Detalii carte pe site-ul editurii aici:
http://www.edituratrei.ro/carte/david-richo-puterea-coincidentei-cum-ne-arata-viata-ceea-ce-avem-nevoie-sa-stim/2425/

Prefaţă

Această carte a fost publicată cu mai bine de zece ani în urmă, sub titlul Unexpected Miracles: The Gift of Synchronicity and How to Open It (Miracole Neaşteptate: cadoul sincronicităţii şi cum să îl deschidem).

De atunci, capacitatea mea de a înţelege coincidenţa semnificativă s-a aprofundat sub multe aspecte. Astăzi sunt mai conştient de felul în care sincronicitatea este întruchipată în viaţă şi în relaţii. În plus, sunt mai importante pentru mine acum provocările de a te deschide în faţa întorsăturilor sorţii, de a accepta sensul în care se roteşte roata vieţii şi de a găsi o semnificaţie în ceea ce pare a fi o întâmplare.

Gradul mai ridicat de conştientizare şi recunoştinţa faţă de harurile divine care decurg din sincronicitate m-au determinat să revizuiesc această carte, să continui explorarea puterii misterioase a coincidenţei în propria mea viaţă şi în vieţile celorlalţi. Scriu la ediţia de faţă, corectată şi adăugită, cu speranţa de a putea împărtăşi mai plenar înţelegerea pe care am dobândit-o despre felul în care toate acestea se desfăşoară şi înfloresc.

Sunt recunoscător personalului editurii Shambhala pentru încrederea sa în acest proiect şi, în special, redactorului meu, Eden Steinberg, care, prin acordarea sa atât de sensibilă la vorbele şi tăcerile mele, le conferă o sonoritate mai armonioasă.

Pe ţărmu-acesta, dulce-i somnul lunii!
Să stăm aici, lăsându-ne furaţi
De muzică.. Suava-i armonie
Se potriveşte cu tăcerea nopţii.
Vezi, Jessica! Priveşte firmamentul
Cu mici tipsii de aur pardosit!
Nu-i stea, cât de măruntă, să nu cânte,
Mişcându-se pe crugu-i ca un înger
În corul heruvimilor cu-ochii tineri.
Aceeaşi armonie stăpâneşte
Şi sufletul nemuritor, dar noi,
Închişi în straiul nostru gros, de lut,
N-o auzim.

WILLIAM SHAKESPEARE, Neguţătorul din Veneţia

(W. Shakespeare, Neguţătorul din Veneţia, Bucureşti, Adevărul Holding, 2009, p. 653. (N.t.))

Introducere

Însăşi clipa-ţi cere s-asculţi şi să-ţi deschizi urechea bine!
- WILLIAM SHAKESPEARE, Furtuna

Este posibil ca o serie de corelaţii neobişnuite sau întâmplări similare să nu fie doar simple coincidenţe, ci coincidenţe semnificative.

Această sincronicitate poate fi tocmai impulsul ce ne este necesar pentru a efectua schimbările şi a dobândi stările de trezire pe care suntem pregătiţi să le trăim. Clipele de sincronicitate ne cer să acordăm atenţie celor ce urmează să se întâmple pe drumul nostru, în viitorul apropiat sau puţin mai îndepărtat. Din acest punct de vedere, lovituri dureroase pot deveni momente de tranziţie pline de graţie, iar opririle pot deveni trepte. Noi apreciem că oamenii, locurile şi evenimentele vieţii noastre ne arată ceea ce avem nevoie să ştim sau încotro suntem pregătiţi să ne îndreptăm.

Fiecare fiinţă şi fiecare obiect din povestea noastră contribuie la găsirea sensului vieţii noastre şi nu mai avem a ne teme de nimic. Rămânem, apoi, atenţi la destinul nostru şi îl urmăm deliberat în loc de a-i rezista, a ne plânge de el sau a ne regreta în vreun alt fel soarta.

