[ Start ]
[ Aforismul zilei - la zi ]
[ Aforismul zilei - 2019 ]
[ Aforismul zilei - 2018 ]
[ Aforismul zilei - 2017 ]
[ Aforismul zilei - 2016 ]
[ Aforismul zilei - 2015 ]
[ Aforismul zilei - 2014-2]
[ Aforismul zilei - 2014-1]
[ Aforismul zilei - 2013]
[ Aforismul zilei - 2012]
[ Aforismul zilei - 2011 ]
[ Aforismul zilei - 2010-2 ]
[ Aforismul zilei - 2010-1 ]
[ Aforismul zilei - 2009-1 ]
[ Aforismul zilei - 2008-3 ]
[ Aforismul zilei - 2008-2 ]
[ Aforismul zilei - 2008-1 ]
[ Aforismul zilei - 2007 ]
[ Argument ]
[ Autori ]
[ Noutati ]
[ Galerie FOTO ]
[ Canal Youtube ]
[ Prezentari PowerPoint primite de la prieteni]

[ SUNETUL LINISTII (K.G.Durckheim & Caspar D. Friedrich)]]
[ Aphorismes ]
[ Le SON du SILLENCE (K.G.Durckheim & Caspar D.Friedrich)]
[ Harta site]
[ Linkuri ]
[ Recomanda unui prieten ]
[ Autor site ]
[ O idee pentru 2% ]
 
 

Aforismul sau meditatia zilei - pagina 18

Navigare pagini aforisme: 18 17 16 15 14 13 12 11 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Art. 30 din CONSTITUTIA ROMÂNIEI
Libertatea de exprimare

(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisa.


Salt la Sfarsitul paginii

28 noiembrie 2020



S-a pretins că aș fi un apărător al totalei libertăți în școli, dar această apreciere, ca și opinia că sunt un anarhist constituie o eroare. Cred că un anumit grad de forță este indispensabil, atât în educație cât și în guvernare; dar cred, totodată, că se pot găsi metode care să diminueze în mare măsură gradul necesar de exercitare a forței. De regulă, copiii sau adulții fericiți vor avea, probabil, mai puține pasiuni distructive și, în consecință, vor avea nevoie de mai puțină constrângere decât aceia care sunt nefericiți. Dar nu cred că îi putem face fericiți pe copii privându-i de îndrumare, nici că li se poate inculca un simț de responsabilitate socială dacă li se permite o indolență totală. Ca toate celelalte probleme practice, chestiunea disciplinei din copilărie este una de grad. Nefericirea profundă și frustrarea instinctuală pot să producă un adânc resentiment față de lume, care generează, uneori pe căi foarte întortocheate, cruzime și violență. Problemele psihologice și sociale mi-au captat atenția în timpul războiului din perioada 1914-1918; am fost șocat îndeosebi de faptul că, la început, majoritatea oamenilor păreau să vadă în război un motiv de bucurie. Era clar că această atitudine era cauzată de o varietate de tare sociale, dintre care unele erau educaționale. Numai că, în vreme ce părinții individuali pot face mult pentru copiii lor individuali, o reformă educațională pe scară largă trebuie să depindă de stat și, prin urmare, de niște reforme politice și economice prealabile.

Bertrand Russell – CREDINȚA UNUI OM LIBER, Editura VELLANT, pag. 68

22 noiembrie 2020

Despre modestie - un pic altfel...

Modestia excesivă este și ea strâns legată de invidie. Modestia e considerată o virtute, dar, în ce mă privește, am mari îndoieli că merită a fi privită așa când îmbracă forme extreme. (…) În ce mă privește, cred că ar fi multe de spus în favoarea educării unui tânăr în așa fel încât să capete convingerea că este un om de ispravă. Nu cred că vreun păun îl invidiază pe un altul pentru că acesta ar avea coada mai falnică, deoarece fiecare păun este convins că are cea mai frumoasă coadă din lume. Drept urmare, păunii sunt niște păsări cuminți și pașnice.

Bertrand Russell - În cãutarea fericirii, HUMANITAS

Intreg fragmentul din care am extras cele de mai sus poate fi citit AICI



O carte care ar trebui să facă parte din bibliografia oricărui sistem de educație sãnãtos,
cu vedere largã si cu bãtaie lungã.
O carte de mare folos pentru oricine.
Deși e scrisă de un atât de mare gânditor este o carte pe înțelesul tuturor.
O adevărată carte de dezvoltare personală. Realistă și nicidecum moralizatoare. Așa sunt toate cărțile lui Bertrand Russell, cele destinate publicului larg. Nu e de mirare că scrierile lui au deranjat pe câte unii.
Deși scrisă în anii 1930 este la fel de actuală și acum.
Psihologii au apreciat-o atunci si o vor aprecia si acum fără îndoială. Bertrand Russell spune ceea ce ne spun și psihologii actuali, dar într-o formã literarã, nu e de mirare, demnã de Premiul Nobel (1950)... pentru literaturã.

19 noiembrie 2020

Jacques Castermane - ”Omul ESTE corpul sãu”
”Nu practicãm zazen cu mentalul”


”De la an la an, se pare ca tot mai multi oameni care
practicã alte exercitii (Yoga, Tai-Chi Chuan, Chi-Gong si activitãti artistice,
artizanale sau martiale provenite din traditia japonezã) sunt interesati de ceea ce nu este altceva decât
Calea trasatã de K. Graf Dürckheim”.

Din scrisoarea lunarã de la CENTRE DURCKHEIM - noiembrie 2020 -
tradusã integral în româneste aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/

17 noiembrie 2020

Târgul de carte GAUDEAMUS - exclusiv on line

http://www.gaudeamus.ro/
Câteva fragmente consistente din cartea
AUTOBIOGRAFIA lui Bertrand Russell


pot fi citite AICI

Un Mare Om...


”Mi-au stãpânit viata trei pasiuni, simple, dar coplesitoare: dorinta de iubire, cãutarea cunoasterii si mila greu de îndurat fatã de suferinta omenirii.”

Pe ELEFANT încã este la reducere
cu 42%. A se vedea aici:
https://www.elefant.ro/autobiografia-lui-bertrand-russell_8149298e-f9a0-4e34-9ea4-6c3280960952

15 noiembrie 2020

Luciditate...

Pentru a doua oarã în viatã, petrec ziua de Crãciun pe Atlantic. Am mai trecut prin experienta aceasta acum 35 de ani, iar din contrastul între ce simt acum si ce îmi amintesc din sentimentele mele de atunci învãt multe despre ceea ce înseamnã sã înaintezi în vârstã.
[...]
Acum îmi dau seama de ceva ce pe atunci nu stiam: cã atitudinea aceasta depinde de un exces de vitalitate. [...]
Se spune că timpul ne îmblânzește. Nu cred. Timpul ne face mai temători, iar teama ne face împăciuitori, iar din dorința de a fi împăciuitori ne străduim să ne prezentăm celorlalți astfel încât să ne creadă blânzi. Iar odată cu teama vine și nevoia de afecțiune, de o urmă de căldură umană care să gonească frigul universului rece. Când vorbesc de teamă, nu mă refer numai – sau nu în primul rând – la teama personală: frica de moarte sau de decrepitudine sau de penurie sau de orice astfel de nefericiri pur pământești. Mă gândesc la o teamă mai metafizică. Mă gândesc la teama care ne intră în suflet pe măsură ce ne întâlnim cu marile rele la care ne supune viața: trădarea prietenilor, moartea celor iubiți, descoperirea cruzimii care pândește natura umană obișnuită.
În cei 35 de ani de la ultimul Crăciun petrecut pe Atlantic, aceste mari rele mi-au schimbat atitudinea inconștientă față de viață. […]
Așadar, Crăciunul pe ocean, odinioară o aventură plăcută, a devenit dureros. Parcă ar simboliza singurătatea omului care alege să treacă prin viață singur, folosindu-se de propria judecată, nu de judecata turmei. În astfel de împrejurări, melancolia este inevitabilă și nu trebuie să ne ferim de ea.
Dar există și un contraargument. Bucuriile domestice, ca toate plăcerile blânde, riscă să ne secătuiască voința și să ne distrugă curajul. […]


AUTOBIOGRAFIA lui Bertrand Russell, HUMANITAS, pag.243
Incã se gãseste pe ELEFANT la cel mai bun pret, reducere de 42%, aici:
https://www.elefant.ro/autobiografia-lui-bertrand-russell_8149298e-f9a0-4e34-9ea4-6c3280960952
Pe LIbrãriile HUMANITAS la un pret si mai bun, a se vedea aici:
https://www.libhumanitas.ro/autobiografia-lui-bertrand-russell-bertrand-russell-humanitas-2018.html

Cele douã linkuri valabile azi. Cea de pe HUMANITAS parcã si mâine.

14 noiembrie 2020

La sfârșitul acelor cinci minute, eram cu totul alt om. O vreme a pus stăpânire pe mine un fel de iluminare mistică. Cunoșteam, parcă, gândurile cele mai ascunse ale fiecărui om întâlnit pe stradă; deși nu încape îndoială că era o amăgire, am păstrat în perioada aceea legături mult mai strânse cu toți prietenii și cu multe cunoștințe. Dacă până atunci fusesem imperialist, în acele cinci minute am devenit pro-buri și pacifist. După ani de zile în care nu mă interesase decât exactitatea și analiza, acum mă cotropeau sentimente semimistice față de frumusețe; un interes intens față de copii și o dorință aproape la fel de profundă ca a lui Buddha de a găsi o filozofie care să facă suportabilă viața omenească. Eram pradă unei stări de agitație ciudate, care îmi provoca o durere intensă, dar și o undă de triumf, pentru că reușeam să domin durerea și să fac din ea, după cum credeam eu, poarta către înțelepciune. Înțelegerea mistică pe care îmi închipuiam pe atunci că o posed s-a risipit în mare parte și mi-am recăpătat obiceiul analizei. Dar ceva din ceea ce mi s-a părut că văd în perioada aceea a rămas mereu în mine și mi-a motivat atitudinea din timpul Primului Război, interesul față de copii, indiferența față de neajunsurile mărunte și un anume ton emoțional în toate relațiile cu oamenii.

AUTOBIOGRAFIA lui Bertrand Russell, HUMANITAS, 2018, pag. 133

13 noiembrie 2020

Nu uitati cã azi este Black Friday si la cãrti!
Oferte atractive pe:
LIBRIS.ro https://www.libris.ro/
ELEFANT.ro https://promo.elefant.ro/carte-cms-id-black-friday-2020-carte
CARTURESTI.ro https://carturesti.ro/


Ultimii trandafiri din grãdinã si ultimele cãrti achizitionate.

Si o recomandare on line:

Pagina de Facebook - inclusiv un canal youtube - a lui CRISTIAN PRESURÃ aici:

https://www.facebook.com/stiintaclub/
Ceva interesant se petrece acolo.
Niste întâlniri pe teme remarcabile cu oameni interesanti.
Urmãtoarea întâlnire on line va fi joi, 19 nov. 2020,
cu Mihaela Miroiu despre ideologii.

4 noiembrie 2020

Annick de Souzenelle:
Izolarea - o invitație la o întoarcere către sine (sinele în sens jungian)
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/

Si o nouã carte de aceastã Mare Doamnã:
Le grand Retournement (Marea Întoarcere)

Ce bine ar fi dacã s-ar traduce în româneste cartea Le Seigneur et le Satan de Annick de Souzenelle.

Cîte ceva din carte am tradus eu pe site aici: aici

E vorba de functia ontologicã a lui Satan pe calea initiaticã spre sine, de integrarea ”negrului”.
„Răul nu există, ci numai forţa non transformată” (Claude Mettra)
”Poate cã omul trebuie sã fie provocat pentru a intra pe calea maturitãtii sale” (K G Durckheim).
Nucleul nostru divin, care este rãdãcina fiintei noastre, este împresurat de forte distructive.

L'apothéose de tous les livres d' Annick de Souzenelle - spunea un comentariu la carte pe AMAZON.fr aici:
https://www.amazon.fr

Eu stiu pe cineva care iubeste cãrtile acestei Mari Autoare,
si care traduce foarte fluent în româneste,
si care are la îndemânã si cartea... :)
(Nu e vorba de mine, desigur.)

Oare sã nu fie nici o editurã româneascã, religioasã sau nu, interesatã sã publice texte atât de profunde si de actuale? Atât de necesare... pentru cei mai interesati de realitatea ultimã decât de adaptarea cu orice pret la o societate bolnavã.

3 noiembrie 2020


Autumnale (2)

2 noiembrie 2020

Un film de neratat la TV pe CINEMAX:
Nu întoarce privirea!
inspirat din viata artistului vizual german Gerhard Richter,
fãrã ca filmul sã fie totusi o biografie fidelã a acestuia.

Detalii film pe CINEMAGIA.ro aici:
https://www.cinemagia.ro/
Mai multe pe IMDb aici:
https://www.imdb.com/

Site-ul artistului Gerhard Richter aici:https://www.gerhard-richter.com/en/

1 noiembrie 2020

Frumusetea Casei este incomensurabilã, Bunãtatea ei infinitã.

PIRANESI
de Susanna Clarke, ARMADA, NEMIRA, 2020

29 octombrie 2020

Teoriile cuantice ale câmpului, împreună cu teoria relativității, sunt ultimele ”foi de ceapă” ale realității pe care le cunoaștem. Dacă în viitor vom da aceste ”foi de ceapă” la o parte, poate că vom descoperi teorii și mai ciudate și nefamiliare. Oare vom fi în stare să le înțelegem? Este oare omul făcut să înțeleagă TOT adevărul lumii materiale? Poate el înțelege de ce ecuațiile naturii iau forma care ne confirmă măsurătorile? Este oare omul în stare să explice DE CE există ceva mai degrabă decât nimic? Cu asta însă intrăm pe terenul filozofiei, de care știința(filozofia naturală) s-a desprins cu vigoare acum câteva sute de ani. Cine știe, poate că este momentul să se întoarcă.

Cristian Presură - Care e diferența dintre UN COPIL și UN LAPTOP?
O călătorie personală prin religie, fizică și neuroștiințe, HUMANITAS, 2020,
pag. 138

28 octombrie 2020

Câteva impresii de lecturã pe marginea cãrtii lui Cristian Presurã
Care este diferenta dintre un copil si un laptop?




O carte pe care o recomand cu toatã cãldura, aici: aici



Notã. Am schimbat laptopul si sistemul de operare si nu am reusit încã sã gãsesc fonturile adecvate.
La textul de azi initial erau prea mici, acum s-ar putea sã fie prea mari.
In Dreamweaver-ul în care lucrez e un chin si pentru mine. merg pe bâjbâite.
Îmi cer scuze pentru inconvenient.

Nici culorile nu se mai vãd la mine asa de clar, dar asta e altã problemã.
Si în privinta culorilor merg pe bâjbâite...

26 octombrie 2020

Asearã am nimerit întâmplãtor peste o emisiune pe CANAL 33. Invitatã psihoterapeut STEFANIA RADU.


Mi-a plãcut dialogul deschis si rãspunsurile juste. Nu e de mirare pentru cã invitata este jungianã.
Aici nu e vorba de DRESARE personalã, ci chiar de DEZVOLTARE personalã.
Emisiunea este postatã pe youtube aici:
https://www.youtube.com/watch?v=ndmSRtwH14g

25 octombrie 2020

Am terminat de citit cartea lui Boualem Sansal - TRENUL DE ERLINGEN sau Metamorfoza lui Dumnezeu.

Despre autor aici:https://humanitas.ro/autori/boualem-sansal de unde constatãm cã Boualem Sansal nu doar cã ne spune cu talent o poveste, ci cã vorbeste dintr-o realitate pe care o cunoaste personal.

