[ Pagina de START ]

[ Argument ]

[ Autori ]

[ Noutati ]

[Aforismul zilei]

[ Galerie FOTO ]

[ Alte resurse ]

[ Harta site ]

[ Linkuri ]

[ Recomanda unui prieten ]



Richard RISO, Richard ROHR, Helen PALMER

Câteva spicuiri despre tipologia PATRU, INDIVIDUALISTUL.
Artistul, Romanticul, Melancolicul, Estetul, Victima tragică, Fiinţa specială.


Din cartea lui Don Richard RISO, ÎNTELEPCIUNEA ENEAGRAMEI, Editura MIX, Detalii aici: http://www.edituramix.ro/?53t4l&v7f2k=2082

Mesajul inconştient primit în copilărie este: „Nu e bine să fii prea în formă sau prea fericit."

Frica de bază este:că eşti fără identitate sau însemnătate personală.

Dorinţa de bază: Dorinţa de a fi noi înşine (se deteriorează în autoindulgenţă)

Este tipul sensibil, retras: expresiv, dramatic, egocentric, temperamental. Este numit „Individualistul” pentru că îşi menţine identitatea prin a se considera profund diferit de ceilalţi. Tipul Patru se crede cu totul altfel decât restul oamenilor şi, prin urmare, consideră că nimeni nu-l poate înţelege sau iubi pe măsură. Consideră că este înzestrat cu talente şi daruri unice, dar şi dezavantaje şi defecte de neînţeles pentru ceilalţi. Mai mult decât oricare alt tip de personalitate, Patru este conştient de aceste diferenţe şi se concentrează pe propriile lipsuri şi defecte.

Prezentarea mult mai complexã se aflã în cartea existentã în româneste, la adresa mentionatã mai sus.

Din cartea lui Richard Rohr, L'ENNEAGRAMME. Les 9 visages de l'âme, Editions TREDANIEL

Patru se străduieşte să trezească în jurul lui un simţ al frumuseţii şi al armoniei. Extrem de sensibil, şi aproape totdeauna dotat pe planul artistic, el poate exprima ceea ce simte prin intermediul dansului, al picturii, al teatrului sau al literaturii. Tot ceea ce este amprentat de energie de viaţă îl atrage. El captează dispoziţia şi sentimentele aproapelui său, cât şi atmosferele locurilor şi evenimentelor, cu precizia unui seismograf.

Prin natură Patru este de orientare „ecumenică”. El refuză să dividă lumea în „sacră” şi „profană”. Se simte mai în largul lui în domeniul inconştientului, al simbolurilor şi al viselor decât în lumea concretă. Simbolurile îl ajută să se regăsească pe sine şi să se  exprime. El are, de asemenea, darul de a-i ajuta pe ceilalţi şi de a dezvolta la ei un simţ al frumosului, al visului şi al simbolurilor.

Întrucât Patru îşi trage energia de viaţă de la ceilalţi şi are nevoie să fie „remarcat” el se străduieşte să fie estetic seducător. El vrea să fie excepţional, creativ, şi, în unele cazuri, să pară ezoteric, excentric, extravagant sau exotic.

Dar stilul şi „spontaneitatea” unui Patru non eliberat are ceva artificial, forţat.

Viaţa unui Patru este în principal animată de o aspiraţie profundă – aspiraţia la frumos, aspiraţia ca lumea şi viaţa să formeze un tot armonios. „Frumuseţea va salva lumea!” a spus Dostoievski. Ei bine, un Patru crede cu totul într-o frază de acest tip.

Evadarea lui Patru în imaginaţie ca mod de viaţă este cauzată de o trăire dureroasă în copilăria timpurie, când prezentul era insuportabil şi lipsit de sens. Cauza acestei trăiri era o pierdere dureroasă, pierdere care putea să fie reală sau „numai” pe planul emoţiilor. Modelele pozitive i-au lipsit în general. În căutarea identităţii lui, copilul s-a văzut constrâns să se întoarcă spre lumea lui interioară. Suferind din cauza absenţei sau a insuficienţei unei surse de iubire primordiale, el a fost constrâns să-şi inventeze una cu toată forţa imaginaţiei lui. Patru aspiră deci la această iubire care îi lipseşte. Este cuprins de melancolie şi de „dorul departelui”. Aşteaptă ziua în care marea iubire va sosi (sau va reveni), convins că această mare iubire îl va elibera.

