Antoni Gaudi
(1852-1926)
Despre Antonio Gaudi puteti citi în multe locuri
pe net. De exemplu
în englezã aici: http://en.wikipedia.org/wiki/Antoni_Gaud%C3%AD
sau în francezã aici: http://fr.wikipedia.org/wiki/Antoni_Gaud%C3%AD
O
carte despre
Antoni Gaudi, cel mai cunoscut arhitect al tuturor timpurilor, tradusã
în româneste la Editura Baroque Books & Arts,
Bucuresti, 2016:
Gaudi. Povestea unui geniu solitar: inspirat,
imprevizibil, generos si unic
scrisã de Gijs van Hensbergen
Detalii carte pe site-ul editurii aici:
http://baroquebooks.ro/colectii/savoir-vivre/208-gaudi
sau pe ELEFANT.ro
aici:
http://www.elefant.ro/carti/biografii-memorii/biografii/gaudi-328884.html
Mai multe imagini cu creatiile lui Antoni Gaudi din
BARCELONA AICI
din volumul
ANTONI GAUDI. PAROLES ET ECRITS
reunis par Isidre Puig Boada,
Ed. L’Harmattan
În anul 2002 arhitectul Antoni Gaudi este
cunoscut la nivel mondial. Orice strãin aflat în vizitã
la Barcelona a admirat La Maison des Os,
la Pedrera si Sagrada
Familia. Dar ce stim despre acest om? A trãit singur,
a murit fãrã urmasi, nu a scris nici un text, nici tehnic
nici teoretic. Omul Gaudi rãmâne un mister. De aceea cartea
Paroles et ecrits de Gaudi, carte catalanã editatã în
1981, care adunã cuvintele pe care arhitectul - la sfârsitul
vietii lui în întregime devotate constructiei templului
sãu - le-a încredintat studentilor ºi tinerilor arhitecþi
care veneau sã-l viziteze, ne permite în sfârsit
sã "ghicim" omul din spatele arhitectului, un
om a cãrui pasiune supremã a fost aceea de a pune Arta
în slujba Adevãrului pe care numai Frumusetea putea sã-l
reveleze.
(de pe coperta a 4-a a cãrtii)
Frumuseţe 1
Frumuseţea este strălucirea Adevărului;
întrucât Arta este Frumuseţe, fără Adevăr nu există
artă. Pentru a găsi Adevărul trebuie cunoscut
temeinic tot ceea ce a fost creat.
Frumuseţe 2
Frumuseţea este strălucirea Adevărului şi splendoarea
seduce pe toată lumea; de aceea arta este universală. În schimb
ştiinţa, raţionalul nu fac apel decât la capacităţile
noastre intelectuale.
Opera de artă
Orice operă de artă îşi datorează să fie seducătoare
(ceea ce fondează universalul şi atrage absolut pe fiecare,
fie că este expert sau profan); când, printr-o căutare sistematică
a originalităţii, se pierde calitatea de seducţie, nu
mai există operă de artă.
Artele
Arhitectura este cea dintâi dintre artele plastice, sculptura şi
pictura provin din ea.
Supremaţia vine din lumină. Arhitectura este punerea în ordine
a luminii, sculptura este joc cu lumina, pictura, reproducere a luminii
prin culoare care este descompunerea acesteia.
Marii maeştri
Marii maeştri (vorbim despre artă) sunt cei care posedă
o sensibilitate servită de o inteligenţă rafinată
şi viguroasă.
Originalitate 1
Originalitatea constă în a ne apropia de origine, a o întâlni.
Originalitate 4
Nu este posibil să mergem înainte fără a culege din trecut
şi a profita de efortul şi de cunoştinţele dobândite
de generaţiile anterioare. Trebuie să ne fondăm pe trecut
pentru a ajunge să creăm opere de valoare, evitând în acelaşi
timp erorile lui. Originalitatea regăseşte conceptele fundamentale
cele mai îndepărtate; adevărata originalitate se întoarce
la origine; nu trebuie să vrem să fim originali căci
purtăm în noi înşine stilul nostru propriu care ţâşneşte
în mod spontan.
…
Ideile mele sunt de o logică indiscutabilă, ceea ce mă
uimeşte este faptul că ele nu au fost aplicate niciodată
şi că eu a trebuit să fiu primul care să o facă.
