[ Pagina de START ]

[ Argument ]

[ Autori ]

[ Noutati ]

[Aforismul zilei]

[ Galerie FOTO ]

[ Alte resurse ]

[ Harta site ]

[ Linkuri ]

[ Recomanda unui prieten ]






Detalii pe site-ul Editurii HERALD aici:
https://www.edituraherald.ro/carti/etapele-maturitatii-detail

Nota traducătorului

O carte despre maturitate…

Când auzim cuvântul „maturitate”, în general, suntem obişnuiţi să ne gândim la ceva de genul: „Gata cu visările frumoase, dar imposibile, gata cu aspiraţiile măreţe şi nerealizabile de la vârsta idealurilor. Să coborâm cu picioarele pe pământ şi să trecem la treabă!”, înţelegând prin aceasta a trece la viaţa trăită sub imperiul necesităţii, al exigenţelor concrete ale acestei vieţi.

Dar cei care l-au citit deja pe Karlfried Graf Dürckheim ştiu că nu aceasta înseamnă maturitate umană. Aspiraţiile de la vârsta adolescenţei nu trebuie să treacă ca un vis frumos odată cu trecerea anilor. E drept că la vârsta respectivă încă nu pot fi realizate. Dar omul este menit să le regăsească şi să le realizeze odată, după un mare ocol, la adevărata lui maturitate, atunci când în sfârşit simte chemarea de a fi ceea ce este cu adevărat şi când se angajează pe calea maturităţii. Însă cei mai mulţi dintre noi nu ajung niciodată la această realizare…Şi deducem că aşa este normal, aşa este viaţa…

Aşa este viaţa, dar nu acesta este destinului omului…

Şi poate că prea mult nu putem realiza la nivelul realităţii comune în care trăim.

Maturitatea umană înseamnă altceva decât personalitatea naturală reuşită şi reuşind în existenţă. Este dincolo de aceasta. Are altceva la bază.

Atunci… ce poate însemna maturitatea umană? Şi, mai exact, cum este posibilă?

Omul nu-şi poate realiza stadiul de umanitate care îi este dat spre realizare în fiinţa sa, în existenţă decât…prin ancorarea într‑o Realitate mai înaltă decât realitatea comună în care ne trăim în mod obişnuit viaţa. Iată secretul reuşitei, iată contextul în care ar trebui să trăim pentru a fi în deplinătatea noastră umană.

Realitatea mai înaltă?... Dar cum poate omul să ia cunoştinţă de ea? Şi cum poate să se situeze în ea? Din moment ce este „mai înaltă” ar trebui să-i „facă semne” omului într-un fel.

Şi, da, această Realitate mai înaltă îi face omului semne, în anumite situaţii din viaţă, dar… omul nu ia seama la ele, nu le ia în serios… De ce oare? Pentru că nu ştie despre ce este vorba…Şi astfel pierde ocazia… Ocazia regăsirii legăturii pierdute cu Realitatea mai înaltă în care am fost dintotdeauna. Şi în care suntem, dar noi nu ştim aceasta… Suntem despărţiţi de această Realitate tocmai prin ceea ce avem în conştiinţă. Suntem despărţiţi prin Eul nostru. Trăim fiecare dintre noi într-o „carapace”, produs al Eului mereu îngrijorat, pe bună dreptate, să se menţină în existenţă.

Şi „carapacea” construită de Eul nostru face parte, ca şi ocolul din prima parte a vieţii,  din destinul nostru…

Această „carapace” însă ne separă, în acelaşi timp, şi de accesul real la Fiinţa din noi, la Fiinţa Divină.

E nevoie de o „străpungere” prin această „carapace” ca „minunea” să se întâmple. Minunea posibilă se numeşte, în termenii autorului, Experienţa Fiinţei sau Marea Experienţă, prin care omul ia cunoştinţă de realitatea Realităţii mai înalte în care trăieşte – fie şi numai pentru o clipă, dar această clipă poate schimba totul dacă omul dă curs chemării auzite din interior.

Realitatea Realităţii mai înalte?...

