.
Este major, din contră, cel care găseşte
în pericolele permanente ale imperfecţiunii vieţii un mijloc
mereu nou de a nu se identifica cu eul său anxios, trist şi
disperat, ci de a-l dizolva la contactul profunzimii. El
este atunci copleşit şi neîncetat transformat prin forţa
profunzimii. Personalitatea sa este tot mai puternic marcată de Fiinţa
sa esenţială, tot mai mult dirijată de iubire şi
transformată chiar şi în slăbiciunile sale. Sub semnul
unei transparenţe crescânde, el poate atunci să dea expresie
prezenţei ei în această lume. "
(K.G. Durckheim - La Voie de la Transcendance, pag.44)
Un pasaj pe care tocmai l-am adãugat la pagina BUCURIA,
la final.
Se cerea.
Pentru o perspectivã mai exactã, realistã, din interior.
Da, într-adevãr, Bucuria este semnul
cã Viata a reusit!
Acesta nu înseamnã cã cel în care "Viata
a reusit" devine un supraom, cineva pe care nu-l mai atinge nici
o durere.
Din exterior poate sã parã, pentru un ochi superficial,
cã omul nu mai suferã...
Suferinta nu dispare, însã, din viata
sa, ci este trãitã altfel, în final fructuos.
Cred cã nici nu se avanseazã altfel pe aceastã
cale fãrã capãt, adicã fãrã
limite.
Când un om îsi acceptã si suportã cu curaj suferinta,
- inclusiv în meditatie, zile întregi poate -
vine un moment când se simte ca trecând printr-un zid si
omul devine liber si deschis pentru ceva necunoscut pânã
atunci.
(KGD)
3 martie 2020
Elogiu mersului pe jos
Mersul este benefic pentru corp, pentru creier şi pentru
societate în ansamblul ei.
Dar şi reciproca este valabilă. Plătim preţul lipsei
noastre de mişcare, indiferent dacă ea derivă din mediul
în care trăim, din designul birourilor noastre sau pur şi simplu
din lene şi sedentarism, Vreau să arăt în această
carte că este imperativ să reîncepem să mergem. Mersul
va face bine creierului şi corpului nostru, ne va îmbunătăţi
dispoziţia, claritatea gândirii, creativitatea şi conectarea
cu lumea socială, urbană şi naturală. Este remediul
simplu, accesibil şi personal de care avem nevoie cu toţii.
Stiinţa care începe să se dezvolte ne oferă o imagine clară:
plimbările regulate aduc beneficii durabile şi consistente pentru
indivizi şi pentru societate în ansamblu. Cartea de faţă
celebrează deopotrivă ştiinţa mersului şi bucuria
pură a plimbării. Vreau să pun o schimbare comportamentală
aparent simplă pe o poziţie centrală, ca motor al stării
de bine psihice şi fizice. E o activitate pe care o poate desfăşura
aproape oricine şi care vine de la sine. Creierul şi corpul
umane sunt construite pentru mişcare în viaţa cotidiană,
în mediile noastre naturale sau construite: mişcarea regulată
îmbunătăţeşte latura cognitivă, afectivă
şi creativă în nenumărate moduri şi, totodată,
ne ameliorează sănătatea.
E timpul să ne ridicăm şi să mergem, la propriu, spre
o viaţă mai bună – să vedem lumea aşa cum este
şi aşa cum doar noi, oamenii, o putem vedea.
Câteva avantaje:
Mersul determină intensificarea circulaţiei sanguine la nivelul
creierului şi o face într-o manieră care contrabalansează
efectele statului pe scaun.
Mersul este benefic pentru inimă. Dar şi pentru restul corpului.
Plimbarea contribuie la protejarea şi repararea organelor care au
fost supuse la stres şi suprasolicitare. Este benefică pentru
intestine, stimulând tranzitul alimentelor. Mersul practicat cu regularitate
acţionează totodată ca o frână a îmbătrânirii
creierului şi poate să inverseze semnificativ acest proces.
Un mod de interpretare a literaturii despre îmbătrânire şi mers
este direct: nu îmbătrâneşti până
nu te opreşti din mers pe jos şi nu încetezi
să mergi pe jos pentru că ai îmbătrânit.
Mult mers pe jos regulat, mai ales păstrând un tempo rapid, corespunzător,
preîntâmpină multe din lucrurile neplăcute care vin odată
cu îmbătrânirea.
SHANE O’MARA - ELOGIUL MERSULUI, POLIROM, 2020
Pentru detalii faceti click pe poza cãrtii.
Si ceva ce spune KGD despre plãcerea uitatã
a mersului pe jos:
Există oare în mişcările simple şi repetate ale muncii
noastre cotidiene ceva de descoperit,
care să conţină, dacă nu un sens religios, cel puţin
o semnificaţie profundă
care să intensifice sentimentul vieţii?
De exemplu, care este cunoaşterea noastră despre „mers”?
Noi ne deplasăm grăbiţi şi încordaţi cu un anumit
scop sau „hoinărim” alene într-o stare de trândăveală
şi de lipsă de formă a ţinutei corporale.
Dar ignorăm tot ceea ce conţine mersul
în sine, fericirea ritmului, a respiraţiei, a ţinutei.
Noi nu le-am învăţat niciodată, nu le-am „exersat” niciodată.
Acelaşi lucru este valabil pentru toate celelalte „mişcări
simple” din viaţa cotidiană..
K.G. Dürckheim – Străpungerea spre Fiinţă. Etapele
maturitãtii umane, Editura HERALD, 2016, pag.60
23 februarie 2020
NU EXISTĂ DEVENIRE VALABILĂ FĂRĂ CONŞTIENTIZAREA
UMBREI
Forţa care îl antrenează pe om spre meditaţie
se naşte din suferinţa sa în faţa absenţei de unitate
integrală. În civilizaţia noastră aceasta este împiedicată
din diverse cauze. Principale sunt refularea dorinţelor şi pulsiunilor
naturale, neglijarea femininului în favoarea masculinului – atât la femeie
cât şi la bărbat -, raportul neajustat cu sexul opus, reprimarea
personalităţii creatoare prin organizarea vieţii într-o
societate care face din individ servitorul legilor, sistemelor şi
întreprinderilor impersonale.
Dar factorul de eşec decisiv al acestei integralităţi este
refularea esenţei supranaturale. Omul contemporan devine pentru prima
dată pe deplin conştient de aceasta.
Aceste obstacole în calea realizării totale a omului ţin de
faptul că, în spatele faţadei mai mult sau mai puţin vesele
şi strălucitoare pe care o arată lumii, milioane de oameni
sunt bolnavi. Ei suferă durerea unui subiect împiedicat să devină
el însuşi pentru că laturile primordiale ale totalităţii
sale nu au dreptul să se exteriorizeze. Ele devin atunci umbra, care
pedepseşte minciunile faţadei luminoase. O
căutare iniţiaticã care crede că poate înainta direct
spre Fiinţa esenţială, evitând umbra, va eşua la jumătatea
drumului.
NU EXISTĂ DEVENIRE VALABILĂ FĂRĂ CONŞTIENTIZAREA
UMBREI.
K.G. Dürckheim - Meditieren – wozu und wie, HERDER, pag. 71
Salt la începutul paginii top
Posibilitati de NAVIGARE
<<< Postãri mai noi ..................
Postãri mai vechi >>>
La pagina de START a site-ului aici