Tu nu eşti ceea ce ne imaginăm
de Stan Rougier

Doamne,

Eşti bănuit că manipulezi oamenii
prin constrângerea şi frica de infern:
            Tu nu îi atragi decât prin iubire.

Eşti bănuit de complicitate
La moartea fiinţelor dragi:
            Tu nu ai conivenţă decât cu viaţa lor.

Se spune că eşti meschin şi scotocitor de conştiinţă:
            mediocrităţile noastre nu mobilizează decât tandreţea ta.

Se crede că ai fi inamic al bucuriei:
            Tu îi eşti sursa.

Eşti incriminat de a fi opiumul oprimaţilor:
            Tu eşti însufleţitorul atâtor mişcări de eliberare…

Se crede că ai fi contrariat şi gelos
pe cercetările noastre ştiinţifice:
            Tu oferi omului un univers infinit de explorat.

Ni Te imaginăm ranchiunos:
            Tu ierţi aşa cum noi respirăm.

Se crede că eşti rece ca un monarh:
            Tu eşti înfocat ca un îndrăgostit.

Se crede că eşti iniţiatorul Inchiziţiei:
            Tu îi eşti victima.

Ni Te imaginăm un fel de bunic indulgent:
            Tu eşti tânăr, sărac, cerşetor.

Eşti incriminat că eşti un colac de salvare:
            Tu ne înveţi să înotăm.

Se pretinde că Tu eşti
”ceva dincolo de noi”:
            Tu eşti Cineva în lăuntrul nostru.

Eşti căutat la cei drepţi:
            Tu locuieşti la cei păcătoşi.

Eşti căutat la catedrele de teologie:
            Tu eşti aşezat în iarbă la banchetul îndrăgostiţilor.

Eşti căutat având în mână trăsnetul şi biciul:
            Tu cânţi un cântec, cu o „trestie frântă”.

Eşti căutat într-un cimitir:
            Tu însoţeşti pe cale doi călători rătăciţi.

Am vrea să Te prindem în plasa cuvintelor noastre:
            Tu Te aşezi pe surâsul copiilor.

Salt la inceputul paginii