Prezentarea cãrtii de cãtre Bogdan Ghiu aici:
https://www.youtube.com/watch?v=9ndjljJ7WgI


Cartea e foarte bunã de citit pentru deschiderea mintii.
Si pentru cei care ”cred”... despre cum ”se metamorfozeazã Dumnezeu” prin prisma subiectivitãtii sau a lasitãtii noastre, a complicitãtii cu rãul de fapt.
Si pentru cei pasionati de cursurile acelea de DRESARE PERSONALÃ plãtite de Angajatori (care vor sã aibã angajati multumiti si eficienti) în care ”maestri” bine plãtiti si bine vãzuti îi învatã cum sã se adapteze si amputeze pentru a trãi mai bine si a fi mai fericiti ... cu pretul nestiut al rãmânerii la starea de larvã, de larvã fericitã...
care nu va mai ajunge fluture...
Un maestru nu te poate ridica mai presus de nivelul lui.

22 octombrie 2020

Si o altã recomandare de carte foarte bunã
de altã facturã de data aceasta :
Boualem Sansal - TRENUL DE ERLINGEN sau Metamorfoza lui Dumnezeu, HUMANITAS 2020,
care se lanseazã tot zilele acestea.

O carte care va fi cititã de mai putinã lume, deja stiu, pentru cã spune adevãruri incomode, dar capitale. E prea durã: spune lucrurilor pe nume! Si nu toatã lumea are curajul sã le priveascã în fatã, ci cei mai multi preferã sã nu le vadã, vor sã vadã doar partea luminoasî a vietii si evitã sã vadã realitatea de fond inconfortabilã. Se simt buni, luminosi, virtuosi chiar... când de fapt sunt lasi în fata vietii... si îsi petrec viata asteptând trenul fantomatic de Erlingen ca sã le rezolve problemele.

Cartea este despre mult mai mult de atât.
Este o privire lucidã asupra contemporaneitãtii, dar si asupra Istoriei umane, este o criticã a tot ceea ce îl pune pe om în situatii de inferioritate.
Cred cã maniera în care e scrisã ACEASTÃ CARTE GENIALÃ este cea mai adecvatã pentru a denunta, inteligent si savuros, dar mai ales eficient, falsurile care acoperã realitatea de fond.

Dacã existã vreo epidemie pe lumea aceasta, aceasta este epidemia de lasitate.


Oamenii ar trebui sã se ridice în picioare si sã umble, sã-si gãseascã salvarea.

A se vedea si textul de la Aforismul zilei de zilele trecute: 20 octombrie 2020.

Trăim astăzi această ispită a Celui Rău, care ne împinge să căutăm lumina numai în lumină (KGD)
si astfel ignorãm tocmai provocãrile vietii prin care am deveni mai puternici, dacã le-am aborda cu CURAJ.
Altfel, resemnarea pasivã în fata provocãrilor vietii se materializeazã printr-o metamorfozã treptatã inversã celei normale prevãzute pentru om: de la larvã la fluture.



Romanul meu criticã totul, islamismul, mondializarea, capitalismul, politica de tergiversare, cultivarea fricii, ignoranta etc, pe scurt, tot ceea ce pune omul în situatii de inferioritate si îl împinge sã astepte ajutorul de la altcineva, în loc sã si-l dea singur. prima ratiune a vietii este de a te apãra si de a/ti apãra libertatea.” (Boulaem Sansal)
O poveste filozoficã foarte actualã, picarescã, barocã si captivantã, care demonstreazã cã un deznodãmânt eliberator poate încã sã aparã. (L'Express)

Detalii pe ELEFANT aici:
https://www.elefant.ro


21 octombrie 2020

Recomandare de carte foarte bunã:
Cristian Presură - Care e diferența dintre UN COPIL și UN LAPTOP?
O călătorie personală prin religie, fizică și neuroștiințe




O încântare sã citesti aceastã confesare deschisã a unui om de stiintã care nu crede cã ceea ce poate spune stiinta despre om epuizeazã adevãrul despre om.

De cealaltã parte, însã, problemele apar de la ”reprezentãri”...


Mai cred că e de datoria intelectualilor din biserică să elimine din credință superstițiile și să convingă patriarhul (în cazul ortodoxiei) că o ortodoxie adevărată are nevoie de oameni care gândesc. Îmi doresc ca acești intelectuali să susțină prezența legii evoluției în manualele de biologie. Legea evoluției naturale a lui Darwin este tot atât de bine fundamentată ca și legile  termodinamicii, care ne ajută să construim motoare. Pentru mine ar fi o dovadă ultimă că ortodoxia încurajeayă gândirea și că nici unui om credincios nu-i este frică de adevărurile științei, așa cum este cel al evoluției naturale. Creatorul universului le lasă să le descoperim, pentru că are încredere în noi. La fel este și datoria oamenilor de știință să păstreze știința vibrantă și relevantă pentru om, căci ea nu poate fi separată de sensul pentru care o facem.

Cristian Presură - Care e diferența dintre UN COPIL și UN LAPTOP? O călătorie personală prin religie, fizică și neuroștiințe, HUMANITAS, 2020, pag. 78
Cred cã tocmai zilele acestea se lanseazã. Dar existã în librãrii, au am luat-o de pe ELEFANT.
Detalii aici:
https://www.elefant.ro/


20 octombrie 2020

Trăim astăzi această ispită a Celui Rău, care ne împinge să căutăm lumina numai în lumină.
A opune lumina întunericului, „binele” ”răului”, este o greșeală: atunci ar fi suficient ca eu să devin „mai bun” și să evit răul pentru a fi eu însumi luminos.
Dar cum rămâne cu răul?
Ceea ce numim rău este purtător de energii care nu ar trebui nici eliminate, nici refulate,
ci trebuie să le privim în față, să le cunoaștem și să le integrăm ca pe o forță.
Este o atitudine esențială de învățat.

Cu toții trebuie să înțelegem că există o parte de întuneric în noi și, de asemenea, meditația ne poate ajuta să luăm cunoștință de acest lucru. 
Totul, de la sfințenie la crimă, există în fiecare dintre noi. Trebuie să o acceptăm. 
Dacă totuși refuzăm în noi cutare sau cutare instinct, este pentru că suntem departe de adevăr. 
Mă veți întreba: „Dar ce ar trebui să fac cu această parte întunecată?” 
Trebuie să începeți prin a o privi în față. 
”Nu, nu o pot privi în față!” 
Trebuie să o faceți.

Karlfried Graf Dürckheim

O situatie valabilã si astãzi...
Umbra este lumina sub forma a ceea ce o ascunde, mai spune undeva KGD.

12 octombrie 2020
Jacques Castermane:
„Când practicãm zazen, corpul ia forma calmului!”

newsletter tradus integral în româneste aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/

11 octombrie 2020

În acelasi context... în acelasi sezon... sub aceeasi devizã...,
dar într-un mod explicativ...

Recomandare de carte:
Erich Fromm – Sufletul omului. Între geniul binelui și al răului
Editura TREI


Tendința de a se menține în viață și de a lupta contra morții este cea mai elementară formă o orientării biofile, fiind comună întregii diversități a materiei vii. Întrucât reprezintă o tendință de a menține viața și de a lupta împotriva morții, este doar unul dintre aspectele pulsiunii de viață. Celălalt aspect este unul mai pozitiv: materia vie are tendința de a integra și de a unifica; tinde să fuzioneze cu entități diferite și opuse și să crească într-o manieră structurală. Creșterea unificatoare și integratoare este caracteristică tuturor proceselor vieții, nu doar în ce privește celulele, ci și gândirea, simțirea.
...
Întregul tablou al biofiliei se regăsește în cadrul orientării productive. Persoana care iubește pe deplin viața este atrasă de procesul vieții și al creșterii în toate palierele sale. Preferă să construiască mai degrabă decât să dețină. Are capacitatea de a se lăsa surprinsă și preferă să descopere ceva nou, mai degrabă decât să găsească o confirmare a ceva vechi. Iubește aventura vieții mai mult decât certitudinea. Abordarea sa față de viață este funcțională și nu mecanică. Vede întregul mai degrabă decât părțile, structurile mai degrabă decât sumele. Își dorește să modeleze și să influențeze prin intermediul iubirii,  al rațiunii, prin puterea exemplului; nu prin forță, nici prin deconstruirea lucrurilor și nici prin maniera birocratică de a administra oamenii ca și cum ar fi lucruri. (...)
Etica biofilă este fundamentată pe propriul principiu al binelui și al răului. Binele este tot ceea ce se află în serviciul vieții; răul este tot ceea ce se află în serviciul morții. Binele constituie o plecăciune în fața vieții, în fața a tot ceea ce face posibile viața, creșterea, evoluția. Răul este tot ceea ce înăbușă viața, o limitează, o fragmentează. Bucuria este o virtute, iar tristețea un păcat.

Erich Fromm – Sufletul omului. Între geniul binelui și al răului, Editura TREI, 2020, trad. Laura Netea, pp.50-53
O carte foarte bună pe care tocmai am terminat-o de citit.
O recomand pentru cei dornici să înțeleagă omul și viața mai în profunzime.

Sufletul omului poate împietri...



Detalii carte pe site-ul Editurii TREI aici:
https://www.edituratrei.ro/carte/erich-fromm-sufletul-omului-intre-geniul-binelui-si-al-raului/3180/

În volumul de față Fromm dezvoltă ideile sale despre iubirea de viață și iubirea de moarte, face diferența între diferite feluri de agresivitate aflate direct sau indirect în serviciul vieții și formele maligne ale distructivității, descriind două tipuri de personalitate: biofilul și necrofilul. Pe baza experienței sale clinice și a cercetării proceselor sociale, el arată că iubirea de viață, independența și depășirea narcisismului formează un „sindrom de creștere", opus „sindromului de descompunere", format de iubirea de moarte, simbioza incestuoasă și narcisismul malign. Omul are libertatea de a alege între bine și rău, dar alegerile au și consecințe – cu cât face mai multe alegeri în detrimentul vieții, cu atât mai greu îi este să evite împietrirea sufletului. Salvarea nu poate veni decât alegând să iubească viața – să fie mișcat de durerea altei ființe umane, de privirea prietenoasă a altei persoane, de cântecul unei păsări, de verdele ierbii.
(de pe coperta-spate a cărții)

10 octombrie 2020



Autumnale (1)

Si pentru cã suntem în sezonul Nobel...

Din Nota biobibliograficã a premiatei Nobel Louise Gluck:

”... o poetã a schimbãrii radicale si a renasterii, unde saltul înainte se face dintr-un profund sentiment de pierdere.
...
Celebratã în poezia lui Gluck este mai degrabã pierderea unei iubiri care s-a dezintegrat.
...
Lumea este dez-vrãjitã, doar pentru a deveni din nou magic prezentã.”

8 octombrie 2020

Interesantã alegerea Comitetului Nobel pentru premiul pentru literaturã pe 2020:
Louise Gluck, poetã americanã si eseistã, n.1943.

”Pentru vocea ei poeticã inconfundabilã care, cu o frumusete austerã, face ca existenta individualã sã fie universalã”
https://www.nobelprize.org/prizes/literature/2020/bio-bibliography/



https://en.wikipedia.org/wiki/Louise_Gl%C3%BCck

Abia astept sã se traducã ceva în româneste...

30 septembrie 2020
Un serial bun de vãzut la TV pe canalul HBO
PATRIA

Detalii pe CINEMAGIA aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/patria-2974533/
A început ieri pe HBO - 2 episoade din cele 8.

28 septembrie 2020

!?!
Text inițial propus de traducător:

Cel pe care îl căutăm şi cel care am vrea să devenim suntem deja, de fapt, noi înşine.

Text ”corectat” de redactor – printre multe altele de acest fel – și fără știința traducătorului:

Cel pe care îl căutăm şi cel care am vrea să devenim sunt deja, de fapt, noi înşine.
...

27 septembrie 2020

D.T. Suzuki – Satori sau însușirea unui nou punct de vedere
Din cartea Introducere în budismul Zen de Daisetz Teitaro Suzuki, Editura POLIROM, 2015, trad. Neculai Amălinei

Fãrã realizarea satori, nimeni nu poate accede la adevãrul Zenului.
Satori este strãlucirea neasteptatã în constiintã
a unui nou adevãr
,
de neînchipuit pânã atunci.
(...)
Din punct de vedere religios, este o nouã nastere;
pe plan intelectual, este dobândirea unui nou punct de vedere.
Lumea apare acum ca si cum
ar fi îmbrãcatã într-o hainã nouã,
ce pare sã acopere toate urâteniile dualismului,
numit iluzie în modul de exprimare budist.

Tonusul vietii va fi modificat.
Exista ceva întineritor în întelegerea Zenului.



Obiectivul disciplinei Zen este însușirea unui nou punct de vedere, pentru a cerceta esența lucrurilor.

Mai mult pe blogul destinat lui KGD aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2020/09/dt-suzuki-satori-sau-insusirea-unui-nou.html


9 septembrie 2020

Jacques Castermane - Predarea meditatiei la Centrul Durckheim?

”Există o mie și una moduri de a medita;
nu există decât o manieră de a practica zazen.”
Hirano Katsufumi Roshi


Premisă radicală! Ea are avantajul de a evita amestecarea genurilor.
”Există o mie și una moduri de a medita”!
Sunt propuse astăzi, sub numele de meditație, metode foarte diferite care, în mod curios, se opun unele altora. De exemplu:
- o meditație numită modernă, pentru că e științifică și obiectivă, este opusă meditației numite ancestrală, descrisă ca fiind rituală și subiectivă
- o meditație afirmată ca fiind creștină este opusă meditațiilor budiste
- o meditație botezată laică este opusă unei meditații denunțate ca fiind confesională.
Există temerea că ar exista în curând, în Belgia, o meditație valonă opusă unei meditații flamande. (!, n.t.)

”Nu există decât o manieră de a practica zazen”! Și Hirano Roshi adaugă: ”Nu practicăm zen cu mentalul”.

Newsletter tradus integral în româneste pe blogul destinat lui KGD:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/

8 septembrie 2020
Un video fãcut de mine despre cartea HARA, centrul vital al omului,
în care m-am gândit sã dau doar un exemplu practic al ideii:
Când suntem în Hara ALTFEL VEDEM viata si lucrurile... :)
tot dintr-o carte a lui K.G. Durckheim.
De la minutul 5 si ceva înainte.
Aici:


https://youtu.be/QgaVbi7jb7k

6 septembrie 2020

Un video fãcut de mine pe tema cãrtii despre MAESTRUL INTERIOR
Chemarea maestrului spiritual
de K.G. Durckheim

pe youtube.
Prima parte aici:



https://youtu.be/qulP22Or1Zg

6 septembrie 2020

Un film frumos ca o poveste cu Michael Caine si Robert Duvall
Ultima aventurã
Duminicã dimineata pe Tv1000 la 9:20
Detalii pe CINEMAGIA aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/secondhand-lions-ultima-aventura-5030/

5 septembrie 2020

Annick de Souzenelle - Dezvãluirea (fragment)
apropo de OPRIREA omenirii produsã de coronavirus

A sosit timpul pentru om, care s-a construit pânã astãzi din rãdãcinile-pãmânt ale sale, sã efectueze o întoarcere la 180 de grade pentru a merge sã scoatã apã din rãdãcinile-cer ale sale.
...
A sosit timpul pentru om sã iasã din inconstientã.
...
aici:

http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2020/09/annick-de-souzenelle-dezvaluirea.html

30 august 2020

Desearã pe CINEMARATON un film de vãzut:
POVESTEA IUBIRII (2016) de Radu Mihãileanu (regizor)
dupã cartea cu acelasi titlu de NICOLE KRAUSS,
autoare din care am citit nu demult Pãdurea întunecatã si stiu cã mi-a plãcut foarte mult.
Detalii pe CINEMAGIA.ro aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/the-history-of-love-488075/

24 august 2020

Am citit ceva interesant pe REPUBLICA.ro
O evocare Ken Robinson (1950-2020) de expert în educatie Anca Tîrcã

La Ken am gasit cel mai frumos exprimat scop al educatiei, pe care îl dezvolt si eu în conferinte si atelierele cu profesorii: „De ce facem educatie? Pentru a-i ajuta pe elevi sa înteleaga lumea din jurul lor si talentul dinlauntrul lor si sa devina oameni împliniti si cetateni carora le pasa.

