Anne Ancelin Schutzenberger
Ici et maintenant. Vivons pleinement.
Ed. Payot,
Detalii carte pe Amazon aici:
http://www.amazon.fr/Ici-maintenant-Anne-Ancelin-Sch%C3%BCtzenberger/dp/2228909556/
carte scrisã la cei aproape 95 de ani ai autoarei
(prin intermediul secretarei, desigur)

Însorind viaţa

„Soare, înalţă-te, umple cerurile,
Soare, înalţă-te, umple-ne ochii:
Lumea nu este frumoasă,
Decât sub flacăra ta,
Umple-o cu o nouă zi!”

Acest cuplet al unui cântec de abatele Leon-Robert Brice, renumitul capelan-cercetaş, ne aminteşte că soarele face viaţa mai frumoasă, mai agreabilă. Şi nu este o întâmplare dacă, dintotdeauna, ferestrele-uşi şi balcoanele populează toate spaţiile în care locuiesc.
Locuiesc la etajul şapte al unui imobil în formă de potcoavă şi deîndată ce apare o rază de soare, ea este pentru mine în bucătăria mea – cum este singura încăpere însorită, am amenajat-o în consecinţă: un fotoliu bun, o fereastră-uşă (uşa spre balcon), un mic balcon, o măsuţă, multe flori. Apropiaţii mei intră în bucătărie pentru a profita de primele raze de soare împreună cu mine.
Când soarele nu este acolo, mi-l imaginez.
A însori viaţa, aceasta vrea să spună mai exact: a pune soare în viaţa ta. Oricum ar fi vremea, ploaie puternică sau vreme mohorâtã, eu ştiu că soarele nu este departe. În cele din urmă el va ieşi.
Am încercat să suflu asupra norilor când eram copil, dar nu a fost prea eficace!
În schimb, putem să încrucişăm degetele şi să o invocăm pe sfânta Rita să ne trimită soare… Sfânta Rita este sfânta cauzelor dificile şi, dacă îndrăznesc să spun, o veche prietenă de-a mea.
Prieteni cititori, eu vi-o recomand!

pag. 25

Fericirea contează puţin,
ceea ce contează este a trăi plenar.
Abia atunci viaţa devine interesantă.

Fericirea contează puţin, ceea ce contează este a trăi plenar. Abia atunci viaţa devine interesantă. Fără a fi neapărat fericiţi, fiecare clipă se umple de pasiune. Aşa cum spune un cercetător, timpul devine vertical şi îşi schimbă conţinutul, vibrant şi viu, antrenându-ne într-o altă dimensiune – spre cer şi stele.
Aşa cum scria Giraudoux în Războiul Troiei nu va avea loc, există oameni pe care nu-i vedem când sunt acolo, şi alţii care posedă o umbră puternică. Tot aşa, anumite momente vibrează de viaţă ca şi cum am vedea dansând moleculele timpului.

Prezenţa anumitor persoane este atât de puternică încât este suficientă pentru a face viaţa pasionantă deşi nimic nu se petrece – ca şi cum timpul ar deveni plin. Datorită unei calităţi de a fi.
Aceste persoane, care sunt diverse şi de statute diferite, vecini, femei de menaj, copii etc aduc pace şi liniştire prin simpla lor prezenţă, fără să se ştie de ce. Trebuie să le reperăm în jurul nostru.
Unii bebeluşi plâng fără oprire. Părinţii, disperaţi, nu mai ştiu cărei sfinte să i se închine. Şi apoi apare o persoană care calmează copilul pur şi simplu luându-l în braţe. Nu există întâmplare aici, calitatea de a fi a acestor persoane nu se evaporă, ea rămâne. Efectul liniştitor este intrinsec. Orice copil s-ar calma în astfel de braţe.
Cunosc o femeie a cărei prezenţă mă face totdeauna mai fericită decât sunt, fără ca totuşi eu să vorbesc de fericire în privinţa sa. Ea mă linişteşte. Este fermecătoare. Tot aşa, mi s-a spus că aş avea o prezenţă liniştitoare – eu care sunt anxioasă prin natură! Prin simpla mea prezenţă, aceste persoane spun că eu le deschid un spaţiu de securitate, de pace.

pag. 55