[ Start ]
[ Aforismul zilei - la zi ]
[ Aforismul zilei - 2018 ]
[ Aforismul zilei - 2017 ]
[ Aforismul zilei - 2016 ]
[ Aforismul zilei - 2015 ]
[ Aforismul zilei - 2014-2]
[ Aforismul zilei - 2014-1]
[ Aforismul zilei - 2013]
[ Aforismul zilei - 2012]
[ Aforismul zilei - 2011 ]
[ Aforismul zilei - 2010-2 ]
[ Aforismul zilei - 2010-1 ]
[ Aforismul zilei - 2009-1 ]
[ Aforismul zilei - 2008-3 ]
[ Aforismul zilei - 2008-2 ]
[ Aforismul zilei - 2008-1 ]
[ Aforismul zilei - 2007 ]
[ Argument ]
[ Autori ]
[ Noutati ]
[ Galerie FOTO ]
[ Prezentari PowerPoint primite de la prieteni]

[ SUNETUL LINISTII (K.G.Durckheim & Caspar D. Friedrich)]]
[ Aphorismes ]
[ Le SON du SILLENCE (K.G.Durckheim & Caspar D.Friedrich)]
[ Harta site]
[ Linkuri ]
[ Recomanda unui prieten ]
[ Autor site ]
[ O idee pentru 2% ]
 
 

Aforismul sau meditatia zilei - pagina 17

Navigare pagini aforisme: 17 16 15 14 13 12 11 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Art. 30 din CONSTITUTIA ROMÂNIEI
Libertatea de exprimare


(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisa.


Salt la Sfarsitul paginii

16 iulie 2019

Iatã la ce ne foloseste HARA...

„A fi înrădăcinat şi fondat pe Prezenţa Sa” necesită un caracter virtuos, adică o forţă interioară care ne ancorează în „humusul” nostru: regăsim aici exerciţiul numit Hara…

Astfel, omul de humus devine disponibil pentru a primi roua cerească, care va face din el ceea ce trebuie el să fie şi nimic altceva. Iar ceea ce trebuie să fie va rămâne pentru el un mister de descoperit în fiecare zi, în acţiunea de graţie care ţâşneşte din inima celui care a încredinţat totul în mâinile Tatălui.

Francis Dekeyser în scrisoarea tradusã zilele trecute AICI

13 iulie 2019

Pãrintele FRANCIS DEKEYSER - Despre pericole pe cale
în Scrisoarea pe iulie 2019 de la Bethanie

Un text de un discernãmânt foarte profund!



Viaţa nu poate fi decât spirituală! Tot ceea ce trăieşte şi respiră este animat de suflul vital care îşi are sursa, izvorul în Dumnezeu. Eu trăiesc pentru că sunt o fiinţă spirituală, adică o fiinţă vie a Suflului. Fără Suflu nu există viaţă: „Le retragi Tu suflul, ele mor şi se întorc în ţărână.” (Ps. 104). Acest suflu ne locuieşte, ne poartă şi ne hrăneşte. Este o forţă ordonatoare şi formatoare, dar şi eliberatoare şi unificatoare în acelaşi timp.

Omul care primeşte conştient această forţă este pe cale de transformare. El participă la opera regeneratoare a lui Christos graţie spiritului său, căci Spiritul este cel care vivifică spiritul din noi şi astfel, graţie acestui elan vital care pulsează în spiritul nostru, chiar şi omul prizonier al eului său existenţial aspiră, fără să o ştie adesea, să regăsească graţia lui Christos înviat.

Omul este astfel făcut încât este împins în mod constant să se depăşească şi tocmai în această „tindere spre” se realizează omul. Acest impuls interior este puternic şi angajamentul poate să se lovească de multiple pericole. Voi semnala două dintre acestea: pe de o parte, tendinţa spre „subterfugiu spiritual” şi, de altă parte, identificarea cu „supraeul spiritual”.

Tradusã integral în româneste pe site AICI

Si pe blogul destinat lui KGD pentru cã este exact în acelasi spirit:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/

11 iulie 2019

Dominique Durand - De la gândire la prezentã

(Scrisoarea pe aprilie 2019 a Centrului Durckheim)


O expunere clarã pe o temã foarte spinoasã:
cea a vacuitãtii cãutate prin meditatia ZEN.


Aici, pe blogul destinat lui KGD:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com

Non-gândirea nu trebuie sa fie o cautare în cursul meditatiei,
ea se prezinta în mod natural atunci
când apare consimtamântul nostru deplin
la momentul prezent.

10 iulie 2019

Still Face Experiment: Dr. Edward Tronick



De remarcat:
Abilitatea cognitivã a bebelusului de a citi si reactiona la expresia de pe fata mamei.
Schimbãrile care survin în expresia si reactia copilasului atunci când mama îi refuzã, pentru scurt timp, atentia sa.

Efectul pe termen lung al neglijãrii emotionale în copilãria timpurie...
Pentru cã aceastã "fatzã" cu care a fost întâmpinat copilul în aceastã perioadã de formare va rãmâne pe viatã undeva într-un fundal nebãnuit.

Asa si acum se formeazã POVESTEA NESTIUTÃ DIN CAPUL NOSTRU de adult.

"Destinul unui adult este conceput de un copilas pânã la vârsta de 5 ani"
( Eric Berne în cartea sa CE SPUI DUPÃ "BUNÃ ZIUA")

8 iulie 2019

Dãnut Jemna - Crestinism si societate
Am revenit în România dupa o luna de munca în Franta. A fost o ocazie buna de a interactiona nu numai cu mediul academic, ci si cu cel religios. Fac acest lucru de mai multi ani, însa aceasta ultima calatorie mi-a întarit si mai mult convingerea cu privire la modul în care credinta si dinamica socio-culturala dintr-un anumit spatiu interactioneaza reciproc, adeseori fara a identifica obiective sau interese comune vizibile sau afirmate explicit. Ma uimeste dinamica comunitatii crestine din spatiul francez si încerc sa analizez cum anume ea rela?ioneaza cu o societate care este etichetata drept una foarte secularizata, cu înclinatii politice de stânga si cu un stat foarte puternic. În egala masura, observ tot mai clar cum în România comunitatea crestina si societatea traverseaza o perioada cu multe provocari, cu inertii si incertitudini, cu disponibilitate redusa de schimbare, cu lideri care întârzie sa apara etc. Pe scurt, voi evoca câteva aspecte ale acestui raport între crestinism si societate cu câteva exemple din spatiul român si cel francez.

