| |
Aforismul sau meditatia
zilei - pagina 15
Navigare pagini aforisme: 19
18 17
16
15 14
13 12
11 10
9 8
7 6
5 4
3 2
1
Salt la Sfarsitul paginii
31 decembrie 2017
Père Francis Dekeyser
Urãri de An Nou de la Bethanie,
France
„Spaţiul care este în interiorul ulciorului este
spaţiul care umple tot universul.”
Este spaţiul Spiritului Sfânt care este peste tot prezent şi
care umple totul.
Fie să putem în acest nou an să ne trezim la această Sacră
Prezenţă
care vine şi rămâne în noi de îndată ce ne întoarcem privirile
spre Ea.
An nou fericit şi sfânt…"
Mesajul de An Nou 2018 tradus integral în româneste:
AICI
Un mesaj pe care îl asteptam... si care a sosit cu putin înainte
de miezul noptii...
Fiind plin de sens, comme d'habitude, l-am tradus imediat, dintr-o suflare...
Ca sã-l gãseascã si altii la cumpãna dintre
ani.
30 noiembrie 2017
Marguerite Yourcenar despre feminism:
din cartea de convorbiri cu Marguerite Yourcenar CU
OCHII DESCHISI,
de la CURTEA VECHE
Sunt împotriva particularismelor, de ţară, de religie, de specie.
Nu contaţi pe mine pentru a particulariza sexele. Cred că o
femeie normală valorează cât un bărbat normal; că
o femeie inteligentă valorează cât un bărbat inteligent.
Este un adevăr simplu.
...
Cred că ceea ce este important pentru o femeie este să participe
cât mai mult la toate cauzele utile şi să impună această
participare prin competenţa ei. În plin secol al XlX-lea chiar,
autorităţile engleze s-au arătat brutale şi grosolane
faţă de Florence Nightingale, la spitalul din Scutari: n-au
putut să se lipsească de ea. Orice câştig obţinut
de femeie pe terenul drepturilor civice, al urbanismului, al mediului
înconjurător, al protecţiei animalelor, al copilului, şi
al minorităţilor umane, orice victorie împotriva războiului,
împotriva monstruoasei exploatări a ştiinţei în sprijinul
lăcomiei şi violenţei este o victorie a femeii, dacă
nu a feminismului, sau va fi a feminismului, pur şi simplu. Cred
chiar femeia mai capabilă poate să-si asume acest rol decât
bărbatul, din pricina contactului ei zilnic cu realităţile
vieţii, pe care bărbatul, mai des decât ea, le ignoră.
Cititi întreg capitolul aici
adãugat la cel care exista deja
24 decembrie 2017
EXERCITIU SI GRATIE
O temă fundamentală străbate orice viaţă
religioasă a omului: problema legăturii dintre exerciţiu
şi graţie. Atunci când acţiunea omului, care prin forţa
voinţei sale şi a capacităţilor sale face posibilă
acţiunea, este pusă faţă în faţă cu acţiunea
graţiei, văzută ca un dar care curge „de cu totul altundeva”,
se reflectă în acest demers de înţelegere
o anumită viziune a relaţiei omului cu transcendenţa
şi, implicit, o anumită viziune despre omul în sine. Fiecare
religie, fiecare teologie presupune o antropologie determinată ale
cărei particularităţi şi limite sunt adesea insuficient
cunoscute. A sosit timpul ca pentru antropologia, care stă la baza
vieţii noastre religioase şi îndeosebi a educaţiei şi
direcţiei noastre religioase, să depăşim limite respectate
cu timiditate până acum şi, printr-o atitudine de mai largă
deschidere, să corectăm traseul actual al frontierelor dintre
om şi transcendenţă.
K.G. Durckheim - Vom doppelten Ursprung des Menschen (Despre dubla
origine a omului)
Mai mult pe blogul destinat lui KGD aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2017/12/exercitiu-si-gratie.html
22 decembrie 2017
Cum s-a modificat LEGISLATIA
Din fabula FERMA ANIMALELOR de George Orwell.
Cele şapte precepte ale Animalismului :
Oricine merge pe două picioare e duşman.
Oricine merge pe patru picioare sau are aripi e prieten
Nici un animal nu va purta haine
Nici un animal nu va dormi într-un pat
Nici un animal nu va bea alcool
Nici un animal nu va ucide un
alt animal
Toate animalele sunt egale.
În timp, si pe
tãcute, aceste precepte au fost modificate „nesemnificativ”
de către elita conducătoare,
adicã PORCII, care fãceau legea dupã
bunul lor plac,
în favoarea lor, legitimându-si tot felul de privilegii,
într-un
dispret total fatã de restul animalelor,
pe măsură ce se simteau tot mai mult „stăpâni absoluţi”
peste ceilalti.
Asa încât unele
legi sunau altfel,
spre surprinderea animalelor care în tot acest timp îsi vedeau
de treaba lor si munceau din greu,
de exemplu:
Nici un animal nu va dormi într-un pat cu aşternuturi.
Nici un animal nu va bea alcool în exces.
Nici un animal nu va ucide un alt animal
fără motiv.
Toate animalele sunt egale, dar unele animale sunt mai egale decât
altele.
Nu s-a anulat nimic, doar s-au adăugat
nişte clauze… „pentru a se preveni abuzurile”.
În final, în locul celor 7 precepte iniţiale, a rămas doar ultimul
precept "actualizat".
Toate animalele
sunt egale, dar unele animale sunt mai egale decât
altele.
Detalii carte pe site-ul editurii POLIROM, e si la un pret bun astãzi,
aici:
http://www.polirom.ro/web/polirom/carti/-/carte/4427
„Ferma Animalelor este o fabula politica plina de intelepciune,
de compasiune si de invataminte
pentru vremurile pe care le traim.”
(New York Times)
20 decembrie 2017
Pe perete scria:
TOATE ANIMALELE SUNT EGALE.
DAR UNELE ANIMALE SUNT MAI EGALE DECÂT ALTELE.
În afară de acest unic Precept nu mai scria nimic altceva.
...
În jurul mesei celei lungi stăteau şase oameni şi şase
dintre porcii cei mai importanţi, Napoleon însuşi ocupând locul
de onoare din capul mesei. Porcii păreau să stea foarte firesc
pe scaune.
…
- Domnilor, a încheiat domnul Pilkington, vă fac un toast: pentru
prosperitatea Fermei Animalelor!
…
… acum, pentru întâia oară, se făcea acest anunţ – că
numele Ferma Animalelor fusese desfiinţat. De atunci înainte,
ferma avea să fie cunoscută sub numele de Ferma „Conacul”
care, nu-i aşa?, parcă era numele ei corect şi originar.
- Domnilor, a încheiat Napoleaon, eu vă voi face acelaşi toast
ca şi domnul Pilkington, dar sub altă formă. Umpleţi-vă
cănile până la buză. Domnilor, iată toastul meu: pentru
prosperitatea Fermei „Conacul”!
Au urmat aceleaşi urări inimoase ca şi mai devreme şi
cănile au fost golite până la fund. Dar, în timp ce se holbau
la scena aceasta, animalelor de afară li s-a părut că se
petrecea un lucru starniu. Ce anume se modificase oare pe chipurile porcilor?
Ochii împăienjeniţi ai lui Clover se mutau de la o faţă
la alta. Unii dintre ei aveau cinci rânduri de bărbii, unii aveau
patru, unii aveau numai trei. Dar ce era acel ceva care părea să
se topească şi să se schimbe?
…
Ce se petrecea cu feţele porcilor nu mai era
de-acum o dilemă. Fiinţele de afară (de la fereastră)
îşi mutau privirile de la porc la om şi de la om la porc şi
din nou de la porc la om: deja era imposibil să mai spui care era
care.
George Orwell – Ferma Animalelor
19 decembrie 2017
Este vremea rezistentei
Acum este vremea rezistentei. Pasnice, continue, încapatânate,
tenace, imaginative, ferme.
...
...pentru ca mai târziu vom fi fost deja sclavi.
...
Criza pe care o traversam este una dramatica. Suveranitatea natiunii este
confiscata de un un grup de indivizi, în scopul lichidarii separatiei
si echilibrului puterilor în stat. Faradelegea
devine legea statului român.
Ioan Stanomir - Este vremea rezistentei
Pe platforma CONTRIBUTORS, aici:
http://www.contributors.ro/reactie-rapida/este-vremea-rezistentei/?cfcc
18 decembrie 2017
RECORDER.RO
Jurnalism fãcut pentru cititori si nu pentru interese obscure
http://recorder.ro/
12 decembrie 2017
Adevărata natură a
fiinţei umane?
Dacă meditaţia atenţiei depline
are un scop acesta este trezirea fiinţei umane la adevărata
sa natură, fiinţa sa esenţială. Despre ce este vorba?
Omul îşi trăieşte viaţa sa
pe două nivele de fiinţă. Nivelul de care este conştient
este eul mundan. Este ego-ul care fără încetare este
preocupat de el însuşi prin gândire. Ego-ul, indisociabil al mentalului,
care mă conduce să cred: „Eu sunt ceea ce gândesc că sunt”!
Identificarea cu ego-ul este cauza unei suferinţe care îi este proprie
naturii umane. Este vorba de această stare de a fi îngrijorat, agitat,
stresat, neliniştit şi chiar angoasat, care conduce astăzi
la consumarea zilnică a douăsprezece milioane de unităţi
anxiolitice. Vindecarea de această suferinţă
necesită o luare la cunoştinţă inconturnabilă
: ego-ul nu este adevăratul nostru punct
de sprijin în existenţă.
Adevăratul nostru punct de sprijin este adevărata
noastră natură esenţială.
Jacques Castermane - în newsletter-ul pe
decembrie 2017 tradus integral aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2017/12/jacques-castermane-adevarata-natura.html
7 decembrie 2017
De citit un articol care ne priveste pe toti,
o analizã a "cerului negru de deasupra
României":
Calea româneascã spre iliberalism
de Vintilã Mihãilescu
pe platforma CONTRIBUTORS aici:
http://www.contributors.ro/editorial/calea-romaneasca-spre-iliberalism/
...pericolul nu mai este doar un abuz de putere sau altul (oricât
de grele de consecinte ar fi acestea),
nu mai este nici doar coruptia (oricât de maligna ar fi aceasta),
ci angajarea politica a tarii pe calea iliberalismului,
adica a unei autocratii populiste.
Rãspunsul nu poate fi deci decât unul
singur: revolta popularã.
5 decembrie 2017
O veste tristã pentru noi...
Lumea a devenit mai sãracã... calitativ mult mai sãracã...
REGELE a plecat spre binemeritata odihnã.
Regele Mihai
1921-2017
Sunt român si asta o simt foarte tare.
Si pe unde pot, fac tot ce-i posibil pentru tara româneascã.
Nu vãd România de astazi ca pe o mostenire de la pãrintii
nostri,
ci ca pe o tarã pe care am luat-o cu împrumut de la copiii
nostri.
Regele Mihai si Regina Ana, 1948, în Elvetia
O evocare a parcursului istoric pe stirileprotv AICI
Si o alta, ineditã, din impresii directe, de Emil Hurezeanu pe
hotnews AICI
Poze de la funeraliile Regelui Mihai aici:
https://casa-regala.blogspot.ro/2017/12/150-de-fotografii-inedite-de-la.html
5 decembrie
2017
O carte de citit…
Leon Leyson -
Un băiat pe Lista lui Schindler.
Cine salveazã o viatã salveazã întreaga
lume -Talmud
Eu nu sunt filosof, dar cred că Oskar Schindler
reprezintă definiţia eroismului. El este dovada că un singur
om poate da piept cu răul şi poate produce o schimbare.
Eu sunt dovada acestui lucru.
Îmi amintesc că am văzut odată la televizor un interviu
cu scriitorul şi savantul Joseph Campbell. Nu am uitat niciodată
definiţia pe care a dat-o eroului. Campbell a spus că eroul
este o fiinţă umană obişnuită, care „face cele
mai bune lucruri în cele mai rele condiţii”. Oskar Schindler este
personificarea acestei definiţii.
Leon Leyson - Un băiat pe Lista lui
Schindler.
Povestea imposibilului care a devenit posibil… pe lista lui Schindler,
Editura RAO 2014
(pag. 212)
Detalii carte pe ELEFANT aici:
http://www.elefant.ro
1 Decembrie 2017
La multi ani, România!
Dar despre adevãrata realitate a ei iatã o privire foarte
profundã:
Mihai Maci - Dezamãgirea democraticã
E straniu ca politologilor, sociologilor si expertilor
nostri în relatii internationale nu le spune nimic aceasta rasturnare
a sensurilor ce traduce o speranta înselata si transformata în
ostilitate. Astazi linia de separatie nu-i mai desparte pe democrati (sau
liberali) de adeptii totalitarismului, ci pe cei care asuma modernitatea
de cei ce vor (re)instaurerea unei lumi tribale în care totul e
simplu si clar.
Cititi, cititi, cititi integral pe CONTRIBUTORS, aici:
http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-22149263-dezamagirea-democratica.htm
26 noiembrie 2017
Erich Fromm - OMUL PENTRU SINE
Poate trăi omul fără credinţă?
...
Credinţa iraţională e înrădăcinată
în supunerea faţă de o putere percepută drept copleşitoare,
omniscientă şi omnipotentă, în abdicarea de la propria
putere şi rezistenţă, pe când credinţa raţională
se bazează pe experienţa contrară.
Baza credinţei raţionale
e productivitatea...
... Adesea credinţa e văzută
drept o stare de aşteptare pasivă a realizării speranţelor
noastre. Deşi aceasta caracterizează credinţa iraţională,
din discuţia noastră rezultă că lucrurile nu stau
niciodată la fel cu credinţa raţională. Câtă
vreme credinţa raţională se întemeiază pe experienţa
propriei productivităţi, aceasta nu poate fi pasivă, ci
trebuie să fie expresia unei activităţi interioare autentice.
O veche legendă exprimă cu vivacitate acest lucru. Când Moise
şi-a îndreptat toiagul spre Marea Roşie, marea, contrar minunii
aşteptate, nu s-a despărţit imediat ca să lase o cale
uscată evreilor. Miracolul promis s-a produs
şi valurile s-au retras doar atunci când primul om a sărit în
mare.
...
Omul nu poate trăi fără credinţă.
Problema crucială pentru generaţia noastră şi pentru
cele ce urmează e dacă respectiva credinţă va fi una
iraţională în lideri, maşini şi succes, sau dacă
va fi mai degrabă o credinţă raţională în om,
bazată pe experienţa propriei activităţi productive.
Erich Fromm - OMUL PENTRU SINE, Editura TREI
Cititi întreg fragmentul CREDINTA CA TRÃSÃTURÃ
DE CARACTER din care am selectat cele de mai sus
AICI
21 noiembrie 2017
Joachim Gauck - IARNÃ-N VARÃ. PRIMÃVARÃ-N
TOAMNÃ.
Editura CURTEA VECHE
Cine trăieşte libertatea ca pe
o responsabilitate
ajunge în cele din urmă la cele mai bune şi profunde potenţialităţi
cu care suntem înzestraţi.
Chemarea la o permanentă înnoire
nu se adresează nicidecum doar instanţelor şi organelor
statului,
ci în aceeaşi măsură, şi mai ales, fiecărui cetăţean
în parte.
