[ Pagina de START ]

[ Argument ]

[ Autori ]

[ Noutati ]

[Aforismul zilei]

[ Galerie FOTO ]

[ Alte resurse ]

[ Harta site ]

[ Linkuri ]

[ Recomanda unui prieten ]






Alan Watts (1915-1973)

Alan Watts s-a nascut in Londra, in anul 1915. Devine fascinat de Orient si incepe sa publice in Journal of the London Buddhist Lodge mai inainte de a scrie prima sa carte. Se muta la New York in 1938 si apoi la Chicago, unde va functiona ca preot anglican timp de sase ani, inainte de a fi exclus din randurile preotimii. Se muta apoi la San Francisco, unde va preda la Academy of Asian Studies. Este influentat in conceptiile sale de D.T. Suzuki si Christmas Humpreys. Ulterior ii va cunoaste pe Joseph Campbell si pe compozitorul John Cage. Alan Watts a fost profund atasat de filosofiile indiene (in special Vedanta si buddhismul), precum si de gandirea taoista. Scrierile lui vorbesc in special despre buddhismul Zen. Devenit decan al Academy of Asian Studies din San Francisco, tine regulat conferinte si are emisiuni frecvente la radio. In anii ce vor urma, face numeroase calatorii in Japonia si Europa, unde sustine conferinte la cele mai importante universitati. Cu aceasta ocazie se intalneste cu C. G. Jung. In anii 1970, Alan Watts devine cel mai renumit interpret al gandirii orientale in Occident, atat prin cartile sale cat si prin numeroasele sale emisiuni tinute la radio si televiziune. Moare in 1973 lasand in urma o opera vasta.

Sursa: site-ul Editurii HERALD


Pagini pe site din scrierile lui Alan Watts:

Cartea despre acel tabu care te împiedicã sã afli cine esti aici


VIATA CA EXTAZ. Natura, bãrbatul, femeia AICI si aici publicata 2014

INTELEPCIUNEA NESIGURANTEI aici publicatã 2015

DUH SI CONTEMPLATIE - Editura HERALD aici
La Editura HERALD au apãrut mia multe cãrti de Alan Watts, ultima si cea mai interesantã, poate, o autobiografie: PE CALEA MEA.

Totusi... cu riscul de a supãra multã lume trebuie sã precizez ceva.

Pentru o imagine mai completã si mai realistã despre omul care a scris aceste cãrti atât de expresive vã recomand sã cititi si cartea biograficã
Zen Effects: The Life of Alan Watts scrisã de Monica Furlong
Detalii carte pe AMAZON aici:
https://www.amazon.com/Zen-Effects-Watts-SkyLight-Lives/dp/1893361322

E posibil ca tocmai inteligenta lui strãlucitã sã-l fi împiedicat sã INTRE pe usã ÎN REALITATEA Totului despre care vorbeste în cãrtile sale, o REALITATE în care nu se ajunge prin inteligenta mintii, ci prin experientã interioarã, adicã prin altceva "calitativ mai mult" decât inteligenta. O realitate care nu trebuie cuceritã si nici posedatã, ci cãreia îi apartinem. Pãrerea mea... cu riscul de a supãra pe multã lume, stiu. Dar nu vreau sã trimit pe nimeni într-o directie inversã celei care duce la experienta autenticã de regãsire a apartenentei la TOT. Experientã despre care vorbeste din propria experientã de viatã si din cea de terapeut K.G. Durckheim care i-a ajutat pe atâtia sã gãseascã intrarea în aceastã Realitate a Totului.


Acea apartenentã la TOT valabilã "de drept" nu devine "de fapt" decât printr-o revelatie, drept rãspuns si ca urmare a unui travaliu interior sustinut din partea omului. Iar, dupã aceea, mentinerea în aceastã Realitate se asigurã printr-o viatã dedicatã si printr-o practicã spiritualã de care omul are nevoie, nu Dumnezeu are nevoie.
A rezolva toate acestea prin simple declaratii intelectuale, ale mintii, este o copilãrie, o simplificare grosolanã.

Omul nu face acest efort ca sã obtinã ceva ce are deja teoretic, ci ca sã înlãture piedicile din el însusi care îl împiedicã sã aibã parte de ceea ce teoretic are, adicã sã fie una cu TOTUL. KGD o spune mult mai responsabil: omul apartine la aceastã MARE UNITATE A VIETII si participã la ea.

Personal, nu cred cã Alan Watts vorbeste din experienta trãirii Zenului, a practicãrii lui, ci numai dintr-o inteligentã - strãlucitã, e drept. În cazul lui este valabil diagnosticul pus de înteleptii orientali gândirii occidentale. modului nostru de a privi: Dacã priviti în interior asa cum priviti în exterior veti face din interior un exterior.

Iar viata lui AW o confirmã. Asa se explicã GOLUL INTERIOR care cere sã fie umplut cu ceva, în absenta prezentei interioare binecuvântate a Totului. Dar un mod de viatã hedonist nu umple golul interior, ci îl amplificã. Faptul de a recurge la droguri, la sex, la alcool pentru a umple golul interior ar trebui sã dea de gândit celor care iau de bunã directia pe care o dau cãrtile lui.

Este foarte atractiv sã afli cã nu trebuie sã faci nimic decât sã-ti urmezi propria plãcere în viatã.

Dar câti dintre cititorii lui A.W. stiu cã acesta a ajuns în ultimii ani la faza de delirium tremens? Si cã viata a ajuns pentru el o povarã la nici 58 de ani. "Beau ca sã nu mã simt atât de singur." sau "Dacã nu beau nu mã simt sexy"...

Nu trebuie sã devenim "asemenea unui bebelus" pentru a regãsi contactul cu TOTUL(cum spune AW), ci omul trebuie ca printr-un mers înainte sã regãseascã aceastã UNITATE pierdutã si astfel sã evolueze. K.G. Durckheim relateazã logic acest proces în cãrtile sale. El chiar vorbeste dintr-o realitate interioarã a prezentei Totului.