Un text publicat în 2015 de Sir Ken Robinson si intitulat „On Centering the Child” mi-a placut atât de mult, încât l-am tradus pe loc, sa ne lamurim o data pentru totdeauna cum e cu echilibrul în alegerea metodelor s mult invocata „centrare pe elev”:

„Ca si voi, copiii nu sunt nascuti într-o lume, ci în doua. E lumea din jurul lor, cea a altor oameni si lucruri, care exista independent de ei. Aceasta lume era acolo înainte ca ei sa vina pe lume si va exista si dupa ce ei nu vor mai fi. Apoi, e lumea din ei: cea din interior, a constiintei lor, care exista doar cât vor exista si ei. Ca fiinte umane, cunoastem lumea din exterior prin cea din interiorul nostru. O percepem prin simturi si o configuram prin idei, sentimente si valori, care constituie viziunea noastra despre lume. Daca educatia e menita sa atinga principiile unei democratii liberale, atunci ea trebuie sa îi ajute pe copii sa înteleaga ambele aceste lumi si cum una este puternic dependenta de cealalta. Daca se procedeaza astfel, va prelua tot ce e mai bun atât din abordarea traditionalista, cât si din cea progresista.

Articolul integral aici:
https://republica.ro/ce-am-invatat-de-la-sir-ken-robinson

21 august 2020

Toți(?) sau foarte mulți oameni, chiar și copiii mici, pot, în principiu, să fie învățați pe baza unor astfel de trăiri, că experiențele de vârf există, cum sunt, când pot să apară, cine le poate avea, ce le face mai posibile, care este legătura lor cu viața cea bună, cu omul cel bun, cu buna sănătate psihologică etc. Într-o oarecare măsură, asta se poate rezolva până și prin cuvinte, conferințe, cărți. În experiența mea, atunci când am ținut prelegeri aprobatoare despre experiențele de vârf, a fost ca și cum aș fi permis experiențelor de vârf ale măcar unor oameni din audiență să ajungă în conștiință. Adică, uneori cuvintele singure par capabile să înlăture inhibițiile, blocajele și fricile, respingerile care au ținut experiențele de vârf ascunse și reprimate.
Toate acestea indică un alt tip de educație experiențială. Dar nu numai atât, ci implică și un alt tip de comunicare: comunicarea între singurătăți, între euri încapsulate, izolate. Ceea ce susținem este că, în tipul de predare experiențială discutată aici, este necesară în primul rând schimbarea persoanei și schimbarea conștiinței sale de sine. Adică trebuie să o facem conștientă de faptul că experiențele de vârf se desfășoară în lăuntrul său. Până când va deveni conștientă de astfel de experiențe și va avea această experiență ca bază pentru comparație, este un nevârfnic; și este inutilă încercarea de a-i comunica sentimentul și natura experienței de vârf. Dar, dacă o putem schimba, în sensul de a o face conștientă de ceea ce se desfășoară în lăuntrul său, atunci va deveni cineva cu care se poate comunica altfel. Este acum posibilă comunicarea cu ea.

A. Maslow – Religii, valori și experiențe de vârf, pag. 104-105, Editura TREI

O carte nec plus ultra pentru cei care îsi pun întrebãri, cei care cautã rãspunsuri, cei care au îndoieli, cei care au ”un sentiment tragic al vietii”, exploratorii profunzimilor si înãltimilor, ”rãmãsita salvatoare”...

Cu precizarea urmãtoare:
În cele din urmã, Religia organizatã, bisericile pot deveni marii dusmani ai experientei religioase si ai celui care trãieste experienta religioasã. Aceasta este principala tezã a cãrtii de fatã.


Cartea se pare cã s-a epuizat. Îndrãznesc sã cred cã am contribuit si eu la aceasta.

Fragmente din carte pe acest site AICI

Despre acestea vorbeste si K.G. Durckheim în cãrtile sale din tripla sa calitate: de om de stiintã, din propria experientã pe calea maturitãtii si din bogata experientã de zeci de ani de practicã terapeuticã orientatã pe esentialul fiintei.

15 august 2020

C.G. Jung despre o anume solitudine... inevitabilã...

Solitudinea nu survine din cauză că nu avem oameni în jurul nostru, ci mai degrabă din cauză că nu le putem comunica lucruri care nouă ni se par importante sau din cauză că socotim valabile gânduri care celorlalți li se par improbabile. Solitudinea mea a început odată cu experiența viselor mele precoce și și-a atins apogeul pe vremea când lucram la problema inconștientului. Când cineva știe mai multe decât ceilalți, devine singuratic. Singurătatea nu este însă necesarmente opusă comunității, căci nimeni nu simte comunitatea mai profund decât o simte singuraticul, și comunitatea înflorește numai acolo unde fiecare singuratic își amintește de specificul său și nu se identifică deci cu ceilalți.

C.G. Jung – Amintiri, vise, reflecții. Consemnate și editate de Aniela Jaffe, HUMANITAS, 1996,pag. 356
Ceva asemănător spune și R.M. Rilke în Notes sur la melodie des choses.



Turnul de la Bollingen,
construit de C.G. Jung pe mãsura realizãrii de sine, a procesului de individuare.
Intentionat ca o casã de vacantã, început în 1922, dupã moartea mamei sale,
si încheiat cu ultima adãugire dupã moartea sotiei sale în 1955.

”Viata mea este povestea unei realizãri de sine a inconstientului”, spune Jung încã de la începutul acestei cãrti autobiografice, Amintiri, vise, reflecții,
pe care tocmai am recitit-o pe îndelete si cu mare interes
si din care este postat pe site un fragment consistent Gânduri târzii aici

13 august 2020

O carte bună pentru mămici, tãtici...
sau o idee de cadou cu ocazia unui bebeluș nou sosit pe lume:


Charlotte Poussin – Montessori de la naștere la 3 ani.
Învață-mă să fiu eu însumi,
Didactica Publishing House
Detalii pe LIBRIS.ro aici:
https://www.libris.ro/montessori-de-la-nastere-la-3-ani-charlotte-DPH978-606-683-443-8--p1162948.html

Nevoia de libertate, dar și limitele
A învăța să fie liber

Fiecare copil își construiește libertatea în mai multe etape:
integrarea limitelor până la 3 ani,
impregnarea disciplinei până la 6 ani,
responsabilizarea până la 12 ani,
conștientizarea globală până la 18 ani,
care permite din momentul acesta folosirea voinței în marile alegeri de viață. Tânărul adult este atunci liber să dispună de persoana sa fără să prejudicieze drepturile altuia, respectând limitele.
A fi liber nu înseamnă, cu siguranță, că trebuie să lăsăm copilul în voia lui, ci mai degrabă să-i pregătim un mediu înconjurător în care el să poată acționa liber.
(pag. 63)

8 august 2020

Privește dincolo de limita vizibilului. Privește invizibilul. Caută spiritul care face ca totul să apară în spatele celor ce apar. Și hrănește-te cu puterea lumii care îl susține. Izvorul invizibil se găsește oriunde, mereu, indiferent unde te-ai afla, și poți să-l captezi. Cel care se uită bine până la urmă vede.

Eric-Emmanuel Schmitt – Felix și izvorul invizibil, Humanitas, 2020

7 august 2020

Jacques Castermane - Un om aflat în meditatie


Budha si Gânditorul lui Auguste Rodin

Scrisoarea de la Centre Durckheim pe august 2020
Tradusã integral în româneste aici
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/

31 iulie 2020

A apãrut discutia despre cartea Strãpungerea spre fiintã


sub deviza lansatã de Editura HERALD
CÃRTI DESCHISE pentru MINTI DESCHISE
pe pagina de Facebook a Editurii HERALD aici:

https://www.facebook.com/edituraherald.ro/videos/vb.151284558283112/2588614884721455/?type=2&theater

Regret cã, din neatentie, am ratat expresia a ce era mai important:

În om existã ”si o naturã mai înaltã, parte din esenta sa”... spune Maslow.
La aceastã naturã mai înaltã se referã K.G. Durckheim când vorbeste despre fiinta esentialã,
despre Fiintã,
despre strãpungerea spre Fiintã.
Aceastã veritabilã revolutie (o nouã imagine despre om, societate, naturã, stiintã etc.) a fost,
- spune Maslow cu dezamãgire în Prefata editiei a doua a cãrtii, din 1970 -,
ignoratã si este ignoratã aproape complet de o mare parte din comunitatea intelectualã, în special de cea care controleazã canalele de comunicare a informatiiei cãtre publicul educat si tineret. (din acest motiv am hotãrât sã o numesc ”Revolutia neobservatã”.
Se pare cã este la fel de neobservatã si acum, dacã ne uitãm la sistemul de educatie oficial si la cel medical, cel putin.

30 iulie 2020

VOCEA MAESTRULUI ÎN VIATÃ

Când un om ajunge la calea spre CALE şi decide să-şi consacre existenţa servirii VIEŢII, atunci viaţa însăşi poate să-i devină maestru pe calea interioară. În toate circumstanţele – de exemplu în maniera sa de a se mişca şi de a trata cotidianul, de a face faţă schimbărilor şi loviturilor sorţii, de a reacţiona la suişurile şi coborâşurile existenţei, de a rezista – sau de a ceda – tentaţiilor lumii – în toate lucrurile, odată devenit atent, el va auzi vocea maestrului. Vocea, înaltă sau silenţioasă, care îl exprimă este imposibil să nu fie recunoscută. Ea îi semnalează progresele sau opririle sale, îi spune dacă, la acel moment precis, este pe punctul să se deturneze de la Cale şi să-şi fie infidel sieşi. Datoria de a se pregăti pentru Marea Permeabilitate este necontenit prezentă în mintea omului trezit şi vocea conştiinţei, prin care se manifestă maestrul, nu tace niciodată. Dacă am devenit cu adevărat elevi, orice situaţie cotidiană este un test. Şi noi nu vorbim aici decât despre această stare de discipol.

În confruntările noastre cu viaţa, aşa zisă exterioară, şi cu destinul, suntem mereu tentaţi să pierdem semnificaţia centrală a existenţei noastre. Mii de ocazii – tentaţii sau pericole din lume – ne fac să uităm transcendenţa în favoarea scopurilor apropiate eului, bune sau rele. În loc să ne preocupăm de suferinţa născută din Fiinţa esenţială, interesele noastre se învârt cel mai adesea în jurul grijii cauzate de „poziţia” noastră în lume. Dar tocmai această confruntare cu suferinţele „naturale” formează o componentă esenţială a Căii, o componentă a nucleului. Slujirea VIEŢII nu ne permite să ne sprijinim pe o experienţă, pe care un contact eliberator cu Fiinţa supra-naturală ne-a adus-o, pentru ca de acum înainte să respectăm mai puţin lumea şi noi să ne instalăm pe celălalt ţărm. Căci noi suntem aici pentru a crea spaţiu pentru lumea supranaturală în lume. Pentru a dobândi forţa necesară în lume pentru aceasta, omul trebuie să fie într-un contact cu FIINŢA, aşa încât forma interioară, obţinută datorită acestei centralizări interioare pe Fiinţa esenţială, trebuie să fie repusă în discuţie neîncetat prin noi „amestecuri” cu lumea. El trebuie, de asemenea, să înveţe să-şi discearnă umbra. Curajul lui, sau dimpotrivă frica sa, interioare şi exterioare, de suferinţă îi vor dezvălui atunci dacă el se află pe Cale şi sub conducerea – lipsită de indulgenţă – a maestrului. Dacă el este, realmente, pe calea spre CALE, atunci cea mai mică oprire, cea mai mică îndepărtare, trezesc avertismentele maestrului. Şi încuviinţările lui, de asemenea, atunci când suntem „acolo” într-o manieră justă. Şi auzim încurajările atunci când un nou drum se deschide spre CALE. El ne invită să ne continuăm drumul pe care ezităm să ne angajăm, adesea pentru că saltul spre necunoscut ne înspăimântă. Şi când modul nostru de a fi „acolo” este cu adevărat just resimţim aceasta printr-o pace, o linişte vie şi luminoasă, o armonie interioară profundă, care depăşesc orice „mişcare psihică” şi sunt, de asemenea, dincolo de liniştea sau de tumultul lumii. Aşa cum, în timpul unei meditaţii profunde, un zgomot exterior deranjant la început se transformă într-un murmur de fond pentru o miraculoasă linişte interioară, cu totul străină de zgomotul sau de absenţa de zgomot, o stare situată dincolo de linişte şi de zgomot.

A fi cu adevărat trezit la CALE este semnul unei înalte şi rare trepte de evoluţie umană. Contemporanii noştri, pentru care atitudinea „justă” se reduce la trinitatea „capacitate de reuşită, eficacitate şi comportament normal” sunt foarte departe de acest stadiu. Dar cei mai diferenţiaţi dintre ei nu se simt în largul lor. Mai mult încă, ei suferă de presiunea unei lumi în care esenţialul este refulat.

K.G. Durckheim – Chemarea maestrului spiritual, Editura HERALD, pag.131-133


27 iulie 2020

Un serial foarte bun de vãzut când se va relua, eventual pe HBO GO:
Mrs. AMERICA
Un articol despre el de Ioana Epure pe pressone aici:
https://pressone.ro/mrs-america-sau-cum-uneori-nu-e-despre-cine-castiga-o-dezbatere-ci-despre-cate-voci-se-aud-in-ea

24 iulie 2020

Un film de animatie frumos, de o frumusete stranie totusi:
Mireasa moartã.
Detalii pe CINEMAGIA.ro aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/corpse-bride-12112/

18 iulie 2020

Între timp a mai avut loc o discutie pe tema cãrtii
STRÃPUNGEREA SPRE FIINTÃ. Etapele maturitãtii umane
sub deviza CÃRTI DESCHISE PENTRU MINTI DESCHISE,
initiativa generoasã a Editurii HERALD.
Când se va publica înregistrarea voi anunta si aici.
Si va mai fi încã una pe tema altei cãrti, cea despre maestrul interior.
Am impresia cã cei de la HERALD (o parte cel putin) sunt în concediu, asa cã va mai dura.

12 iulie 2020

O înregistrare video fãcutã de mine pe marginea cãrtii lui K.G. Durckheim
STRÃPUNGEREA spre Fiintã. Etapele maturitãtii umane



pe youtube aici:
https://www.youtube.com/watch?v=DCosjeLeecs

Începe sã-mi placã... Dupã 15 ani de tãcere...
Cea mai sigurã metodã de a-ti învinge frica: a lua taurul de coarne...
Stiu cã nu se aude prea bine... Totusi pe un laptop mai nou am constatat cã se aude suficient.
Nu pot face altceva mai bun cu telefonul meu.

5 iulie 2020 - c


Anne Laure Gannac - Ziua în care am decelerat (am redus viteza)
Un exemplu de efect al meditatiei zazen si de continuare în cotidian
Mai exact: cotidianul ca exercitiu.



Anne Laure Gannac este jurnalistă, manager la revista Psychologies.
Asigură cronica culturală de la PLAY RTS (Radio Television Elve
ția). 
Autoare a Mčre-fils, l’impossible séparation si Divorce, les enfants parlent aux parents (ed. Anne Carričre) 

1.Nu vreau să renunţ la nimic
 
2. Experimentez pacea
 
"Zazen s-a terminat, exerciţiul continuă”, invită pe Jacques Castermane.
 În exteriorul dojo-ului, 
pregătind masa, aşezând masa, măturând curtea, încerc să rămân în această conştienţă deplină, atenţie precisă la fiecare acţiune - care, de fapt, este lentoare. În mod surprinzător, nu  necesită niciun efort: nu am senzaţia că m-aş forţa să încetinesc, ci că aş urma un ritm intern care cade bine. Ritmul meu. Mă simt bine.
 