Dacă libertatea îşi
pierde complet puterea de iradiere, se întăreşte ceea
ce deja trăim ca fenomen de masă: omul
îşi preschimbă existenţa de citoyen într-una de
consumator. Nu mai merge să voteze,
nu mai participă la nici o iniţiativă cetăţenească,
se retrage din spaţiul public, politic. N-am nimic împotriva
consumului, dar consumul ca singurul scop central al vieţii îi face
fericiţi pe oameni doar până ce-şi vor fi satisfăcut
nevoile lor de bază - în mod cert variabile şi ele. Ca atare,
ar trebui să ne dorim mai degrabă concetăţeni care,
în cursul învăţării, riscă să facă şi
greşeli, decât unii care, ce-i drept, nu se fac vreodată vinovaţi
de ceva, dar prin indiferenţa lor renunţă
la modelarea vieţii publice şi se pun de bunăvoie într-o
situaţie de neputinţă.
Din capitolul LIBERTATEA LA CARE MA REFER
al sus numitei cãrti autobiografice.
Mai mult pe site AICI
20 noiembrie 2017
Despre pofta de putere si rãdãcina ei
În sens psihologic, pofta
de putere nu vine din tărie, ci din slăbiciune. Este
expresia incapacităţii sinelui individual de a fi independent
şi de a-şi trăi viaţa. Este
încercarea disperată de a câştiga o tărie secundară,
când tăria autentică lipseşte.
Cuvântul putere are un dublu înţeles.
Unul se referă la a avea putere asupra cuiva, a avea capacitatea
de a-l domina; celălalt se referă la a avea puterea de a face
ceva, la a fi capabil, a fi potent. Al doilea înţeles nu are nimic
de a face cu dominaţia, ci cu a fi stăpân pe ceva în sensul
de a fi înzestrat cu o aptitudine. Când vorbim noi despre lipsa de putere,
la aceasta ne referim; nu ne gândim la o persoană care nu e capabilă
să-i domine pe ceilalţi, ci la o persoană care nu este
în stare să facă ce vrea. aşadar, puterea
poate însemna unul din două lucruri: dominaţie
sau potenţă. Departe
de a fi identice, aceste două calităţi se exclud reciproc.
Impotenţa, folosind termenul nu doar cu referire la sfera lui sexuală,
ci cu privire la toate sferele potenţialităţii umane, are
drept rezultat tendinţa sadică de dominaţie; în măsura
în care un individ este potent, respectiv capabil să îşi realizeze
potenţialităţile pe baza libertăţii şi integrităţii
sinelui său, nu are nevoie să domine şi este lipsit de
pofta de putere. Puterea, în sensul dominaţiei, este o pervertire
a potenţei, la fel cum sadismul este o pervertire a iubirii şi
dragostei sexuale.
Erich Fromm – Fuga de libertate, Editura TREI,
pag.169-170
19 noiembrie 2017
Gaudeamus!
Cu ocazia FESTIVALULUI FILMULUI FRANCEZ ÎN
ROMÂNIA
am vizionat azi un film de animatie pentru mici si mari exceptional, o
adevãratã operã de artã.
Este capodopera filmelor de animatie franceze, se spune.
LE ROI ET L'OISEAU
regizat de Paul Grimault dupã o poveste de H.C. Andersen,
scenariu de Jacques Prevert si Paul Grimault.
Este un amestec savant de poveste romanticã si de satirã
anarhizantã.
Totul este exceptional în acest film, începând cu muzica,
decorurile, multele referinte culturale si politice, modernitatea, satira.
Imaginea Tiranului peste tot... chiar si în artã...
Discursul mobilizator (manipulator) adresat leilor pentru rãsturnarea
tiraniei.
Vin pãsãrile! se spunea
peste tot referitor la nãvala leilor.
Doar o bãtrânicã se întreabã: Oare
de ce sunt atât de ciudate... pãsãrile ?...
Nu e de mirare cã înfãptuirea acest film a durat
atâta timp. Initiat în 1946 si finalizat în 1980.
Este o Mare Poveste despre viatã.
Neapãrat de vãzut.
Si de revãzut, nu doar o datã.
Si am vizitat EXPOZITIA INTERNATIONALA DE PICTURÃ
NAIVÃ, 17-25 nov. ARAD, Sala Clio.
O ÎNCÂNTARE!
O artã care transmite mai ales bucurie, bucuria de a trãi,
frumusetea naturii, frumusetea vietii...
Este o celebrare a vietii.
Pictura "naivã" este altceva decât pictura "academicã".
Pãrerile sunt împãrtite.
Dar este o posibilitate foarte expresivã de a sugera MAGIA care
învãluie, sau o sustine?, realitatea.
Câteva exponate aici doar ca idee (ar merita puse toate, dar sunt
prea multe:50):
Iarna în sat de Mariana Mihut.
Cu un dublu click pe imagine vedeti imaginea initialã.
Vara în sat de Mariana Mihut.
Cu un dublu click pe imagine vedeti imaginea initialã.
Cine este Mariana Mihut AICI
Arãdenii mai au timp sã o viziteze.
12 noiembrie 2017
Un articol foarte interesant de citit pe
CONTRIBUTORS:
Adela Toplean - Despre Sacru si despre Corectitudinea
Politicã
AICI
De citit pe îndelete...
De urmãrit un demers de reflectie profund si minutios, ametitor
uneori, în orice caz admirabil,
pe tema ideilor de fond care miscã lumea,
a resorturilor noastre intime care ne fac sã aderãm sau
nu, si în ce fel mai ales, la ele.
Un articol de o mare bogãtie umanã mai ales
care nu poate decât sã ne dea de gândit.
6 noiembrie 2017
A fi zen nu înseamnă
a fi cool!
Am tradus cele douã newsletter-e la zi:
De la Centrul Durckheim de la Mirmande, Franta,
autor Jacques Castermane -
Meditatie si viatã interioarã
AICI
De la Centrul Bethanie, France,
autor preot Francis Dekeyser
un text foarte consistent ca de obicei
AICI
Textele şi explicaţiile nu sunt
niciodată altceva decât verbalizare foarte limitată plecând
de la o experienţã misticãşi în nici un caz o
cale pentru a ajunge la ea. Prin tradiţia Zenului s-a răspândit
„meditaţia fără obiect” astăzi în Occident. Această
manieră „de a fi zen” îşi are totuşi rădăcinile
în toate marile tradiţii ale umanităţii.
A fi zen nu înseamnă a fi cool! Este
vorba de a face faţă cu calm la ceea ce este! A
face faţă şi nu a fugi de real: dacă ne ţinem
de o formulă clasică, practica zenului constă în „a rezolva
marea problemă a vieţii şi a morţii”. (Francis
Dekeyser)
5 noiembrie 2017
Cheia prosperitãtii este
entuziasmul spiritual.
Recomandare de carte:
Julia Cameron - Inima prosperã
Oamenii considera prosperitatea un obiectiv financiar final.
„Când voi avea atâtia bani, ma voi simti mai bine.”
Adevarul e ca prosperitatea este un obiectiv spiritual final, iar
formula ar trebui sa fie, de fapt:
„Când voi avea atâta credintã, mã voi
simti mai bine.”
La bazã, prosperitatea este o credintã în ceva binevoitor
- si convingerea ca acel „ceva” ne va calauzi si ne va pazi.
Vom fi
condusi în directia buna, indiferent câti bani avem la dispozitie.
Prosperitatea nu se referã niciodatã
doar la bani.
Julia Cameron - Inima prosperã, Editura
Act si Politon
Detalii carte pe site-ul Editurii ACT SI POLITON aici:
https://actsipoliton.ro/julia-cameron-inima-prospera-dezvoltare-personala
inclusiv posibilitatea citirii unui fragment din carte,
în care regãsim "uneltele" specifice "nventate"
de Julia Cameron:
Paginile matinale care ne clarificã
mintea, constientizându-ne umbra si subttind astfel umbra din cotidian.
Plimbarea - care le limpezeste si organizeazã
mintea. Pornim cu o problemã în minte si ne întoarcem
cu o solutie.
PAUZA pe parcursul zilei, care se dovedeste
a fi "pauzã creatoare".
Julia Cameron - o altã autoare inepuizabilã,
unicã, i n s p i r a t ã,
autoarea renumitei cãrti CALEA ARTISTULUI,
tradusã si în româneste (Paralela 45).
De data aceasta o carte despre "bani", de fapt despre prosperitate,
dar pe fond o carte de dezvoltare personalã.
Cãci în cele din urmã acesta este sensul tuturor demersurilor
pe care le propune Julia Cameon în cãrtile sale:
întâlnirea cu tiparele noastre de functionare (incomodã
desigur)
si schimbãrile care se impun în modul nostru de a gândi,
de a actiona
pentru a nu ne mai sabota pe noi însine
si a regãsi astfel legãtura - pierdutã doar în
constiinta noastrã - cu SURSA.
Relativitatea cuvintelor care desemneazã REALITATEA - o precizare
clarã din capul locului.
Atitudinea de fond a omului în acest caz face diferenta, cred eu.
Pentru cã existã o invazie de oferte de dezvoltare personalã
pe piatã.
Pagina dedicatã Juliei Cameron pe
acest site AICI
4
noiembrie 2017
Estetica traiului cu puţin
Trebuie să fii bogat la interior ca să trăieşti în,
şi mai ales, cu puţin. Vieţuind astfel, îţi permiţi
să reconsideri totul: activităţile, prieteniile şi
chiar propria existenţă. Fiecare gest devine precis, uşor,
graţios. Să te reorganizezi devine o joacă de copil. Lumea
materială nu te mai domină. Acest mod de viaţă devine,
el însuşi, un model în întregime estetic.
Dominique Loreau, Arta
rafinamentului, pag. 112, Editura Baroque Books &
Arts
3 noiembrie 2017
Iarba rea
Câtă muncă depune agricultorul! - să
păstreze seminţele până la termen, să semene la timp,
să îngrijească până la roade plantele bune. Însă cu
o râvnă sălbatică sunt zvârlite buruienile, nu numai fără
a fi îngrijite şi verificate, dar împotriva oricărei
îngrijiri, în bătaie de joc. Vezi şi proverbul: iarba rea nu
piere cu una, cu două.
De ce taman ierburile bune au întotdeauna puteri
mai puţine?
Văzând fundătura istoriei omenirii fie de foarte demult, fie
din prezentul cel mai apropiat, apleci capul din instinct: da, de bună
seamă, e o lege universală. Şi nu avem cum să scăpăm
– niciodată, cu nici un fel de izvoade, cu nici un fel de planuri
omeneşti.
Până la sfârşitul omenirii.
Şi îi este iertat fiecărui om doar atât:
munca lui – şi sufletul lui.
Alexandr Soljeniţîn – Povestiri şi miniaturi, Editura UNIVERS,
pag. 163
2 noiembrie 2017
Recomandare de carte
Dominique Loreau - ARTA RAFINAMENTULUI
Uneori, e nevoie de foarte putin
ca sã transformãm gesturile cotidiene
în ceva frumos si solemn.
Dominique Loreau - ARTA RAFINAMENTULUI, Editura Baroque Books & Arts
RAFINAMENTUL SE SIMTE , SE ÎNVATA ,
SE EDUCA SI SE LASA MOSTENIRE.
Detaliii carte pe situl editurii aici:
http://baroquebooks.ro/colectii/savoir-vivre/315-arta-rafinamentului
De remarcat rafinamentul prezentãrii în sine al cãrtii...
O nouã carte a acestei autoare unice care. locuind în Japonia
de mai bine de 20 de ani,
transpune principiile Orientului în ARTA DE A TRÃI pentru
Occident.
O carte nu mai putin interesantã decât celelalte.
Autoarea pare sã fie inepuizabilã... A gãsit SURSA
creativitãtii cu sigurantã.
Omul cultivat sau educat nu e neapãrat omul
instruit,
ci acela cãruia îi plac si îi displac lucrurile care
trebuie sã-i placã si sã-i displacã.
Sã stii ce anume trebuie sã-ti placã si ce anume
trebuie sã-ti displacã
înseamnã sã ai gust.
Herman Hesse
(citat de Dominique Loreau în aceastã carte)
Pagina lui Dominique Loreau pe site AICI
1 noiembrie 2017
Cântecul cocoşului
Odată cu depopularea, cu paragina, cu pieirea cătunelor noastre,
nu ne mai interesează să ne aducem aminte – iar generaţii
întregi nici nu au auzit vreodată – de cântecul gălăgios
al cocoşilor, de felul în care se cheamă ei reciproc la ora
amiezii. Dintr-o curte în alta, peste stradă, din spatele gardurilor,
în vara însorită – este uimitor acest cor al
vieţii biruitoare.
Rar se întâmplă ca de la ceva să provină o asemenea linişte
sufletească. În nici un fel de alte sunete, zadarnice, nu-şi
găseşte ecou acest cântec stăruitor, intens, vibrant, puternic,
sonor, care ajunge până la noi, încât aici, peste tot prin împrejurimi,
e o lume binecuvântată, o
pace fără nimic îngrijorător;
ziua de azi s-a scurs până aici – pentru ce nu s-ar scurge şi
mai departe astfel? Vedeţi-vă liniştiţi de treburile
voastre domestice.
Pe aici pe undeva, el umblă semeţ, alb-portocaliu, cu creasta
roşie nobilă, de cavaler.
Rămâne neîntristat.
Noi – tot aşa ar trebui.
Alexandr Soljeniţîn – Povestiri şi miniaturi, Editura UNIVERS,
pag. 169
30 octombrie 2017
Sa fie oare scandaloasele tratamente de care
a avut parte joi regizorul Alexandru Solomon
semnul ca în viitorul deloc îndepartat vor fi diagnosticati
ca având tulburari de adaptare la realitate
toti cei ce vor protesta la adresa politicii
PSD, a presedintelui sau, dl. Liviu Dragnea, si a vizitelor unor oaspeti
care nu sunt deloc garantii continuarii orientarii spre Occident a României?
Mircea Morariu - Un protest autodeclarat artistic terminat îngrijorãtor
la Psihiatrie
Pe CONTRIBUTORS aici:
http://www.contributors.ro/fara-categorie/un-protest-autodeclarat-artistic-terminat-ingrijorator-la-psihiatrie
Si situatia relatatã chiar de protagonist tot pe CONTRIBUTORS aici:
http://www.contributors.ro/cultura/poli%C8%9Bie-psihiatrie-x-politica
29 octombrie 2017
Mihaela Miroiu – Cu mintea mea de femeie
Sunt femeia care s-a ţinut departe de femei,
fiindcă nu ştia că ele au produs filozofie. De minţile
femeieşti limitate, neintrate în ordinea creaţiei, că doar
asta aflam din literatura si filosofia pe care le citeam, închisă
cum eram în grija partidului comunist faţă de mintea mea. Şi,
mai ales, m-am ţinut ceva mai departe de ele fiindcă eu credeam
că ar da oricând tărâmul libertăţii şi creativităţii
pe cel al dragostei şi grijii.
Sunt femeia care a început să se uite cu adevărat
la mintea femeilor, oricare erau ele, doar odată cu filosofia feministă.
Ca şi când a trecut printr-o revoluţie copernicană
în care universul cunoaşterii omeneşti nu mai are un singur
producător, ci doi. De atunci ştiu că lumea cunoaşterii,
a sensibilităţii, a politicii, trebuie să fie deopotrivă
ginomorfică şi andromorfică. Şi
că nici femeile, nici bărbaţii nu au a se teme de completitudine,
de întregire. (pag. 245)
28 octombrie 2017
Semnati o petitie pentru stoparea cruzimii fatã
de animale aici:
https://www.change.org/p/the-united-nations-is-to-outlaw-crimes-against-humanity?recruiter=822170866&utm_source=share_petition&utm_medium=copylink&utm_campaign=share_page.share_redirect-control&utm_term=share_page.share_redirect-control
Eu am semnat-o.