Este singurul lucru care mă poate face să tremur.
Originalitate 6
Structura care va fi cea pentru Sagrada Familia am încercat-o mai întâi
pentru Colonie Guell. Fără această încercare prealabilă
nu aş fi îndrăznit niciodată să o adopt pentru Templu.
Despre emoţia pe care o oferă clopotele
Gaudi spunea că vibraţia depinde de material şi că
cel mai adecvat este aliajul care serveşte la facerea bronzului
clopotelor, că orice material este cu atât mai apt să producă
vibraţii cu cât a slujit mai mult timp.
De acolo provine marea emoţie pe care ne-o oferă
clopotele. Cu cât sunt mai vechi, cu atât sună mai bine şi
cu fiecare zi mai bine, până când se crapă de vechime, şi
atunci îşi dau ele sunetul lor cel mai bun.
Gaudi credea că melancolia sunetului de clopote la ora apusului
de soare venea din armonia dintre ziua care moare şi vocea bronzului
care devine mai expresivă când se apropie de propriul sfârşit.
Bastonul călătorului
Am fost întrebat de ce fac coloane înclinate. Am răspuns:
„Pentru motivul care-l face, pe cel care merge pe jos, să se sprijine
de un baston înclinat, căci dacă l-ar pune vertical nu s-ar
odihni sprijinindu-se de el”.
Coloane înclinate
Nu există în lume nici o coloană care să
fie verticală (chiar dacă, de multe ori, s-a voit aceasta);
natura cere ca ele să fie înclinate, singurul lucru de studiat
este gradul de înclinare pe care îl putem pretinde.
Despre Templul Sagrada
Familia
Sagrada Família (Sfânta Familie) este
o uriaşă biserică din capitala Cataloniei,
Barcelona (în nord-estul Spaniei). Imensa clădire este încă
neterminată, deşi se lucrează la ea din 1882. Aceasta
nu este finanţată din bani publici, asa cum se obişnuia
în Evul Mediu. Sursele de finanţare sunt
donaţiile private şi încasarile din biletele de intrare. Numele
oficial este Temple Expiatori de la Sagrada Família (în catalană).
Proiectul original al bisericii Sagrada Familia a fost făcut de
arhitectul Antonio Gaudi, care a lucrat la el peste 40
de ani, ultimii săi 15 ani din viaţă fiind dedicaţi
în exclusivitate acestuia. Estimările iniţiale, bazate pe
tehnicile de construcţie ale începutului secolului 20, preconizau
un termen de câteva sute de ani pentru terminarea construcţiei.
Gaudi ar fi comentat, în legătură cu acest termen: „Clientul
meu nu se grăbeşte”. În prezent termenul estimat este
anul 2026. După moartea lui Gaudi, în 1926, lucrările au continuat
sub conducerea lui Domčnech Sugranyes, până în 1936, când au fost
întrerupte de Războiul Civil Spaniol.
La 7 noiembrie 2010, Papa Benedict XVI a sfinţit biserica şi
a ridicat-o la rangul de „minor basilica”.
Inaugurarea SAGRADA FAMILIA - un video
pe youtube:
http://www.youtube.com/watch?v=5lYdrhYYWpg#t=558
Templul Sagrada Familia este un templu expiator. Aceasta vrea să spună că el trebuie să se hrănească
din sacrificii, dacă nu va fi aşa, opera va fi criticabilă
şi nu va putea fi terminată. Cuvântul „expiator” nu îi revoltă
decât pe oamenii sectari.
Sacrificiul este necesar pentru succesul operelor, chiar
dacă acestea necesită mult timp pentru realizare; de vreme
ce este imposibil să trăim fără să ne sacrificăm,
să o facem pentru opere bune.
Tocmai cei care se plâng de modul de construire al bisericii sau de
durata lucrărilor nu dăruiesc nimic şi eu le spun: „Dacă
cei care dăruiesc nu se plâng şi tac, cei care nu dăruiesc
ce ar trebui să facă?”
Templul Sagrada Familia este opera poporului
şi maniera de a fi a acestuia se reflectă în ea ca într-o
oglindă. Este o operă care stă
în mâinile lui Dumnezeu şi voinţa poporului. Arhitectul,
care trăieşte în mijlocul poporului său, se adresează
lui Dumnezeu şi îşi îndeplineşte sarcina. Providenţa
este cea care conduce lucrarea potrivit planurilor sale.