Continurea pe blogul autorului, aici: https://danutj.wordpress.com/2019/07/03/crestinism-si-societate/

Cine este Dãnut Jemna:
http://www.feaa.uaic.ro/doc/cv-as/Jemna_Danut_CV_ro.pdf

5 iulie 2019

Dominique Durand
A învăţa să ne recunoaştem în natura noastră esenţială


Cunoaştem cu toţii această maximă greşit atribuită multor filosofi: „Devino cel care eşti” şi pe care trebuie să o restituim autorului ei: Pindar (sec.V înainte de I.Cr.), fără a omite să menţionăm ceea ce el însuşi a adăugat: „… când o vei fi aflat.”
Deviens qui tu es, quand tu l’auras appris.”
Căci despre o aflare-învăţare este vorba, în care trebuie să ne angajăm: să ne recunoaştem în ceea ce suntem în adâncul nostru, să recunoaştem ceea ce ignorăm din natura noastră de fiinţă umană, deplină, una, în ordine.

Pe calea zenului, suntem invitaţi să reintegrăm partea noastră ignorată, uitată, neglijată şi totuşi nelipsită. Noi ne-am privat de ea din cauza acestei conştiinţe obiectivante care separă, fixează şi divizează.
(...)
A învăţa să lăsăm: iată în ce rezidă sarcina noastră în care avem să ne angajăm cu cea mai mare tenacitate. A lăsa corpul viu să lucreze… Nu putem să ne mărginim la a gândi că „suntem”, ci trebuie să învăţăm să lăsăm corpul viu să ne reveleze că suntem.

Din scrisoarea pe iulie 2019 a Centrului Durckheim din Franta
tradusã integral în româneste aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com

4 iulie 2019

Jacques Castermane - Exercitiul numit ZAZEN
... spre deosebire de MINDFULNESS care este în slujba ego-ului...

În scrisoarea periodicã pe iulie 2019 tradusã deja în româneste pe blogul destinat lui KGD aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com

Va urna si scrisoarea Doamnei Dominique Durand -
pe aceeasi temã,
o abordare interesantã.

23 iunie 2019

Un interviu cu Lazslo Nemes, regizorul filmului SUNSET lansat zilele acestea în România.
Pe HOTNEWS aici:
https://www.hotnews.ro/

21 iunie 2019

"Vizitand Bavaria, am cazut prada, la randul meu, dorintei de a-l cunoaste mai bine pe acest rege neinteles de contemporani, insa reabilitat de multimile care, an dupa an, ii descopera palatele ori viziteaza Bayreuthul, templu al artei wagneriene al carui animator si mecena a fost."

spune Jean de Cars în Prefata cãrtii sale despre Ludwig al II-lea al Bavariei,
o carte pe care tocmai am citit-o si eu dupã ce am vãzut câteva din castelele Bavariei.

Câteva informatii din carte le-am inclus în pagina destinatã excursiei la castelele bavareze.

Detalii carte pe ELEFANT aici:
https://www.elefant.ro/

10 iunie 2019


Abatia de la MELK - monument UNESCO

Poze din excursia la Castelele din Bavaria AICI
Am adãugat mai multe poze azi.

6 iunie 2019

Jacques Castermane - Meditatia? La ce bun?

În anii 1970, cu ocazia unei conferinte, Dürckheim declara:

„Omul occidental suferã de mult timp de o formã de viatã al cãrei caracter excesiv duce la ceea ce numim stresul.
Adevãrata cauzã a acestei maladii nu este suma conditiilor exterioare, ci absenta de contact cu propria fiintã interioarã.
Acolo se aflã si cauza numeroaselor boli care nu au motive vizibile.
De unde importanta acestui exercitiu spiritual care este: cultura linistii.
.."

Din newsletter -ul pe iunie 2019 de la CENTRE Durckheim din Franta,
tradus integral în româneste pe blogul destinat lui KGD aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com

3 iunie 2019



Castelul Neuschwanstein din Bavaria



Detaliu din acelasi castel

Cu dublu click pe fiecare vedeti o pozã mai mare. Deocamdatã.

Pe viitor si alte poze din Salzburg, Munchen, castelele Herrenchiemsee, Nimphenburg, Neuschwanstein, Hohenschwangau, biserica Wieskirche (patrimoniu UNESCO) de lângã Steingaden, Abatia din Melk (patrimoniu UNESCO).

Dintr-o altã excursie organizatã de mirificii de la MIRIFIC TRAVEL Arad la Castelele bavareze.

Am trecut si prin Steingaden... Nu este foarte departe de Schwangau, locul de unde se urcã la cele douã castele regale.

Steingaden - locul unde a copilãrit si unde, în cripta familiei de la Johanneskapelle, odihneste KG Durckheim.

27 mai 2019

Dragi români, sunteti fantastici! Vã felicit!

Klaus Iohannis, presedintele României aici

26 mai 2019

Eu merg la vot. Si la referendum...

Nu trebuie sã asteptãm sã aparã optiuni perfecte, ci optiuni decente, de bun simt si care denotã neapãrat competentã.

Avem nevoie de oameni capabili sã vadã si capabili sã sustinã interesele majore reale ale României în Parlamenul European.

Doar o prezentã mare la vot poate compensa cumva masina de vot automatã
care voteazã oricum, disciplinat si "de-a oarba", în ultimii 30 de ani.

Si un argument foarte convingãtor :) pentru a merge la vot:
ASA A ZIS BUNICA!
E viral deja de mai demult. Mie mi-a plãcut.


25 mai 2019

Multi, extrem de multi dintre romani s-au obisnuit cu ideea ca, de-a lungul istoriei, am fost cel mai adesea victimele intereselor si jocurilor oculte ale unor forte din afara tarii, care nu si-au urmarit decat propriile interese si noua nu ne-au facut de rau. Perceptia este in total dezacord cu realitatea si ascunde, de fapt, adevarul dureros ca noi am fost, cel mai frecvent, proprii nostri dusmani. Nu ne-am identificat corect interesele majore ale neamului, nu am fost in stare sa ne luptam si sa ne sacrificam pentru ele.