23 octombrie 2017
Recomandare de carte
Mihaela Miroiu – Cu mintea mea de femeie
O carte pe care tocmai o citesc.
Cu încântare…
Am înţeles cât de greu şi cât de dureros se construieşte
lumea oamenilor liberi, dar şi cât de nepreţuită, de minunată
este libertatea culturală şi politică. Şi că,
fără ea, suntem, social, un chimval răsunător, o harpă
ruptă. Mâini de sculptori amputaţi ţi minţi mutante.
Arbori bonsai.
Am învăţat că, în străfunduri,
fiecare suntem ceea ce rămâne din noi după ce nu mai avem funcţii,
titluri, ranguri, averi. Şi am învăţat să îmi fie
milă cel mai mult de cei din care nu mai rămâne nimic după
ce le pierd pe toate acestea. Căci, Doamne, cât am rămas de
legată de cea mai tulburătoare dintre întrebările filosofice
despre rostul nostru, al fiecăruia: De ce trãiesc eu şi
nu oricine altcineva în locul meu?
Mihaela Miroiu – Cu mintea mea de femeie, Editura Cartea Românească,
2017
Un fragment din aceastã carte dedicat Reginei
Maria,
Inima nomadã a Marii Uniri
poate fi citit
AICI
19 octombrie 2017
Daisetz Teitaro Suzuki - EST SI VEST
Mai există însă o cale, care precedă ştiinţele
sau vine după ele, de a aborda realitatea. Eu o numesc abordarea
Zen.
Abordarea Zen este să pătrunzi direct în obiectul
însuşi, ca să-l vezi, cum ar veni, dinăuntru.
...
Eu numesc modul acesta de abordare a realităţii
calea Zen — calea ante-ştiinţifică
sau meta-ştiinţifică sau chiar antiştiinţifică.
...
Nu ne putem aştepta să fim cu toţii oameni de ştiinţă,
dar natura ne-a alcătuit în aşa fel încât să putem fi toţi
artişti — într-adevăr, nu artişti de un fel anume, ca pictori,
sculptori, muzicieni, poeţi etc., ci artişti ai vieţii.
Această profesie, „artist al vieţii", poate vă sună
inedit şi cumva ciudat, dar realitatea este că toţi ne
naştem artişti ai vieţii şi, neştiind acest lucru,
cei mai mulţi dintre noi nu reuşim să fim în acest fel,
rezultatul fiind că ne dăm viaţa peste cap, întrebând „Care
e sensul vieţii?", „Nu cumva avem în faţă nimicnicie
pură?", „După ce trăim şaptezeci şi opt
de ani sau chiar nouăzeci, unde ne ducem? Cine poate şti?"
etc. Aflu că majoritatea oamenilor din epoca modernă sunt nevrotici
din acest punct de vedere. Dar omul Zen le poate spune că au uitat
cu toţii că sunt artişti înnăscuţi, artişti
creatori ai vieţii Şi că, de îndată ce îşi dau
seama de acest lucru, de acest adevăr, vor fi vindecaţi cu toţii
de nevroza sau psihoza, sau ce alt nume îi mai dau ei necazului care-i
sâcâie.
Dar ce se înţelege prin a fi un artist al vieţii?
Mai mult pe site AICI
din volumul
Erich Fromm, Daisetz Teitaro Suzuki, Richard de Martino - Budismul
Zen si psihanaliza, Editura TREI, trad. Smaranda Nistor.
18 octombrie 2017
Diana Ioanes: Ce înseamnã psiholog bun
pentru copii?
aici:
http://cabinet-psihologie-bucuresti.blogspot.ro
15 octombrie 2017
Recomandare de carte:
Emmanuel Carrère „Împărăţia cerurilor”,
Editura TREI, trad. Doru Mareş
O carte foarte interesantă, o expunere captivantă
a propriului periplu al unui erudit în căutarea „împărăţiei
cerurilor”…
împărăţie care, în final, se dovedeşte a fi nu într-un
dincolo, ci este chiar „realitatea realităţii”.
O carte pe care tocmai am citit-o şi eu. Are aproape 600 de pagini,
dar se citeşte cu interes dacă eşti pasionat de înţelegerea
profundă a lucrurilor.
„Adevărat, adevărat îţi zic ţie:
Dacă erai mai tânăr, te încingeai singur
şi umblai unde voiai;
dar când vei îmbătrâni, vei întinde mâinile tale
şi altul te va încinge
şi te va duce unde nu voieşti.”
Dincolo de orice convertire întru Christos, cred că există o
frază, că fiecare are una a lui, pentru el făcută,
care îl aşteaptă. A mea a fost aceasta. Spunând, la început:
lasă-te purtat, nu tu eşti cel care conduce; ceea ce ar putea
fi considerat drept o abdicare poate, la fel de bine, odată făcut
pasul, să se dovedească o imensă uşurare. Aşa
ceva se numeşte abandonare, or, eu nu năzuiam decât să
mă abandonez. Dar, mai zice fraza aceea anume, a mea: lucrul căruia
vrei să te abandonezi – Cel căruia te vei abandona – te va conduce
acolo unde nu vrei să mergi. Această parte a frazei îmi era
adresată mie în modul cel mai personalizat. Nu am înţeles-o
eu bine – cine ar putea-o înţelege? -, dar am priceput printr-o obscură
certitudine că pentru mine era. Ceea ce îmi doream cel mai mult pe
lume, asta era: să fiu condus acolo unde nu voiam să merg.
(pag.49)
Paşti, 1993, ultima pagină a ultimului caiet:
„Asta să însemne a-ţi pierde credinţa?
Să nu mai ai nici măcar chef să te rogi pentru a o păstra?
Să nu mai vezi în această înstrăinare, care se instalează
zi după zi, o încercare peste care ai de trecut, ci, din contră,
un proces normal? Sfârşitul unei iluzii?
Acum, zic misticii, e momentul să te rogi. În noapte trebuie să-ţi
reaminteşti de lumina întrevăzută. Însă tot acum,
sfaturile misticilor par pisălogeală şi curaj pare renunţarea
la a le urma, pentru a înfrunta realitatea.
Adică, realitatea să însemne că Isus nu a înviat?
Scriu asta în Vinerea Mare, clipa celei mai mari îndoieli.
Mâine-seară voi merge la slujba Paştelui ortodox împreună
cu Anne şi cu părinţii mei. Îi voi îmbrăţişa
spunându-le Hristos voskrese, „Christos a-nviat!”, dar n-o voi
mai crede.
Te părăsesc, Doamne, Tu nu mă părăsi.”
( pag.131)
Detalii carte pe site-ul Editurii TREI aici:
http://www.edituratrei.ro/carte/emmanuel-carrere-imparatia-cerurilor/2916/
8 octombrie 2017
Katzuo Ishiguro premiantul NOBEL pentru literatură
pe 2017
- pentru romanele sale "de mare forta
emotionala în care a dezvaluit abisul din spatele simtului iluzoriu
al conectarii noastre cu lumea".
"Totuşi acum, de fiecare dată când paşii mă duc
pe aleile parcului Kawabe, mă gândesc la Sugimura şi la proiectele
sale şi mărturisesc că încep să simt o oarecare admiraţie
faţă de el. Pentru că un personaj care aspiră să
se ridice deasupra mediocrităţii, să fie ceva mai mult
decât un om de rând, merită cu prisosinţă
admiraţia noastră, chiar dacă în cele din urmă nu
izbândeşte şi-şi pierde averea din pricina ambiţiilor
sale. Mai mult, convingerea mea este că Sugimura nu a murit nefericit.
Căci eşecul lui nu a fost o ratare măruntă, aşa
cum se întâmplă cel mai adesea cu destinele noastre, şi o persoană
ca Sugimura ştia cu siguranţă acest lucru. Dacă dai
greş acolo unde ceilalţi nu au avut curajul ori voinţa
de a încerca măcar, îţi rămâne totuşi consolarea –
mai precis, satisfacţia adâncă – pe care o dobândeşti din
această privire retrospectivă asupra vieţii tale."
Kazuo Ishiguro – Un artist al lumii trecătoare, POLIROM, pag.
154
"Poate ca nu e un lucru usor, dar recunoscându-ti greselile
savârsite de-a lungul vietii, câstigi o anume satisfactie
si demnitate. În orice caz, nu trebuie sa-ti fie rusine de greselile
facute cu buna-credinta. Cu siguranta însa este mult mai rusinos
sa nu poti sau sa nu vrei sa le accepti."
4 octombrie 2017
„Pãrintii au mâncat aguridã
si copiilor li s-au strãpezit dintii."
BIBLIA, Ieremia, 31, 27-30
Recomandare de carte.
2 cãrti pe tema psihogenealogiei de la Editura
Philobia
Anne Ancelin Schutzenberger si Gislain Devroede
Copiii bolnavi de pãrinti
Introducerea aici
si
Nina Canault
Cum plãtim greselile strãmosilor
Inconstientul familial
Prefata aici
27 septembrie 2017
KGD - VIAŢA ŞI OMUL
Relaţia dintre om şi Dumnezeu este înfăţişată,
în general, astfel: omul recunoaşte în Dumnezeu pe cel atotputernic,
cel căruia el îi datorează supunere, cel pe care îl cheamă
în dificultăţi şi cel prin care poate găsi, în ultimă
instanţă, fericirea, securitatea şi pacea. Omul are nevoie
de Dumnezeu. El are nevoie de el pentru a nu dispera, pentru a suporta
cruzimea lumii şi pentru a surmonta, în final, angoasa în faţa
morţii, cât şi angoasa în faţa vieţii.
Dumnezeu este puterea, independentă de om,
care îl domină, îl gratifică sau îl nimiceşte. Putere care
faţă de om când se manifestă, când se ascunde, care îi
vorbeşte sau păstrează tăcerea. Omul este dependent
de Dumnezeu. Totuşi, a vedea numai astfel relaţia dintre om
şi Dumnezeu corespunde unui anumit stadiu de evoluţie umană.
Este stadiul în care omul transferă tot ceea ce depăşeşte
orizontul experienţei naturale şi înţelegerea eului profan
în afară, într-o transcendenţă de dincolo, care are laturile
ei de umbră şi de lumină dar care, în orice caz, dispune
de puteri nemărginite în privinţa lui. Acest mod de a vedea
se schimbă atunci când anumite experienţe îl fac să descopere
că nu tot ceea ce este dincolo de orizontului lui obişnuit trebuie
să fie neapărat „în afara lui”, ci că există o realitate
care, într-adevăr transcende orizontul său natural, dar în acelaşi
timp îi este imanentă omului şi constituie adevăratul său
nucleu, Fiinţa sa esenţială. Cu această recunoaştere
se deschide o nouă înţelegere a raportului dintre om şi
FIINŢA divină.
Când omul vede, în transcendenţă, FIINŢA
divină la lucru în Fiinţa sa esenţială, care caută
să se manifeste în el şi prin el, atunci el trebuie să-şi
modifice concepţia bazată pe dependenţa complet unilaterală
a omului de Dumnezeu, căci atunci devine clar că nu numai omul
este dependent de Dumnezeu, ci că şi acţiunea divină
depinde de om, de disponibilitatea lui de a o primi, de a o lăsa
să acţioneze în el. O turnantă se poate produce în momentul
în care omul percepe şi recunoaşte în el însuşi rezistenţa
faţă de ceea ce este el în Fiinţa sa esenţială
şi care, prin această Fiinţă, ar vrea să devină.
Această descoperire - atunci când nu este doar crezută, ci este
simţită - are ceva bulversant: faptul că, în pofida micimii
sale, omul poate să împiedice Viaţa!
Iatã un text fundamental care înfãtiseazã
foarte clar
douã nivele de dezvoltare umanã,
douã moduri de a ne raporta la Dumnezeu...
Iatã ce înseamnã adevãratul
început al maturitãtii umane.
Textul face parte dintr-un capitol al cãrtii Der
Ruf nach dem Meister,
capitol tradus integral, poate fi citit AICI:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2017/09/viata-si-omul-traducere-revizuita.html
Este o traducere revizuitã fatã de cea existentã
de câtiva ani pe site, cea fãcutã tot de mine dupã
traducerea în francezã a cãrtii.
26 septembrie 2017
Simone Weil - Forme de iubire implicitã a lui Dumnezeu
Deplinătatea iubirii aproapelui înseamnă să fii pur şi
simplu în stare să îl întrebi: „Care îţi
este chinul?" înseamnă să ştii că nenorocitul
există, nu ca o unitate într-o colecţie, nu ca un exemplar al
categoriei sociale etichetate „nenorociţi", ci ca om, exact
asemenea nouă, care a fost lovit într-o zi de nenorocire şi
în care s-a întipărit pecetea ei inimitabilă. Pentru
asta e de ajuns, dar indispensabil, să ştii să îndrepţi
asupra nenorocitului o anume privire.
Simone Weil - Forme de iubire implicitã a lui Dumnezeu,
Editura HUMANITAS
Mai mult pe site AICI
25 septembrie 2017
Gustave Thibon - Ignoranta înstelatã
Rar au loc întîlniri între fiinţele care sînt făcute pentru
a se înţelege şi pentru a se iubi. Şi, dacă întîlnirea
se produce, se întîmplă şi mai rar ca nevoile şi aspiraţiile
lor să fie sincronizate. Exemplu: eram făcut pentru a o înţelege
pe Simone Weil şi am avut şansa s-o cunosc, dar, la vremea întîlnirii
noastre, nivelul meu de evoluţie spirituală nu coincidea cu
al ei, astfel încît adevăratul nostru dialog nu a început decît după
moartea ei...
Gustave Thibon - Ignoranta înstelatã, Editura HUMANITAS
Mai mult pe site AICI
24 septembrie 2015
De citit:
Rãzvan Pintea - Homo anti-sapiens
Daca reducem nevoile superioare umane, precum iubirea, strict la biologie,
nici nu mai meritam sa ne spunem “oameni” sau “omenire”.
E suficient “masculi” si “femele” din “specia
umana”. Din lipsa de inspiratie de data aceasta, am sa mai fac un
derapaj stilistic, din registrul tragic în cel anecdotic, pentru
a ilustra mai bine aberatiile la care poate da nastere reductionismul
de orice natura: Ion îsi acuza vecinul ca pisica acestuia i-a mâncat
o bucata de unt. Judecatorul îl întreba pe Ion cât cântarea
untul. Cinci kilograme, exagera Ion cantitatea în speranta unui
câstig nemeritat. Sa cântarim atunci pisica, zise judecatorul.
Surpriza! cântarul indica fix cinci kilograme. Atunci judecatorul
spuse: Ioane, uite ca ti-am gasit untul. Acum zi-ne si tu: unde e pisica?
Cam de maniera asta riscam sa ratam si noi, la judecata istoriei, prin
reductionism, esenta a ceea ce ne face Homo Sapiens Sapiens. Adica specia
care stie ca stie.
pe platforma CONTRIBUTORS aici:
http://www.contributors.ro/editorial/homo-anti-sapiens
14 septembrie 2017
De citit neapãrat:
Mihai Maci - Vederea pe întelesul orbilor
Acum vedem ce înseamnã lipsa acelei
structuri lãuntrice pe care o da scoala adevarata.
Nu cunostintele sunt cele ce conteaza în ultima instanta, ci demnitatea
omului care stie ca adevarurile la care a ajuns cu mintea lui sunt deasupra
tuturor puterilor vremelnice ale lumii. A întelege înseamna,
în cele din urma, a descoperi în tine însuti sentimentul
apartenentei la o comunitate larga si deschisa, care-i include pe colegii
tai, pe elevi, dascalii vazuti si nevazuti, multitudinea cartilor, copacul
din fata ferestrei si cerul ce-ti lumineaza pagina. Descoperirea acestei
apartenente ar trebui sa ne faca responsabili pentru lucrurile acestea,
în definitiv atât de precare. Si, în numele acestei
responsabilitati s-ar cuveni sa spunem, cu frica si cu cutremurare, atunci
când cineva ??? lucruri ce nu pot fi batjocorite: asta
nu se poate!