Dacă viaţa noastră s-ar desfăşura numai în conformitate cu planurile pe care le avem, oricât de raţionale sau exagerate sau restrânse ar fi, am rata multe surprize. S-ar putea să nu observăm cum se deschid noi porţi spre relaţii în care creştem şi care ne transformă în opere de artă. Este posibil ca viaţa planificată de mintea noastră precaută să nu cuprindă toate schimbările şi întorsăturile ce declanşează eliberarea energiei noastre creatoare sau coliziunea forţelor care ne fac într-adevăr extraordinari.

Poate că totul se întâmplă în viaţă exact aşa cum ne propunem. Apoi, dintr-odată, cunoaştem pe cineva sau aflăm ceva, sau avem un accident, sau ne prăbuşim, iar lumea noastră se îndreaptă într-o nouă direcţie care, în cele din urmă, se dovedeşte a fi benefică. Acele evenimente neaşteptate pe care nu ne stă în putinţă să le controlăm sunt forţele sincronicităţii, care ne transformă în ceea ce suntem — şi ceea ce eram dintotdeauna sortiţi să fim. Sincronicitatea este o întâlnire bulversantă şi uneori înfricoşătoare între lume şi sinele nostru. Ceva se întâmplă în lumea exterioară şi se potriveşte exact cu ceea ce avem chiar acum nevoie, arătându-ne că natura noastră umană şi mama natură sunt două faţete ale aceleiaşi monede. În natură, fiecare anotimp produce tocmai acele condiţii necesare echilibrului ecologic pentru dezvoltarea sa. La fel şi noi, de-a lungul istoriei noastre umane, continuăm să dăm numai peste acele lucruri de care avem nevoie pentru a evolua ca fiinţe sănătoase psihic şi conştiente din punct de vedere spiritual. Sincronicitatea vine spre noi ca o forţă ce ne susţine în această evoluţie. Suntem ajutaţi să ne găsim pe noi înşine, iar noi, la rândul nostru, îi ajutăm pe alţii să se găsească pe ei înşişi. Astfel, sincronicitatea contribuie la împlinirea fericită a destinului nostru personal într-o lume de-a pururi luminoasă, care aspiră la şi mai multă lumină.

Pe măsură ce sincronicitatea anulează graniţa dintre noi şi natură, ea estompează, de asemenea, linia de demarcaţie dintre ceea ce este supus timpului şi ceea ce se află în afara lui. Ea reliefează momentele care ne arată că eternitatea este fundamentul fiinţei noastre. Când ne încredem în acest lucru, acţiunile noastre pornesc din acel fundament şi se desfăşoară în conformitate cu el.

Mergem în paşi de dans, executând nu un balet formal, ci redând un ritm sprinten, uneori lipsit de gust sau chiar ireverenţios. De fapt, tot ceea ce ni se întâmplă este sincronicitate, întrucât totul se încadrează perfect în calea noastră pas cu pas către realizarea propriului potenţial.

Cei mai mulţi dintre noi suntem destul de conştienţi de puterile noastre limitate şi nu atât de conştienţi de potenţialul nostru nemărginit. Acest potenţial este adevăratul nostru sine, o energie necondiţionat şi universal iubitoare, judecând cu înţelepciunea veacurilor şi având putere de vindecare din belşug. Când aceste forţe adormite sunt activate, acţionăm în concordanţă cu ceea ce este mai bun în noi. Totuşi, puterile spirituale pe care le deţinem pot rămâne giganţi adormiţi în psihicul nostru, fără ca vreodată să se manifeste în acţiunile pe care le întreprindem. Atunci, destinul nostru rămâne neîmplinit, iar viaţa noastră poate fi cuprinsă de sentimentul că lipseşte ceva. Sincronicitatea apare pentru a ne trezi şi a ne împlini.