Radu F. Alexandru - Dacã îti mai pasã pe ZIARE.com aici

http://www.ziare.com/alegeri/alegeri-europarlamentare-2019/daca-iti-mai-pasa-1562928

Radu F. Alexandru - Dacã îti mai pasã pe ZIARE.com aici

http://www.ziare.com/alegeri/alegeri-europarlamentare-2019/daca-iti-mai-pasa-1562928


Mihai Maci - Noi suntem Europa pe CONTRIBUTORS aici
http://www.contributors.ro/editorial/noi-suntem-europa/?cfcc


Liviu Papadima - Nici eu nu vreau sã mor prost pe CONTRIBUTORS aici:
http://www.contributors.ro/editorial/nici-eu-nu-vreau-sa-mor-prost/?cfcc

20 mai 2019

Din întelepciunea lui Friedrich Nietzsche

Să-ţi faci prieteni numai dintre oamenii muncitori. - Leneşul este periculos pentru prietenii săi: căci, întrucât nu prea are ce face, vorbeşte despre ce fac şi nu fac prietenii săi, sfârşeşte prin a se amesteca în treburile acestora şi devine obositor: din care cauză e cuminte să te împrieteneşti doar cu oameni muncitori.

În cazul revederii. – Când vechi prieteni se revăd după o lungă despărţire, se întâmplă adeseori să manifeste un interes deosebit pomenind de lucruri care au devenit pentru ei complet indiferente: iar câteodată o remarcă amândoi, dar nu îndrăznesc să ridice vălul – dintr-o deplorabilă îndoială. Astfel se nasc nişte conversaţii ca în lumea morţilor.

Viaţa filosofică este răstălmăcită. – În clipa în care cineva începe să se ocupe serios cu filosofia, toată lumea crede contrariul acestui lucru.

Friedrich Nietzsche – Diverse opinii şi aforisme, din vol. Opere complete, vol. 3, Omensc, prea omenesc, Editura HESTIA

16 mai 2019

O dezbatere între bătrânii înţelepţi pe tema „odihnei”  create de Dumnezeu în ziua a şaptea, odihnã care trebuie mereu şi mereu re-creată de către om.

După cum ştim în Tora este scris că  „În ziua a şaptea Dumnezeu şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse”. Nu spune că Dumnezeu s-a odihnit în ziua a şaptea! Spune că şi-a sfârşit lucrarea. Nu în a şasea zi, ci în a şaptea!. Înseamnă că actul creaţiei s-a încheiat în ziua a şaptea. Oare ce a creat Dumnezeu în ziua a şaptea atunci? Apele şi pământul, soarele şi luna, plantele şi copacii, animalele şi păsările existau. Până şi Omul. Ce-i mai putea lipsi Universului? se întrebau bătrânii înţelepţi.
Într-un târziu, un bătrân savant cărunt, care stătea mereu singur în colţul camerei, a deschis gura. „Menuha”, a spus el. „De Sabat Dumnezeu a creat menuha şi atunci lumea a fost completă.”
Dar ce înseamnă „menuha”? este acum întrebarea. Înseamnă „odihnă”. Dar nu numai! Căci menuha nu înseamnă pur si simplu o pauză în activitate. O întrerupere a efortului. Nu este doar opusul trudei şi al muncii. Dacă a fost nevoie de un act special de creaţie pentru a o face să existe, negreşit trebuie să fie ceva extraordinar. Nu e negativul a ceva care exista deja, ci un lucru pozitiv unic, fără de care Universul ar fi incomplet. Nu, nu numai odihnă. Linişte! Seninătate! Repaus! Pace. O stare în care nu există sfadă şi nu există lupte. Nici frică şi neîncredere. Menuha. Starea în care omul stă nemişcat.
A fost un act de creaţie care se  distinge între celelalte, singurul care nu a pus bazele a ceva etern. În ziua a şaptea Dumnezeu a creat menuha. Dar a făcut-o fragilă. Incapabilă să dureze. De ce ? De ce, când a făcut tot restul atât de impermeabil la curgerea timpului?

-         Aşadar, cade în sarcina Omului s-o recreeze iar şi iar, a spus Klausner în cele din urmă. Să recreeze menuha, ca să ştie că nu este spectator al Universului, ci un participant. Că fără acţiunile lui, Universul pe care Dumnezeu ni l-a menit va rămâne incomplet.

 (extrasã din cartea scrisã de Nicole Krauss Pãdurea întunecatã, la paginile 27-29 )

15 mai 2019

Recomandare de carte:




Uneori, când le citeam seara copiilor mei, îmi venea în minte gândul pervers că reformulând pentru ei aceleaşi basme, povestiri biblice şi mituri pe care oamenii le spun de sute sau mii de ani, nu le făceam un dar, ci îi privam de ceva – îi jefuiam de posibilităţile infinite de a înţelege lumea, inscripţionând atât de devreme şi atât de adânc în mintea lor canalele străvechi ale evenimentului şi ale consecinţei. Seară după seară, îi instruiam în convenţie. Oricât de frumos şi de înduioşător ar fi, e mereu la fel. iată care sunt diferitele forme pe care le poate lua viaţa, le spuneam. Şi totuşi îmi aminteam de o vreme când mintea fiului meu mai mare nu producea forme cunoscute şi nu urma tipare familiare, când întrebările lui insistente, ciudate despre lume ne-o revelau din nou. Vedeam în perspectiva lui o formă de geniu şi totuşi continuam să-l educăm în formele convenţionale, deşi ne îngrădeau. Din dragoste. Ca să-şi afle calea în lumea în care nu are de ales şi trebuie să trăiască. Şi încetul cu încetul gândurile lui ne-au surprins tot mai puţin, iar întrebările lui au ajuns să se refere în cea mai mare parte la sensul cuvintelor din cărţile pe care acum le citea singur. În serile când le reciteam copiilor mei cu voce tare povestea lui Noe, a lui Iona sau a lui Odiseu, mi se părea că acele poveşti frumoase care-i linişteau şi le făceau ochii să strălucească erau şi ele o formă de legare.

Nicole Krauss – Pădurea întunecată, Humanitas fiction, 2018, pag. 143

O carte foarte frumoasă pe care tocmai am citit-o.
Scrisă dintr-un background admirabil.
Ţesută în jurul temei omului ajuns la miezul vieţii,
care se pomeneste ajuns într-o pădure întunecată
în care nu se mai vede calea cea dreaptă.

Trebuie fãcut ALTCEVA... odatã ajuns la miezul vietii...
E concluzia celor doi protagonisti...
Trebuie inventatã propria cãrare...

ascultând indicatiile din propriul interior....

Detalii carte pe site-ul HUMANITAS aici:
http://www.humanitas.ro/humanitas-fiction/p%C4%83durea-%C3%AEntunecat%C4%83

6 mai 2019

Jacques Castermane:
Scopul meditatiei?
Trezirea fiintei umane la adevãrata sa naturã!