Articolul întreg poate fi citit pe CONTRIBUTORS aici:
http://www.contributors.ro/editorial/vederea-pe-intelesul-orbilor/?cfcc
de cãtre cei care "nu voteazã cu picioarele"...
10 septembrie 2017
Jacques Castermane - Sfârsitul zilei
Sensul bătrâneţii nu mai este acela de a accede
la performanţe exterioare, ci la maturitatea interioară.
De aceea, practica meditaţiei atenţiei
depline atrage numeroase persoane care abordează vârsta a treia.
60… 70… 80… ani! Iată momentul de a ne trezi
la acea stare de sănătate fundamentală, calmul interior,
prea adesea neglijat în cursul vârstei adulte.
Pacea interioară face parte din virtualităţile pe care le trezeşte exerciţiul
„non-acţiunii”, cel de „a nu face nimic”.
Mai mult aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2017/09/jaques-castermane-sfarsitul-zilei.html
9 septembrie 2017
Marile sanse ale omului...
de a trece la alt nivel...
cel destinat de fapt...
De trei feluri este suferinţa care îl poate pătrunde
pe un om: angoasa în faţa distrugerii,
disperarea în faţa absurdului, solitudinea
în faţa izolării(pierderea asocierii, a comunitãtii).
Dar când, în faţa morţii care pare inevitabilă, îi este
dat cuiva să facă ceea ce omul obişnuit nu poate să
facă, adică să accepte inacceptabilul, o viaţă
nouă poate să iasă brusc la lumină. Cel care poate,
în mod liber, să se expună ineluctabilului, să se supună
şi să-l suporte îi smulge morţii boldul ei. Pentru că
este gata să-şi sacrifice vechiul eu, el îi deschide Fiinţei
sale esenţiale uşa pentru a intra într-unul nou, adevăratul
său Eu-Sine. Şi dintr-odată, din
distrugere ţâşneşte indestructibilul;
din întunericul disperării în faţa absurdului
o lumină, care este dincolo de sens şi non sens. Şi,
în locul părăsirii de lumea întreagă,
dezolarea se schimbă în protecţia din sânul FIINŢEI supranaturale.
K.G. Dürckheim – Der Ruf nach dem Meister,
pag. 173
2 septembrie 2019
Edvard Munch - Tipãtul
Cum crezi că e cel mai bine, Johanne? Să visezi
la fericire sau să visezi la o fericire imaginară? Eu am arta
mea, nu mai e loc de nimic altceva. Ca să nu mai vorbim de starea
mea, boala pe care am moştenit-o de la părinţi – slăbiciunea
fizică a mamei, nervozitatea şi anxietatea tatei. Ar fi Tullik
în stare să facă faţă tuturor acestor probleme? Fiindcă
n-am cum să scap de boală. Iar dacă ar fi să scap
de boală, ce s-ar alege de arta mea? Sora mea, Inger, spune că
munca ne face bine. ne dă putere. Am pus întotdeauna arta mai presus
de orice altceva. O femeie m-ar incomoda, nu crezi? Iar eu aş putea
oare să trăiesc printre ei? Citesc romane siropoase, se ţin
de bârfe şi se reunesc la zile de naştere. Or avea vreodată
curajul să stea singuri? Femeile defilează braţ la braţ
pe bulevardul Karl Johan, bărbaţii se duc la club. Sunt ocupaţi
tot timpul. Dar cu ce-şi ocupă timpul? Cu ce se pot mândri în
definitiv? Deoarece nu ştim decât că, atunci când pătrundem
în valea morţii, trebuie s-o străbatem singuri. Dacă
nu avem lumină în noi, rătăcim singuri pe întuneric. Aşa
că trebuie să-i urmăm pe cei care sunt lumina, care aduc
lumina. Când acolo, ce facem noi? Îi oropsim. Oamenii nu văd lumina,
văd doar întunericul.
Nu eram în stare să răspund acestei avalanşe de gânduri,
dar îmi dădeam seama că pentru el iubirea faţă de
altcineva avea să fie mereu în urma iubirii pentru artă. Arta
avea să fie întotdeauna viaţa lui.
- Când eram copil, am văzut de mai multe ori
moartea cu ochii, a continuat. I-am simţit degetele reci apucându-mă
de umăr şi m-am cutremurat de frigul care m-a pătruns până
în măduva oaselor. Uneori am fost încredinţat că n-am să
mă mai fac bine, alteori nici nu-mi doream. Spoi, când mi-am revenit,
am înţeles că moartea mă va vizita din nou, că voi
da din nou ochii cu ea şi că va trebuie să-i arăt
ceva ca să justific răgazul de viaţă pe care mi l-a
dat.
Lisa Stromme – Fata cu fragi,
pag. 229, din colecţia Raftul Denisei, Humanitas
O poveste creată în jurul
operei lui Edvard Munch Ţipătul şi a personalităţii
artistului, un roman de atmosferã.
O carte foarte bine scrisã, frumoasã, impresionantã,
pe care tocmai am terminat-o de citit.
Detalii carte pe ELEFANT aici
28 august 2017
K.G. Dürckheim
Despre eternitate, dubla origine, trezirea
la CALE…
Povestea noastră mai Mare...
Eternitatea, care iluminează moartea, nu este
o durată veşnică – finitul continuu la nesfârşit –
ci este o realitate verticală care stă perpendicular pe planul
oricărei finitudini, care este fixată între un început şi
un sfârşit. Adversarul VIEŢII îl rătăceşte pe
om, făcându-l să creadă că, dincolo de finitudinea
sa, nu poate sesiza nimic. Conştiinţa obiectivă îi serveşte
demonului de capcană pentru a-l reduce pe om la a nu lua în considerare
decât ceea ce poate fixa într-o definiţie. VIAŢA nu se lasă
fixată. Dar cum, în cazul omului, ocolul conştiinţei obiectivante
face parte din CALE, o şi mai lungă evoluţie îi este necesară
atunci pentru a se elibera de ea.
Ţine de fatalitatea destinului omului să
fie captiv al eului său şi, astfel, să-şi uite dubla
origine. Omul este un cetăţean a două lumi. Ca fiu al pământului
el aparţine lumii spaţio-temporale, limitate şi condiţionate.
În acelaşi timp este şi fiu al cerului, al unei FIINŢE
absolute şi infinite, dincolo de timp. În lumea eului său natural,
toate au un început şi un sfârşit. În împărăţia
Fiinţei sale esenţiale, nu există nici început şi
nici sfârşit, nici naştere şi nici moarte. Tot ceea ce
trăieşte în această lume îşi are moartea sa. VIAŢA
însă, Marea Viaţă, care este prezentă în Fiinţa
noastră esenţială, este dincolo de viaţă şi
de moarte. A ne trezi la CALE înseamnă a ne aminti de dubla noastră
origine şi a auzi vocea exigentă şi plină de promisiune
din noi care ne cheamă la forma de viaţă care uneşte
cerul şi pământul într-un al treilea.
K.G. Dürckheim – Der Ruf nach dem Meister
(ultimele pagini…am reusit sã termin traducerea...)
20 august 2017
Când spunem că omul este mereu în universul
său, ca subiect personal, centrul în jurul căruia gravitează
totul, nu am spus încă ce înseamnă aceasta, adică:
un om,
centru al propriului său univers,
se situează în altă parte decât
în propriul său centru.
Pentru a putea răspunde la întrebarea:
„Când este aşadar un om în centrul său?”
trebuie mai întâi să discernem nevoile fundamentale a căror
realizare constituie pivotul unei existenţe umane.
K.G. Durckheim - Der Ruf nach dem Meister
Vã invit sã citit, dacã vã intereseazã,
un fragment proaspãt tradus din cartea lui
KGD - Strigãtul dupã maestru
aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2017/08/kg-durckheim-strigatul-dupa-maestru.html
Este ceea ce lucrez momentan pentru a suporta mai usor canicula...
7 august 2017
Calea este procesul
prin care
omul înstrăinat
de Fiinţă,
se întoarce,
pas cu pas,
la originea sa –
şi concomitent
la manifestarea conştientă
a Fiinţei încorporate în el.
K.G. Dürckheim – Der Ruf nach dem Meister
31 iulie 2017
K.G. Durckheim - Zenul si noi
De ce ne-ar interesa pe noi Zenul?
Care este scopul central al Zenului?
Renaşterea omului prin experienţa Fiinţei!
Zenul învaţă descoperirea
empirică a nucleului nostru transcendent şi
ne învaţă să gustăm, în existenţa din această
lume, Sinele divin. Învăţătura lui nu are forma
unei gândiri analitice, conclusive, nici pe cea a unei credinţe dogmatice
sau a unui sistem de speculaţie metafizică. El este calea spre
o experienţă realizabilă pentru om şi care, în fapt,
îi este destinată. El ne face să descoperim că existenţa
noastră, tensionată între viaţă şi moarte, se
înrădăcinează în Sinele supranatural care suntem cu toţii
în profunzimea ascunsă din noi înşine. Şansa şi vocaţia
noastră este de a lua cunoştinţă de aceasta.
Iatã o carte care ar putea interesa pe multi cititori de limba
românã.
Sigur nu pe toti. Si, foarte probabil, nu pe cei mai multi...
... în sfârsit am înteles si eu de ce ...
Iatã o carte care ar merita sã fie tradusã în
româneste, cu toate acestea...
chiar dacã pentru mai putini... cei interesati dintr-o
nevoie interioarã...
Veti întelege dupã ce veti citi primele pagini din carte
deja traduse si postate pe blogul lui KGD sub eticheta "Zenul si
noi":
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/search/label/Zenul%20si%20noi
Atracţia tuturor expresiilor
Zenului vine de aici:
ele promit eliberarea dintr-o strâmtorare,
născută din distorsiunea vieţii noastre
şi a Fiinţei noastre veritabile.
28 iulie 2017
Interesul pentru meditaţie
Iată ce îmi spunea K. Graf Dürckheim în 1970:
„Întâlnesc din ce în ce mai mulţi oameni interesaţi de practicile
meditative. Cei mai mulţi sunt impulsionaţi de o nevoie interioară.
Situaţia actuală a omului occidental este o formă de existenţă
care îl îndepărtează tot mai mult de adevărata sa natură,
de natura sa esenţială. Spiritul occidental a creat o civilizaţie
care inventează tot ce e posibil pentru ca omul să câştige
mai multă libertate. Omul se simte obligat să se adapteze acestei
lumi a obiectelor şi a tehnicilor. Adaptându-se lor, însă, omul
devine el însuşi un … obiect. Un obiect care trebuie să fie
performant şi care, pentru aceasta, este redus la ceea ce ştie
şi ştie să facă.
Dar el este necunoscut în ceea ce el „este”;
omul-obiect l-a „şters” pe omul-subiect care
astfel se sufocă şi strigă: „Mă
sufoc!”
Cuvântul
meditaţie răspunde acestei suferinţe şi acestei nostalgii:
„Lăsaţi-mă să răsuflu. Lăsaţi-mă
să respir!”
Karlfried Graf Dürckheim
Astăzi acest tablou coincide şi mai mult
decât cu jumătate de secol în urmă cu situaţia omului actual.
Interesul pentru meditaţie este de aşa natură încât orice
persoană atrasă de învăţătura practicilor meditative
ar trebui să-şi pună trei întrebări: Ce? Pentru
ce? Cine învaţă(predă)?
Jacques Castermane în Scrisoarea Centrului Durckheim de la Mirmande,
Franta pe august 2017, integral aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro
24 iulie 2017
În activitatea meditativă, întoarcerea (demi-tour)
operată cu faţa la perete şi ţinuta
actualizează o decizie de schimbare de atitudine
şi atestă capacitatea noastră de a sesiza sau a
ne lăsa sesizaţi de acest impuls despre care vorbeşte Dürckheim.
A asuma pe deplin întoarcerea este o acţiune
care angajează responsabilitatea noastră: aceea de a întoarce
spatele eficacităţii şi producerii de imagini; nu mai căutăm
să ştim pentru ce suntem aşezaţi, nici la ce serveşte
aceasta. Ci luăm decizia de a lăsa acţiunea în curs să
ne iniţieze, să ne introducă într-un alt tip de activitate.
Realizăm astfel că întoarcerea subliniază această
trecere de la o funcţionare egocentrică la cea de abandonare
activă. De fiecare dată când operăm această întoarcere,
putem relua această decizie evitând o ritualizare golită de
sens.
Dominique Durand - Scrisoarea periodicã a Centrului Durckheim,
iulie 2017.
Tradusã integral pe blogul lui KGD aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2017/07/jacques-castermane-scrisoarea-centrului.html
18 iulie 2017
Intervenţia Adversarului – un exemplu general: drogul
În mod curios, experienţa FIINŢEI nu este niciodată lipsită
de apariţia adversarului ei. Peste tot unde se manifestă Fiinţa
esenţială, îşi face apariţia şi lumea antagonistă.
Adversarul este o putere care contracarează sau distruge viaţa
voită de Dumnezeu. Cu cât este mai netă orientarea spre supranatural,
cu cât este mai determinat angajamentul omului în slujba acestuia, cu
atât mai sigur va găsi el în faţa sa pe adversarul înverşunat
să-l îndepărteze de la drumul just. Nu este o legendă pioasă,
ci o constatare a experienţei care nu se poate explica logic. De
îndată ce un om a primit graţia unei experienţe a FIINŢEI,
ceva vine să tulbure, în orele care urmează, starea de beatitudine
în care l-a transportat experienţa care îl eliberează şi
îl angajează. Nu este vorba de o compensaţie psihologică
care face, prin legea echilibrului, ca bucuriei debordante să-i urmeze
o depresie sau stării de tristeţe să-i urmeze o exuberanţă
pe care circumstanţele nu o justifică. Opoziţia vine din
afară. Lovitura îi este dată din exterior: agresiune, veste
tristă, ofensă, accident. La aceasta se adaugă redutabila
tentaţie de a povesti: „Din preaplinul inimii vorbeşte gura.”
Din păcate şi secretul fericit trăieşte din păstrarea
lui. Dacă, rupând tăcerea, îl lăsăm în afară,
acolo va merge şi binecuvântarea lui.
Un exemplu universal al jocului
adversarului este drogul. Nu este o întâmplare
faptul că, tocmai la momentul - şi nu înainte – în care Occidentul,
şi mai ales tineretul lui, se deschide pentru prima dată pe
scară largă experienţei Fiinţei, adversarul apare
brusc şi îi propune drogul. „Iată, poţi să-ţi
procuri mult mai uşor impresii minunate. Puţin din acest drog
şi le vei obţine fără să-ţi dai nicio osteneală.”
Şi tineretul se lasă cuprins de tentaţia de a ajunge fără
dificultate la experienţe agreabile în loc să recurgă la
munca interioară, adică la efort. Or, tocmai prin efort interior
se poate atinge legitim, printr-un proces de transformare, ceea ce drogul
promite să ofere cu uşurinţă prin mijloace ilegitime:
o lărgire a conştiinţei ordinare care ne face capabili
să trăim supranaturalul în plenitudinea sa eliberatoare şi
creatoare.
K.G. Dürckheim – Vom doppelten Ursprung des Menschen,
(Despre dubla origine a omului), Herder, pag. 111-112
15 iulie 2017
Astã searã, sâmbãtã, un film interesant
pe HBO la orele 20.
