C.G. Jung

Mai multe texte din scrierile lui C.G. Jung pe acest site aici

Din capitolul Abordarea inconştientului
din volumul Omul şi simbolurile sale, Editura TREI
– o carte excepţională de introducere în psihologia analitică.

Faust al lui Goethe zice în mod corespunzător: „Im Anfang war die Tat [La început a fost fapta]“. „Faptele“ nu au fost niciodată inventate, ele au fost pur şi simplu săvârşite; gândurile, pe de altă parte, sunt o descoperire relativ recentă a omului. La început, omul a fost pus în mişcare de factori inconştienţi, abia mai târziu a început să reflecteze asupra cauzelor care l-au făcut să acţioneze, şi i-a luat un timp extrem de îndelungat pentru a ajunge la ideea revoltătoare că trebuie să se fi pus singur în mişcare – mintea lui fiind incapabilă să identifice o altă forţă motivatoare în afară de cea proprie.

Am putea să râdem la ideea unei plante sau a unui animal care se „autoinventează”; totuşi, sunt mulţi oameni care cred că psihicul sau mintea umană s-au inventat singure, omul fiind astfel creatorul propriei existenţe. De fapt, mintea a ajuns la forma prezentă în conştiinţă, la fel cum o ghindă se transformă într-un stejar sau cum dinozaurii au devenit mamifere. Tot aşa s-a dezvoltat în timp, şi încă evoluează, şi mintea noastră, fiind mişcaţi de forţe din interior, în aceeaşi măsură ca de stimulii din exterior.

Aceste motive interne se nasc dintr-o sursă profundă, care nu este produsă de conştiinţă şi nici nu este sub controlul acesteia. (…) Lucrul pe care refuzăm să îl acceptăm este că suntem dependenţi de nişte „puteri” care depăşesc capacitatea noastră de control.

În tot cazul, este adevărat că, în ultima perioadă, omul civilizat a căpătat o anumită voinţă de putere, pe care şi-o poate împlini acolo unde doreşte. A învăţat să îşi facă treaba în mod eficient, fără să recurgă la cântece şi tobe, pentru a fi hipnotizat în timpul acţiunii. Se poate chiar dispensa, cu o rugăciune zilnică, de ajutorul divin. Poate continua ceea ce îşi propune să facă şi, aparent, îşi poate transforma, fără niciun hop, ideile în fapte, în timp ce omul primitiv tinde să se împiedice la fiecare pas de temeri, superstiţii şi alte obstacole nevăzute. Motoul „Dacă vrei, poţi” este superstiţia omului modern.

Totuşi, pentru a susţine acest crez, omul modern plăteşte preţul printr-o remarcabilă lipsă de introspecţie. Este orb la faptul că, în ciuda raţioalităţii şi eficienţei lui, este posedat de „forţe” pe care nu le poate controla. Zeii şi demonii lui nu au dispărut deloc; ei doar au primit nume noi. Ei îl fac să aibă nelinişti, vagi aprehensiuni, complicaţii psihologice, o nevoie insaţiabilă de pastile, alcool, tutun şi mâncare – şi, pe deasupra, îi provoacă o gamă largă de nevroze.

pp. 100-102

Dacã voi avea timp voi mai posta câte ceva din aceastã carte fabuloasã despre noi însine.

Salt la inceputul paginii