Mânia pe care i-o inspiră pierderea de care suferă poate fi adesea cu atât mai adânc îngropată cu cât nu este autorizată să se manifeste şi Patru o va îndrepta contra lui însuşi. El crede, pentru un motiv sau altul, că el este cauza acestei respingeri sau a lipsei pe care a trăit-o şi se consideră ca „rău”. Mulţi Patru povestesc cum sunt guvernaţi de un sentiment de ruşine ascunsă.

Majoritatea persoanelor de acest tip estimează că normele societăţii nu îi privesc pe ei. Din cauza marii lor suferinţe, ei se simt adesea străini sau marginali la ei acasă. Ca atare, ei îşi dau dreptul de a-şi fixa propriile reguli. Mulţi Patru au o conştiinţă elitistă. Ei încearcă să corespundă unor criterii particulare şi simt mereu un sentiment de ratare atunci când nu reuşesc să fie la înălţimea acestor criterii.

Un Patru este uşor de recunoscut pentru că are un mod de a se îmbrăca puţin convenţional. Aproape toţi îşi exprimă tendinţă spre melancolie printr-o predilecţie pentru negru şi violet. Alţii, în schimb, au tendinţa să aleagă culori împestriţate sau haine extravagante.

Patru nu caută posesiunea. El preferă aspiraţia în locul lui averii.

Se pare că viaţa de cuplu alături de un Patru ne-eliberat nu este deloc uşoară. Viaţa alături de ei ar putea fi asemenea unui dans bine pus la punct: dacă tu faci un pas înainte, eu fac un pas înapoi; dacă tu faci un pas înapoi, eu fac un pas înainte. Un partener ar putea să reziste alături de un Patru în situaţia în care este bine informat asupra schimbărilor de dispoziţie tipice naturii unui Patru non eliberat. În general, el preferă o anumită distanţă de siguranţă: oamenii să fie aproape, dar nu foarte aproape…

Patru venerează celebrităţile cu autoritate, scriitorii, muzicienii, maeştrii, duhovnicii care au „profunzime” sau ceva „excepţional”. Numai această „autoritate interioară” contează pentru el. O autoritate formală care nu  este sprijinită pe o personalitate de calitate nu va face impresie asupra unui Patru. Flerul lui pentru ceea ce este „autentic” este infailibil.

Toate caracterele acestui tip au spontan un ochi sigur pentru ceea ce este frumos.

Patru detestă tot ceea ce este depăşit, demodat, prozaic, mediocru, lipsit de stil şi „normal”. Detestă inclusiv o fericire „normală”, uşoară…

Programul existenţial al unui Patru se înrudeşte cu căutarea eternă a Sfântului Graal. Graalul îi conferă celui care îl posedă o fericire în acelaşi timp terestră cât şi celestă, dar numai cel „pur” care este predestinat poate să îl găsească.

Dilema

Patru este tentat să caute autenticitatea cu orice preţ. Copiii, natura şi tot ceea ce emană o naturaleţe autentică trezeşte în el nostalgia acestei simplicităţi şi a acestei naturaleţe pe care le-a pierdut într-o zi.

Mecanismul de apărare propriu lui Patru este sublimarea prin artă.

Păcatul radical al lui Patru este invidia. Patru îşi dă seama imediat dacă cineva are mai mult stil, mai multă clasă, mai mult gust, mai mult talent, mai multe idei neobişnuite, mai mult geniu decât el. El vede cine este mai simplu, mai natural, mai normal, mai „sănătos” decât el.

Patru evită trivialitatea, tot ceea ce este comun, convenţional, normal. Obligaţia de a fi ca ceilalţi îi poate crea o adevărată panică.

Nu este interesat de ceea ce se obţine uşor, nici de fericirea comună.

În trecut, Patru era adesea exclus din comunităţile (religioase) pentru că nu se adapta normelor.

Piedica unui Patru este melancolia sa, profunda lui nostalgie, o „tristeţe dulce şi visătoare” care acoperă ca o ceaţă întreg peisajul vieţii. Helen Palmer îl numeşte „romanticul tragic”. Cu cât suferinţele şi depresia sa sunt mai profunde, cu atât Patru poate să devină mai creativ.

Pentru că Patru îşi îndreaptă agresiunea spre el însuşi, se întâmplă adesea ca el să simtă dezgust faţă de el însuşi şi de corpul lui. Deşi adesea este slab şi seducător, el are tendinţa să se considere prea gras şi prea urât, încercând mereu noi cure dietetice. Tendinţa spre anorexie este frecventă la femeile de tip Patru.