Film biografic - fascinanta poveste adevãratã a controversatului
psihiatru R.D. Laing, productie 2017:
Înnebunit sã fii normal
Filmul se reia mâine dimineatã la 7:35
Detalii film aici: http://www.cinemagia.ro/filme/mad-to-be-normal-2032495/
Am vãzut si La La Land - pe DigiFilm
si mi-a plãcut mult.
Un film fãcut în stilul filmelor vechi, asa cum nu se mai
fac.
Un spectacol frumos ca imagine si un mesaj sãnãtos,
acela de a lupta pentru împlinirea visului mai întâi
si mai întâi
si de a nu te da bãtut în fata
esecurilor.
14 iulie 2017
O carte care meritã cititã:
Emmanuel Macron - Revolutie, Editura
TREI
Am intrat într-o nouă eră. Globalizarea, informatizarea,
inegalităţile în creştere, pericolul schimbărilor
climatice, conflictele geopolitice şi terorismul, eroziunea Europei,
criza democratică a societăţilor occidentale, îndoiala
care încolţeşte în miezul societăţii sunt simptome
ale unei lumi complet bulversate.
Acestei uriaşe transformări nu îi putem răspunde cu aceiaşi
oameni şi cu aceleaşi idei. […]
Este necesar să privim cu toţii adevărul în faţă
şi să dezbatem marile transformări în desfăşurare.
Unde trebuie să ajungem şi pe cei căi. Cât timp va dura
călătoria. Fiindcă toate acestea nu se fac într-o singură
zi.
[…]
Ar trebui să renunţăm cu toţii la vechile noastre
obiceiuri. Statul, responsabilii politici, înalţi funcţionari,
conducătorii economici, sindicatele grupurile intermediare. Aceasta
este răspunderea noastră şi ar fi o greşeală
să încercăm să o ocolim, dacă nu chiar să încercăm
impunerea unui statu-quo.
Ne-am obişnuit să existăm într-o lume care ne îngrijorează.
Căreia, în fond, nu vrem nici să-i spunem pe nume, nici s-o
privim în ochi. Şi atunci ne plângem, bombănim. Şi apar
dramele. Şi disperarea. Se instalează frica. Le trăim pe
pielea noastră. Vrem schimbarea, fără a o dori cu adevărat.
[…]
În paginile ce urmează voi încerca să schiţez exact această
revoluţie democratică. Nu veţi găsi în ele nici acel
gen de program, nici acele mii de propuneri care fac viaţa noastră
politică să semene cu un catalog de speranţe înşelate,
ci mai degrabă o viziune, o relatare, imaginea unei voinţe.
Emmanuel Macron – Revoluţie, Editura TREI, 2017, trad. Doru Mareş,
pp.7-8
Cinci motive pentru care meritã
sã citesti cartea lui E. Macron, REVOLUTIE:
http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-21898133-cinci-motive-pentru-care-merita-citesti-cartea-lui-emmanuel-macron-revolutie.htm
6 iulie 2017
Singurătatea, un mod de viaţă admirabil
Cu toţii suntem însufleţiţi, mai mult
sau mai puţin, de căutarea absolutului, a adevărului, a
unei înţelegeri supreme a lucrurilor. Cei care au ales să trăiască
singuri, ca să găsească răspunsuri la aceste întrebări,
ne învaţă, după o viaţă întreagă de singurătate
şi de căutare că, la urma urmei, nu avem nimic de găsit,
dar că „trezirea” e o experienţă
eliberatoare, întrucât este extraordinar de simplă şi de evidentă.
Însă ce drum lung avem de parcurs înainte să
acceptăm această realitate! De câtă răbdare avem nevoie
ca să descoperim că acest adevăr, acest ascuns al vieţii
e aici, exact în locul în care îl căutăm, într-o deplină
şi tacită evidenţă! Tocmai graţie acestei revelaţii
putem în sfârşit „să renunţăm” şi să acceptăm
cursul lucrurilor.
Dominique Loreau – FERICIREA TRĂIEŞTE ÎN
SPAŢII MICI, Baroque Books & Arts, pag. 92
Nota mea, V.J.: Iatã un punct de vedere
corect asupra "trezirii", a cuiva care a trãit-o realmente
si stie despre ce vorbeste:
este o revelatie care vine ca rãspuns la efortul omului.
O stare "de drept" care devine "de fapt" doar ca urmare
a unui drum de parcurs de cãtre om.
Departe de a ne multumi doar "sã existãm"
si sã cultivãm un mod de viatã hedonist
cã totul este OK oricum si noi nu mai avem nimic de fãcut
(!),
asa cum "predicã" unii "întelepti non conformisti"
(cu multã trecere la cititori),
dar pentru care viata a ajuns,
în final si mult prea devreme,
dupã toate excesele (droguri, sex, alcool) pentru a umple GOLUL
INTERIOR,
o povarã...
Dar nimeni nu spune si acest lucru...
Ce cale simplã propun unii! Fãrã dogme, spun ei...
Cum sã taci când vezi ce se aflã la capãtul
acestei "cãi" atât de plãcute si de tentante,
si de usoare mai ales?!...
A urma o Cale nu înseamnã a adopta
mecanic o dogmã, ci înseamnã a avea o directie, a
sti încotro mergi.
5 iulie 2017
O carte impresionantã pe care am citit-o zilele acestea
si pe care vi-o recomand.
Redã foarte expresiv transmiterea nefericirii din generatie în
generatie si amplificarea ei.
Este o transmitere "naturalã" dacã nu se intervine
printr-o psihoterapie pentru stoparea acestui lant.
CAMELIA CAVADIA
- MÃSTILE FRICII,
Editura TREI
Un roman frumos si trist, dur si sensibil deopotrivã, o mãrturie
impresionantã despre pãrinti si copii si frica teribilã
care îi desparte uneori, sufocând iubirea, pacea interioarã,
bucuria vietii, tot ce emai frumos în oameni. (Radu Gãvan)
Ema, David si Sofia sunt niste personaje tragice, într-o istorie
cutremurãtoare în familiaritatea ei. Abuzul, fizic si emotional,
suferit si perpetuat de personaje, este socant prin perspectiva intimã
din care e reflectat.
(Ada Roseti)
(De pe coperta a 4-a a cãrtii)
Detalii carte pe site-ul editurii aici:http://www.edituratrei.ro/carte/camelia-cavadia-mastile-fricii/2947/
4 iulie 2017
Despre "mobilizarea de
constiintã" necesarã în cotidian
În artele marţiale, este un apel constant de-a
lungul antrenamentului. Ni se cere să fim „în gardă” de fiecare
dată când „coborâm garda”…
Picioarele bine aşezate pe sol, aşezaţi în bazinul nostru,
orientaţi spre cer. Această atitudine
este liturgică; noi suntem „celebranţi”
ai vieţii.
Este sarcina noastră: să fim pe fază, să fim acolo!
În mod intens acolo!
Şi poate că într-o bunã zi vom fi sesizaţi de liniştea
pură a Fiinţei.
Pãrintele Francis Dekeyser - Lettre nr. 144, iulie 2017, de la
Bethanie, France
Întreaga scrisoare tradusã în româneste
AICI
Originalul în francezã AICI
Site-ul centrului Bethanie cu activitatea bogatã si diversã
aici: http://www.centrebethanie.org/
2 iulie 2017
Vã invit sã cititi un articol din Formula AS nr. 1270 din
iunie 2017
Minunea de la miezul noptii
Este o relatare a unei experiente a unui
om din zilele noastre,
experientã despre care vorbeste în primul rând K.G.
Durckheim ca fiind o Experientã a Fiintei,
cea care marcheazã, dacã este luatã în serios,
un punct de cotiturã în viata respectivului,
si care înseamnã un nou început... al unei vieti cu
SENS,
al unei vieti ancorate Altundeva, într-o Realitate mai mare
cu care suntem uniti în profunzimea noastrã.
Iatã de ce scriam eu undeva
despre "realitatea acestei Realitãti mai mari",
care "ne face semne", în unele situatii la limitã
uneori, dar nu numai atunci.
Cititi AICI:
http://www.formula-as.ro/2017/1270/asul-de-inima-45/minunea-de-la-miezul-noptii-22412
Iatã de ce spun eu cã este actual
K.G. Durckheim...
Si cã pentru noi, cei de acum si de aici,
sunt cãrtile lui...
Pentru a recunoaste aceste experiente pretioase în
prezent sau în trecutul nostru
si a le aprecia drept ceea ce sunt: o invitatie la maturitate, deci un
început de drum.
Petru a nu pierde aceste ore astrale ale vietii.
Si mai ales pentru a
nu pune VINUL CEL NOU în BURDUFURI VECHI si a risipi astfel minunea
trãitã.
*
Pe de altã parte, un fragment dintr-o carte
care musteste de întelepciune Zen,
o întelepciune pragmaticã despre un stil de viatã
rafinat ca efect al simplitãtii:
Dominique Loreau - FERICIREA TRAIESTE IN SPATII
MICI,
Baroque Books & Arts
În asteptarea vârstei a treia aici
NU LA ŞAPTEZECI DE ANI TREBUIE SĂ NE GÂNDIM
UNDE NE VOM PETRECE BĂTRÂNEŢEA
Atentie cã zilele acestea Librãria
on line ELEFANT sãrbãtoreste 7 ani si acordã o multime
de reduceri.
Profitati de ocazie.
1 iulie 2017
George Bãlan: DESPRE
FUGA DE SINE şl ÎNTÎLNIREA CU SINE
Suprema datorie a filosofiei şi supremul
merit pe care şi-l poate cîştiga în faţa propriei
sale conştiinţe constă azi, poate mai mult decît oricînd,
în determinarea oamenilor să se ocupe de ei
înşişi, de salvarea lor sufletească. Se simte nevoia
unei răscoliri lăuntrice profunde, care să-i facă
pe atîţia şi atîţia să treacă de la acel „Ajută-mă
Doamne să fug de mine" la un „Ajută-mă
Doamne să mă regăsesc" (eventual şi fără
„Doamne"...), de la „De-aş putea să-mi ridic o casă
cît mai departe de mine" la „de-aş putea să-mi ridic o
casă cît mai adînc în mine". Cu nimic anacronizat, mai viu şi
mai actual ca niciodată, Pascal poate fi un admirabil sfătuitor
şi sprijinitor celor însetaţi de regenerare spirituală.
George Bãlan - În cãutarea maestrului, Editura
Institutul European, Iasi, 1999
Mai mult pe acest site aici
30 iunie 2017
Nu ne putem aştepta să fim cu toţii oameni
de ştiinţă, dar natura ne-a alcătuit în aşa fel
încât să putem fi toţi artişti – într-adevăr, nu artişti
de un fel anume, ca pictori, sculptori, muzicieni, poeţi etc., ci
artişti ai vieţii. Această
profesie, „artişti ai vieţii”, poate vă sună inedit
şi cumva ciudat, dar realitatea este că toţi ne naştem
artişti ai vieţii şi, neştiind acest lucru, cei mai
mulţi dintre noi nu reuşim să fim în acest fel, rezultatul
fiind că ne dăm viaţa peste cap, întrebând „Care este sensul
vieţii?”, „Nu cumva avem în faţă nimicnicie pură?”,
„După ce trăim şaptezeci şi opt de ani sau chiar nouăzeci,
unde ne ducem? Cine poate şti?” etc. Aflu că majoritatea oamenilor
din epoca modernă sunt nevrotici din acest punct de vedere. Dar omul
Zen le poate spune că au uitat cu toţii că sunt artişti
înnăscuţi, artişti creatori ai vieţii şi că,
de îndată ce îşi dau seama de acest lucru, de acest adevăr,
vor fi vindecaţi cu toţii de nevroză sau psihoză,
sau ce alt nume îi mai dau ei necazului care-i sâcâie.
…
Adevăratul Zen, doar o mică fărâmă
a lui, este ceea ce transformă viaţa fără haz, a banalităţii
monotone şi terne, într-o viaţă a artei, plină de
creativitate interioară autentică.
Daisetz Teitaro Suzuki – Prelegeri din budismul Zen
din volumul BUDISMUL ZEN ŞI PSIHANALIZA – autori: Erich Fromm, D.T.
Suzuki, Richard de Martino, Editura TREI, trad. Smaranda Nistor
Mai mult pe site
AICI
23 iunie 2017
Din aceeasi carte autobiograficã a lui Alan Watts, Pe calea
mea
Caut adăpost la Buddha
Aşa cum am spus, pur şi simplu nu mă puteam înţelege
cu Dumnezeul creştin. El era plicticos şi bombastic, cineva
pe care n-ai vrea să-l inviţi la cină, deoarece ai sta
ca pe ace ascultându-i încercările subtile de a-ţi examina existenţa
şi de a examina amănunţit lipsa de autenticitate a vieţii
tale. Dumnezeul creştin era precum preotul care ia şcolarul
deoparte, pentru a purta O DISCUŢIE FOARTE SERIOASĂ. El nu avea
deloc nici geieté d’esprit, nici farmec, nici vioiciune, nici nu
râdea, nici nu-şi găsea desfătarea în lumea naturii, pe
care, chipurile, a creat-o. Cel puţin aceasta a fost versiunea respectivului
Dumnezeu ce mi-a fost transmisă de profesorii mei...
A fost, aşadar, o mare uşurare să descopăr că
milioane de oameni care nu trăiesc în Europa şi în orientul
Mijlociu nu împărtăşesc această concepţie asupra
realităţii supreme. Temeiul a toate era, în schimb, ceva cunoscut
sub denumiri diferite…
…
Concepţiile despre Dumnezeu, despre realitatea ultimă sau despre
temeiul fiinţei sunt în mod necesar vagi – din simplul motiv că,
aşa cum nu ne putem muşca dinţii, nu putem transforma energia
care suntem într-un obiect definit precis. Definiţiile discursive
ale lui Dumnezeu sub forma crezurilor, dogmelor şi doctrinelor sunt
nişte idoli mai periculoşi decât statuile făurite din lemn,
piatră ori aur, deoarece oferă falsa impresie că sunt mai
„spirituale” şi deoarece un Dumnezeu formulat printr-un crez a
fost redus la cuvinte, nemaifiind experimentat în chip nemijlocit, precum
limpezimea apei sau cerul albastru.
Alan Watts – Pe calea mea, Editura Herald, 2017,pag.86,88
20 iunie 2017
Recomandare de carte.
Cu luciditate şi umor despre... noi si închinarea noastrã...
Tocmai citesc cartea autobiograficã a lui Alan
Watts,
Pe calea mea, apãrutã recent la Editura Herald,
în traducerea foarte frumoasã a d-lui Marian Stan.
O lecturã care vã va îmbogãti cu sigurantã
în multe sensuri.
Pentru cã Alan Watts
este genial în arta de a da expresie unor trãiri,
unor situatii,
în a exprima inexprimabilul...
Si prin aceasta în a ne ajuta sã ne întelegem pe noi
însine mai bine.
Căci Biserica este cea mai vorbăreaţă instituţie
de pe faţa pământului, iar Biserica Anglicană, în a cărei
tradiţie am fost crescut foarte strict, este, desigur, o ramură
a Bisericii Catolice – chiar dacă, din punct de vedere politic şi
economic, ea s-a separat de Roma. Dar în practica religioasă, aceşti
creştini împuţinati nu fac altceva decât să trăncănească.