Dragi Prieteni, terapia pe care o propuneţi dumneavoastră este numai jumătate din terapie. …
Este terapia pragmatică, care îşi are utilitatea ei pentru a-l ajuta pe om să funcţioneze în existenţa sa.
Dar există o altă terapie care nu are drept scop acela de a funcţiona bine în existenţă, ci care priveşte viaţa noastră interioară. Această terapie are drept scop de a descoperi acea dimensiune din noi înşine, prea adesea ignorată, propria noastră esenţă….
(KGD)

Fragment din înregistarea video ce însoteste scrisoarea periodicã de la Centrul Durckheim, France.

Atât scrisoarea cât si continutul înregistrãrii video au fost traduse azi pe blogul destinat lui KGD aici:

http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com

5 mai 2019

Paul Tillich despre Nietzsche si filosofia lui

Nietzsche este cel mai impresionant si mai autentic reprezentant a ceea ce putem denumim "filosofie a vietii". Viata în termenul acesta este procesul în care puterea fiintei se actualizeazã pe sine însãsi. Dar actualizându-se, aceasta depãseste acel lucru din viatã care, desi apartine vietii, neagã viata. (...)
Viata are nenumãrate aspecte, si este ambiguã. (...) Curajul este puterea vietii de a se afirma pe sine în pofida acestei ambiguitãti, în timp ce negarea vietii din cauza elementului negativitãtii ei este o expresie a lasitãtii. Pe aceastã bazã, Nietzsche dezvoltã o filosofie si o profetie a curajului în opozitie cu mediocritatea si decadenta vietii din perioada a cãrei venire o prevedea.
...
"Ce este bine?" întrebati voi.
A fi brav este bine.

(Zaratustra)

Autoafirmarea vietii este afirmarea vietii si a mortii care apartine vietii.

Paul Tillich - CURAJUL DE A FI, Editura HERALD, pp. 37-38

1 mai 2019


Friedrich Nietzsche
ECCE HOMO


U
ltimul capitol din carte - intitulat DE CE SUNT UN DESTIN - postat azi pe site AICI
capitol din care am extras cele de mai jos.

Condiţia existenţei celor buni este minciuna -: altfel exprimat, faptul că ei refuză cu orice preţ să vadă cum este alcătuită realitatea, şi anume că nu e făcută în aşa fel încât să provoace în permanenţă instincte binevoitoare, cu atât mai puţin în aşa fel încât să accepte oricând o intervenţie a mâinilor mioape şi binevoitoare. Să consideri stările de criză de tot felul ca pe o obiecţie în general, ca pe ceva care trebuie desfiinţat, aceasta este niaiserie par excellence, un veritabil dezastru prin urmările sale, o stupiditate fatală, aproape la fel de mare ca dorinţa de a aboli vremea rea -  de pildă, din compasiune pentru oamenii săraci...
(...)
Din fericire, lumea nu este construită pe acele instincte conform cărora doar animalele blânde de turmă şi-ar găsi îngusta lor fericire în ea; să ceri ca toată suflarea să devină „om bun”, animal de turmă, cu ochi albaştri, binevoitoare, „suflete frumoase” – sau, cum doreşte domnul Herbert Spencer, altruiste, ar însemna să castrezi omenirea si s-o reduci la o prăpădită de chinezărie.Iar lucrul acesta a fost încercat!... Tocmai asta se numea morală…

Friedrich Nietzsche – Ecce homo, Ideea Europeană, 2016, pag. 198



Nu poate sã lipseascã vocea lui Nietzsche de pe "cerul din noi",
un site adresat cititorilor inteligenti...

Mai ales cã pe fond are atâta dreptate...

În esentã este si concluzia mea (V.J., îmi dau seama cât de scandalizati vor fi unii)...

Trebuie sã devenim întregi, nu "buni", moi, fãrã formã, dresati, devitalizati, mediocri - în dauna totalitãtii noastre, în detrimentul sarcinii noastre sacre de om a ceea ce avem de exprimat; contrar Vietii care tinde si ne preseazã sã se manifeste într-un mod specific prin noi în lume.
Si asta nu înseamnã a nu fi buni, ci a fi buni dar de o bunãtate mai cuprinzãtoare, care vede si pe termen lung, care vede si efectele dezastruoase pe termen lung ale unei bunãtãti niaise. Rãul din lume a prosperat bine, si prosperã încã, pe seama unei bunãtãti naive în lipsa unui discernãmânt matur.

A se citi întreg capitolul postat AICI pentru a întelege CONTEXTUL.

Pe mine personal, textul lui Nietzsche mã duce cu gândul la Noua eticã, de Erich Neumann - fragment pe site aici

26 aprilie 2019

Am adãugat poze din Praga, Kutna Hora, Bratislava la cele existente deja AICI

25 aprilie 2019

Recomandare de carte
O carte eveniment tradusã în sfârsit si în româneste la Editura TREI

Viktor E. Frankl - Vointa de sens. Fundamente si aplicatii ale logoterapiei



Ceea ce eu numesc vid existenţial constituie o provocare pentru psihiatria de astăzi. Tot mai mulţi pacienţi se plâng de un sentiment de gol şi de lipsă de sens, care mi se pare că derivă din două lucruri. Spre deosebire de animal, instinctele omului nu-i spun ce trebuie să facă. Iar, spre deosebire de timpurile vechi, tradiţiile nu-i mai spun ce ar fi bine să facă. Adesea, el nu mai ştie nici măcar ce îşi doreşte de fapt să facă. în schimb, fie doreşte să facă ceea ce fac ceilalţi oameni (conformism), fie face ce doresc ceilalţi să facă el (totalitarism).
...
În vremuri cum sunt ale noastre, în care tradiţiile sunt în declin, psihoterapia trebuie să vadă ca sarcină a sa principală echiparea omului cu abilitatea de a găsi un sens pentru viaţa lui. Într-o eră în care cele zece porunci par să-şi fi pierdut validitatea necondiţionată pentru mulţi oameni, omul trebuie să înveţe să asculte cele zece mii de porunci implicate de cele zece mii de situaţii care compun viaţa lui. În această privinţă, sper ca cititorul să afle că logoterapia îi răspunde nevoilor din prezent.

Prefata cãrtii postatã pe acest site AICI

Viktor E. Frankl, un descendent al legendarului rabin Loew Ben Bezalel din Praga, rabin devenit faimos datoritã romanului Golem si a filmelor bazate pe acesta.

20 aprilie 2019

Câteva poze din statiunea Karlovy Vary pot fi vãzute AICI

Vor urma si altele.


