[ Pagina de START ]

[ Argument ]

[ Autori ]

[ Noutati ]

[Aforismul zilei]

[ Galerie FOTO ]

[ Alte resurse ]

[ Harta site ]

[ Linkuri ]

[ Recomanda unui prieten ]



De experienţa spirituală depinde
modificare radicală a omului şi viitorul lumii.

(Thomas Merton – călugăr trapist american)


Preot Alphonse Goettmann

Transformarea lumii stã în mâinile noastre

Odată cu Rusaliile şi plaja imensă care se va întinde simbolic până în prima duminică a Adventului, începe faza ultimă a Istoriei, plenitudinea timpurilor, al cărei mare Actor este Duhul Sfânt. Această eră radical nouă ia forma unei prodigioase aventuri.

El pune deja stăpânire pe pescarii cu mâinile aspre din Galileea şi îi transformă în Apostoli, se pogoară asupra primilor credincioşi şi îi inundă cu daruri necunoscute, îi umple pe martiri cu Forţa lui irezistibilă şi dă tonul Bisericii care se naşte, adevărata ei lungime de undă, cea a bucuriei explozive, a unui entuziasm nemaivăzut vreodată…

Isus le-a arătat ce este viaţa în Duhul. Nici un om n-a fost posedat de Duhul ca şi El! Duhul lui Dumnezeu se odihneşte peste mine, spune El, încă de la prima sa predică (Lc 4,18). Or, acolo unde este Duhul, acolo este libertatea. Este una din marile teme ale sfântului Pavel. Numele lui Isus înseamnă de fapt: „Salvator – Eliberator”.

Sub impulsul Duhului, Isus deruteazã planurile stabilite, busculează logica şi calculele noastre. Faţă de puternicii acestei lumi şi a puterilor care-i oprimă pe cei mici, suverana lui libertate declară: Ferice de cei săraci, de cei milostivi, de cei înfometaţi şi însetaţi după dreptate. Faţă de o religie ai cărei responsabili sunt ei înşişi ipocriţi şi mincinoşi, potrivit renumitei diatribe pe care le-o adresează Isus în capitolul 23 al sfântului Matei, o religie în care legea talionului încã are întâietate şi în care ura are drept de cetãtenie, Isus pune iubirea mai presus de orice. Căci libertatea este fiica iubirii. Dar culmea libertăţii este iubirea vrăjmaşilor. Este prodigioasa libertate a iertării, iubirea nebună pentru oameni care îl va duce pe cruce, dar însăşi moartea sa este un act de libertate, pentru că El însuşi o alege… Iată noua manieră de a fi pe care o inaugurează Isus, o cu totul altă concepţie a omului. Şi este opera Duhului.

Faţă de omul pietrificat în legile şi instituţiile care ucid viaţa, Isus este de un anticonformism absolut. Învãtãtor rătăcitor, fără bani, fără o piatră unde să-şi odihnească capul, El iubeşte reuniunile vesele şi compania păcătoşilor, manifestă o totală independenţă vizavi de toate presiunile şi constrângerile, scutură lanţurile proprietăţii şi ale intereselor personale, morala datoriilor şi obligaţiilor. Isus sfidează sclavia pe toată linia (Mt 5,25; 6,20; 12,46), El refuză toate exigenţele imperative şi exterioare care vin să punã botniţã Duhului (de ex. Mc 2,27). Această atitudine de libertate în Duhul este o ameninţare pentru toate principiile şi sistemele religioase, oricare ar fi acestea. Isus a incendiat legea şi a aprins focul Duhului Iubirii. Sfârşitul legii este Christos (Rm 10,4).

Numai sã nu negãm Evanghelia, Isus spune şi fiecăruia dintre noi astăzi: Atunci când Duhul Sfânt va coborî asupra voastră, veţi fi îmbrăcaţi cu putere şi îmi veţi fi martori până la marginile pământului. Şi astăzi, la fel ca pe timpul Bisericii primare, nimic nu este imposibil pentru Dumnezeu (Mt 17, 20) nici chiar miracolele şi minunile pe care le-au făcut. Pentru că El a spus şi: Voi fi cu voi până la sfârşitul timpurilor… Veţi face lucruri mai mari decât mine.  Să se fi scurtat braţul lui Dumnezeu sau iubirea lui sã fi obosit ? Nu ne lipseşte decât credinţa cât un grăunte de muştar pentru a aduce focul în lume: exact acolo unde trăim!

De la botezul şi mirungerea noastră, acelaşi impuls, aceeaşi vitalitate, aceeaşi forţă ca cea a Apostolilor a coborât în inima noastră şi ea se află mereu acolo! Suntem marcaţi cu aceeaşi pecete şi investiţi cu aceeaşi misiune. Nu putem continua să trădăm Duhul şi să sufocăm Lumina care este în adâncul nostru! Fiecare în parte este răspunzător de limpezimea sau de tenebrele care domnesc în lume. Acolo unde trăiesc sunt eu într-adevăr un purtător de bucurie şi de pace? Transformarea lumii stã în mâinile noastre !

(Alphonse Goettmann - Lettre de Béthanie, mai 2008
www.centre-bethanie.org )