Ei îi spun lui Dumnezeu ce s-ar cuveni să facă şi ce nu,
informându-l asupra unor lucruri pe care El le ştie deja prea bine,
precum faptul că sunt nişte păcătoşi mizerabili;
apoi se mustră reciproc pentru a se simţi vinovaţi şi
pentru a regreta comportamentul lor groaznic, pe care nu au nici o intenţie
să-l schimbe. Dacă Dumnezeu ar fi aşa cum presupun cei
mai mulţi creştini că este, şi-ar ieşi din fire,
plictisit de văicărelile şi linguşirile lor, de solicitările
şi admonestările lor repetate, ca să nu mai vorbim despre
poemele inepte, puse pe melodii insipide, care îi sunt adresate în calitate
de imnuri.
Alan Watts – Pe calea mea, Editura
Herald, 2017, pag. 59-60
Detalii carte pe site-ul editurii aici:
https://www.edituraherald.ro
Totusi...
pentru o imagine mai completã si mai realistã
despre omul care a scris aceste cãrti atât de expresive
vã recomand sã cititi si cartea biograficã
Zen Effects: The Life of Alan Watts scrisã
de Monica Furlong
Detalii carte pe AMAZON aici:
https://www.amazon.com/Zen-Effects-Watts-SkyLight-Lives/dp/1893361322
E posibil ca tocmai inteligenta lui strãlucitã sã-l
fi împiedicat sã INTRE pe USA spre Realitatea Totului despre
care vorbeste. Pãrerea mea... cu riscul de a supãra pe multã
lume, stiu. Nu vreau sã trimit pe nimeni într-o directie
inversã celei care duce la experienta autenticã de regãsire
a apartenentei la TOT despre care vorbeste din propria experientã
de viatã si din cea de terapeut K.G. Durckheim, care i-a ajutat
pe atâtia sã gãseascã intrarea în aceastã
Realitate a Totului.
Acea apartenentã la TOT valabilã "de drept" nu
devine "de fapt" decât printr-o revelatie si printr-o
muncã sustinutã din partea omului, printr-o viatã
dedicatã. Nicidecum printr-o simplã declaratie intelectualã,
a mintii.
Personal, nu cred cã Alan Watts vorbeste dintr-o experientã
interioarã autenticã. De nici un fel, nici din cea a trãirii
Zenului, a practicãrii lui, ci numai dintr-o inteligentã
- strãlucitã, e drept. Dar fãrã nici
un corespondent real.
Ceea ce face el prin discursul lui este o bagatelizare a experientei autentice,
posibile, reale.
19 iunie 2017
Hai, Grindi!
Un rezumat la zi al situatiei pe HOTNEWS aici:
http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-21827076-salvatorii-democratiei-pucistii.htm
15 iunie 2017
Primul si esentialul demers
pe care trebuie sa-l îndeplineasca omul constã în
a face sa domneascã ordinea în el însusi
si
a-si gãsi locul într-o ordine care
îl depaseste.
Iatã concluzia unei întelepciuni nec plus ultra...
Este concluzia finalã a conferintei Imaginea omului si constiinta:
În mod ideal, omul ar trebui sa progreseze
de la absenta de constiinta de sine spre constiinta de sine, apoi spre
eliberarea de constiinta sa de sine. Dar viata este diversa: ea
ofera momente fara constiinta, si altele cu. Nu ar fi judicios ca omul,
acceptându-se cel care este, sa ajunga sa nu mai fie centrat cu
totul pe sine însusi? A fi liber, a nu mai suferi de absenta constiintei,
nici de existenta ei, a alege fara piedici sa actionezi potrivit necesitatilor
si circumstantelor. Putin conteaza ca omul crede ca trebuie sa faca sa
domneasca ordinea în lume, manipulând si lumea si oamenii.
Primul si esentialul demers pe care trebuie el sa-l
îndeplineasca consta în a face sa domneasca
ordinea în el însusi si a-si
gãsi locul într-o ordine care îl depaseste.
Daca barbatii si femeile ar lucra în sensul acestei suveranitati,
este posibil ca astfel ei sa poata îndeplini ceea ce lumea asteapta
de la ei: gratie muncii asupra lor, integrarii tuturor dimensiunilor lor,
barbatii si femeile ar putea sa contribuie la prezervarea lumii si a umanitatii.
Daca omul nu atinge acest obiectiv, acest fapt nu va tine de circumstante,
ci de esecul celor care nu vor fi ajuns sa stapâneasca caracterul
extraordinar de lucid al noii constiinte integrale, nici sa se elibereze
de constiinta orientata spre sine. Fara aceasta schimbare de cap(directie),
noua imagine a omului va ramânea la starea de vis, lumea si umanitatea
se vor scufunda în moarte.
Jean Gebser - Imaginea omului si constiinta - integral aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2017/06/jean-gebser-imaginea-omului-si.html
Alte texte apartinând lui Jean Gebser pe acest site:
ANGOASA SI OMUL MODERN
aici
14 iunie 2017
Pe blogul lui KGD este
deja tradus un text fundamental si foarte actual al unui gânditor
strãlucit:
Jean Gebser - Imaginea
omului si constiinta
despre Povestea noastrã mai mare, Povestea Umanitãtii în
evolutie, adicã
despre evolutia constiintei umane: nivelul
arhaic, magic, mitic, mental (cel actual) si nivelul integral
aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2017/06/jean-gebser-imaginea-omului-si.html
8 iunie 2017
Indrãzniti uimirea-încântarea-minunarea
Dacă „cultura noastră ne îndepărtează
de esenţial”, dacă „ne petrecem
timpul departe de noi înşine”, stă
în puterea noastră să ne orientăm vieţile altfel şi
să accedem progresiv, prin introspecţie şi elan spre celălalt,
la acea „înflorire” care „semnifică în realitate ecloziunea a ceea
ce este în noi, revelaţia a ceea ce este în noi, cel mai binele din
noi.” Această aparentă contradicţie care vrea să renunţăm
la noi pentru a ne găsi pe noi se rezolvă dacă ne gândim
că egoul de suprafaţă, cel care este ignorant şi generează
cinismul şi disperarea, nu este decât iluzie de identitate; adevăratul
eu este atât de adânc îngropat în inconştientul nostru încât adeseori
nu ne ajunge o viaţă întreagă pentru a accede la el. Acolo,
în inima fiinţei noastre sunt îngropate comorile care nu depinde
decât de noi să fie aduse la suprafaţă.
Oser l'emerveillement
Mai mult aici
5 iunie 2017
Imagini din Venetia AICI
Vedere de pe Canal Grande cu Podul Rialto
28 mai 2017
Experienta FIINTEI si transformarea prin Ea sunt
doua lucruri diferite.
Simplei experiente trebuie sa i se adauge cunoasterea
si exercitiul.
Contactul si experienta FIINTEI nu capata adevaratul lor sens transformator
decât daca cunoasterea si practica li se alatura.
A avea o iluminare si a deveni un iluminat sunt doua lucruri diferite.
K.G. Durckheim - aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2017/05/maestrul-interior-calea-spre-centru.html
27 mai 2017
Un capitol promis din cartea lui KGD, DEF RUF NACH DEM MEISTER
(Maestrul interior, sã-i zicem, sau În cãutarea Maestrului,
mai exact)
este tradus si poate fi citit aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2017/05/maestrul-interior-calea-spre-centru.html
26 mai 2017
„în numele căutării a ceea ce există
cu adevărat”
Toţi ne-am făcut idei despre Dumnezeu;
oricât de aleasă, frumoasă, chiar adevărată în părţile
sale componente poate fi ideea,
aceasta va sta, dacă nu suntem atenţi,
între noi şi adevăratul Dumnezeu
şi ar putea deveni, pur şi simplu, un idol în faţa
căruia ne rugăm,
dar care îl ascunde, în acest timp,
pe adevăratul Dumnezeu.
Mitropolitul Antonie de Suroj, Rugăciunea vie, pag.
140, Editura Theosis
Iatã de ce îl iubesc eu pe "acest om sfânt"...
25 mai 2017
Orele astrale ale omului – Experienţa Fiinţei
La începutul CĂII se află o experienţă
iniţiatică. Cel mai adesea ea este o străfulgerare
de iluminare care metamorfozează totul. Ca şi cum un văl
gros de ceaţă s-ar destrăma subit şi un nou centru,
un nou nucleu îşi face apariţia. Şi odată cu el un
sens nou, promisiunea unei Plenitudini, a unei Ordini şi a unei Totalităţi
diferite. Munţi întregi se prăbuşesc, abisuri necunoscute
se deschid, pârâiaşe aproape secate devin fluvii roditoare şi
lumina care se ridică este asemenea soarelui care ia locul lunii.
Astfel de experienţe sunt ore astrale ale omului. Ele pot avea grade
de profunzime, de durată şi de calitate diferite. Ele ne iau
prin surprindere în mijlocul cenuşiului cotidian sau în circumstanţe
extreme de suferinţă. Dar ele au întotdeauna un caracter de
absolut care atestă autenticitatea lor. Este o experienţă
care lasă mult în urmă orice impresie sau experienţă
naturale şi fără de care omul nu ar şti ce numeşte
el „cealaltă dimensiune”.
La începutul drumului se află respectul
purtat acestor evenimente, numite „experienţe
ale FIINŢEI” care trezesc conştiinţa
de sine în această Fiinţă. Nu sunt întotdeauna experienţe
răsunătoare ca cele care îi sunt acordate omului atunci când,
ajuns la limita puterilor sale, eul natural îşi vede temeliile prăbuşite.
Unele din aceste experienţe ale FIINŢEI sunt un dar surprinzător
în mijlocul vieţii „ordinare”. Şi, pe durata lor, omul se află
într-o stare stranie, momentan stabilit în centrul său. La începutul
Căii, el trebuie să-şi ascută în el simţul care
percepe aceste momente iniţiatice în care, pentru un moment, Fiinţa
esenţială îl umple în chip absolut. În acele clipe, tot ceea
ce simte şi tot ceea ce face el are un caracter foarte particular.
El este sensibilizat la maximum în privinţa a tot ceea ce favorizează,
sau împiedică, mişcarea sa spre transparenţa pentru transcendenţă.
Simţurile exterioare se deschid. El are impresia că până
atunci a fost surd şi orb faţă de FIINŢĂ. Într-o
clipă, el devine o fiinţă care vede şi aude în interiorul
lui şi al lucrurilor, deschis vocii maestrului interior.
K.G. Dürckheim – Der Ruf
nach dem Meister, O.W. Barth Verlag, 1972, pp.146 – 147
În căutarea Maestrului
Una din cãrtile scrise de KGD la 20 de ani
de la primele sale cãrti, cele fundamnetale, apãrute deja
în româneste.
Dupã un plus de 20 de ani din propria experientã de viatã
pe Cale si din cea de psihoterapeut, de îndrumãtor al altora
pe Cale.
N-ar fi interesant sã le citim si noi în
româneste?
E vorba despre verticalizarea omului...
Mai mult din acest capitol poate fi citit pe blogul
destinat lui KGD aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2017/05/maestrul-interior-calea-spre-centru.html
22 mai 2017
Creatia lucreazã neîncetat prin om.
Dar omul nu creeazã, el descoperã.
Cei care cautã în legile Naturii sprijin pentru noua lor
operã colaboreazã cu Creatorul.
Antoni Gaudi
citat în cartea, foarte bunã, apãrutã în
româneste la Editura Baroque Books & Arts,
trad. Radu Paraschivescu
GAUDI. Povestea
unui geniu solitar: inspirat, imprevizibil, generos si unic
de Gijs van Hensbergen
17 mai 2017
Mitropolitul Antonie de Suroj
„Pentru mine, Dumnezeu este o realitate"
Un pasaj din cartea biograficã "ACEST OM SFÂNT",
Editura THEOSIS, Oradea, 2017
despre Experienta bulversantã a Fiintei - în termenii lui
K.G. Durckheim - trãitã la un moment dat de André
Borisovici Bloom, experientã care a schimbat totul:
CONVERTIREA
AICI
15 mai 2017
O imagine face cât o mie de cuvinte...
Romanul grafic - mai mult decât artã...
Abia acum l-am descoperit si eu...
O posibilitate de expresie nelimitatã...
O idee despre acest subiect aici
Editura care ne rãsfatã cu aceste minuni de Frumusete este
Editura ART:
http://www.editura-art.ro/
13 mai 2017
...abia pornind de la
ceea ce este viata
pot eu începe a trăi cu adevărat...
din Scrisoarea actualã de la Bethanie,
redactatã de pr. Francis Dekeyser,
a cãrei traducere în româneste o puteti citi pe site
aici
11 mai 2017
Editura THEOSIS anuntã o nouã
aparitie editorialã:
"Acest om sfânt. Impresii despre Mitropolitul
Antonie" de Gillian Crow
Detalii carte, un fragment de citit si posibilitate de comandã
aici:
http://www.theosis.ro/index.php/shop/detalii/22?mc_cid=2868fb458e&mc_eid=6de11d2685
"Acest om sfânt" pe care îl
iubesc si eu...
O carte pe care o vreau si eu ...
si pe care tocmai am comandat-o...
Pagina Mitropolitului Antonie de Suroj pe acest site aici
10 mai 2017
De ce sã opunem Viata sistemului?
Pentru cã sistemele se opun adesea unele altora.
În cazul acesta,
sistemul creat de om
se opune sistemului creat de Dumnezeu.
Din spectacolul de teatru radiofonic premiat recent la Gala Uniter 2017
Biblia Neagrã a lui William Blake - scenariu
si regia artisticã de Ilinca Stihi.
L-am gãsit pe youtube aici:
https://www.youtube.com/watch?v=ICdW8pnPcOI
8 mai 2017
William Blake sau libertatea infinitã
traducerea unui capitol din cartea
William Blake ou l'infini de
Christine Jordis
Editura ALBIN MICHEL, Paris, 2014
O carte bunã, de tradus în româneste...
Un fragment tradus aici
7 mai 2017
Pericolul neisprãvitilor
Neispraviti avem în toate partile. Neispravitii
nostri sunt astazi foarte primejdiosi pentru ca sunt multi si pentru ca
formeaza mediu. Ei vor sa stapâneasca si nu stiu cum. Dar, daca
nu pot comanda spiritele, ei stabilesc destule confuzii pentru o îmbolnavire
grava a societatii.
Grigore T. Popa - Pericolul neisprãvitilor, Editura «Gr.
T. Popa” a UMF Iasi
Despre autor, carte si lansarea recentã a cãrtii 4 mai 2017
aici:
http://www.ziaruldeiasi.ro/
6 mai 2017
Prin urmare, trebuie sa repetam ca viata mistica este NECESARA nu ca o
vocatie speciala destinata unor alesi, nu ca un stil de viata ce poate
fi urmat doar de indivizii care, la nivel exterior, se pot detasa de lume
într-o anumita masura, ci ca tipul de viata obisnuit si fundamental
pentru Biserica. Trebuie sa întelegem ca, fara a-l constientiza
pe Dumnezeu în suflet si sufletul în Dumnezeu, crestinismul
epocii noastre, crestinismul ce se adreseaza omului modern, nu poate fi
decât o imitatie superficiala a spiritualitatii, a virtutilor si
a realizarilor din trecut.
Alan Watts - Duh si Contemplatie, Editura HERALD, pag. 310
26 aprilie 2017
Meditatia initiaticã - împlinire sau obiect
de scandal?
Începutul cãrtii
K.G. Durckheim - Meditieren
- wozu und wie?
A medita - pentru ce si cum?