Vedere din Karlovy Vary

15 aprilie 2019

Recomandare de carte:
Marian Stan - Ascetul jovial




…Apoi, să nu uităm că un ascet jovial este prin definiţie inclasificabil. El este o fiinţă paradoxală care a ajuns cumva la coincidentia oppositorum sau, măcar, tinde către asta. Influenţele străine nu-i pot compromite structura sufletească – le asimilează, îmbogăţindu-se.

Fără să fie un sihastru, el nu caută notorietatea, nu respinge, nu acaparează, dar nici nu se lasă confiscat.

Fiindcă-şi are rădăcinile în ceruri, nu se simte niciodată părăsit deşi, adesea, e singur. Nu caută singurătatea, dar ştie să şi-o apere când compania cuiva riscă să fie o simplă pierdere de timp…
Căci ascetul jovial îşi preţuieşte zestrea de timp, pe care nu o măsoară în ani, ci în clipe, fiecare având gustul, aroma şi savoarea ei unică.

Din volumul recent apărut la Editura Mica Valahie, Marian Stan - Ascetul jovial.

Detalii carte si cuprinsul cãrtii aici:
http://www.cartespirituala.ro/product_info.php?products_id=6636

Un eseu din carte, si anume
Annick de Souzenelle sau ortodoxia ca aventurã
poate fi citit, prin bunãvointa autorului, pe acest site
AICI

13 aprilie 2019

Recomandare de film bun, azi pe HBO la orele 18:25:
Inside Out - Întors pe dos
,
un film de animatie impresionant cu o mare inteligenta emotionalã.
Detalii film pe CINEMAGIA.ro aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/inside-out-577669/

3 aprilie 2019
O înregistrare de la lansarea cãrtii
Simbolismul corpului uman de Annick de Souzenelle aici:
https://www.youtube.com/watch?v=ruygqo0ljL0

1 aprilie 2019

Stephen R. Covay

ETICA PERSONALITĂŢII ŞI ETICA CARACTERULUI

Concomitent cu cercetările mele asupra percepţiei, m-am consacrat unui studiu aprofundat al literaturii succesului publicate în Statele Unite începând cu anul 1776. Am citit si frunzărit sute de cărţi, articole şi eseuri privind problematica autoeducaţiei, a psihologiei popularizate si a autoajutorării. Acum ştiam pe degete tot ceea ce un popor liber si democratic considera a fi cheile succesului în viata.
Parcurgând două sute de ani de scrieri despre succes, am detectat în această literatură un şablon de-a dreptul surprinzător. Poate din cauza stressului la care suntem supuşi, ale cărui efecte le-am putut constata la oamenii cu care lucrasem de-a lungul anilor, am resimţit în mod acut caracterul superficial al literaturii succesului - în majoritatea ei - din ultimii 50 ani. Era plina de constienţa imaginii sociale, de tehnici si soluţii de moment
- tot atâtea „pansamente” sociale şi „aspirină” - destinate problemelor acute si părând, uneori, să ofere ameliorări temporare, care lăsau însă neatinse aspectele cronice, subiacente, ce supurau si ieşeau din timp în timp la iveală.
Prin contrast, aproape toata literatura primilor 150 ani era centrată pe ceea ce am putea numi Etica Caracterului, ca fundament al succesului - cum ar fi integritatea, modestia, fidelitatea, măsura, curajul, dreptatea, răbdarea, hărnicia, simplitatea si Regula de Aur.
Autobiografia lui Benjamin Franklin e tipică pentru această literatură. Este, în esenţă, povestea unui om care s-a străduit să integreze în profunzime anumite principii si deprinderi.
Ce învăţătură se desprindea din analiza Eticii Caracterului? Că un mod de viata eficace presupune adoptarea anumitor principii de bază şi că oamenii nu pot avea succese reale si mulţumiri de durată decât asimilând si însuşindu-şi aceste principii, modelându-si astfel
caracterul iniţial.
La scurt timp după Primul Razboi Mondial. perspectiva asupra succesului s-a deplasat de la Etica Caracterului la ceea ce am putea numi Etica Personalitătii. Succesul a devenit o funcţie a personalităţii, a .imaginii publice, a unor atitudini si comportamente anume, a unor tactici si strategii care facilitau procesele interacţiunii umane. Această Etică a Personalităţii acţiona, în esenţă, pe doua căi: tehnici de relaţionare umană individuală şi colectivă, pe de o parte, si adoptarea unei atitudini mentale pozitive, pe de alta. O filosofie care se exprima prin maxime mai mult sau mai puţin inspirate si valabile, precum: "Atitudinea va determina altitudinea", "Zâmbind îşi faci mai mulţi prieteni dect rânjind" sau "Ce crede omul şi gândeşte se-mplineşte."
Alte aspecte ale acestei Etici erau vădit manipulative, chiar perfide, propunând tehnici de seducţie ori de mimare a interesului faţă de slăbiciunile sau maniile celorlalţi pentru a-i influenţa sau adoptarea "privirii dominatoare" si alte procedee de intimidare.
O parte a acestei literaturi considera caracterul ca un ingredient al succesului, refuzându-i însa rolul fundamental si catalizator pe care îl deţine. Referirile la Etica Caracterului se făceau din vârful buzelor; accentul se punea doar pe metodele de influenţare imediată, pe strategiile de forţă, pe abilitatea în comunicare si pe atitudini pozitive.

Stephen R. Covay – Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace, Editura ALL,
pp. 5-6

24 martie 2019


Paul Tillich

Curajul de a fi este înrădăcinat în Dumnezeul care se iveşte
atunci când Dumnezeu a dispărut în angoasa îndoielii.

Paul Tillich – CURAJUL DE A FI, Editura HERALD, 2007, pag. 219, trad. din engleză Sorin Avram Vîrtop


Un capitol substantial din aceastã carte plinã de substantã a fost postat azi pe site AICI

21 martie 2019

Fiinţa ontică şi spirituală nu îi este doar dată omului, ci îi este şi cerută. Omul este responsabil pentru aceasta; literal vorbind, i se cere să răspundă, dacă este întrebat, ce a făcut din el însuşi.

Omul este în esenţă „libertate finită”; libertate nu în sensul nedeterminării, ci în sensul de a fi în stare de a se determina pe sine însuşi prin decizii în centrul fiinţei sale. Ca libertate finită, omul este liber în cadrul contingenţelor finitudinii sale. dar, în cadrul acestor limite, el este solicitat să facă din el însuşi ceea ce se presupune că ar trebui să devină, să-şi împlinească destinul. În fiecare act al afirmării morale de sine, omul contribuie la împlinirea destinului său, la actualizarea a ceea ce este în mod potenţial. Scopul eticii este acela de a descrie natura acestei împliniri în termeni filosofici sau teologici.
Dar, indiferent cum este formulată norma, omul are puterea de a acţiona împotriva acesteia, de a veni în contradicţie cu fiinţa lui esenţială şi de-şi pierde destinul. În condiţiile înstrăinării omului de el însuşi, aceasta este o realitate. Chiar şi în ceea ce el consideră a fi fapta sa cea mai bună, este prezentă ne-fiinţa şi o împiedică de a fi perfectă.

