Fragmente extrase din cartea
Expresionismul și premisele sale, de Amelia Pavel,
Editura Meridiane, 1978

”Die Andere Seite”- ”Cealaltă față a lucrurilor” – un titlu de roman (de Alfred Kubin), dar și un program de lucru, un program de cercetare a realității, propus de expresionismul european al primului sfert de veac XX. În același timp, un program propus de toate curentele și mișcările artistice ale sfârșitului de secol al XIX-lea și începutului secolului nostru. În acest sens, afirmația lui Klaus Berger că expresionismul a exprimat ”pentru prima dată și cu măreție sufletul însuși al secolului XX” cuprinde un adevăr care se confirmă cu argumente mereu înnoite și astăzi, prin descendențele numeroase, contradictorii, uneori neașteptate, dar hotărâtoare ale expresionismului în arta contemporană.

Expresionismul despre el însuși:
Istoria teoriilor și părerilor despre expresionism se constituie ea însăși ca o trăsătură caracteristică substanței și dialecticii gândirii artistice a expresionismului. Nici una din mișcările sau curentele artistice ale începutului de veac nu a avut parte de comentarii atât de sistematic desfășurate – o adevărată bibliografie – cu caracter  de studiu, consacrate unor viziuni de ansamblu, și încă una din vremea maximei eflorescențe a expresionismului, cel mai adesea sub forma unor controverse polemice. Pe de altă parte, nici o altă mișcare nu a fost atât de divers interpretată și nici cu o extensie istorică asemănătoare. Despre nici una nu s-a făcut afirmația că ar exprima însăși structura spirituală a unei grupări de oameni – geografic delimitată – sau a unor momente cultural-istorice recurente ...
...
Perioada în care a urmat înlăturarea treptată, începând încă din 1933-34 (Arta lor era considerată artă generată de către naziștii ajunși la putere), a operelor de artă din circuitul public, a avut drept rezultat fie exilul unor artiști, fie retragerea altora în liniștea atelierului lor și a unei creații de sertar, care abia după 1945 a fost scoasă la iveală – este cazul lui Emil Nolde, între altele, cu celebra serie de acuarele, azi aflată la casa-fundație memorială Ada și Emil Nolde de la Seebull -, fie concesia față de realismul idilico-retoric al perioadei hitleriste, înregistrat de pildă în creația expresionistului Conrad Felixmueller. În acest fel a început să dispară din conștiința istoriografiei și criticii de artă prezența expresionismului german; prin extrapolare, s-a atenuat și prezența altor manifestări expresioniste europene, rămânând în picioare numai acele forme care au fost asimilate de Școala de la Paris și s-au integrat, pe alte coordonate al modernității în aria gustului condus de supremația culturii și a spiritualității franceze. Odată cu încheierea celui de-al doilea război mondial, reluarea activității muzeale cu un elan deosebit în R.F. Germania (împreună cu achizițiile care au decurs de aici), impulsionând în primul rând prezentarea expozițională a operelor din zona artei germane moderne, a readus în atenție nu numai creația unor artiști germani – atenția s-a îndreptat firesc asupra lor, mai mult decât asupra altora, de vreme ce aproape un deceniu și jumătate mulți au lipsit din peisajul artistic mondial - , dar a conturat și o configurare nouă a raporturilor dintre Școala din Paris și fenomenul artistic al  Europei centrale și răsăritene. Este perioada în care încep să apară o serie de istorii ale expresionismului.

...

”Toate aceste lucruri – cubism, futurism, expresionism, pictură abstractă – nu sunt decât denumiri pentru cotitura pe care gândirea noastră artistică o dorește și o elaborează.”, spunea August Macke în 1913.

...
”Pictura expresionistă înțeleasă ca o artă spirituală cere […] un talent pictural al privitorului. După cum muzica zisă ”grea”, adică muzica înalt spirituală este recepționată și trăită numai de oameni muzicali, tot astfel și în pictură numai cei dotați vor fi emoționați de pictura înalt spirituală. Și după cum în materie de muzică nu lipsesc opere de artă excelente care găsesc un mare număr de admiratori, tot așa și în pictura nouă apar opere care pot aduce bucurii mari și adânci unui mare număr de oameni. Orice alcătuire de forme căreia i s-a transmis o viață spirituală este o operă de artă, fie ea mică sau mare, simplu sau complex construită. Pentru marile mase însă, această artă va avea deocamdată succes în special acolo unde i se evidențiază calitățile decorative cu grijă păstrate sau sunt – greși folosite – destinate modernizării unei picturi impresioniste.” (Rudolf Bauer la zece ani de la întâia expoziție a revistei ”Der Sturm”).

Cartea contine si o consistentã antologie de texte foarte interesante.

Picturi de August Macke


August Macke - Grãdinã lângã lacul Thun (Rodier si palmier)



August Macke - Grãdinã pe lacul Thun



August Macke -Turkish Cafe, 1914

August Macke -Doamnã în jachetã verde

Picturi de Franz Marc


Franz Marc - Cal albastru



Franz Marc - Cãprioare în pãdure



Franz Marc - Destine de animale




Franz Marc - Moara fermecatã (comentariu aici)


Salt la inceputul paginii