Traducere postatã azi pe blog aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2017/04/a-medita-pentru-ce-si-cum-1.html
Această carte gravitează pe calea îngustă
din jurul unei unice chestiuni: chestiunea accesului la experienţa
FIINŢEI supranaturale, divine, experienţă pe care se sprijină
orice sentiment religios viu şi fără de care viaţa
oricărei religii moare. Mai sus şi mai jos, la dreapta şi
la stânga acestei cărări înguste sunt munţi de probleme
şi hăuri de întrebări nerezolvate, de ordin uman în general,
de natură psihologică şi teologică în special, care
nu vor fi aprofundate aici. Este vorba aici doar de accesul la Experienţa
Celui cu Totul Altul, a transcendenţei, şi anume a Transcendenţei
imanente din noi, şi despre o Transformare, care este tocmai
sensul acestei Experienţe: ca promisiune şi ca sarcină
de realizat.
Aşa încât, această carte îi va atinge,
prin forţa lucrurilor, numai pe aceia pe care acest cu Totul Altul
i-a atins, fie printr-o mare experienţă, fie printr-un scurt
contact cu Fiinţa, fie pur şi simplu printr-un presentiment
sau o aspiraţie.
Todtmoos-Rütte, martie 1976
Karlfried Graf Dürckheim
21 aprilie 2017
Recomandare de carte:
O carte despre Marele Gaudi tradusã în româneste
la Editura
Baroque Books & Arts, Bucuresti, 2016:
Gaudi.
Povestea unui geniu solitar: inspirat,
imprevizibil, generos si unic
scrisã de Gijs van Hensbergen
Detalii carte pe site-ul editurii aici:
http://baroquebooks.ro/colectii/savoir-vivre/208-gaudi
sau pe ELEFANT.ro
aici:
http://www.elefant.ro/carti/biografii-memorii/biografii/gaudi-328884.html
si
Recomandare de film:
Îndrãzneste sã visezi,
Mâine, sâmbãtã, pe HBO3, la 16:10.
Detalii film aici:
http://www.cinemagia.ro/filme/dare-to-be-wild-595923/
Un film biografic cu multã FRUMUSETE: pasiune, peisaje, magie,
misticã, romance.
Pe mine m-a uns la suflet.
16 aprilie 2017
Vã doresc Sãrbãtori Fericite!
"Este voinţa Sa în voinţa
mea.
A ne
acorda Vieţii din noi, este, în final,
singurul lucru la care aspirăm cu toţii.
Fie ca această sărbătoare de Paşti 2017
să fie pentru fiecare dintre noi
o înviere şi
mai profundă
în bucuria indescriptibilă a lui
Christos cel înviat!"
Père Francis DEKEYSER,
Président de BETHANIE
în Scrisoarea de primãvarã
de la Bethanie
Un mesaj plin de miez si de sens, de actualitate
pentru omul zilelor noastre,
asa cum ne-a obisnuit deja autorul ei,
mesaj pe care îl puteti citi integral în româneste aici
Iatã un mod MATUR de "a crede",
vindecãtor, generator de transsubstantiere, de oameni reali...
Sustin #REZIST
!
Suntem multi, dupã cum s-a vãzut, cei cãrora ne pasã
de România,
de oamenii ei, de copiii ei, de viitorul lor...
Eu nu am copii, dar mã intereseazã binele de mâine
al copiilor de azi din România.
Când nedreptatea devine lege,
Rezistenta devine o datorie.
Alte imagini pentru Istorie de la protestele societãtii civile
anticoruptie si antiguvernamentale aici
When injustice become law
resistance become duty.
Quand l'injustice devient loi
la résistance devient devoir.
Wenn das Unrecht wird Gesetz,
wird der Widerstand zur Pflicht.
„Tãcerea în fata rãului
este un rãu în sine.”
Dietrich Bonhoeffer
Si totusi, nu uitati:
Parte însemnatã din solutie este... propria
evolutie.
25 februarie 2017
„Tãcerea în fata rãului
este un rãu în sine.”
Dietrich Bonhoeffer
Semnalez cu aceastã ocazie o carte remarcabilã
despre Dietrich Bonhoeffer tradusã în româneste
la Editura Scriptum ORADEA:
Bonhoeffer - pastor, martir, profet, spion
Un neprihanit dintre neamuri impotriva celui de-al Treilea Reich
de Eric Metaxas
Detalii carte aici:
http://www.scriptum.ro/librarie/bonhoeffer-pastor-martir-profet-spion.html
23 februarie 2017
De ce am rezistat şi de ce vom rezista?
Pentru că nu suntem pregătiţi să capitulăm în
faţa răului moral care înghite, aparent de neoprit, România.
Pentru că nu credem că starea naturală a oamenilor este
supunerea, ci libertatea.
Pentru că nu privim statul ca pe un stăpân ce poate dispune
de vieţile noastre după bunul lui plac.
Pentru că mai există în mulţi dintre noi un sentiment al
datoriei de a nu îngenunchea, atunci când în jurul tău alţii
sunt pregătiţi să îngenuncheze. Pentru că nu credem
în dreptul aleşilor vremelnici de a compromite, sfidător, valorile
pe care se întemeiază comunitatea de cetăţeni.
Pentru că nu putem accepta ca singur viitor al ţării noastre
marasmul moral şi politic
administrat de cei care au luat în stăpânire statul,
în vederea apărării propriilor lor privilegii.
Pentru că egalitatea în faţa legii nu este un moft,
ci cărămida pe care se sprijină normalitatea acestei patrii
pe care o iubim.
Pentru că am am descoperit, în această lună, că nu
suntem singuri.
Pentru că am învăţat să preţuim solidaritatea
care se naşte nu din ură, ci din capacitatea de a gândi, împreună,
la o Românie a decenţei.
Ioan Stanomir - De ce am rezistat şi de ce vom rezista?
pe Contributirs aici: http://www.contributors.ro/reactie-rapida/am-rezistat-rezistam-vom-rezista/
21 februarie 2017
Sincronicitatea ne dovedeşte capacitatea limitată
de explicare a întâmplării.
De vreme ce corelaţiile se manifestă fără ca noi să
exercităm vreun control,
avem credinţa că ceva, nu ştim ce, lucrează în permanenţă,
nu ştim cum,
pentru a ne transforma în mai mult decât suntem acum,
pentru a face din lume mai mult decât este în prezent.
David Richo - PUTEREA COINCIDENTEI.
Cum ne aratã viata ceea ce avem nevoie sã stim.
Editura TREI
Cititi un fragment postat ieri aici
21 februarie 2017
Dar cititi si:
De ce am mers cu copiii nostrii în Piatã.
Scrisoarea unor "pãrinti iresponsabili" cãtre
ipocritii responsabili
https://republica.ro/de-ce-am-mers-cu-copiii-nostri-in-piata-scrisoarea-unor-zparinti-iresponsabili-catre-ipocritii-responsabili
Oana Dobre - În Piatã nu vin cu fiica
mea
https://republica.ro/in-piata-nu-vin-cu-fiica-mea
Florin Negrutiu
Stimata Protectie, iubite Partid, puneti 2 copii si de la mine
https://republica.ro/stimata-protectie-iubite-partid-puneti-2-copii-si-de-la-mine
20 februarie 2017
Vasile Dâncu - Minoritãti turbulente si majoritãti
obtuze
Elita majoritatilor, când exista, deoarece
putem avea si majoritati fara cap, trebuie sa treaca
mai multe probe complicate.
Prima este sa opreasca gloata câstigatoare
sa ia întreaga societate ca prada de razboi si sa devasteze arealul
social.
A doua este clarviziunea de a întelege ca o
victorie în alegeri nu creste nivelul de inteligenta si întelepciunea
celor care o compun, iar ceilalti, învinsii
– sa spunem, nu devin dintr-o data mai prosti si mai inerti.
...
Majoritãtile inteligente, care practica toleranta
si respectul minoritatii, cele care stiu sa împarta puterea nu pierd
niciodata razboiul. Majoritatile obtuze nu au cum sa câstige,
îsi creeaza dusmani imediat, se detoneaza fara sa vrea.
În revista SINTEZA aici:
http://revistasinteza.ro/minoritati-turbulente-si-majoritati-obtuze/
Si EFECTUL UMBREI în
plinã dezlãntuire:
Experimentul Pitesti, varianta 2017
AICI
Coreea de Nord... parcã nu este chiar departe.
Umbra este acea parte din noi însine neconstientizatã,
dar în general preponderentã.
Acolo s-au acumulat toate frustrãrile si reprimãrile noastre
de o viatã.
Marele risc în acest caz este acela cã, nefiind constientizatã,
poate fi manipulatã din afarã în orice directie intentionata
de cineva din exterior...
care sã permitã... dezlãntuirea...
fãrã nici o legãturã cu realitatea.
17 februarie 2017
19 februarie 2017 - 141 de ani de la nasterea lui C. Brâncusi
De câte ori m-am apucat de vreo operă,
eu aveam sentimentul că un absolut se exprimă
prin mine -
şi atunci, nu mai contam ca individ
şi nu mai aveam nici un fel de importanţă.
Aceasta ar trebui să rămână relaţia fiecărui
artist faţă cu Lumea.
Constantin Brâncusi
Mai multe reflectii din gândirea acestui Artist aici
15 februarie 2017
Cu lupa pe ei...
Gabriel Liiceanu în dialog cu Ramona Ursu aici:
http://www.contributors.ro
Caricatura: Costel Pãtrãscan
Lichelele nu se cãiesc niciodatã.
14 februarie 2017
Am descoperit cã
dacã îti recunosti relatia cu infinitul
acest lucru face finitul mai palpabil.
Oprah Winfrey – Ce ştiu cu adevărat, Lifestyle Publishing,
pag.152
13 februarie 2017
Oprah Winfrey – Ce ştiu cu adevărat
Am fost fascinată întotdeauna de clasamentele cu „Cei mai puternici
oameni” şi de maniera în care se folosesc de lucrurile exterioare
– faimă, statut, avere – pentru a defini şi a clasifica puterea.
Este curios că o persoană poate ajunge din vârful clasamentului,
într-un an, la a nu se afla nici măcar pe listă în anul următor
– totul în secunda unei întruniri a redactorilor. A fost reală puterea
acelei persoane sau puterea a stat numai în poziţia pe care o avea?
Adesea le confundăm pe acestea două.
Atunci când mă gândesc la puterea autentică, mă gândesc
la puterea care apare atunci când scopul este în concordanţă
cu personalitatea pentru a servi unui bine mai mare.
Pentru mine, singura putere reală este aceea care vine din esenţa
a ceea ce eşti şi reflectă tot ce ţi-a fost hărăzit
să fii. Este un lucru irezistibil, inspiraţional şi înălţător
să vezi o astfel de putere strălucind în cineva cu toată
convingerea.
Secretul stă în direcţionare: atunci
ştii cu siguranţă că te afli pe drumul cel bun şi
că faci exact ce trebuie, adică realizezi intenţia sufletului
tău, dorinţa inimii tale. Când viaţa ta se află pe
acelaşi traseu cu scopul ei, atunci ai cea mai mare putere: deşi
te poţi împiedica, nu vei cădea.
Oprah Winfrey – Ce ştiu cu adevărat, Lifestyle Publishing,
pag.182
La ordinea zilei:
Imaginea serii de 12 februarie 2017 de la Bucuresti
din seria de proteste antiguvernamentale si anticoruptie:
Drapelul românesc
Foto: Hotnews.ro
A fost cea de a 13-a searã...
Si un articol ce dã sperantã:
Radu Craciun: Un gand imi da fiori…
Solutia ar putea fi de fapt una noua, probabil fara precedent:
o democratie din ce in ce mai participativa, in care poporul nu mai risca
sa isi puna toate sperantele si increderea in mainile celor delegati prin
vot, ci preia initiativa, auto-organizandu-se prin intermediul retelelor
sociale in jurul unor principii, valori, in final prin trasarea unor linii
rosii de nedepãsit.
Integral aici:
http://economie.hotnews.ro/
10 februarie 2017
Cãtelul Kubo - un simbol al protestelor actuale,
o stare de spirit a celor care simt asaltul premeditat al "alesilor"
asupra Justitiei si a statului de drept
si pentru continuarea Jafului a ce a mai rãmas...
Un program de guvernare pe care îl cunoaste un singur om - "cel
mai cinstit din România..." -
"din scoartã în scoartã",
deci un program cu grijã premeditat
si pe care îl pune în practicã altcineva
pus pe nepregãtite în fata acestui program
pe care promite cã "îl învatã"...
Pentru cã NE PASÃ vrem sã stim ÎNCOTRO mergem.
Om fi cu totii "prosti" de nu avem încredere într-o
astfel de guvernare?
Existã si oameni capabili, competenti si onesti în rândul
PSD. Ce fac ei acum? Nu au nimic de spus?
9 februarie 2017
De citit neapãrat aici:
http://www.contributors.ro/editorial/sa-ne-uitam-mai-atent-la-liviu-dragnea/?cfcc
Ar mai trebui sa stim ca asa cum un guvern guverneaza dupa un program,
opozitia civica si cea partinica trebuie sa-si faca la rândul ei
un program. Un program riguros, în care sa prevada toate scenariile
imaginabile si modalitati de raspuns la ele.
...
În timp ce noi am sta si am visa o clipa prea lunga la frumusetea
demonstratiilor pe care le stim organiza, sunt niste oameni cinici, cu
ochi reci si vicleni, care ar putea schita urmatorii pasi în acest
joc periculos al puterii. Ar putea vedea slabiciunile, acolo unde noi
vedem doar frumusetea din demonstratiile noastre, ar putea vedea naivitatea,
acolo unde noi vedem idealismul, ar putea folosi pragmatismul acolo unde
noi ne exersam creativitatea.
dar si
Scurt studiu despre efectele unei decizii CCR.
Guvernul mai puternic decât Parlamentul
(Cristi Danilet)
http://www.contributors.ro/editorial/scurt-studiu-despre-efectele-unei-decizii-ccr/?cfcc
8
februarie 2017
Se pare cã avem nevoie de o INSTANTA care sã sanctioneze
ceea ce este IMORAL,
în comportamentul celor care reprezintã Institutiile statului.
Este imoral sã declari una si sã faci alta.
Este imoral sã nu recunosti intentia de fond, "URGENTA",
si procedura "pe furis".
Este imoral sã minti oamenii în fatã si apoi sã-i
acuzi pe cei care VÃD minciuna si protesteazã cã
ei dezbinã tara,
este de-a dreptul pervers.
Este imoral sã procedezi atât de pervers si sã chemi
la unitate.
Parcã am auzi propaganda în limbaj de lemn, comunistã
de pe vremuri...
6 februarie 2017
Din SERIA
Imagini memorabile pentru istorie, pentru ceea ce va rãmâne
de partea corectã a istoriei
care se scrie zilele acestea.
Asearã la orele 21 în Bucuresti LUMINA
pentru ROMÂNIA...
si pentru cei care muncesc noaptea, pe furis, ca sã rezolve
URGENTA...
specialisti priceputi în a elabora legi favorabile pentru
hotie...
si pline de omenie pentru infractori...
din respect pentru om, desigur, numai din respect pentru om...
Cãci de infractori trebuie sã aibã grijã în
primul rând Ministrul Justitiei...
nu de oamenii cinstiti si de BUNUL NOSTRU AL TUTUROR.
NICIDECUM preocuparea pentru URGENTAREA RECUPERÃRII pagubelor si
a furtului din avutia nationala din ultimii 26 de ani
care a dus la îmbogãtirea câtorva (indiferent de culoarea
politicã) pe seama sãrãcirii majoritãtii populatiei.
NICIDECUM preocuparea pentru PREVENIREA unor astfel de furturi si de abuzuri.
Ci înlesnirea lor!
Putem fi siguri cã va domni DREPTATEA în tarã cu un
asemenea Ministru în fruntea Justitiei...
Putem sta linistiti...