După patru zile la Centre Dürckheim, nu mai sunt eu.
 Sau, mai degrabă, simt că sunt eu mai mult ca niciodată. De a fi repusă la loc, de a merge cu adevărat, de a respira cu adevărat. Ceva ca o întoarcere la esenţial care face ca orice nouă fugă înainte să fie de neconceput. Exist, sunt conştientă de aceasta, această acţiune din mine îmi este suficientă pentru a nu simţi nevoia de a acumula zece (acţiuni) în acelaşi timp. Dar, ceea ce pot aici, în atmosfera liniştită şi binevoitoare a centrului, voi putea, oare, să o fac şi acasă, la Paris, în viaţa mea ritmată de imperative, termene şi agitaţiile mulţimii stresate? Mă îndoiesc serios de asta. 

3. Mă întorc la realitate
 

Și am dreptate. La întoarcerea în viaţa mea de zi cu zi, mă simt ca o broască ţestoasă într-o lume de iepuri. Nu prea lentă, ci prea liniştită. Totuşi, la fel ca ţestoasa din fabulă, continui în ritmul meu, în toată chietudinea. Şi trebuie să constat că ajung la timp, îmi termin munca la timp, fac ceea ce am de făcut: La Fontaine avea dreptate. Altfel, nu este suficient să pleci la timp pentru a fi în pas cu ritmul tău într-o lume accelerată: trebuie să accepţi să alegi. Să renunţi. La locul de muncă, să ştii să delegi şi să procrastinezi (amâni): nu pentru că un dosar nu este procesat la minut îmi va exploda în faţă ... În viaţa privată, a ieşi mai puţin şi a te aşeza mai mult. O muncă de revizuire a priorităţilor se impune, o selecţie de dorinţe devine indispensabilă. A sosit momentul renunţărilor necesare. 
Toate acestea le ştiam în fond, le ştiam necesitatea. Dar, datorită acestei „căi a acţiunii”, de acum înainte o simt. Nu mai trece prin cap, ci prin corp, şi nuanţa este radicală. Printr-o întoarcere la simţire şi la respiraţie, toate aceste alegeri, spre marea mea surpriză, se fac aproape de la sine. 

Integral în româneste aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/

5 iulie 2020

Jacques Castermane - Calea actiunii / Ziua în care am redus viteza

Interesul omului occidental pentru „meditaţie” corespunde unui fapt nou: persoane, din ce în ce mai numeroase, presimt că, în adâncul lor, omul este ceea ce aspiră el să fie. Şi meditaţia ar putea fi acel exerciţiu  care pregăteşte condiţiile care permit şi favorizează împlinirea adevăratei noastre naturi de fiinţă umană.

Ar putea să fie? Da, pentru că astăzi, dacă cuvântul meditaţie este tendinţă, el este adeseori deviat în metode care au drept ţintă dezvoltarea ego-lui, a personalităţii, a personajului social; ceea ce numim dezvoltare personală.

Ceea ce maestrul zen desemnează ca fiind adevărata natură a fiinţei umane nu este un Ego augmentat, ci este realitatea noastră ca persoană. Natura mea esenţială este „Eu sunt”-ul care este la origine, mult înainte ca „Eu sunt Eu sau Eu sunt” (Je suis Moi ou Moi je suis). Esenţa înnăscută precede condiţionatul.

Tradus integral pe blogul destinat lui KGD aici
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com
Mâine sper cã voi reusi sã traduc si partea a doua: ZIUA ÎN CARE AM DECELERAT.

4 iulie 2020

Un alt fragment din cartea autobiografică a lui
C.G. Jung, Amintiri, vise, reflecţii,
care descrie evoluţia sa interioarã si cea a cunoaşterii sale,
inclusiv crezul său religios.

Treptat m-am lămurit că împărtăşania fusese pentru mine un eveniment fatal. În urma ei rămăsese un mare gol, ba mai mult, era opierdere. Ştiam că nu mai puteam participa niciodată la această ceremonie. Pentru mine, ea nu era o religie, ci o absenţă a Domnului. Biserica reprezenta un loc unde nu mai aveam ce căuta. Pentru mine, acolo nu era viaţă; era moarte.
M-a cuprins o milă neţărmurită de tatăl meu. Am înţeles deodată tragicul meseriei lui şi al vieţii sale. Doar se lupta cu o moarte a cărei existenţă nu o putea admite. Se deschisese o prăpastie între el şi mine şi nu vedeam nici o posibilitate de a arunca o punte peste acest abis infinit. […] Dumnezeu nu este uman, m-am gândit. Aşa este măreţia Sa; nu e atins de nimic uman. Este bun şi cumplit, şi una şi alta... […]
Armonia dintre mine, Biserică şi lumea omenească înconjurătoare, aşa cum o cunoşteam, s-a spulberat. Aveam impresia că suferisem cea mai mare înfrângere a vieţii mele. Se prăbuşise concepţia religioasă care-mi apărea drept unica legătură profundă şi plină de sens dintre mine şi univers, adică nu mai puteam participa la credinţa generală, ci mă găseam implicat în ceva inexprimabil, în “secretul meu”, pe care nu-l puteam împărţi cu nimeni. Era teribil şi – ceea ce era cel mai rău – vulgar şi ridicol, ca un hohot de râs diabolic.
Am început să cuget: Ce trebuie să crezi despre Dumnezeu? Nu inventasem singur acea imagine despre Dumnezeu şi catedrală şi cu atât mai puţin acel vis care mă asaltase la vârsta de trei ani. O voinţă mai puternică decât a mea mi le impusese pe amândouă. O făcuse natura în mine? Dar natura nu-i altceva decât voinţa Creatorului. La ce bun să-l acuz pe diavol, când şi el era o creatură a Domnului? Numai Dumnezeu era adevărat – foc pustiitor şi har indescriptibil.
Eşecul împărtăşaniei? Era eşecul meu? Mă pregătisem cu toată seriozitatea şi sperasem într-o trăire a harului şi a iluminării, dar nu se întâmplase nimic. Dumnezeu rămăsese absent. Din voia Domnului şi de dragul Domnului m-am trezit despărţit de Biserică şi de credinţa tatălui meu şi a tuturor celorlalţi, în măsura în care aceştia reprezentau religia creştină. Căzusem în afara Bisericii. Asta m-a umplut de o tristeţe care avea să-mi adumbrească toţi anii până la începutul studiului meu universitar.

C.G. Jung -  Amintiri, vise, reflecţii. Consemnate şi editate de Aniela Jaff
é, HUMANITAS, 1996, pag. 68-69

2 iulie 2020

O mică discuţie pe marginea cărţii recent reeditate de Editura HERALD - HARA, centrul vital al omului - poate fi vizionată pe pagina de Facebook a Editurii HERALD, sectiunea înregistrãri video:

https://www.facebook.com/pg/edituraherald.ro/videos/?ref=page_internal
sau click pe imagine pentru link direct:



sau pe youtube aici:

https://www.youtube.com/watch?v=W5KJjxLrSlE





Cum nu aveam nici o pozã mai actualã la îndemânã,
am oroare de fãcut poze,
am dat poza de acum 5 ani, de la întâlnirea de 40 de ani
de la absolvirea facultãtii, pentru coperta video.
Dupã aceea, dupã cum se vede din postãrile mele ulterioare acelei date,
a trebuit sã-mi integrez si aceastã parte din umbrã.
Si, drept urmare, a fost o explozie de poze cu mine pe site.
Dupã care am revenit la normalul decent în acest sens (8 sept. 2020).

28 iunie 2020
Un fragment din cartea autobiografică a lui
C.G. Jung, Amintiri, vise, reflecţii,
care descrie evoluţia sa interioarã si cea a cunoaşterii sale,
inclusiv crezul său religios.
Întrucât în biblioteca tatălui meu nu se găseau filosofi – erau suspecţi, pentru că gândeau -, a trebuit să mă mulţumesc cu ediţia a doua, din 1832, a Dicţionarului general al ştiinţelor filosofice al lui Krug. M-am adâncit imediat în articolul despre Dumnezeu. El începea spre nemulţumirea mea, cu o etimologie a cuvântului „Gott” (Dumnezeu), care provenea „incontestabil” de la „gut” (bun) şi care desemna ens summum sau perfectissimum. Mai departe scria că nu se puteau dovedi nici existenţa lui Dumnezeu şi nici caracterul înnăscut al ideii de Dumnezeu. Aceasta putea fi din capul locului în om, dacă nu actu, atunci măcar potentia. În orice caz, „capacitatea noastră spirituală” trebuie deja să fi „atins un anumit grad de dezvoltare, înainte de a fi în stare să creeze o idee atât de sublimă.”
Această explicaţie m-a surprins la culme. Mă întrebam: Ce se întâmplă oare cu aceşti „filosofi”? Este clar că nu-l cunosc pe Dumnezeu decât din auzite. […]
Existenţa lui Dumnezeu nu depinde de dovezile noastre. Cum am ajuns eu oare la certitudinea mea că Dumnezeu există? Mi se povestiseră atâtea în această privinţă şi totuşi nu am putut crede în fond nimic. Nimic nu mă convinsese. Deci e sigur că nu de aici provine ideea mea. De fapt nici nu era o idee sau rodul a ceva gândit.
[…]
Atunci mi-a devenit deodată clar că Dumnezeu era, cel puţin pentru mine, una dintre experienţele cele mai sigure şi imediate. Doar nu inventasem acea poveste înfiorătoare cu catedrala. Din contră, ea mi-a fost impusă şi am fost constrâns, cu cea mai mare cruzime, s-o gândesc. Însă după aceea a pogorât asupra mea un har inefabil.

C.G. Jung -  Amintiri, vise, reflecţii. Consemnate şi editate de Aniela Jaff
é, HUMANITAS, 1996, pag. 73,74

27 iunie 2020

Meister Eckhart – Despre detaşare şi posesia efectivă de Dumnezeu
(fragment)

Posesia efectivă de Dumnezeu vine din suflet şi din faptul că ne întoarcem şi tindem lăuntric, intelectual către Dumnezeu, iar nu gândind necontenit şi în acelaşi chip la El. Căci aceasta i-ar fi cu neputinţă ori foarte greu de atins firii omeneşti şi, pe deasupra, nici măcar n-ar fi cel mai bun lucru. Omul nu trebuie să se îndestuleze cu un Dumnezeu gândit, căci îndată ce piere gândul, piere şi Dumnezeu. ci trebuie mai curând să-l aibă pe Dumnezeu însuşi, care este cu mult peste gândirea omului şi a întregii creaturi. Acel Dumnezeu nu piere, chiar de omul şi-ar întoarce, în mod voit, faţa de la El.
Cine îl are pe Dumnezeu în acest fel, deci în fiinţă, acela îl primeşte pe Dumnezeu în chip dumnezeiesc, iar pentru el Dumnezeu străluceşte în toate lucrurile. Şi toate lucrurile au gust dumnezeiesc, iar imaginea lui Dumnezeu i se revarsă din toate lucrurile. În acest om, Dumnezeu priveşte mereu; îl el are loc o desprindere detaşată [de toate lucrurile] şi o întipărire a imaginii lui Dumnezeu, pe care îl iubeşte şi care îi este prezent.

Meister Eckhart –DESPRE OMUL NOBIL, CUPA DIN CARE BEA REGELE. Tratate, HUMANITAS, 2007, trad. Gabriel H. Decuble, pag. 119

26 iunie 2020

Practicarea Harei contribuie decisiv la procesul de individuare, atât prin CLARIFICAREA mentalã pe care o favorizeazã cât si prin ACCESUL la RESURSELE originale datoritã înrãdãcinãrii în Fiintã.

Lucrarile lui Jung si Neumann au „îmbogatit considerabil” - spune Dürckheim - lucrarea mea din anii saizeci si saptezeci. Teoria lor despre Selbst (Sine) corespunde conceptului meu de Wesen (Fiinta esentiala). Jung întelege „adevaratul sine” ca integrarea sinelui în sânul Welt-Ich (eul existential). Aceasta integrare priveste persoana la propriu, adica omul devenit transparent fiintei lui în „eul sau existential”- sa ne amintim radacina latinapersonare. Doctrina jungiana a integrarii Wesen în sânul Welt-Ich constituie si astazi fundamentul teoretic al conceptului de „cale initiatica”, asa cum îl predam noi de mai multe decenii în centrul nostru din Padurea Neagra. Pentru a avansa pe acest drum, trebuie sa ajungem sa învingem fortele umbrei care se opun pe calea spre adevaratul sine. Este vorba mai putin de a suprima suferinta, cât de a trai acel „mori si renasti” pe care îl favorizeaza terapeutul: fara aceasta faza, procesul de realizare de sine (individuatia în sens jungian) nu poate sa patrunda. […] Spre deosebire de scoala jungiana – spune Maria Hippius – la noi tot procesul de realizare de sine, de la început pâna la sfârsit, se opereaza prin intermediul exercitiului: lucrarea corporala a „corpului care suntem” ilumineaza (clarifica) transformarea de sine.

Citat din cartea biografica Karlfried Graf Durckheim. O viata sub semnul transformarii, scrisã de Gerhard Wehr, în Prefata cartii Hara, de aici: https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2013/10/biografie-karlfried-graf-durckheim.html

22 iunie 2020

S-a reeditat HARA, centrul vital al omului de K.G. Durckheim.
Aratã asa:

Detalii si posibilitate de PRECOMANDÃ pe site-ul Editurii HERALD aici:
https://www.edituraherald.ro/carti/hara-centrul-vital-al-omului-437-detail#.XvDB79R97UI

De pe coperta a IV-a a ediţiei germane din 2005

O carte creată pentru a deveni o carte de viaţă esenţială. (Frankfurter Allgemeine Zeitung).

Karlfried Graf Durckheim, cel care, ca nici un alt european, a unit în gândirea sa, într-o sinteză creatoare, vechea înţelepciune a Orientului şi a Occidentului, ne prezintă în această carte, într-un mod magistral, exerciţiul fundamental al practicii meditative orientale cu numeroase exemple şi indicaţii practice precise.


De pe coperta a IV-a a traducerii în franceză

Hara nu este numai o teorie doctrinală. Ea este învăţătura unei practici în slujba esenţialului.

Practica Harei ajută deopotrivă la gestionarea vieţii în această lume şi la înaintarea pe CALE. Este vorba de CALEA  care îi redă omului, care şi-a pierdut rădăcinile, conştiinţa originii sale eterne şi care îl pregăteşte să-şi realizeze destinul său primordial, adică revelarea FIINŢEI în existenţă.

19 iunie 2020

O veste bunã pentru cititorii cãrtilor lui K.G. Durckheim:
am aflat "pe surse" cã Editura HERALD va publica o nouã editie a cãrtii
Hara, centrul vital al omului.

16 iunie 2020

Platforma REOPEN.EUROPA cu informatii la zi despre REDESCHIDEREA de dupã IZOLARE:
https://reopen.europa.eu/en


Un ONG, vechi deja, foarte foarte util pentru cetãtenii ROMÂNIEI:
Funky CITIZENS de educatie, informare si formare pentru implicare civicã aici:
https://funky.ong/

15 iunie 2020

Un film de animatie pentru oameni mari de vãzut:
RÂNDUNELELE DIN KABUL

Detalii pe CINEMAGIA.ro aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/les-hirondelles-de-kaboul-2243491/


Un nou site de stiri - SpotMedia.ro - fondat de Ex-Echipa de la ZIARE.com:
SpotMedia.ro

10 iunie 2020

Pr. Francis Dekeyser - Scrisoarea nr. 172 de la Bethanie

„Atitudinea realistã fatã de existentã este în mod fundamental
respectul si nu dispretul,
închinarea si nu impietatea,
lauda si nu blasfemia.»
F. SCHUON

Citat de Pr. Francis Dekeyser în Scrisoarea actualã, nr. 172 pe iunie 2020, de la Centre Bethanie, France
În francezã aici

Tradusã integral în româneste AICI

Criza prin care trecem astăzi este esenţialmente spirituală. Noi am uitat cine suntem; această pierdere a identităţii ne înnebuneşte. Lumea se pare că a adormit în orizontalitatea în care fiecare este, mai mult sau mai puţin, împotmolit pentru a-şi proteja bunurile şi pentru a se proteja de duşmani exteriori.