Paul Tillich – CURAJUL DE A FI, Editura Herald, pp.65-66

17 martie 2019

Recomandare de carte foarte bunã:



Ştiam de ani întregi că îmi consum prea multă energie ca să mă lupt cu fantomele, mai degrabă decât tălmăcind, descoperind, interpretând propria viaţă şi propriile vremuri. Mă zvârcoleam într-un mare disconfort emoţional, ştiind că eram vinovat ca naiba fiindcă nu fusesem sincer cu mine însumi. Dar când mi-am dat seama de asta, nu mai ştiam cine era acest „eu însumi” cu care trebuia să fiu cinstit.

Când copiii au mai crescut, am simţit că este important ca ei să comunice într-un fel cu Dumnezeu, cu natura, sau cu forţa vieţii, sau cu ei înşişi. Şi de-asta îi duceam duminica în locuri singuratice, pe plajă sau pe vârful unui munte şi le spuneam să se aşeze şi să se gândească pur şi simplu la orice voiau ei – preferabil la Dumnezeu.

… Simţeam dragoste pentru copiii mei, dar mă simţeam izolat de dragostea lor. Nu simţeam dragoste de la nimeni.
Mi-am spus că n-am fost iubit niciodată. Nu există bani, posesie, împlinire, nimic care să aibă un sens, în lipsa unui sentiment al iubirii.
Slavă Domnului, aveam capacitatea de a dărui iubire, chiar dacă uneori greşit îndreptată, şi atunci de ce nu aveam niciun talent, nicio abilitate, niciun mijloc de a primi iubirea? De ce aveam tot echipamentul de emisie, şi niciunul de recepţie? Eram un bărbat care emitea tot felul de mesaje, dar nu ştia niciodată dacă fuseseră sau nu receptate. Vorbeam în gol.

Anthony Quinn – Păcatul originar. O autobiografie, Editura NEMIRA, 2018, pp. 246-248


Detalii carte pe ELEFANT aici:
http://www.elefant.ro/carti/carte/biografii-si-memorii/biografii/pacatul-originar-1958418.html

7 martie 2019

Recomandare de carte foarte interesantã



Detalii carte pe LIBRIS.ro aici:
https://www.libris.ro

Actiunea cãrtii se petrece în principal în anul 325 d.Hr., în preajma primului Conciliu de la Niceea convocat de împãratul Constantin cel Mare, prin care s-au pus bazele dogmatice si canonice ale crestinismului.

O carte curajoasã pentru cititori curajosi...
Veti vedea de ce...

27 februarie 2019

O noua religie îsi propune sa vindece boala corporatistului român: despre sarlatanie si coaching

Un articol scris de Iuliana Alexa pe REPUBLICA.ro
care puncteazã foarte bine dupã mine niste diferente esentiale.

Coachingul este o forma de optimizare a potentialului uman, derivata din psihoterapii, si care, la început, se adresa echipelor de lucru. Ar fi trebuit sa ramâna o astfel de metoda de optimizare a personalului, de motivare si de directionare, ale carei rezultate sa fie masurabile. Ca asa e cinstit.
...
Coachingul a degenerat si a devenit un soi de religie, cu aderenti care se aduna într-o sala mare si repeta niste clisee care nu au nicio valoare.

...
Psihologia, dezvoltarea personala, psihoterapiile, nu sunt o apa de ploaie, o colectie de idei si sfaturi la care se pricepe oricine. Schimbarea comportamentelor nu e asa de usoara, nu ne-am nascut toti fericiti si cu sanse egale...

Integral aici:
https://republica.ro/o-noua-religie-ic-i-propune-sa-vindece-boala-corporatistului-despre-coaching-c-i-c-arlatanie

15 februarie 2019

Apropo de actualitatea vremii...
De (re)vãzut filmul lui Fritz Lang, Testamentul doctorului Mabuse (1933)
pe TVR3 sâmbãtã la orele 20
Detalii pe CINEMAGIA aici si pe IMDB AICI.
Un film parabolã. Undeva într-un spital de boli mintale un bolnav de multi ani, dr. Mabuse, are un moment de "revenire" subitã si de atunci nu se mai opreste din scris... Culmea este cã existã o stranie legãturã între Rãul imaginat de acesta si Rãul ce se petrece în realitate...
Ultimul film fãcut de Fritz Lang înainte de a emigra în SUA.
Cu rãsuflarea în ceafã a nazismului în ascensiune.

Si azi pe TVR3 la 21 un film românesc de Dan Necsulea (2002)
Tandretea lãcustelor.
Detalii pe CINEMAGIA aici


Scuze pentru dezinformare. Desi filmul Testamentul doctorului Mabuse s-a dat sâmbãta trecutã pe TVR3, pe CINEMAGIA.ro figura si sâmbãta aceasta.

13 februarie 2019


O radiografie exactã a situatiei dramatice în care ne aflãm si mai ales înspre care ne îndreptãm în timp ce noi asistãm si ne opunem "democratic" asaltului CETEI SINISTRE cãreia nu-i pasã de nimeni si de nimic si care vrea sã coboare România în BEZNÃ si SÃRÃCIE:

"Sã nu fim naivi, crezând cã PSD nu va merge pânã la capat"
Daca mecanismul odios, antidemocratic, numit "masina de vot" a PSD va continua sa functioneze, pe baza amestecului de supunere, egoism si oportunism amoral care se gaseste din belsug in satele Romaniei, in micile orase, in administratia publica, in institutiile fundamentale ale statului, in biserica majoritara, atunci PSD va obtine si la urmatoarele alegeri un scor semnificativ.

Interviu cu sociologul Dumitru Bortun

Pe ZIARE.com AICI

10 februarie 2019

Hara, expresie a
fiinţei

Un interviu cu Jacques Castermane apãrut în revista Regard Bouddhiste



Este suficient să privim această fotografie pentru a vedea ce este hara. Este Dürckheim care merge pe un drum înzăpezit aproape de căsuţa sa din Pădurea Neagră: pentru mine, emană din acest ansamblu de gesturi care este actul de a merge, o impresie de unitate, şi ceea ce numim hara; nu mai există opoziţie între corp şi suflet, corp şi spirit.