Darul sau fructul spiritual al unui Patru eliberat este ecuanimitatea. Când ajung să se disciplineze până acolo încât să-şi echilibreze toate sentimentele, ei pot deveni personalităţi remarcabile. Un Patru care are anvergură îşi concentrează şi disciplinează emoţiile, poate lua recul prin raport cu ele şi astfel să le purifice. Ecuanimitatea este o viaţă emotivă echilibrată, profundă şi nuanţată.

Un Patru sănătos este capabil de o profunzime de sentiment la care cei mai mulţi dintre noi nu au acces. Când ajunge la această emotivitate adevărată şi fertilă, când devine capabil să exprime de o manieră concentrată simţul frumosului şi al adevăratei suferinţe, atunci el realizează adevărate capodopere care nu mai servesc la a-l pune în valoare, ci la a exprima o realitate universală. William Shakespeare şi T. S. Elliot sunt exemple de poeţi la care marile emoţii au fost sculptate, purificate şi disciplinate sub o formă care le face „valabile” pentru toate timpurile.

Un Patru eliberat va înţelege şi va asista mai bine decât oricare altul un om în suferinţă. Sentimentele dificile, complicate sau obscure ale altuia nu îi mai produc frică, pentru că el le-a trăit deja pe toate.

Patru este adesea francofil şi Franţa este ţara simbol a lui Patru.

Convertire şi salvare

Invitaţia la salvare pe care o primeşte o persoană de tip Patru este o exhortaţie la a-şi regăsi autenticitatea primordială. Un PATRU îşi va regăsi naturaleţea pe calea unirii cu Dumnezeu. Voinţa lui de autenticitate, iubirea pentru copii şi natură sunt primele indicii ale acestui obiectiv existenţial. Când ajunge să admită că el trăieşte „în Dumnezeu” şi Dumnezeu „în el”, sufletul lui accede la odihnă şi la ecuanimitatea la care aspira de atâta timp.

Sarcinile existenţiale ale unui PATRU constă în a-şi dezvolta un realism sănătos şi a-şi orienta aspiraţia spre obiective realizabile. PATRU trebuie să lucreze pentru ca atenţia lui să rămână centrată asupra prezentului şi să nu devieze în permanenţă spre trecut sau viitor.

Un PATRU non eliberat idealizează amintirea care este mai frumoasă decât evenimentul corespunzător. De aceea este necesar ca el să se confrunte cu realitatea. A se încarna este o necesitate, adică a accepta realitatea, fie şi urâtă şi murdară. Pe acest teren va găsi PATRU realmente drumul spre sine însuşi. De aceea un angajament social, pentru pace şi dreptate este benefic pentru PATRU. Căci aceasta îl obligă să se ocupe de realităţile din această lume, pe care nu mai este posibil să le poetizeze sau estetizeze.

Pentru salvarea lui PATRU, este necesar ca el să se  confrunte cu realitatea pierderilor pe care le-a îndurat în viaţa sa şi „să facă doliu” pentru ele.
...

Din cartea specialistei în eneagramã Helen Palmer:
Helen Palmer, Le guide de l'Ennéagramme
. Comprendre les autres et soi-meme au quotidien, InterEditions.


Relaţia cu autoritatea.

Patru tinde să ignore autorităţile secundare şi să acorde mult respect „marilor” autorităţi. Ei ignoră sau le evită pe cele insignifiante: poliţia, comerciantul care te obligă să stai la coadă…, dar respectă marile personaje, ca regii sau reginele, sau pe cei care sunt aclamaţi de critică. Ei estimează că regulile şi reglementările obişnuite nu îi privesc.

Pe de altă parte, ei admiră mult autoritatea supremă, mai ales dacă situaţia le permite să-şi pună în valoare originalitatea şi modul lor elitist de a se prezenta. Ei vor să fie aleşi pentru calităţile lor unice, şi să fie ghidaţi şi susţinuţi de persoanele cele mai importante. Ei sunt pacienţii analiştilor recunoscuţi la nivel mondial şi confidenţii geniilor excentrice. Au nevoie să fie recunoscuţi de către persoanele distinse şi iubite de către cei care „au profunzime”.

Printre părţile bune, Patru sunt sensibili la talentele şi calităţile de inimă ale altora. Ei percep ceea ce se ascunde în spatele modului de a se prezenta al cuiva, chiar dacă acesta este artificial. Ei fac diferenţa între „cel mai bine” şi „cel mai cunoscut”.