8 iunie 2020

Un dialog de o mare CLARITATE dintre Jacques Castermane si Graf Durckheim (1970)

Jacques Castermane: - Prin ce anume poate practica Zen să fie utilă omului occidental? Pentru că este vorba de un exerciţiu care îşi are rădăcinile în Orient.

Graf Dürckheim: - Ar fi o mare neînţelegere să credem că zazenul este un exerciţiu oriental. Zenul se practică în principal în Japonia unde a fost introdus în secolul al XIII-lea. Dar dacă vă voi descrie ce anume m-a impresionat în Zen vă veţi da seama foarte repede că experienţa umană, pentru care această tradiţie pregăteşte condiţiile, depăşeşte Japonia tradiţională, culturală şi spirituală.

J.C. – Ceea ce spuneţi dvs nu este ceea ce citesc în anumite cărţi care apără ideea că zenul este şi nu poate fi decât o ramură a budismului.

G.D. – Nu întâlnim Zenul într-o carte. Întâlnim Zenul în prezenţa oamenilor Zenului. Cei pe care i-am putut întâlni în timpul sejurului meu în Japonia mi-au părut întotdeauna remarcabili. Acolo unde întâlniţi Zenul, există mereu o atmosferă foarte proaspătă, foarte puternică, foarte vie şi plină de umor. Autenticitate şi veracitate, iată ce m-a frapat în mediul Zenului, în întâlnirea mea cu maeştrii şi discipolii lor.

Ceea ce m-a atras este şi faptul că Zenul nu este o teorie. Este o practică. La baza Zenului se află exerciţiul şi experienţa.
...
Zenul ne invitã sã avem curajul sã ne uitãm teoriile pentru a lua în serios ceea ce trãim, ceea ce simtim în clipa de fatzã.
...
Primul lucru de fãcut atunci când practicãm zazenul? Ne destindem… ne destindem… ne destindem în acord cu acest gest al Vietii care este actul de a expira si primul lucru de fãcut atunci când practicãm zazenul este de a ne deschide… a ne deschide… a ne deschide în acord cu acest gest al Vietii care este actul de a inspira. Zenul devine atunci cultura linistii interioare, cultura calmului interior, cultura pãcii interioare.

Integral tradus în româneste pe blogul destinat lui KGD aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com

4 iunie 2020

Seth Godin - Sparge tiparele
Teama de trufie

Lecţia lui Icar ne este cunoscută tuturor, chiar şi celor care nu mai sunt la curent cu mitologia greacă. Zeii se mânie pe cei care au curajul să zboare, iar pedeapsa este foarte severă.

Australienii numesc acest lucru „problema macului înalt.” Nu te ridica şi nu ieşi cu nimic în evidenţă, altfel vei fi tăiat.

Suntem antrenaţi să ne integrăm în peisaj, nu să ieşim în evidenţă, iar cel mai uşor mod din lume de a ne integra este să nu începem niciodată nimic. Nu-ţi exprima părerile. Dacă observi ceva, nu spune nimic.

În realitate, ne petrecem zilele aşteptând permisiunea de a începe. Iar acesta este motivul pentru care am publicat toată tirada asta.

Dacă ştii pe cineva care are nevoie de permisiune, dă-i cartea să o citească. Dacă tu ai nevoie de permisiune, gândeşte-te la mentorul, la coach-ul sau la prietenul care şi-a dat-o. Cineva îşi dă permisiunea. Cineva, poate indirect, te-a angajat, ţi-a dat bani, te-a pregătit şi te-a încurajat – toate pentru ca tu să observi ce trebuie făcut şi să faci acel lucru.

Nu e trufie. E ceva esenţial.

Dar dacă toată lumea face asta? Dacă toată lumea îşi exprimă părerile, observă lucruri, începe lucruri şi crede că e bine să facă zarvă?

Atunci o să ai o altă problemă, nu? De fapt vei avea o mulţime de alte probleme.

Şi vei fi nevoit să alegi care dintre noile idei merită atenţia şi care nu sunt, de fapt, atât de bune.

Şi vei fi nevoit să le livrezi pe cele mai bune dintre ele.

Ambele situaţii sunt pozitive şi niciuna dintre ele nu atrage după sine mânia zeilor şi nu este un capăt de lume.

Seth Godin – SPARGE TIPARELE. Când ai făcut ultima dată ceva pentru prima dată?,
Editura Publica, trad. Carmen Dimitruc, , pag. 87

2 iunie 2020

Un articol foarte interesant despre
MARATONUL DE 100 de ani al Chinei.
5 premise false care au orbit Occidentul în relatia cu China, în ultimii 50 de ani.
https://universul.net/

31 mai 2020

Azi am vãzut un film frumos, din 1986, cu aptitudini de RE-SENSIBILIZARE UMANÃ,
apropo de tendinta actualã spre DE-SENSIBILIZARE UMANÃ din cauza Mirajului exercitat de Digital,
pe CINEMAX2
Copiii unui Dumnezeu mai mic,

detalii aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/children-of-a-lesser-god-copii-unui-dumnezeu-mai-mic-3856/

Apoi am vãzut la Digi24 la emisiunea IN FATA TA un regal de emisiune cu un matematician:
Prof. RADU GOLOGAN, presedinte al Societãtii de Stiinte Matematice din România.



Rolul matematicii este sã formeze o gândire corectã.
La scoalã înveti sã gândesti si sã te descurci intelectual în viatã.
Scoala on line? Mai degrabã o variantã hibridã.

Inregistrarea emisiunii aici:
https://www.digi24.ro/emisiuni/in-fata-ta/in-fata-ta-31-mai-14-00-1315903


Am remarcat un film frumos programat sãptãmâna viitoare la TV, miercuri la 11:25 pe FILMCAFE
POVESTE FÃRÃ SFÂRSIT (1984),
una din ecranizãrile dupã cartea lui Michael Ende cu acelasi nume.
Detalii aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/die-unendliche-geschichte-8590/

29 mai 2020

Adesea sunt întrebat de pacienţi ce pot face pentru a se menţine în formă din punct de vedere mental la bătrâneţe. Răspunsul meu îi ia de multe ori prin surprindere: „Uitaţi de cuvinte încrucişate şi sudoku; ieşiţi afară şi alergaţi!” Căci studiile moderne arată că cel mai bun antrenament pentru creier este alergarea. În orice caz, odată formate noile celule nervoase, remestecarea cunoştinţelor deja avute nu este de ajuns pentru a le menţine în viaţă. trebuie învăţat ceva cu adevărat dificil.
Care sunt „sarcinile dificile” care fac posibilă supravieţuirea neuronilor noi? În mod esenţial nu este vorba despre a reda ceva învăţate pe de rost. Asta e mult prea simplu.
[…]
Dacă reflectăm puţin însă, e vorba despre ceea ce noi, oamenii, facem zilnic; avem experienţe, ne orientăm în mediul înconjurător şi depăşim provocările şi vicisitudinile din viaţa cotidiană. Mai cu seamă avem de a face cu alţi oameni; trebuie să evaluăm, să decidem, să acţionăm şi să ne confruntăm mereu cu ceilalţi. Trebuie să revizuim sau să renunţăm la planuri deja făcute, să încheiem acorduri, să ne ţinem de ele şi multe altele. Tocmai asta –adică viaţa în toată întinderea şi profunzimea ei – este ceea ce menţine în viaţă celulele nervoase nou formate.


Manfred Spitzer – DEMENŢA DIGITALĂ, pag. 52,53

25 mai 2020
Jacques Castermane Când vă faceţi exerciţiul?
Newsletter pe mai 2020 de la CENTRE DURCKHEIEM, France
tradus integral în româneste aici:

http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/

Ce înseamnă „A face exerciţiul toată ziua?”

Foarte simplu! A profita de activităţile vieţii cotidiene, pe care le am de FĂCUT, pentru a mă simţi în contact cu acţiunile INFEZABILE care mi-a fost dat să le descopăr şi să le iau în serios cu ocazia exerciţiului particular: ţinuta corporală (verticalitatea interioară), forma corporală (nici crispat, nici indolent).  Şi vă propun un exerciţiu contrariant pentru EGO-ul majorităţii contemporanilor noştri: „Faceţi tot ceea ce faceţi un pic mai lent!Totul? Da, a aranja vesela, a merge de la un birou la altul, a ne îmbrăca, a curăţa morcovi, a scrie o scrisoare… şi adaugă Graf Dürckheim: a ne bărbieri sau a ne machia!

17 mai 2020

O evocare a Sabinei Wurmbrand de cãtre Voicu Bojan
Sabina Wurmbrand - discretia slujirii si nobletea suferintei
pe pressone.ro aici:
https://pressone.ro/sabina-wurmbrand-discretia-slujirii-si-nobletea-suferintei

16 mai 2020

Recomandare de lecturã:

Manfred Spitzer - DEMENTA DIGITALÃ.
Cum ne tulburã mintea noile tehnologii
Editura HUMANITAS, 2020
O carte pe care tocmai o citesc. Foarte interesantã. Accesibilã. Utilã.
Autorul are dreptate.
Detalii pe LIBRIS.ro aici:
https://www.libris.ro/

10 mai 2020
Pentru cei care doresc sã-l listeze:
Mic îndrumar de meditatie zazen cf. K.G. Durckheim
în format PDF aici:
http://www.ceruldinnoi.ro/Prezentari/PDF/Mic_indrumar_de_zazen_KGDurckheim.pdf

8 mai 2020

Un articol interesant:
Intrarea in lumea postliberala. Razboaiele generatiei noastre
de Valentin Naumescu
aici:
http://www.ziare.com/international/razboi/intrarea-in-lumea-postliberala-razboaiele-generatiei-noastre-1610353

6 mai 2020

În sfârsit...

K.G. Durckheim:
RESPIRATIA, MOTORUL TRANSFORMÃRII NOASTRE

O traducere revizuitã, aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/

Angoasa omului se citeşte în dificultatea de a se abandona (a expira), şi în blocajul în momentul primirii (de a inspira). Eliberarea de ambele blocaje este condiţia pentru a realiza o mişcare naturală şi armonioasă de alternanţă în succesiunea – aş spune „dată de Dumnezeu” – „ne-abandonăm-Acasă” şi  „ne-reprimim-ca-un-nou cadou”.

... noi nu respirãm, ci suntem respirati...

Terapia respiraţiei, pe care fiecare din noi vrem să o practicăm în meditaţie, vizeazã sã-l facã pe om permeabil pentru Cel cu Totul Altul. Ea poate nu doar să recunoască lipsa de transparenţă în tulburările fizice ale suflului, ci poate şi să contribuie, lucrând la calitatea respiraţiei, la demontarea acestor tulburări şi la regăsirea permeabilităţii, în sens propriu cât şi în sens figurat.

25 aprilie 2020

Douã recomandãri de carte si un film pentru aceastã perioadã de stat în casã:

Când înfloreste liliacul de Martha Hall Kelly
inspiratã din evenimente si oameni reali
Detalii pe LIBRIS aici:
https://www.libris.ro/cand-infloreste-liliacul-martha-hall-kelly-LIT978-606-33-1483-4--p1164672.html

CAMINO. O cãlãtorie a spiritului de Shirley MacLaine
Detalii pe LIBRIS aici:
https://www.libris.ro/camino-o-calatorie-a-spiritului-shirley-for973-85347-5-5.html

Si filmul REGELE LEU remake 2019 azi pe HBO, acum la 16:10
Detalii pe CINEMAGIA.ro aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/the-lion-king-1251117/

PS: L-am vãzut si nu m-a impresionat prea mult.

Nu se comparã ca expresivitate si emotie cu varianta din 1994, mai modestã ca tehnicã de realizare, dar cât de sugestivã, cîte momente emotionante redate prin desenele acelea...

E un exemplu de dezvoltare tehnicã neînsotitã de dezvoltare interioarã pe mãsurã, pe termen lung: un exemplu de efect al Mirajului pe care îl exercitã Inteligenta Artificialã în dauna evolutiei constiintei.
E o exemplificare a DEMENTEI DIGITALE care ne roade la temelia fiintei - superficialitatea, de-sensibilizarea, aplatizarea emotionalã, diminuare calitativã de umanitate.
Si o exemplificare a ceea ce spune Neil Postman în cartea DISTRACTIA CARE NE OMOARÃ - un anumit mediu de comunicare va influenta continutul, va favoriza un anumit continut, ne va schimba cultura, ne va schimba pe noi.
Ne va înstrãina de noi, mai exact, spun eu, dacã nu suntem atenti.
Pentru ca Inteligenta Artificialã sã nu devinã un pericol pentru Umanitate ar trebui sã fie însotitã de o Evolutie pe mãsurã a Constiintei celor ce o "mânuiesc".

23 aprilie 2020

Poate intereseazã pe cineva:

Mãsti de protectie de unicã folosintã la un pret convenabil, circa 2,70 lei/bucatã (inclusiv transportul)
Doar cã e vorba de o cantitate de 50 de mãsti.
Având în vedere cã vreo 2 ani de zile "moda" va fi cu mascã,
eu am cumpãrat de pe EMAG si sunt foarte multumitã de ele.
O parte din ele le putem da si altora la acest pret.
Eu am dat 3.5 lei pe una de la farmacie si m-am considerat norocoasã.
Altcineva a dat 10 lei pe aceeasi mascã mai târziu.

Culoare bleu, Made in China - LyncMed, 3 straturi, dimensiuni:175x95 mm.

A se vedea aici:

https://www.emag.ro/set-50-bucati-masti-de-protectie-de-unica-folosinta-produs-vandut-fara-adaos-comercial-mastipc50/pd/D3DWMMMBM/

11 aprilie 2020

Am terminat traducerea pentru
MIC ÎNDRUMAR DE MEDITATIE (cf. KGD)

aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2020/04/mic-indrumar-de-meditatie-conform-kg.html

Pentru a ne întoarce ACASÃ,
cum spune Jacques Castermane.
Din exilul interior în care ne aflãm, cum spune Annick de Souzenelle.

Poate cã omul trebuie provocat pentru a intra în maturitatea spiritualã, cum spunea KGD, referitor la situatiile de CRIZÃ.

Mă voi aşeza,
şi voi tăcea,
şi voi asculta
ceea ce Dumnezeu vorbeşte în mine.

Magistrul Eckhart

10 aprilie 2020

Pentru cei intersati de
MIC ÎNDRUMAR DE MEDITATIE (cf. KGD)
am reusit sã mã apropii de final
(mai am douã mici capitole).
Ultima actualizare azi la 17:45
aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2020/04/mic-indrumar-de-meditatie-conform-kg.html




Primãvara vãzutã din balcon.
De dimineatã, cã între timp s-au mai scuturat niste flori.

9 aprilie 2020

Iatã cã avem si punctul de vedere al Domnului Jacques Castermane
în problema COVID-19
Ce-i de fãcut în vremea corona-virusului ?


Fãcãtorul bombei atomice nu are, în prezent, în fata a ceea ce el considerã a fi un prãdãtor, altã armã decât masca si, pe planul strategic izolarea la domiciliu (confinement).

Rămâneţi acasă
şi profitaţi de aceasta
pentru
A vă întoarce acasă!”.


Integral în româneste aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com

7 aprilie 2020

MIC ÎNDRUMAR DE MEDITATIE (conform K.G. Durckheim)
- un mic serial -

Am decis să postez un mic îndrumar de meditaţie - aşa cum este propusă de K.G. Dürckheim. Paşii esenţiali pentru a putea începe. Pentru cei care ar putea fi interesati de asa ceva.