"Stati linistiti..." le spunea si Elena Ceausescu în decembrie
1989 din balcon manifestantilor din piatã.
Se adresa ca unor oi nu ca unor oameni...
Oare Guvernul acesta nu sesizeazã ridicolul propriei situatii?
... We are not stupid people...
https://www.youtube.com/watch?v=KVKTDOCkfPs
Mai multe detalii pe HOTNEWS aici
6 februarie 2017
Un text esential:
Ioan Stanomir - Recucerind libertatea: regimul Dragnea
si primãvara oamenilor
Pentru Liviu Dragnea si cei asemenea lui, România
din jurul lor a devenit una de neînteles. O prefacere radicala
are loc sub ochii lor. Indiferenta si supunerea lasa loc febrei libertatii.
Este ca si cum, dupa saptezeci de ani, o natiune se emancipeaza de sub
jugul statului care nu a încetat sa o persecute, sa o domine, sa
o paraziteze, sa o reduca la o stare de sclavie perpetua. Aceasta este
primavara oamenilor României, aceasta este revolta civica care are
un singur scop asumat: de a recuceri demnitatea si libertatea, împotriva
statului si a elitei cleptocratice care l-a confiscat.
Pentru Liviu Dragnea si cei asemenea lui, privilegiile sunt ordinea naturala
a existentei. Oamenii se împart, legic, în cei care conduc,
despotic, si cei care se supun, cuminte. De la comunism
si fesenism, Liviu Dragnea a învatat aceasta AROGANTA
cu care continua sa trateze pe cei pe care
nu si-i poate imagina decât îngenuncheati. Conditia
de stapân este unica pe care o cunoaste. Iar
primavara oamenilor nu poate fi, în imaginarul domniei-sale, decât
efectul unui vast complot.
Mai departe pe CONTRIBUTORS aici
5 februarie 2017
Din SERIA
Imagini memorabile pentru istorie, pentru ceea ce va rãmâne
de partea corectã a istoriei
care se scrie zilele acestea.
Un Protest al copiilor intitulat
Educatie pentru democratie - Lectia de educatie civicã
NU VÃ LAS SÃ-MI DISTRUGETI TARA
Sursa foto si mai multe imagini: Hotnews
4 februarie 2017
…este pentru prima data cînd membrii unui guvern românesc,
în frunte cu prim-ministrul,
au gîndire de repetenti, vorbire de semi-analfabeti si fire de ticãlosi.
Andrei Plesu - Adevãrul aici: http://adevarul.ro/
... We are not stupid people...
Bucuresti - Protestele din seara de 3 februarie 2017, circa 150000 de
participanti.
Foto: Dan Mihai Bãlãnescu
Mai multe imagini de la protestul din Bucuresti
pe HOTNEWS aici:www.hotnews.ro
Detalii despre protestele din tarã si diaspora
aici: http://www.hotnews.ro
C’est pour la première fois que les membres d’un gouvernement
roumain,
en commencant avec le premier ministre,
ont une pensée de redoublants, un langage de semi-analphabêtes
et une nature corrompue.
It is for the first time that members of a Romanian
government,
starting with the Prime Minister,
have a thought of repeaters, a semi-literates language and a corrupt nature.
Dies ist das erste Mal, dass Mitglieder einer rumänischen
Regierung,
mit dem Premierminister beginnen,
einen Gedanken von Repeatern, einen halbgebildeten Sprache und korrupte
Natur haben.
Dupã... Après... After... Danach...
Bucuresti - Piata curatã dupã protestele din seara de 3
februarie 2017 la care au participat 150000 de oameni.
Foto: Victor Cozmei. Mai multe aici: Hotnews
1 februarie 2017
Semnalare carte foarte bunã, INSPIRATÃ, tradusã în
sfârsit în româneste:
Julia Cammeron CUM SA ELIBEREZI
ARTISTUL DIN TINE.
CALEA ARTISTULUI CATRE O CREATIVITATE SUPERIOARA
Editura Paralela 45
De-a lungul veacurilor, artistii au vorbit despre inspiratie, marturisind
ca le vorbea Dumnezeu sau îngerii. În epoca pe care-o traim,
astfel de conceptii, precum si aceea ca arta este o experieta spirituala,
sunt rareori pomenite. Si totusi, experienta centrala a creativitatii
este mistica. Deschizându-ne sufletele catre ceea ce trebuie facut,
îl întâlnim pe Dumnezeu.
Fata de munca noastra dam dovada de devotiunea calugarilor, si, întocmai
ca si ei, unii dintre noi vor fi vizitati de viziuni, iar altii vor trudi
în toate zilele, cunoscând gloria doar de la distanta, îngenunchind
în capela, dar neprimind niciodata un Tony, ori un Oscar, sau un
premiu National Book. Si totusi, vocea linistita si mica poate sa vorbeasca
în noi la fel de tare ca în oricine altcineva.
Astfel ca ne rugam. Câtiva vor cunoaste faima. Onoarea însa
îi va vizita pe toti cei care muncesc. Ca artisti, experimentam
faptul ca Dumnezeu e în detalii.. Producându-ne arta, ne facem
vietile artistice. Producându-ne arta, ne întâlnim direct
cu mâna Creatorului nostru.
http://www.edituraparalela45.ro/carte/cum-sa-eliberezi-artistul-din-tine-calea-artistului-catre-o-creativitate-superioara
Câteva fragmente traduse de mine mai demult pe site aici
26 ianuarie 2017
De citit si reflectat:
Oana Moraru : Generatia „work
hard” versus generatia „party
hard”
...
”Party hard” e deja un tel pentru unii.
...
Trebuie sa fie aici mai mult decât o luare pe calea gresita –
nici nu exista asa ceva, daca accepti ca viata este un continuum, o crestere
organica, un flux în care lucrurile se întâmpla cu un
motiv anume, de neocolit.
Cautarile declarate ale copiilor nostri, de placere si
timp pentru stat degeaba trebuie sa vina ca o contra-reactie la un neadevar
pe care l-am servit noi, probabil.
...
Pentru toţi parinţii care îţi condiţioneaza
copiii cu tot felul de trucuri ca sa reuşeasca, mai puţin cu
încrederea si dragostea pentru cine sunt ei dincolo de succese şi
reuşita: N-O SA VA MEARGA NICIODATA! Tot ce e forţat ţi
reprimat în noi – toate lucrurile pe care le-am facut de sila, de frica
sau de ruşine în copilarie – se întoarce mai târziu împotriva noastra
sub forma de boli, de nervi, de tristeţe, de instabilitate, oboseala
şi nesiguranţa.
Articolul întreg - FOARTE CLAR - se aflã pe platforma REPUBLICA.ro
aici:
https://republica.ro/generatia-zwork-hard-versus-generatia-zparty-hard
23
ianuarie 2017
Dr. Maria Hippius
Gräfin Dürckheim: Iniţiere
şi individuaţie
Iniţierea trebuie să fie urmată de Individuaţie.
Atunci începe adevărata muncă.
Iniţiaţi există mulţi astăzi,
dar ei nu trag nici o concluzie de aici,
din faptul că o altă uşă li s-a deschis.
Adevărata muncă este munca de individuare a omului.
Dr. Maria Hippius Gräfin Dürckheim (1909-2003)
analistă jungiană,
tovarăşa de Cale şi de viaţă a lui K.G. Dürckheim
”Marea Doamnă a psihologiei abisale germane”
(cum o numesc psihoterapeutii formaţi la centrul de formare de la
Todtmoss-Rütte)
22
ianuarie 2017
O
precizare adãugatã ulterior dupã mai multe lecturi
despre individuatie:
Cred cã
ceea ce propune KGD este putin, dar esential, diferit de ceea ce propun
multi autori pe urma lui C.G.
Jung,
atunci când vorbesc despre necesitatea individuatiei fãrã
a face acest lucru într-o perspectivã mai vastã, dintr-o
ratiune sacrã.
Se pierde din vedere cã Jung însusi a subliniat importanta
întâlnirii omului cu Dumnezeu din sufletul sãu.
Si cã nu a recomandat individuatia pentru toatã lumea.
KGD este luminos, pozitiv, constructiv, dãtãtor de sperantã,
deschizãtor de orizont.
Nu toate cãrtile despre individuatie îti lasã impresia
aceasta pozitivã.
Cred cã citatul urmãtor spune esenta diferentei:
Atât
timp cât o învăţătură despre om va vorbi despre „necesitatea
individuaţiei“
şi despre necesitatea pentru el de a redeveni un sine întreg (Zusichselberkommenmussen),
fără a fi fondată pe o ştiinţă
a vieţii bazată pe experienţa Fiinţei,
ea va fi în pericol să devină ori o dogmatică plată,
ori să se pună în slujba unei „psihoanalize“ care,
în timp ce pretinde că îl conduce spre „libertatea omului“ ,
îl conduce de fapt spre o dezlegare funestă de forţe primitive.
Din Prefaţa cărţii K.G. Dürckheim
- Im Zeichen der großen Erfahrung
Todtmoos im Schwarzwald, November 1950
17 ianuarie 2017
Epifania Fiinţei în fiind este tema fundamentală
a vieţii umane...
Das Aufgehen des Seins im Dasein ist das Grundthema des menschlichen
Lebens...
Epifania Fiinţei în fiind este tema fundamentală a vieţii
umane
şi „marea experienţă”,
prin care percepem participarea noastră la Fiinţă,
este cea care străpunge spre fiinţa noastră autentică,
prin carapacea condiţionată în existenţă de Eu şi
de viaţă,
şi de aceea ea este „pivotul” şi
turnanta întregii noastre existenţe.
K.G. Dürckheim - Im Zeichen der großen Erfahrung, pag. 65
Todtmoos im Schwarzwald, November 1950
16 ianuarie 2017
Vă voi prezenta acum cele cinci feluri de Zen. Cât timp nu le distingeţi
în mod clar, sunteţi în pericol să vă înşelaţi
asupra unor puncte decisive, de exemplu, referitor la problema dacă
satori este necesar sau nu, dacă Zenul înseamnă absenţa
totală de gândire discriminatorie etc. Adevărul este că
dintre multele feluri de Zen unele sunt profunde, iar altele sunt superficiale;
unele conduc la iluminare şi altele nu conduc la iluminare. Pe timpul
lui Sakyamuni Buda existau între nouăzeci şi cinci sute de şcoli
de filozofie şi de religie, fiecare din ele reprezentând un anumit
fel de Zen şi fiecare fel diferind uşor de toate celelalte feluri.
Toate marile religii au ceva din Zen în ele, căci toate practică
rugăciunea în sensul unui exerciţiu de reculegere sau a unei
concentrări spirituale. (…) Nu voi încerca să le expun pe toate,
dar voi deosebi cinci grupe principale de Zen, conform cu distincţia
făcută de Keiho Shumitzu Zenji (Kui Feng Tsung Mi), unul dintre
primii maeştri Zen din China. Această împărţire, făcută
de el, în cinci categorii diferite este, după părerea mea, şi
astăzi la fel de pertinentă şi de utilă. Văzute
din exterior, există puţine puncte de diferenţă între
aceste cinci feluri de Zen. Există uşoare diferenţe referitoare
la cum sunt încrucişate picioarele, la cum sunt aşezate mâinile
sau la cum se controlează respiraţia. Dar trei elemente fundamentale
le sunt comune tuturor: poziţia aşezată verticală
dreaptă, controlul respiraţiei şi concentrarea minţii.
Dar ele diferă mult prin conţinutul şi prin obiectivele
lor. Este important pentru un debutant să fie conştient de acestea.
Dintr-o expunere a maestrului Zen Hakuum Yasutami
– din aceeaşi carte (Pisica minunată)
K.G. Durckheim - Wunderbare Katze und andere Zen-texte
Mai mult aici
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/
7 ianuarie 2017
A actiona pornind de la fiintã
A acţiona fără a acţiona nu înseamnă a nu face
nimic.
Este o acţiune puternică care se naşte spontan dintr-o
stare
în care persoana a devenit transparentă fiinţei sale profunde.
Este starea în care eul se retrage,
în loc să ia locul fiinţei profunde,
în loc să introducă o separaţie între natura sa esenţială
şi lume,
substituind forţa sa cu cea care vine din fiinţa sa profundă.
K.G. Durckheim - Wunderbare Katze und
andere Zen-Texte
(Merveilleux chat et autres recits Zen)
Mai mult aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/
6 ianuarie 2017
Foto: www.pexels.com
Imaginaţi-vă, pentru o clipă, că,
fiind într-o pădure, nu mai aveţi nume pentru ceea ce întâlnesc
ochii voştri,
pentru ceea ce aud urechile voastre, pentru ceea ce simte pielea voastră.
Nu este o „aceasta” pentru că nu mai aveţi concepte la dispoziţia
voastră,
ci întâlniţi o viaţă extraordinară care vă face
să vibraţi.
Şi în această vibraţie pe voi înşivă vă
întâlniţi, de o manieră necunoscută.
K.G. Dürckheim
Să vă spun ce realizează pustnicii.
Dacă te duci departe, departe, în mijlocul unei păduri şi
devii foarte tăcut,
vei înţelege că eşti conectat cu tot ceea ce te înconjoară.
Alan Watts
4 ianuarie 2017
Exercitiul mijlocului just
Hara este într-un fel liniuta de unire dintre
fiinta supraterestra si existenta biografica,
între trairea unitatii originare si marturia ei puternica în
lume.
De aceea dezvoltarea, consolidarea si activarea Harei sunt aspecte esentiale
ale practicii Zen.
K.G. Durckheim - Merveilleux chat et autres recits Zen
Mai mult aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot
2 ianuarie 2017
Obiectivul oricărei maturizări este fructul pe care ea îl produce.
Care este fructul maturităţii umane? Persoana
transformată.
Dar ce înseamnă aici transformare? Este eliberarea de eul înlănţuit
de lume şi unificarea cu natura noastră profundă
care încarnează în noi fiinţa divină.
.
Esenţa din sine nu este obiectul unei credinţe
pioase, ci poate să devină o experienţă dintre cele
mai profunde. Această experienţă
este ceea ce vizează Zenul, o
experienţă care bulversează totul şi în care
fiinţa care suntem fundamental, adică
în natura noastră esenţială, dar
de care suntem separaţi în conştiinţa noastră, ni
se revelează. Este experienţa bulversantă a fiinţei
în străpungerea sa spre natura sa esenţială şi în
irumperea acestei naturi esenţiale. Este experienţa trezirii
din nebunia conştiinţei materiale şi contradictorii, cea
care determină viziunea noastră „naturală” despre lume,
nu admite ca real decât ceea ce se adaptează ordinii conceptelor
noastre şi face actele noastre dependente de ceea ce ştim face
sau cunoaşte.
Trezirea la realitatea esenţei noastre, numită
dintotdeauna marea iluminare, este evenimentul decisiv în viaţa unei
fiinţe umane. Este evenimentul care marchează marea cotitură.
Vechiul Adam moare şi o fiinţă umană nouă se
naşte. În Zen acest eveniment este numit satori.
K.G. Durckheim - Merveilleux chat et autres recits Zen
Mai mult aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2017/01/sensul-zenului.html
Satori este
naşterea unui om nou.
1 ianuarie 2017
La multi ani!
Prima postare din an:
K.G. Durckheim - Sensul Zenului
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2017/01/sensul-zenului.html
De ce ne intereseazã pe noi asa ceva...
Pentru cã ne intereseazã maturitatea umanã...
Dacã doriti sã recititi...
Mesajul de An Nou 2016 al lui Francis Dekeyser,
presedinte al Comunitãtii Betahnie, Gorze, Franta
aici
Salt la începutul paginii aici
|
|
]