Interviul este deja tradus în româneste pe blogul destinat lui KGD aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2019/02/jacques-castermane-hara-expresie-fiintei.html

Cultura harei este o muncă de dezegocentrizare.

28 ianuarie 2019

SAPIENS

Poziţia genului Homo în lanţul trofic a fost, până foarte recent, în mod clar la mijloc. Milioane de ani oamenii au vânat animale mai mici şi au cules ce au putut, în tot acest timp fiind vânaţi de prădătorii mai mari. Abia acum 400.000 de ani câteva specii de oameni au început să vâneze animale mari în mod regulat şi doar în ultimii 100.000 de ani – odată cu ascensiunea lui Homo sapiens – omul a ajuns brusc în vârful lanţului trofic.
Acest salt spectaculos din mijloc în vârf a avut consecinţe enorme. Alte animale de la vârful piramidei, precum leii şi rechinii, au evoluat până la această poziţie într-un mod foarte gradual, de-a lungul a milioane de ani. Acest lucru a permis ecosistemului să dezvolte mecanisme de control şi echilibrare care au împiedicat leii şi rechinii să provoace prea multe distrugeri. Pe măsură ce leii au devenit mai redutabili, gazelele au început să alerge mai repede, hienele să coopereze mai bine, iar rinocerii să fie mai irascibili. În schimb, oamenii au ajuns în vârf atât de repede, încât ecosistemul nu a avut timp să se adapteze. Mai mult, oamenii înşişi nu au reuşit să se adapteze. Majoritatea prădătorilor de vârf ai planetei sunt animale pline de măreţie. Milioanele de ani de dominaţie le-au dat un sentiment de deplină încredere în sine. Dimpotrivă, sapiens seamănă mai mult cu un dictator dintr-o republică bananieră. Fiindcă am fost până de foarte curând printre subalternii savanei, suntem plini de temeri şi anxietăţi în ceea ce priveşte poziţia noastră, ceea ce ne face de două ori mai cruzi şi mai periculoşi. Numeroase flageluri istorice, de la războaie sângeroase la catastrofe ecologice, îşi au provenienţa în acest salt extrem de pripit.

Yuval Noah Harari – SAPIENS. Scurtă istorie a omenirii, POLIROM, 2017, pag.20

21 ianuarie 2019

Paul Tournier - Invizibilul al Treilea
Transcendenta ca experientã

Iatã cã am reusit sã traduc... si s-a dovedit cã este asa cum mã asteptam... adicã de bine...
Era vorba la un moment dat, cu ani în urmã, cã s-ar traduce în româneste cartea sa PERSOANÃ SI PERSONAJ, dar... nimic. Acum înteleg: paznicii beznei religioase de la noi sunt foarte vigilenti: nu cumva sã intre vreo fâsie de luminã
...

Aceasta nu mai are practic nimic de a face cu ceea ce am discutat în conversaţia noastră. Nu este absolut necesar să vorbim despre Dumnezeu, despre religie, transcendenţă, probleme spirituale. Aceste subiecte pot fi mai mult un obstacol, un alibi, o evadare în abstracţii, în teologie, în filozofie, în discuţii teoretice şi controverse, desigur interesante, dar fără ieşire, fără o adevărată dimensiune transcendentă. Ceea ce creează „oportunitatea“, despre care vorbeşte AMIEL, este tocmai faptul că am ieşit din alibiul nostru intelectual, dintr-o reprezentare a ideilor noastre sau chiar din convingerile noastre, pentru a lăsa să vorbească mai degrabă trăirea noastră, trăirea vizitatorului meu şi trăirea mea proprie. Numai experienţa trăirii este personală, în timp ce ideile sunt în mare parte împrumuturi. Experienţa vine peste noi, fără să ştim cum, în timp ce putem explica mereu de unde provin ideile. 

Traducerea în româneste a acestui eseu se aflã AICI


20 ianuarie 2019




Când am scris Eichmann la Ierusalim, una dintre intenţiile mele principale a fost să distrug legenda măreţiei răului, a forţei demonice, să spulber admiraţia pe care oamenii o au faţă de marii răufăcători precum Richard III etc. Am găsit în Brecht[1] următoarea remarcă: „Marii criminali politici trebuie demascaţi şi, mai ales, expuşi râsului. Ei nu sunt mari criminali politici, ci oameni care au permis mari crime politice, ceea ce e cu totul altceva. Faptul că lui Hitler i-a eşuat proiectul nu înseamnă că era un idiot." Că Hitler era idiot a fost, desigur, prejudecata întregii opoziţii, a opoziţiei dinainte de momentul când a acaparat puterea. Şi, din cauza asta, nenumărate cărţi au încercat să-l justifice şi să facă din el un om măreţ. De aceea spune Brecht: „Faptul că lui Hitler i-a eşuat proiectul nu înseamnă că era un idiot, iar amploarea proiectului său nu-l face un om măreţ." Aşadar, Hitler n-a fost nici una, nici alta; categoria asta de măreţie nu este aplicabilă. Şi Brecht mai spune: „Dacă clasele conducătoare îi permit unui mic escroc să devină un mare escroc, asta nu-l îndreptăţeşte să ocupe o poziţie privilegiată în perspectiva noastră asupra istoriei. Deci faptul că devine un mare escroc şi că urmările actelor lui sunt uriaşe nu-i sporeşte valoarea." Şi, în general vorbind, Brecht face remarca asta abruptă: „Se poate afirma că tragedia tratează suferinţa omenirii mai puţin serios decât comedia."


Hannah Arendt - ULTIMUL INTERVIU si alte povestiri, HUMANITAS, 2018

O carte pe care tocmai o citesc. O lecturã foarte bunã pentru "deschiderea mintii"...





Paul Tournier - Medicina persoanei
Tocmai am citit si eu cartea lui Paul Tournier,
La medicine de la personne.
Publicată în 1940. Prima sa carte, urmată apoi de o serie de cărţi şi de o serie de conferinţe.

Existã multi bolnavi pentru care medicamentele si regimurile nu sunt decât un paleativ pentru cã rãul-boala care îi locuieste este mai profund si, adesea, pacientul nu îi permite medicului sã îi analizeze motivele reale ale acestui rãu-boalã. Este vorba, în general de o dereglare mai profundã, în general impenetrabilã, pe care numai un examen de constiintã o poate decela. Aceste simptome, dr. Paul Tounier le numeste "probleme de Viatã". (de pe coperta spate a cartii).