Cred că în această perioadă de OPRIRE generală şi „uluială”, de viitor imprevizibil, cel mai bun lucru de făcut este să învăţăm să facem linişte în noi, şi poate vom presimţi astfel ceva din adâncul nostru, o realitate mai profundă, în care ne aflăm originea şi în care trebuie să ne reinstalăm, pentru a ne regãsi locul natural (supra-natural) prevãzut pentru noi, acolo unde aflã informatia devenirii noastre, cum spune Annick de Souzenelle, adicã în Fiinta esentialã, cum spune K G Durckheim.

Pentru a ne întoarce ACASÃ, cum spune Jacques Castermane.
Din exilul interior în care ne aflãm, cum spune Annick de Souzenelle.

Cartea din care traduc este LA VOIE INITIATIQUE. Le Don de la Gr
âce. În germană Weg der Ubung. Geschenk der Gnade, 1992. O apariţie postumă, ediţie stabilită de Christa Well, conţinând conferinţele de la Frankfurt 1972-1983 susţinute de K.G. Dürckheim.

Componentele acestui mic îndrumar sunt următoarele:

1. Hara stând în picioare
2. Hara aşezat
3. Mic exerciţiu de sensibilizare
4. Mare exerciţiu de sensibilizare
5. Relaxăm încordările şi instaurăm tensiunea corectă

6. Murmurul ca pregătire pentru respiraţia naturală

7. Iniţiere în concentrarea pe formula respiratorie

8. Ieşirea din exerciţiu


DETALII pe blogul destinat lui KGD aici
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2020/04/mic-indrumar-de-meditatie-conform-kg.html

5 aprilie 2020


Annick de Souzenelle - Despre ce coroanã este vorba?

O voce care nu mai are nevoie de nici o prezentare.

Pagina Doamnei Annick de Souzenelle (98 de ani) pe acest site AICI

O lecturã actualã - a omului contemporan - a vechilor cãrti de întelepciune, în cazul acesta a Bibliei.
Despre destinul uitat al omului în aceastã viatã:
acela de
A SE VERTICALIZA
- prin ancorarea între cer si pãmânt -,
dupã ce pânã acum a trãit nutrit fiind doar de seva pãmântului,
o viatã doar
pe ORIZONTALÃ.

Un text revelator pentru semnificatia actualei perioade traversatã de umanitate.

Un text cu care, din nou, rezonez 100%.

AICI

"Doar această situaţie de aparent exil, care este, de fapt, ieşirea din exil, va face cu putinţă întoarcerea fiinţelor care, asigurate de sus, se vor verticaliza.
Această imagine ne îngăduie să ne amintim că omul este un arbore care şi-a extras sevele, pe timpul unei ierni îndelungate, din rădăcinile lui terestre.
Astăzi se anunţă o primăvară ce-l va face să-şi extragă seva din rădăcinile sale cereşti, să se îmbete de aer şi lumină şi să-şi dea rodul, acela al cunoaşterii, dar al cunoaşterii dobândite pe calea interioară, realizarea divină a fiinţei.
Ea îi va fi coroană." 

3 aprilie 2020

Si dacã pânã si unele din filmele premiate recent ar avea o semnificatie mai profundã?

Revolta si exploziile de violentã ale "nãpãstuitilor vietii"
din finalul filmelor JOKER si PARASITE
îmi par a fi o voce a inconstientului omenirii în suferintã,
UN PROTEST la care ar trebui reflectat.

NU ACEASTA ESTE SOLUTIA la problemã, desigur.

Dar atentionarea ar trebui luatã în serios.

Si nu e vorba de pledoarie pentru comunism aici.

Ci de a fi cu adevãrat uman, responsabil de aproapele tãu.

O reglare fundamentalã s-ar impune.
Si poate cã asa ceva se are în vedere prin aceastã OPRIRE generatã de un biet virus invizibil.

Ce va fi "dupã corona-virus" este imprevizibil,
dar e sigur cã viata nu va mai fi la fel.
Poate cã este un moment de rãscruce pentru umanitate.

31 martie 2020

O invitatie la OPRIRE...

Si dacã aceastã OPRIRE a cursului vietii obisnuite la nivel planetar,
datoritã corona-virusului,
ar avea semnificatia unei INVITATII la OPRIRE la nivel de individ?

A unei OPRIRI din alergarea în care suntem împinsi din exterior,
a unei OPRIRI si întoarceri spre INTERIOR?

Spre interiorul fiecãruia din noi,
acolo unde "suntem asteptati"
de ESENTIALUL nostru pierdut cu totul din vedere,
cel care "nu este din aceastã lume",
dar care tinde si urgenteazã sã se manifeste în aceastã lume,
în om si prin intermediul omului.


Interesant cã cei care MEDITEAZÃ
(nu orice meditatie)
pentru a-si mentine legãtura vie cu SURSA DE VIATÃ,

constienti cã apartin unei ORDINI MAI MARI,
si cã nu-si au locul în lume decât prin aceastã apartenentã
si rostul numai prin participarea la EA,

resimt aceastã practicã ca pe o OPRIRE,
din tumultul lumii,
în care cãutãm sã facem LINISTE în noi
pentru a ASCULTA...
pentru A AUZI
Cuvântul care iese din TÃCERE,

care ne repune în ordine,

Unicul Necesar.


 

29 martie 2020



Si dacã CORONA-VIRUSUL ne-ar scoate ÎN EVIDENTÃ,

într-un mod surprinzãtor pentru cunoasterea la care a ajuns omenirea,

si în pofida acesteia,
si fãrã nici o tãgadã,

tocmai VULNERABILITATEA
absolutã a fiintei umane
în absenta LEGÃTURII VITALE cu SURSA de VIATÃ?

A legãturii vitale PIERDUTE
- pentru cã aceastã pierdere tine de destinul omului -
dar pe care omul are sarcina sã o regãseascã aici în aceastã viatã
- si aceasta tine de destinul omului -
dacã vrea sã îsi onoreze calitatea de OM.

Deoarece omul nu poate trãi inconstient ca o plantã.

El este "coroana" creatiei în curs de desfãsurare(a unei evolutii asadar),
creatie la care este chemat sã participe CONSTIENT de destinul sãu suprauman.
Inclusiv la propria creatie...

Si dacã tocmai acesta ar fi mesajul transmis prin aceastã pandemie?

Un virus cu un comportament imposibil de definit,
dar care se propagã vertiginos, exponential,
imposibil de stopat,
care devine tot mai virulent.

O "inventie" uimitoare!...trebuie sã recunoastem...
pentru a transmite o ATENTIONARE unei omeniri foarte "destepte"...

Pentru o lume în derivã,
orientatã numai spre exterior,
ignorându-si propriul interior: esenta.

Purtând în sine un GOL imens, un DOR în locul ESENTEI,
si cãutând sã-si umple acest gol cu "lucruri din exterior", nu doar materiale.
Cu cât mai multe, cu atât mai bine - se sperã.
De aici si EGOISMUL... LÃCOMIA nesãbuitã...
Si EFECTELE acestei GOANE NEBUNE dupã tot mai mult:
Discrepanta strigãtoare la cer dintre nivelurile de viatã.
Foametea, si bolile, unei mari pãrti din omenire lipsite de strictul necesar.

Exploatarea tãrilor slab dezvoltate, jefuirea resurselor lor naturale, "mâna de lucru ieftinã", MUNCA COPIILOR...
Prãdarea nemiloasã a planetei.
Crimele împotriva animalelor (pt. a recolta pe viu "pãrti" din ele).
Distrugerea mediului natural si a ECHILIBRULUI planetei.


IRESPONSABILITATEA omului, capabil de multe, datoritã cunoasterii "tehnice" avansate,
AJUNS LA BUTOANELE UMANITÃTII,
dar rãmas în forul sãu interior la o fazã INFANTILÃ de dezvoltare.
INCONSTIENT de aspiratia profundã intrinsec umanã
care se aflã la rãdãcina acestei goane nebune spre exterior dupã "tot mai mult"...

Când de fapt ne lipseste UNICUL NECESAR - legãtura cu Sursa de Viatã.

Abia aceasta ne re-pune în ordine... "de la sine".

Toatã aceastã GOANÃ NEBUNÃ se dovedeste a fi zadarnicã.
GOLUL interior se simte tot mai tare, cu cât se adunã mai multe "lucruri".

Trãim într-o continuã DISTRACTIE, adicã DIS-TRAGERE de la ESENTIAL.

Dar dacã ne-am opri si am privi la motivatiile noastre profunde
poate cã am începe sã aflãm câte ceva despre noi însine
si despre esentialul pe care îl purtãm în noi
si de a cãrui realizare suntem doar noi responsabili.

Ne lipseste cultura experientei interioare, spune KGD.

Poate cã omul trebuie provocat pentru a intra în procesul de maturizare interioarã, cum spune tot KGD.

Despre acestea este vorba în Textul indicat mai jos.

Un text cu care rezonez 100%.
Pãrintele Francis Dekeyser
Scrisoarea de la Bethanie pe martie-aprilie 2020




Fiecare dintre noi caută să înţeleagă evenimentele pe care le trăim astăzi, dar se pare că puţini oameni se referă la datele tradiţionale ale înţelepciunii spirituale a omenirii. În zarva mediatică, cum să te ridici deasupra multitudinii de opinii individuale, adesea contradictorii? Fiecare merge acolo cu refrenul său şi în cele din urmă totul devin o frumoasă cacofonie ...
...
Lumea formei este într-o transformare perpetuă şi noi suntem departe de a-i înţelege toată complexitatea şi toată subtilitatea acesteiai ... A fi identificat cu forma înseamnă a fi în rătăcire permanentă şi a te învârti într-un cerc în viaţă, fără punct de referinţă şi stabilitate. De multe ori nu mai înţelegem nimic şi căutăm în mental explicaţii care nu sunt acolo şi care nu vor fi niciodată acolo. Prin urmare, suntem invitaţi să schimbăm metoda pentru a accede la un sens dincolo de sens şi de non-sens.

Integral tradusã în româneste pe acest site AICI

si pe blogul destinat lui KGD aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2020/03/preot-francis-dekeyser-scrisoarea-de-

27 martie 2020

Un film de vãzut azi pe TVR2 la 20:00
COPIII PARISULUI
Detalii pe CINEMAGIA.ro aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/la-rafle-484596/

23 martie 2020


O carte pe care tocmai o citesc:


NEIL POSTMAN
DISTRACŢIA CARE NE OMOARĂ
Discursul public în epoca televizorului


Cuvânt înainte

Cu toţii stăteam cu ochii pe anul 1984. Când anul 1984 a venit şi profeţia lui nu s-a împlinit, americanii raţionali au răsuflat uşuraţi şi s-au felicitat. Rădăcinile democraţiei liberale rezistaseră. Chiar dacă în alte părţi domnea teroarea, măcar noi nu fuseserăm bântuiţi de coşmarurile orwelliene.

Dar uitasem că, alături de profeţia întunecată a lui Orwell, mai există o alta - ceva mai veche, ceva mai puţin cunoscută, dar la fel de înfricoşătoare: Minunata Lume Nouă a lui Aldous Huxley. În ciuda opiniei generale, chiar şi a celor educaţi, Huxley şi Orwell nu au profeţit acelaşi lucru. Orwell ne aver­tizează că vom fi învinşi de către o forţă opresivă impusa din afară. Dar, în viziunea lui Huxley, nu e nevoie de Big Brother  pentru a lipsi oamenii de autonomia, de maturitatea şi de istoria lor. Aşa cum vedea el lucrurile, oamenii vor ajunge să iubească opresiunea, să adore tehnologiile care le anulează capacitatea de a gândi.

Orwell se temea de cei care vor interzice cărţile. Huxley se temea de faptul că nu va mai exista niciun motiv pentru a le interzice, pentru că nu va mai exista nimeni care să vrea să le citească. Orwell se temea de cei care ne vor priva de informaţie. Huxley se temea de cei care ne vor da atât de multă informaţie, încât vom fi aruncaţi în pasivitate şi egoism. Orwell se temea că adevărul ni se va ascunde. Huxley se temea că adevărul va fi înecat într-un ocean de irelevanţă. Orwell se temea că vom deveni o cultură captivă. Huxley se temea că vom deveni o cultură trivială, preocupată de tactile, orgii-beţii şi aruncătoare centrifuge de mingi1. Aşa cum remarcă Huxley în Reîntoarcere în minunata lume nouă, libertarienii şi raţionaliştii, aflaţi într-o permanentă alertă pentru a ţine piept tiraniei, „nu au reuşit sa ia în calcul apetitul aproape insaţiabil al omului pentru distracţii". În 1984, adaugă Huxley, oamenii sunt controlaţi provocându-li-se durere. În Minunata Lume Noua, oamenii sunt controlaţi provocându-li-se plăcere. Pe scurt, Orwell se temea că vom fi distruşi de ceea ce urâm. Huxley se temea că vom fi distruşi de ceea ce iubim.

Această carte este despre posibilitatea ca Huxley, nu Orwell, să fi avut dreptate.

Prefata cãrtii poate fi cititã aici

22 martie 2020

... în sistemul nostru de gândire actual, omul ramâne la stadiul de înflorire a personalitatii fara a merge mai departe.
Cu toate acestea noi am ajuns la o turnanta. Remarcam astazi ca personalitatile cele mai bine dezvoltate nu sunt înca persoane, prin care Cel cu Totul Altul sa transpara. Constatam ca vocatia esentiala a omului este aceea de a deveni atât de transparent încât Cel cu Totul Altul, divinul din el, împrumutând limbajul uman, asa cum împrumuta limbajul florii sau al animalului, sa se poata manifesta limpede în lume. Ajungem astfel la trecerea de la personalitate la persoana.

Extras de aici: https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2012/01/gandul-zilei-26.html
si acolo e un link la întreaga conferinta
Trecerea la o noua constiinta a realitatii.

21 martie 2020

Semnificatia marilor crize ale umanitãtii?
Poate ca omul trebuie sa fie provocat pentru a intra în maturitatea sa „spirituala”...


Marile crize din vremea noastra nu au ele oare o cu totul alta semnificatie?
Nu ar trebui ele sa-l aduca pe om sa descopere noi surse de credinta care nu ar izbucni fara catastrofele din existenta sa si fara prabusirea credintelor din prima copilarie ?

Poate ca omul trebuie sa fie provocat pentru a intra în maturitatea sa „spirituala”...

K.G. Durckheim - Strãpungerea spre FIINTÃ. Etapele amturitãtii umane, Editura HERALD, 2016
fragment extras de aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com

7 martie 2020

Jacques Castermane – La ce bun zazenul ? La nimic pentru ego!
...
Zazen? A nu face nimic, dar temeinic!

A fi acolo, aşezat, în retragere din eu şi deci din orice activitate obiectivă.
Exerciţiul de „a nu face nimic” deschide spre emergenţa infezabilului. 

Newsletter /martie 2020/ CENTRE DURCKHEIM, Mirmande, France
tradus integral în româneste aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com

6 martie 2020

Elogiu mersului pe jos

Avem de învăţat o lecţie importantă de aici: cei responsabili cu rezolvarea unor probleme complexe din punct de vedere politic, organizaţional şi de alte tipuri nu ar trebui să stea închişi în săli de şedinţe, ci să iasă afară, să meargă pe jos şi să caute calea spre soluţii mai bune şi spre o lume mai bună.

SHANE O
’MARA - ELOGIUL MERSULUI, POLIROM, 2020 p. 192

Mersul regulat pe jos este balsam pentru corp si pentru creier.

4 martie 2020

Bucuria este semnul cã Viata a reusit.
Suferinta nu dispare, însã, acolo unde "Viata a reusit",
ci e trãitã altfel: fructuos.


Omul care a atins majoratul (maturitatea - a se vedea aicicând omul devine expresia fiinţei sale esenţiale) dovedeşte aceasta nu numai în afirmarea credinţei sale, ci prin forţa înrădăcinării sale în experienţa FIINŢEI dincolo de spaţiu şi timp, prin forţa sa atunci când suportă insuportabilul şi acceptă inacceptabilul. Ceea ce presupune şi forţa de a urmări, treaptă cu treaptă, transformarea sa. Doar cel care este înrădăcinat în profunzimea Fiinţei esenţiale poate suporta teama de a suferi a eului său. Pentru el o armonie scutită de suferinţă nu este singurul criteriu valabil, nici absenţa conflictelor valoarea cea mai înaltă. Cel care rămâne în spiritual va fi singurul capabil să suporte dezordinea lumii fără să simtă amărăciune din cauza aceasta iar suferinţa pe care totuşi o resimte va fi fructuoasă.