E vorba de ceva abstract în care „să credem”? Cât de concretă poate fi această minune?

Este concretă şi reală prin efectul ei. Altfel este aproape insesizabilă…

Un exemplu despre natura întâlnirii posibile ar suna cam aşa: Dumnezeu există! Eu l-am întâlnit… Este exclamaţia binecunoscută a lui André Frossard, membru al Academiei Franceze (cartea a fost tradusă şi în româneşte). Au fost doar câteva minute, petrecute într-o catedrală în aşteptarea unui prieten cu care avea întâlnire acolo…, care au schimbat totul, care au declanşat Marea Întoarcere.

Dar poate fi şi altfel, nu neapărat aşa. Mai degrabă este vorba de experienţa numinosului, a celui „cu totul altul”, a misterului din străfundul sufletului nostru despre care vorbeşte Rudolf Otto în cartea sa despre sacru, Das Heilige, tradusă şi în româneşte.

Aceasta experienţă înseamnă începutul maturităţii umane: viaţa trăită sub semnul acestei Realităţi mai înalte. Ancorarea conştientă şi decisivă a omului în această Realitate are darul să „liniştească” Eul cu temerile lui şi să activeze Binecuvântarea acestei Realităţi mai înalte pentru el. Şi să permită fluxului Marii Vieţi să circule prin mica noastră viaţă.

Nimic nu poate fi mai împlinitor pentru om decât aceasta!

Iată Povestea mai Mare din care facem parte cu toţii... dar pe care am uitat-o

Şi de aceea trăim ca alungaţi din Paradis…Ce înseamnă de fapt aceasta? Veţi vedea… Există ieşire din acest EXIL interior în care ne aflăm? Da, există ieşire, aici, în această viaţă. Veţi vedea…

De ce nu vedem nici un sens în viaţă? Pentru că răspunsul nu se află la nivelul superficial al gândirii imediate.

Răspunsul la această mare întrebare, întrebarea vieţii noastre, nu poate fi găsit fără o aplecare spre o înţelegere mai aprofundată. Pentru simplul fapt că suntem mai mult decât Eul nostru.

Sunt doar câteva din subiectele acestei cărţi, îmbibate de înţelepciune, despre maturitatea umană. În ce limbaj simplu se poate transmite această cunoaştere se ştie deja din celelalte cărţi scrise de K.G. Dürckheim. Am putea spune că din cărţile lui aflăm mai degrabă cheia cu care să citim în vieţile noastre, cu care să le descifrăm sensul, direcţia spre care trebuie să ne îndreptăm.

În final, după ce vom parcurge cartea şi ne vom impregna de perspectiva ei salvatoare, vom regăsi valoarea celorlalte cărţi, existente deja în româneşte. Vom şti exact acum: de ce avem nevoie să fim în Centrul Fiinţei; cum ne ajută situarea în centrul vital, hara, la această menţinere în centrul Fiinţei; şi cum să menţinem în cotidian această legătură cu Realitatea mai înaltă. Şi nu de puţin interes este un dialog cu religia vie, adică transformatoare.

Titlul cărţii originale este: Durchbruch zum Wesen. S-ar traduce Străpungerea spre fiinţă. Este vorba de străpungerea prin acea „carapace” a Eului spre fiinţa noastră autentică (Wesen). Iar fiinţa noastră autentică este Marea Viaţă prezentă într-o modalitate particulară în mica noastră viaţă. Iată că despre noi toţi este vorba aici.

Valoarea incomensurabilă a acestei cărţi care răspunde la marile întrebări ale vieţii va fi receptată în special de cei care şi-au pus aceste întrebări.

Viorica Juncan

Cărţi de K.G. Dürckheim la Editura HERALD:

Dialog pe Calea iniţiatică.

Centrul Fiinţei

Hara, centrul vital al omului

Calea interioară. Cotidianul ca exerciţiu


Pentru detalii faceti dublu click oriunde pe imaginea de mai jos si ajungeti pe site-ul Editurii Herald la cãrtile lui KGD.


Salt la inceputul paginii