Criteriile elitiste

Sentimentul de a fi fost victima unui abandon antrenează o scăzută stimă de sine. Este ceea ce resimt copiii care, fiind abandonaţi, cred că nu ar fi fost abandonaţi dacă ar fi fost mai străluciţi sau mai capabili. Cum tipul Patru are impresia că a fost perdant în viaţă din cauza vreunui defect fatal din personalitatea sa, el crede că are mai puţină valoare decât cei care au primit mai multă iubire. Din cauza sentimentului său de a fi fost neiubit în copilărie, de a fi fost un străin în familia lui, el îşi imaginează, ca adult, că este un intrus, că este diferit, că are un stil unic.

Patru îşi creează adesea o imagine dramatică, un mod de a-şi compensa lipsa de stimă de sine. Ei fac dovada, în prezentarea lor, a unei eleganţe deosebite: modul lor de a se îmbrăca a la pointe de la mode le permite să-şi exprime diferenţa.

Ei se interesează adesea de metafizică şi de psihologie. Iubesc profunzimea interioară şi caută să intre în relaţie cu nivelele superioare ale spiritului. Sunt atraşi de medii care cer o disciplină corporală, aceasta fiind un mijloc de a se conforma normelor originale.

Legătura originară cu o conştiinţă superioară.

Ca pentru fiecare din tipurile de personalitate, se poate considera că preocuparea dominantă indică căutarea unui aspect particular al esenţei. Dintr-un punct de vedere pur psihologic, conceptul de întoarcere al unui individ deprimat la esenţă este comparabil cu încheierea unui doliu sau a unei maturităţi de viaţă ce duce la o viaţă fericită. Din punct de vedere al unui sistem în acelaşi timp psihologic şi spiritual ca Eneagrama, întoarcerea unui Patru la esenţă implică un cu totul alt lucru decât satisfacţia emoţională.

Senzaţia de abandon pe care Patru a cunoscut-o în copilărie persistă în viaţa adultă: el are impresia că îi lipseşte un factor esenţial de fericire. Este ca şi cum ar fi fost privat de laptele originar, care a trebuit să fie înlocuit de un substitut artificial. Pentru el, satisfacţiile provenite din viaţa materială nu recreează această legătură primordială. Patru poate să aibă totul şi să perceapă că ceva îi lipseşte.

Cum viaţa obiectivă nu îl satisface, el are impresia că există două realităţi: lumea obiectivă şi cea care se ascunde în spatele scenei. Realitatea obiectivă nu îşi ţine promisiunile de plenitudine, dar el găseşte indicii care îi dau de gândit că celelalte realităţi ale existenţei coexistă din când în când cu lumea obiectivă. El este aproape convins că există, dincolo de realitatea ordinară, un nivel de conştiinţă diferit pe care îl percepe:

- în anumite momente intense ale vieţii sale emoţionale

- în circumstanţe în care tragedia face să ţâşnească un sentiment inconştient

- în acele momente în care iubirea se pierde sau se câştigă.

Patru spun că în astfel de momente se simt reuniţi cu ceea ce le lipseşte, cu o sursă eternă de susţinere.


Patru cu o anumită maturitate au impresia că natura lor este mai mult decât pur psihologică. Prin rezistenţa lor tenace vizavi de ajustarea la o viaţă ordinară, ei ne amintesc că este posibil să ne reunim cu o conştiinţă superioară.


Un Patru resimte această legătură, pe care ar defini-o ca „adevăratul meu eu”, în momentele de linişte ale unei reverii artistice, în practica meditaţiei sau în iubire, direcţii spre care este în general atras.

Ecuanimitatea ca virtute
Ecuanimitate – stare de linişte, calm, echilibru mental, emoţional, detaşare şi seninătate.
Ca toate impulsurile superioare, ecuanimitatea este o încarnare, mai mult decât un gând sau o idee, a ceea ce ar fi o satisfacţie totală. Ea este tributară capacităţii de a ne stabiliza atenţia asupra prezentului şi în a resimţi satisfacţia de a avea suficient.


Exemple de Patru: Soren Kierkegaard, Thomas Merton, Daniel Berrigan, R.M. Rilke, Marilyn Monroe, James Dean.
Neapărat: Wiliam Blake. Tocmai citesc o carte despre el. Nu putea fi decât un PATRU tipic.

Interesant ar fi de citit o carte autobiograficã scrisã de un Patru ajuns la eliberare, dupã un periplu prin religie, psihologie, spiritualitate,
în paralel cu descrierea fãcutã de Eneagramã pentru tipologia Patru, nu-i asa?


Alte pagini pe site despre ENEAGRAMÃ aici si aici




Salt la inceputul paginii