Este imatur cel care crede că poate învinge definitiv angoasa, tristeţea şi disperarea. Este major, din contră, cel care găseşte în pericolele permanente ale imperfecţiunii vieţii un mijloc mereu nou de a nu se identifica cu eul său anxios, trist şi disperat, ci de a-l dizolva la contactul profunzimii. El este atunci copleşit şi neîncetat transformat prin forţa profunzimii. Personalitatea sa este tot mai puternic marcată de Fiinţa sa esenţială, tot mai mult  dirijată de iubire şi transformată chiar şi în slăbiciunile sale. Sub semnul unei transparenţe crescânde, el poate atunci să dea expresie prezenţei ei în această lume.

(K.G. Durckheim - La Voie de la Transcendance, pag.44)


Un pasaj pe care tocmai l-am adãugat la pagina BUCURIA, la final.
Se cerea.
Pentru o perspectivã mai exactã, realistã, din interior.

Da, într-adevãr, Bucuria este semnul cã Viata a reusit!
Acesta nu înseamnã cã cel în care "Viata a reusit" devine un supraom, cineva pe care nu-l mai atinge nici o durere.
Din exterior poate sã parã, pentru un ochi superficial, cã omul nu mai suferã...
Suferinta nu dispare, însã, din viata sa, ci este trãitã altfel, în final fructuos.
Cred cã nici nu se avanseazã altfel pe aceastã cale fãrã capãt, adicã fãrã limite.

Când un om îsi acceptã si suportã cu curaj suferinta,
- inclusiv în meditatie, zile întregi poate -
vine un moment când se simte ca trecând printr-un zid si
omul devine liber si deschis pentru ceva necunoscut pânã atunci.
(KGD)

3 martie 2020

Elogiu mersului pe jos



Mersul este benefic pentru corp, pentru creier şi pentru societate în ansamblul ei.
Dar şi reciproca este valabilă. Plătim preţul lipsei noastre de mişcare, indiferent dacă ea derivă din mediul în care trăim, din designul birourilor noastre sau pur şi simplu din lene şi sedentarism, Vreau să arăt în această carte că este imperativ să reîncepem să mergem. Mersul va face bine creierului şi corpului nostru, ne va îmbunătăţi dispoziţia, claritatea gândirii, creativitatea şi conectarea cu lumea socială, urbană şi naturală. Este remediul simplu, accesibil şi personal de care avem nevoie cu toţii.
Stiinţa care începe să se dezvolte ne oferă o imagine clară: plimbările regulate aduc beneficii durabile şi consistente pentru indivizi şi pentru societate în ansamblu. Cartea de faţă celebrează deopotrivă ştiinţa mersului şi bucuria pură a plimbării. Vreau să pun o schimbare comportamentală aparent simplă pe o poziţie centrală, ca motor al stării de bine psihice şi fizice. E o activitate pe care o poate desfăşura aproape oricine şi care vine de la sine. Creierul şi corpul umane sunt construite pentru mişcare în viaţa cotidiană, în mediile noastre naturale sau construite: mişcarea regulată îmbunătăţeşte latura cognitivă, afectivă şi creativă în nenumărate moduri şi, totodată, ne ameliorează sănătatea.
E timpul să ne ridicăm şi să mergem, la propriu, spre o viaţă mai bună – să vedem lumea aşa cum este şi aşa cum doar noi, oamenii, o putem vedea.

Câteva avantaje:

Mersul determină intensificarea circulaţiei sanguine la nivelul creierului şi o face într-o manieră care contrabalansează efectele statului pe scaun.
Mersul este benefic pentru inimă. Dar şi pentru restul corpului. Plimbarea contribuie la protejarea şi repararea organelor care au fost supuse la stres şi suprasolicitare. Este benefică pentru intestine, stimulând tranzitul alimentelor. Mersul practicat cu regularitate acţionează totodată ca o frână a îmbătrânirii creierului şi poate să inverseze semnificativ acest proces.
Un mod de interpretare a literaturii despre îmbătrânire şi mers este direct: nu îmbătrâneşti până nu te opreşti din mers pe jos şi nu încetezi să mergi pe jos pentru că ai îmbătrânit. Mult mers pe jos regulat, mai ales păstrând un tempo rapid, corespunzător, preîntâmpină multe din lucrurile neplăcute care vin odată cu îmbătrânirea.

SHANE O
’MARA - ELOGIUL MERSULUI, POLIROM, 2020
Pentru detalii faceti click pe poza cãrtii.

Si ceva ce spune KGD despre plãcerea uitatã a mersului pe jos:


Există oare în mişcările simple şi repetate ale muncii noastre cotidiene ceva de descoperit,
care să conţină, dacă nu un sens religios, cel puţin o semnificaţie profundă
care să intensifice sentimentul vieţii
?

De exemplu, care este cunoaşterea noastră despre „mers”?
Noi ne deplasăm grăbiţi şi încordaţi cu un anumit scop sau „hoinărim” alene într-o stare de trândăveală şi de lipsă de formă a ţinutei corporale.
Dar ignorăm tot ceea ce conţine mersul în sine, fericirea ritmului, a respiraţiei, a ţinutei. Noi nu le-am învăţat niciodată, nu le-am „exersat” niciodată. Acelaşi lucru este valabil pentru toate celelalte „mişcări simple” din viaţa cotidiană..

K.G. Dürckheim – Străpungerea spre Fiinţă. Etapele maturitãtii umane, Editura HERALD, 2016, pag.60

28 februarie 2020

Epifania FIINTEI în fiind este tema fundamentală a vietii umane,
este "marea experienţă" prin care percepem 
participarea noastră la FIINTĂ,
experienţă care străpunge eul nostru mundan,
prin carapacea Sinelui şi a vieţii,
si de aceea ea este "pivotul" si turnanta întregii noastre existente. 

K.G. Durckheim - Sous le signe de la Grande Expérience


Umbra reprezintă ansamblul forţelor, al puterilor care blochează calea. 
În umbră se găseşte tot ceea ce este între sine şi adevăratul sine. 
Orice idealism care încearcă să surmonteze aceste obstacole
fără a trece prin duce la ceva fals. 
Omul care neagă umbra se identifică cu o imagine pe care ar vrea 
s-o realizeze sau care pretinde a fi.
Dar, în realitate, acolo este vorba de o dorinţă foarte pioasă, negreşit, însă foarte departe de o realizare.

K.G. Durckheim – CENTRUL FIINTEI, Editura HERALD, pag. 119


Orice tentativă care vizează realizarea proiecţiei unei personalităţi idealizate, fără o decantare a inconştientului şi fără un contact cu Fiinţa esenţială este condamnată la eşec. Pentru că numai la acest contact învaţă omul să simtă şi să discearnă ceea ce este autentic şi constituie premisele unei realizări personale esenţialmente adevărate. Numai făcând experienţa Fiinţei lui, şi nu altfel, omul se va simţi „mişcat” de către FIINŢĂ şi deschis dezvoltării „formei” corespunzătoare Fiinţei lui esenţiale care îl eliberează de orice formă de adaptare.

Karlfried Graf Durckheim – Calea interioară. Cotidianul ca exerciţiu, Pag. 42

27 februarie 2020

Sam Harris - Despre minciună

Oglinda sinceritãtii 

Minciuna e pretutindeni şi, cu toate acestea, până şi cei care mint îşi evaluează interacţiunile nesincere ca fiind mai puţin plăcute decât cele oneste.
[…]
Odată ce o persoană se hotărăşte să spună numai adevărul, începe să observe cât e de rar să întâlneşti pe cineva care respectă acelaşi principiu. Oamenii sinceri sunt o adevărată alinare: ştii că, într-adevăr, cred ceea ce spun; ştii că nu-ţi vor spune în faţă ceva, iar pe la spate, altceva; ştii că-ţi vor spune atunci când cred că ai dat un rateu – motiv pentru care laudele lor nu vor putea fi confundate cu simple linguşeli.
Sinceritatea e un dar pe care li-l putem oferi celorlalţi. E, totodată, o sursă de putere şi un motor al simplităţii. Ştiind că, indiferent de circumstanţe, năzuim să spunem adevărul, nu prea trebuie să ne pregătim pentru mare lucru. Ştiind că, în trecut, am spus doar adevărul, nu trebuie să ţinem nicio evidenţă a afirmaţiilor noastre. Putem fi pur şi simplu noi înşine în fiecare moment.
Atunci când ne angajăm să fim sinceri cu toţi ceilalţi, ne angajăm să evităm o paletă largă de probleme pe termen lung, în schimbul totuşi al ocazionalului disconfort pe termen scurt. În orice caz, disconfortul nu ar trebui amplificat peste măsură: poţi fi sincer şi, totodată, amabil, fiindcă scopul pentru care spui adevărul nu e acela de a jigni pe cineva. Nu vrei decât ca ei să intre în posesia aceleiaşi informaţii pe care o deţii tu şi pe care ţi-ai dori s-o ştii dacă ai fi în locul lor.

Sam Harris - Despre minciună, Editura VELLANT, colecţia VERSANT (pp.14-15)

23 februarie 2020

NU EXISTĂ DEVENIRE VALABILĂ FĂRĂ CONŞTIENTIZAREA UMBREI

Forţa care îl antrenează pe om spre meditaţie se naşte din suferinţa sa în faţa absenţei de unitate integrală. În civilizaţia noastră aceasta este împiedicată din diverse cauze. Principale sunt refularea dorinţelor şi pulsiunilor naturale, neglijarea femininului în favoarea masculinului – atât la femeie cât şi la bărbat -, raportul neajustat cu sexul opus, reprimarea personalităţii creatoare prin organizarea vieţii într-o societate care face din individ servitorul legilor, sistemelor şi întreprinderilor impersonale.

Dar factorul de eşec decisiv al acestei integralităţi este refularea esenţei supranaturale. Omul contemporan devine pentru prima dată pe deplin conştient de aceasta.

Aceste obstacole în calea realizării totale a omului ţin de faptul că, în spatele faţadei mai mult sau mai puţin vesele şi strălucitoare pe care o arată lumii, milioane de oameni sunt bolnavi. Ei suferă durerea unui subiect împiedicat să devină el însuşi pentru că laturile primordiale ale totalităţii sale nu au dreptul să se exteriorizeze. Ele devin atunci umbra, care pedepseşte minciunile faţadei luminoase. O căutare iniţiaticã care crede că poate înainta direct spre Fiinţa esenţială, evitând umbra, va eşua la jumătatea drumului.

NU EXISTĂ DEVENIRE VALABILĂ FĂRĂ CONŞTIENTIZAREA UMBREI.

K.G. Dürckheim -  Meditieren – wozu und wie, HERDER, pag. 71

19 februarie 2020

Eu am voit să înalţ totul dincolo de pământ.
Cocoşii mei cântă !
Şi păsările mele zboară !

Constantin Brâncusi mai multe AICI

16 februarie 2020

O initiere în atitudinea fundamentala a meditatiei, o meditatie care nu se reduce numai la acea jumatate de ora în care ramânem acolo asezati, implica faptul de a fi "pe receptie", pe ascultare, a acelei voci care spune: „Asculta-ma, nu vezi ca exista si altceva, asculta-ma! Nu-ti dai seama ca fericirea pe care o simti este infinit mai profunda decât orice ti-ar putea da lumea? Nu vezi ca un sens te-a atins, infinit mai semnificativ decât toate sensurile din lume? Nu-ti dai seama ca tu esti aici protejat de o iubire pe care nici o comunitate, nici un om nu ti-o poate da, dar acum întoarce-te sa-i vizitezi pe oameni din partea mea, si totul îti va fi oferit.”

K.G. Durckheim în conferinta intitulatã
RELIGIOZITATE SI ÎNTELEPCIUNE EXISTENTIALA
tradusã integral pe blogul destinat lui KGD AICI

15 februarie 2020

O revizuire a paginii de Argument aici

14 februarie 2020

Recomandare de carte
Viktor Frankl - Strigãtul neauzit pentru sensul vietii
Editura METEOR Publishung



Detalii pe LIBRIS.ro aici:
https://www.libris.ro/AfiseazaProdus.jsp?pr_id=10728521

In "Strigatul neauzit pentru sensul vietii", Viktor Frankl revine la umanismul care a facut din cartea sa "Omul in cautarea sensului vietii" un bestseller in lumea intreaga.
Intr-o epoca precum a noastra, o epoca a lipsei de sens si a depersonalizarii, dr. Frankl isi ridica vocea impotriva absentei dimensiunii umane in psihoterapie.

8 februarie 2020

Apropierea de adevărata noastrã naturã de fiinţă umană nu poate fi abordată prin înţelegere, cuvânt care desemnează facultatea intelectuală de a aborda lucrurile, de a le concepe, de a le înţelege. Înţelegerea este mijlocul cunoaşterii raţionale; este un proces mental.

Adevărata noastră natură este insesizabilă prin gândire. Ceea ce nu înseamnă că natura noastră esenţială, propria noastră esenţă este incognoscibilă. Organul cunoaşterii este corpul-viu în globalitatea şi în unitatea sa. (Corpul-viu, Leib în germană).

Jacques Castermane - Zazen ca exercitiu de metamorfozã
Newsletter pe februarie 2020
tradus integral aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com

7 februarie 2020

In memoriam



Un video încãrcat pe 31 ianuarie 2020 intitulat
Un ghid spiritual al timpului nostru, pãrintele Alphonse Goettmann
poate fi vizionat aici:
https://www.youtube.com/watch?v=didTXfFpAD0

4 februarie 2020

Dezbatere pe tena cãrtii EPOCA ÎNTUNECÃRII. Cum a distrus crestinismul lumea clasicã
LIVE aici:
https://www.facebook.com/LibrariaHumanitasDeLaCismigiu/videos/549493949109631/
Orele 19-20:30 LIBRÃRIA HUMANITAS de la Cismigiu

Inaintea acesteia a fost si o emisiune pe RFI aici:
https://www.rfi.ro/emisiunile-rfi-ro-117945-despre-volumul-epoca-intunecarii

3 februarie 2020



Ceva foarte important pentru cei care cred cã meditatia este suficientã...

(Asa cum credeam si eu vreme de câtiva ani buni pâna ce m-am izbit de probleme "imposibile" - a se întelege întâlnirea cu propria Umbrã, cât si cu cea a altora - care reclamau perceperea nemistificatã a realitatii si impuneau... actiune fermã, o necesarã "stricare" temporarã a linistii. Nota mea, V.J)

Am fãcut cândva un comentariu mai consistent pe tema aceasta la pagina despre cartea DINCOLO, în adâncul nostru, aici


"Practicile meditative au drept scop să consolideze contactul cu fiinţa esenţială.
Dar succesul lor depinde în mare parte de travaliul de clarificare psihologică a inconştientului.
Şi invers, această clarificare este adesea facilitată dacă cel care se exersează a intrat deja în contact cu fiinţa sa esenţială.
Fără un travaliu de psihologie a profunzimilor, meditaţia poate, 
 
tocmai pentru că pare să dea roade întrucât aduce pacea interioară,
să împiedice conştientizarea inconştientului refulat.
Atunci, într-o bună zi, tot ceea ce a fost refulat explodează, antrenând cu sine prăbuşirea frumosului edificiu."


K.G. Durckheim -
Exerciţii iniţiatice asupra corpului, pag. 60-61

2 februarie 2020

Amintesc din nou mai ales când zilele acestea pe ELEFANT este promotia Winter Black Friday - azi ultima zi.