Sincronicitatea ne arată că universul orchestrează în aşa fel unele întâmplări, încât să se poată armoniza cu cerinţele călătoriei noastre interioare. Cuvintele lui Shakespeare, citate în prefaţa acestei cărţi, o oglindesc: „Aceeaşi armonie stăpâneşte şi sufletul nemuritor“. Evenimentele ce dovedesc sincronicitate sunt neobişnuite, neaşteptate şi nu sunt puse la cale sau controlate de eul uman. Din această privinţă, ele sunt miracole ce atestă legătura dintre noi şi univers. Noi nu putem provoca apariţia acestui gen de miracole, însă le putem întâmpina şi acorda ospitalitate în odăile, ferecate încă, ale sufletelor noastre. Astfel, odată ce puterea coincidenţei este respectată, ea ne dezvăluie multe minunăţii. Paginile ce urmează ne arată cum se poate întâmpla acest lucru.

Organismul uman vine pe lume echipat cu puteri autovindecătoare. Avem în interiorul nostru trei vindecători de nădejde şi foarte pricepuţi — trei haruri divine. Primul este un medic interior —harul trupului — care dă fuga la scena unui accident. Ne tăiem la un deget, iar el aduce trombocite pentru a opri sângerarea şi celule albe pentru a împiedica infectarea. Noi putem lua parte la acest proces spălând şi bandajând tăietura — abilităţi pe care le-am deprins din manualul nostru de prim ajutor.

În noi se află, de asemenea, un psiholog interior — harul psihicului — care ştie exact cum să ne ajute atunci când suntem răniţi emoţional. Când suferim o pierdere devastatoare, el aduce lacrimi de jale la locul rănit. Noi ne putem alătura lui, implicându-ne activ în travaliul de doliu. Să avem încredere că psihologul nostru interior are la îndemână un program perfect, adaptat fiecărei crize care poate surveni. Pentru ca acel program să fie prompt şi eficace, eforturile noastre trebuie îndreptate în aceeaşi direcţie.

Cu toţii cunoaştem metafora îngerului păzitor. Acesta este preotul nostru interior, ghidul nostru spiritual — harul sufletului — care ştie întregul itinerar al călătoriei noastre prin viaţă şi poate oferi prevederea necesară. El aduce sincronicitate, vise, intuiţii, explozii de imaginaţie, creativitate spontană, revelaţii şi alte daruri spirituale. Noi participăm acordând o atenţie fidelă şi acţionând, apoi, în armonie cu chemările destinului nostru. Abilităţile necesare unei astfel de întreprinderi sunt prezentate în această carte.

Exerciţiul fizic duce la bucuria de a fi sănătos. Travaliul psihologic duce la bucuria unei vieţi responsabile şi a unei relaţionări eficiente. Demersul spiritual duce la bucuria iubirii universale.

Sarcina noastră în toate cele trei domenii constă în sincronizarea abilităţilor deprinse şi a resurselor cu care ne-am născut. Acesta este dansul, mişcările coordonate ale efortului personal şi ale harului divin, care pun în act ecuaţia completitudinii umane. Puterea personală reprezintă încrederea răbdătoare şi de nestrămutat în faptul că cele trei haruri divine există şi acţionează în psihicul nostru.

Ea este sincronicitatea la lucru — sau, mai degrabă, la joacă. Ca psihoterapeut, profesor şi scriitor, obiectivul meu personal este acela de a dezvălui existenţa acestui izvor care se află în fiecare dintre noi. Cărţile mele şi, în special, aceasta, se doresc a fi manuale care să vină în sprijinul muncii minunate întreprinse de psihologul şi de preotul nostru interior. Sper că ne putem întări încrederea în lumina demnă de încredere din interiorul nostru şi cultiva abilităţile ce-i permit să devină vizibilă.