Sarcina medicului este mai
întâi de a vindeca, dar şi de a-i ajuta pe oameni să crească în calitate de persoane, să-şi înfrunte problemele, să se dezvolte plenar.
Miza relaţiei personale medic-pacient este de face din el o persoană, nu un lucruşor balotat de la un specialist la altul, şi care nu aşteaptă ajutor decât din afară, de la ceea ce i se face. Înseamnă a-l smulge din pasivitatea sa, a face apel la colaborarea sa activă în tratamentul său, a-şi asuma responsabilitatea pentru sine.

(dintr-un articol scris de P.T.)

O carte evident inspirată, scrisă de un medic creştin evident inspirat, şi, în plus, din propria experienţă de viaţă:de medic şi consilier în probleme de viaţă, în urma observaţiei că bolile sunt generate în general de „problemele de viaţă” neconştientizate şi nerezolvate. Boala nu este doar organică, ci include şi aspectele psihologic şi spiritual al omului. Medicina persoanei presupune abordarea omului în integralitatea sa: fizicã, psihicã si spiritualã. Era la începuturile medicinei psihosomatice.Cartea este dedicatã lui Frank Buchman, fondatorul Grupului Oxford.

O carte actuală, mai ales dacă am extinde puţin toate conceptele – părerea mea – PRIN APROFUNDARE. Atât reprezentările despre componenta spirituală a omului, transcendenţa, cât si notiunea de PÃCAT într-un sens esential (cum deja si este în gândirea autorului:separarea de Dumnezeu, de Sursa de Viatã adicã) si nu unul moralizator. Si dacă am merge pe urma "problemelor de viaţă" până la rădăcinile lor biografice, determinante totuşi, asa cum psihologii au aflat între timp. Este o pledoarie pentru responsabilitatea omului pentru propria viatã.


Dacã VINDECAREA PERSOANEI este tinta, atunci ce este PÃCATUL ar fi mult mai clar de vãzut.

Termenii sunt strict religioşi, autorul este crestin asumat de formatie protestant.  Planul lui Dumnezeu pentru fiecare om, păcatul, voia lui Dumnezeu, pocăinţă (în sensul de recunoaştere, conştientizare), iertare si cerere de iertare, repararea nedreptăţii, acceptarea sortii; destinul unic al fiecărei persoane, potrivit propriilor daruri şi numai aşa.


Esenţialul este foarte bine văzut, după părerea mea, chiar dacă este exprimat în acest limbaj strict religios încărcat deja de atâtea reprezentări formaliste, întunecate si angoasante, şi devenit astfel descurajant pentru cãutãtorul sincer al zilelor noastre. Omul trebuie să-şi regăsească forţa de a face faţă vieţii, forţă pe care o dobândeşte doar prin regăsirea legăturii cu Dumnezeu şi apoi prin menţinerea ei printr-o practică regulată (meditaţia, tęte-ŕ-tęte cu Dumnezeu, spune P.T.- un fel de ascultare în liniste, înteleg eu) şi prin acţiunea practică.

Cartea fiind scrisã în 1940, este foarte interesant de aflat cum a evoluat gândirea acestei personalitãti strãlucite în urmãtorii zeci de ani. Ar fi de citit probabil cartea sa PERSOANÃ SI PERSONAJ, scrisã mai târziu.

Am gãsit în volumul omagial dedicat lui K G Durckheim, la aniversarea a 70 de ani, volum intitulat TRANSZENDENZ ALS ERFAHRUNG. BEITRAG UND WIDERHALL.
(TRANSCENDENTA CA EXPERIENTÃ.Contributie si ecou)
printre multele nume de autori prestigiosi si numele lui Paul Tournier, cu un eseu intitulat
Der unsichtbare Dritte
(Invizibilul al treilea).

Nu promit ... sã traduc... cã am mai promis... si nu m-am tinut de cuvânt.

Cartea LA MEDICINE DE LA PERSONNE este un must-read. Eu am descărcat-o de aici: http://www.paultournier.org/autre/Medecine_de_La_Personne.pdf

,

8 ianuarie 2019

Necesitatea imperioasã care ne preseazã sã practicãm meditatia în fiecare zi este direct legatã de aceastã nevoie de a afina calitatea contactului cu ceea ce sustine viata noastrã.

Dominique Durand aici:
http://www.centre-durckheim.com/v2/LettreDinstJanv19.pdf

6 ianuarie 2019

A trăi şi a lucra în afara sensului
şi a oricărei perspective interioare
este angoasant.


Wolfram Helke - A atinge sufletul prin corp

Am tradus azi încã un fragment din aceastã carte, si anume:

Spiritualitatea în cotidian – conştiinţa trăită 

în continuare la traducerea de ieri, adicã AICI

5 ianuarie 2019

Frica si angoasa

Frica pare limitată în timp, ea durează atât timp cât se menţine situaţia generatoare de frică. Angoasa nu este declanşată de o cauză concretă, ea se naşte dintr-o situaţie incomprehensibilă. Angoasa poate să devină o schemă de comportament cronic (şi nevrotic).
...
Cu cât inteligenţa domină mai mult viaţa omului, cu atât se adânceşte sciziunea dintre trăirea corporală şi psihică, de o parte, şi intelectuală, de cealaltă parte. Dacă omul începe să acorde mai multă încredere inteligenţei sale decât instinctelor sale fizice, el trăieşte o sciziune neliniştitoare. Cât timp controlul mental funcţionează şi garantează succesul, ordinea pare să domnească.

Wolfram Helke - A atinge sufletul prin corp

O carte pe care tocmai am parcurs-o si eu.

Un fragment care poate fi de interes pentru mai multã lume l-am tradus azi AICI

1 ianuarie 2019

La multi ani!

Vã doresc un an 2019 de Progres!



Pierre Teilhard de Chardin – Viitorul omului



Progresul nu este ceea ce comunul gândeşte, şi din cauza căruia se irită, nevãzându-l niciodată venind.

Progresul nu este numaidecât bunătatea,
nici bunăstarea,
nici pacea.
Nu este odihna.
Nu este nici măcar de-a dreptul virtutea.

Esenţialmente, Progresul este o Forţă,
cea mai periculoasă dintre Forţe.

El este Conştiinţa a tot ceea ce este şi a tot ceea ce se poate.

Chiar dacă trebuie să provocăm toate indignările şi să lovim în toate prejudecăţile, trebuie să o spunem, pentru că acesta este adevărul:
A fi mai mult înseamnă mai întâi a şti mai mult.


Pierre Teilhard de Chardin – L’ avenir de l’homme, Editions du Seuil, 1959, pag. 30

Salt la începutul paginii aici