Pentru cei interesati de cartea OMUL ÎN CÃUTAREA SENSULUI VIETII de Viktor E. Frankl
Am observat cã a apãrut o nouã traducere a cãrtii în 2018 la Editura VELLANT, în colectia VERSANT, detalii pe ELEFANT aici:
https://www.elefant.ro/omul-in-cautarea-sensului-vieti



Îmi pare destul de semnificativ faptul că Prefaţa ediţiei din 1962 a acestei cărţi a fost scrisă de un psiholog proeminent, doctorul Gordon Allport, iar Prfaţa ediţiei prezente este scrisă de un cleric. Pentru că am ajuns să înţelegem că aceasta este o carte profund religioasă. Ideea centrală a cărţii este că viaţa are sens şi că omul trebuie să înveţe să vadă asta dincolo de circumstanţe. Frankl susţine că viaţa are sens dincolo de orice. În versiunea originală, înainte de adăugarea post-scriptumului, concluzia finală este poate fraza cea mai religioasă scrisă în secolul douzeci:

Am ajuns să-l cunoaştem pe Om aşa cum este. Până la urmă, omul este acea creatură care a inventat camerele de gazare de la Auschwitz, însă tot omul este creatura care a intrat cu demnitate în ele, murmurând Tatăl Nostru sau Shema Yisrael.

Harold S. Kushner în Prefaţa acestei cărţi

31 ianuarie 2020

Semnalez o nouã carte de Viktor E. Frankl la Editura LITERA
Cel care are un motiv pentru care sã trãiascã...
Logoterapie si analizã existentialã. Articole ºi prelegeri.
Detalii carte pe ELEFANT unde zilele acestea este o promotie 50% reducere:
https://www.elefant.ro/cel-care-are-un-motiv-pentru-care-sa-traiasca
"Cel care are un motiv pentru care sã trãiascã poate îndura aproape orice" - cu acest motto, Viktor Frankl a studiat cum, chiar si in fata celor mai crunte lovituri ale vietii, sensul este posibil si cum le permite oamenilor sa ramana sanatosi mental in vremuri de criza.
Sa spui da vietii, sa supravietuiesti greutatilor, fricii si durerii inseamna sa gasesti un sens in suferinta. Dar forta interioara a omului il poate ridica deasupra destinului sau. Chiar daca nu putem schimba circumstantele, avem mereu libertatea de a ne alege atitudinea in privinta lor. Sensul vietii si rezilienta se afla in atentia logoterapiei lui Frankl, a studiului sau asupra supravietuitorilor Holocaustului si a atitudinii sale critice fata de pustiul interior al societatii consumeriste moderne. Aceasta carte va invita sa redescoperiti un mare umanist.

Textele lui, scrise pe parcursul a sase decenii, simbolizeaza puntea pe care Frankl a construit-o intre psihologie si arta filosofica a vietii.

29 ianuarie 2020


Jessey Norman - Ave Maria (Schubert)

Ich leb' allein in meinem Himmel, in meinem Lieben, in meinem Lied...

27 ianuarie 2020

In memoriam părintele Alphonse Goettmann

Omul suferã de a nu fi cel care este în adâncul lui.

Duhul vrea sã ia trup în noi.




Am găsit azi dimineaţă în căsuţa de mesaje un email de la Centrul Bethanie, France

Comunitatea Bethanie anunţă
Naşterea în cer a Părintelui Alphonse Goettmann.
A murit ieri, 26 ianuarie 2020.
Liturghia defuncţilor va fi oficiată miercuri, 29 ianuarie 2020,
în capela Prieuré Saint Thiébault à Gorze en Moselle.
Fie ca Dumnezeu sã-l odihneascã si ca lumina Feţei Sale sã strãluceascã peste el.

Părintele Alphonse Goettmann, preot ortodox francez, este fondatorul, în 1976, alături de soţia sa Rachel (decedată în 2014), a Centrului de întâlniri spirituale Bethanie, Gorze, Franţa. Şi este autorul unor cărţi, dintre care traduse în româneşte, la Editura HERALD, următoarele:

- Dialog pe Calea iniţiatică – dialog A. Goettmann cu Karlfried Graf Dürckheim.
- Dincolo, în adâncul nostru. Iniţiere în meditaţie
- Bucuria, faţa lui Dumnezeu în om

Toate cele de mai sus sunt epuizate deja.

Şi o carte despre rugăciunea inimii, tradusă de Maica Siluana Vlad,
cea mai frumoasă carte pe acest subiect, cred eu:
- Rugăciunea lui Iisus, rugăciunea inimii, Editura Mitropolia Olteniei

Bucuria, faţa lui Dumnezeu în om este cartea eveniment a vieţii mele, cea care mi-a schimbat viziunea asupra vieţii.
În limbajul meu colocvial s-ar spune cam aşa:
În locul unui Dumnezeu încruntat şi nepăsător,
aşa cum îl vedeam eu prin ceaţă (aici e material pentru o carte întreagă),
care aştepta de la om să fie cât mai „cuminte şi evlavios” -
am descoperit că
Dumnezeu zâmbea şi privea binevoitor spre oameni, cu deosebire încurajator.
Mai mult, Dumnezeu aştepta ca omul să crească şi nu să fie timorat de greutăţile vieţii.
Iar aceasta presupunea mai mult efort şi curaj din partea omului decât acela de a fi „cuminte şi evlavios” (şi aici e material pentru o carte întreagă).

Aceasta presupune, adaug eu acum, şi riscul aproape sigur de a nu fi înţeles de cei „evlavioşi”… Mai ales dacă nu invoci toată ziua şi la tot pasul, sau chiar deloc, cuvântul „Dumnezeu”…
Şi dacă ţi-a mai pus şi destinul nişte condiţii mai aspre pe drumul vieţii.

Primele mele exercitii de meditatie
- care mi-au fost de un ajutor VITAL -
le-am învãtat buchisind cu dictionarul francez-român dupã cartea
DINCOLO, ÎN ADÂNCUL NOSTRU
.

Apoi am gãsit marile cãrti ale lui K.G. Durckheim, absolut necesare mie.

Drumul meu a continuat mai departe un pic fundamental altfel, incluzând travaliul asupra inconstientului - ceva absolut necesar pentru a deveni reali.
M-am explicat AICI


Dacã pãrintele Alphonse nu ar fi existat, nu ar fi existat nici acest site... as putea spune.

Pagina de pe acest site destinatã comunitãtii Bethanie se aflã aici

Pagine de internet a Centrului BETHANIE, Gorze, France se aflã aici:
http://www.centrebethanie.org/

17 ianuarie 2020

Cred cã nu am insistat destul pe tema acestei cãrti formidabile pentru cei interesati de actualizarea sinelui:



În plus fatã de valoarea supravietuirii postulatã de Darwin, acum putem postula si "valorile dezvoltãrii". Nu numai cã e bine ca omul sã supravietuiascã, ci e de asemenea bine (preferabil, de ales, bine pentru organism) ca el sã evolueze în directia umanitãtii depline, cãtre împlinirea potentialurilor sale, cãtre fericire, seninãtate, experiente de vârf, cãtre transcendentã, cãtre o cunoastere mai bogatã si mai corectã a realitãtii si asa mai departe.


A.H. Maslow - Motivatie si personalitate, Editura TREI

Am postat mai demult si un fragment din carte,
Diferente între trebuintele superioare si cele inferioare
aici pe site:
pagini/Abraham_Maslow_Motivatie_si_personalitate.htm

Apropo de Piramida trebuintelor conceputã de A. Maslow... si actualizatã tot de el.

12 ianuarie 2020

Recomandare de lectură
EPOCA ÎNTUNECĂRII. Cum a distrus creştinismul lumea clasică
de Catherine Nixey, Editura HUMANITAS

Aceasta este o carte despre distrugerea lumii clasice de către creştini. Asaltul creştin nu a fost singurul – focul, calamităţile naturale, invaziile şi timpul însuşi au avut rolul lor -, dar acest volum se concentrează în particular pe asediul purtat de creştinism. Asta nu înseamnă că Biserica nu a păstrat unele lucruri. A făcut-o. Însă, istoria faptelor bune ale creştinismului din această perioadă s-a tot spus. Asemenea cărţi proliferează în biblioteci şi librării. Însă istoria şi suferinţele celor pe care creştinătatea i-a înfrânt nu a fost spusă. Această carte urmăreşte tocmai acest lucru. (p.24)

O mică observaţie în final (în finalul introducerii adică). Mulţi, foarte mulţi oameni buni sunt împinşi de credinţa lor creştină să facă multe, foarte multe lucruri bune. O ştiu pentru că eu însămi beneficiez aproape zilnic de pe urma unei asemenea bunătăţi. Această carte nu se vrea a fi un atac împotriva acestor oameni şi sper ca ei să nu o perceapă astfel. Dar nu putem tăgădui că au fost şi încă mai sunt persoane care se folosesc de monoteism şi de armele sale pentru scopuri îngrozitoare. Creştinismul e o religie mai puternică şi mai mare când recunoaşte şi înfruntă acest lucru. (p.29)


Două paragrafe din Introducerea acestei cărţi, foarte interesantă şi curajoasă.
De menţionat că autoarea provine dintr-o familie de foşti monahi.

Pe LIBRIS am văzut că s-a epuizat.
Detalii carte pe ELEFANT aici:
https://www.elefant.ro/epoca-intunecarii

Crestinismul le-a spus generatiilor viitoare cã victoria sa asupra vechii lumi a fost sãrbãtoritã de toti, iar generatiile care au urmat au luat de bunã aceastã minciunã.
(p.259)

Tocmai am terminat de citit cartea azi dimineatã. (13.01.2020)
Cartea e cutremurãtoare. Trebuie sã avem o imagine realã a trecutului. Mai ales când au fost sterse cu atâta insistentã urmele.

O recenzie penetrantã a cãrtii scrisã de Dana Jalobeanu poate fi cititã aici:
https://letstalkaboutbooks.blog/2019/11/29/epoca-ciclopilor/

Alte cărţi interesante, toate trei de la Editura LITERA, pe care le-am prins la ofertă zilele acestea:
Simon Sebag Montefiore – Titani ai istoriei. Giganţii care ne-au modelat lumea
Simon Sebag Montefiore – Monştri. Cele mai malefice personalităţi istorice de la Nero la Osama Bin Laden
Toby Green – INCHIZIŢIA.  O istorie a terorii în secolele al XV-lea – al XVIII -lea

11 ianuarie 2020

Elogiu mersului pe jos

Zilele trecute, fiind în tramvai, am văzut printre pietonii de pe trotuar un mers care mi-a atras atenţia. Era un bărbat tânăr al cărui mers se remarca printre toţi ceilalţi, care mergeau unii agale, altii grăbiţi, unii absenţi, altii crispati, unii îngânduraţi. Era o plăcere să-l priveşti mergând. Mergea ca un om liber, drept (cu demnitate, dar nu cu arogantã), destins şi totuşi hotărât. Constient de valoarea sa de om... Se vedea că simte plăcerea de a merge. Dürckheim vorbea despre faptul că noi, oamenii, am pierdut plăcerea de a merge.

Aseară, venind de la plimbarea mea zilnică, cam o oră de mers în ritmul meu (vioi, rapid dar destins) m-am întâlnit cu o familie de prieteni, care mi-au spus că m-au văzut de departe, deşi era întuneric deja: după mers. Nu sunt primii care mi-au spus asta
:).  Nu ştiu cum defineste fiecare mersul meu pe care constat cã îl remarcă fiecare. Cineva mi-a spus cã merg foarte hotãrât... Adevărul este că eu am descoperit empiric că acest mers pe jos îmi face extrem de bine şi fizic, şi psihic. Eu chiar merg pentru simpla plãcere de a merge. Desi merg destul de repede, o fac fãrã efort, se pare cã a devenit deja un exercitiu. Mă întorc acasă odihnită şi în formă după ora mea de plimbare în ritmul meu propriu.

Azi-dimineaţă am descoperit, citind newsletterul de la Polirom, că este în curs de apariţie cartea ELOGIUL MERSULUI scrisă de un cercetător în neuroştiinţe, tocmai pe acest subiect. Efectele benefice ale mersului pe jos sunt mult mai multe, m-am uitat în descrierea cărţii pe AMAZON. Abia aştept să apară cartea.


Asa aratã poza cãrtii.
Cel fix din mijloc din primul rând mi se pare a fi în postura justã, seamãnã cu mersul pe care l-am remarcat eu din tramvai.

Mersul biped l-a ajutat pe om în cursul evolutiei sale. Si îl ajutã în continuare ca exercitiu în dobândirea acelei verticalitãti autentice specific umane, de persoanã: bine ancoratã între Cer si Pãmânt.

Ce spune Durckheim pe tema posturilor noastre, care ne exprimã si ne structureazã totodatã - o multime de lucruri interesante pe acest subiect - gãsiti aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/search/label/exercitii%20initiatice
E vorba despre a fi în HARA când mergem - corespondenta dintre fiinta noastrã esentialã si pozitia corpului nostru.

5 ianuarie 2019


Un film documentar despre meditatia crestinã si în spirit Zen (în francezã) poate fi vizionat aici:
http://presence-lefilm-meditation.fr/
11 scurte interviuri cu persoane de diverse confesiuni
care practicã aceastã meditatie.

Printre acestia Laurence Freeman, Francis Dekeyser.

În coltul din dreapta sus pot fi selectate cele 11 interviuri.
Eu încã nu le-am vizionat.

Pe de altă parte, în alte pãrti se vorbeşte mult astăzi despre meditaţie – în sens exclusiv laic însã.
Reprezentarea mentalã (perspectiva, Weltanschauung) a celui care mediteazã conteazã fundamental, deoarece nu suntem roboti, ci fiinte umane care înaintãm într-o directie, care tine de o perspectivã, nu-i asa?

Unii simt cã meditatia este religioasã, altii o vor exclusiv laicã...

Atitudinea justã în privinta meditatiei este o chestiune de finete, dar esentialã, pe care si-o poate pune numai cel care o practicã deja ca stil de viatã.

Ceva interesant în acest sens spune Dominique Durand:

Cum ar putea spiritualul sã se manifeste, dacã nu în transparenta umanului, si cum sã nu vezi prin anumite exigente, care iau nastere în corp, „intentiile cerului”?

Meditaţia numită „laică” riscă să-l închidă pe om într-un fel de auto-suficienţă,
lăsându-l  la distanţă de misterul a ceea ce acţionează în el în linişte: viaţa.


Să ne ferim să calificăm meditaţia şi să o reducem la un cadru definit oricare ar fi acesta, am risca astfel să-l condamnăm pe om la o eternă căutare a părţii sale lipsă, exact acea parte care nu lipseşte niciodată.

Dominique Durand  în Scrisoarea pe ianuarie 2020 de la CENTRE DÜRCKHEIM, Mirmande, France - tradusã integral în româneste AICI
 

Mărturisesc că eu sunt năucit de cuvintele goale rostite în cadrul comercializării acestui cuvânt astăzi tendinţă: meditaţie. Reprezentările mentale prin care fiecare crede că poate răspunde la întrebarea: „Pentru ce şi cum să medităm?” aruncă un voal peste valoarea şi sensul exerciţiilor care îşi au rădăcinile în Orient şi în Extremul Orient. Bogăţia acestor exerciţii i se dezvăluie celui care, zilnic, reia acelaşi exerciţiu. Singurul scop al practicii este practica!
Care practică? Prezenţa la „EuSunt”; prezenţa la actul de a fi la momentul prezent fără a se pierde în reprezentări pe care mentalul şi le face despre „Eu sunt Eu”. Ceea ce necesită trecerea de la lumea gândită la lumea sensibilă.

Jacques Castermane în aceeaşi scrisoare, tradusã integral pe blogul destinat lui KGD
AICI

2 ianuarie 2020

Viaţa-i datorie grea

Război e de viteji purtat!
Viaţa-i datorie grea
Şi laşii se-ngrozesc de ea -
Să aibă tot cei laşi ar vrea
Pe neluptat.

George Coşbuc - Moartea lui Fulger


Salt la începutul paginii aici