În această carte învăţăm cum să recunoaştem sincronicitatea în experienţa noastră de zi cu zi, în imaginaţia şi în visele noastre. Printr-o astfel de conştientizare intensă percepem acel ceva ce se poate afla, în incubaţie, în profunzimile ascunse ale inconştientului nostru. Recunoaştem, atunci, semnificaţia crucială a sincronizării în tot ceea ce facem. În aceste pagini mă voi inspira din conceptul jungian de imaginaţie activă, din practicile budiste tibetane şi din alte tehnici şi învăţături care ne ajută să lucrăm cu fenomenul sincronicităţii şi să beneficiem de prezenţa lui. Deşi mă apropii mult de gândirea jungiană, intenţia mea nu este aceea de a prezenta viziunea lui Jung, ci de a explora ce se întâmplă atunci când munca sa este împletită cu alte tradiţii ale înţelepciunii, printre care budismul, psihologia transpersonală şi datinile mistice ale spiritualităţii.

În cele din urmă, această lucrare te ajută să înveţi cum „să citeşti“ sincronicitatea în propria ta viaţă, pentru a putea descoperi:

• Cum să interpretezi o serie de întâmplări similare

• Cum să te deschizi către forţele benefice din jurul tău

• Cum să depăşeşti temerile care te împiedică să fii tu însuţi

• Cum să te raportezi la soartă şi să participi la propriul tău destin

• Cum să deosebeşti momentul potrivit de momentul nepotrivit

• Cum să foloseşti imaginaţia creativă în alegerile pe care le faci

• Cum să-ţi preţuieşti visele şi să înveţi din ele

• Cum să integrezi travaliul tău psihologic şi spiritual

• Cum să trăieşti în conformitate cu cele mai profunde trebuinţe şi dorinţe ale tale

Citind această carte, îţi va fi mai uşor să observi miracolele care se petrec peste tot în jurul tău şi în tine. Ea prezintă un program incitant şi totuşi simplu, care îţi dă un sentiment al propriei eficienţe şi capacităţi de conectare spirituală. Conştientizarea sincronicităţii te transformă într-o persoană mai profundă, mai ales pe măsură ce înţelegi că semnificaţia ascunsă a poveştii tale şi a universului este una şi aceeaşi. Acest tip de conştientizare duce la o armonizare sincronă, melodică, a muzicii din sufletul tău şi a ritmurilor sferelor cosmice — care sunt, desigur, acelaşi lucru. Iată esenţa monologului din Neguţătorul din Veneţia care apare în prefaţa cărţii şi la care vom reveni pe parcursul textului. Acest citat reprezintă o exprimare cât se poate de completă şi emoţionantă a tot ceea ce cartea de faţă încearcă să redea.

Sincronicitatea ne dovedeşte capacitatea limitată de explicare a întâmplării. De vreme ce corelaţiile se manifestă fără ca noi să exercităm vreun control, avem credinţa că ceva, nu ştim ce, lucrează în permanenţă, nu ştim cum, pentru a ne transforma în mai mult decât suntem acum, pentru a face din lume mai mult decât este în prezent.

Ce destin preţios şi privilegiat avem noi, oamenii: să însoţim lumina şi iubirea pe măsură ce pătrund în această lume! Suntem o gardă de onoare formată dintr-o lungă procesiune de strămoşi şi urmaşi care, la fel ca noi, se află mereu pe drum şi permanent deja Aici.

„Ne petrecem vieţile aşteptând marea zi, marea bătălie sau marea faptă de vitejie. Însă această excelenţă exterioară nu le este dată multora şi nici nu este necesară. Cât timpfiinţa noastră pune suflet în totul, atunci acel suflet se va ivi din eforturile noastre ascunse, anonime… Numai o singurã ostie trece direct din mâinile care frământă aluatul în mâinile care-l binecuvântează.“

PIERRE TEILHARD DE CHARDIN

Cuprinsul cãrtii poate fi citit tot aici, pe site-ul editurii:
http://www.edituratrei.ro/carte/david-richo-puterea-coincidentei-cum-ne-arata-viata-ceea-ce-avem-nevoie-sa-stim/2425/