Fecunditatea sacrificiului
Tot ceea ce putem face pentru Templu, trebuie să ne-o impunem ca
pe un sacrificiu care este singura atitudine rodnică. Odată,
în timp ce ceream un dar, îi spun persoanei pe care o solicitam: „faceţi
acest sacrificiu”, persoana interpelată îmi răspunde: „Cu
plăcere, nu este deloc un sacrificiu.” Atunci am insistat ca ea
să-şi mărească darul până la a se sacrifica
căci dragostea fără sacrificiu nu este adevărata
dragoste, ci o simplă vanitate cel mai adesea.
Originea banilor
Nu accept un bilet de loterie pentru Templu.
Oferiţi-mi banii pentru bilet căci Templul nu trebuie să
fie construit nici cu bani necinstit dobândiţi, nici cu bani obţinuţi
fără un efort cinstit, nici cu bani donaţi fără
spirit de sacrificiu, întrucât este vorba de templu expiator.
Circumstanţele
Tot ceea ce am întreprins a fost rodul circumstanţelor;
dacă ele erau favorabile mă adaptam lor, în caz contrar mă
luptam contra lor. Ele sunt întotdeauna utile, ele sunt o manifestare
a Providenţei. […]
Efortul este întotdeauna util; ceea ce fac în acest moment nu este inutil,
fie că sunt viu sau mort, 70000 duros vor veni în plus graţie
eforturilor pe care noi le facem acum.
Sărăcia din Templul Sagrada Familia
Lipsa de bani actuală îmi permite să
studiez cu mai multă grijă soluţia problemelor care se
prezintă. Altfel, ar trebui să mă ocup de organizarea
lucrului şi aspectele tehnice ale Templului nu ar fi suficient
de bine gândite, ar fi prea industriale căci aş fi obligat
să mă repet. La drept vorbind, sărăcia întăreşte
eleganţa care niciodată nu se prezintă sub exterioare
bogate sau opulente. În abundenţă, care nu este decât complicaţie,
nu există nici frumuseţe, nici eleganţă: nu există
în ea decât opacitate
Despre lunga durată a lucrărilor
Templul creşte puţin câte puţin dar aşa
a fost întotdeauna în cazul creaţiilor destinate să dureze
mult timp şi care adesea se întâmplă să fie întrerupte.
Stejarii seculari cresc foarte încet şi de multe ori un an foarte
rece întrerupe creşterea. Trestiile, în schimb, cresc foarte repede,
dar în anotimpul ultim vântul le doboară şi nu se mai aude
de ele.
Fără nerăbdare
Opera Sagrada Familia se înalţă încet pentru că Patronul
acestei Opere nu este grăbit.
Nu trebuie să ne plângem dacă eu nu voi putea termina templul.
Eu voi îmbătrâni şi le va reveni altora să vină
să dea o formă nouă acestui proiect, acest lucru îl va
face şi mai grandios încă.
Providenţa veghează asupra Templului
În Sagrada familia totul este providenţial, până şi
numirea mea ca arhitect, şi mai ales darul atât de important care
ne-a fost făcut la început care ne-a permis să întrevedem
Templul cu mai multă măreţie şi să accelerăm
lucrările faţadei pe care suntem pe cale să o terminăm.
Fără acest aport concepţia ar fi fost multa mai puţin
îndrăzneaţă.
Sărăcia mijloacelor actuale, de asemenea, este
providenţială. Ea îmi permite să studiez totul eu personal
( clopotele, de exemplu); dacă ar exista bani, ar trebui să
mă ocup de organizarea muncii în timp ce, avansând puţin câte
puţin, am răgazul să mă gândesc la fiecare problemă
şi să o rezolv fără a cădea în repetiţii
industriale.
Această încetineală forţată este
utilizată pentru a obţine o mai mare perfecţiune, aşa
încât chiar şi problemele care admite soluţii frecvent repetate,
datorită timpului de care dispunem, pot fi rezolvate altfel.
Recunosc că este o viziune optimistă a faptelor,
dar fără optimism nu se pot realiza lucrări importante.
Situarea Templului
Totul este providenţial în Templu; chiar
şi situarea lui: el se află în centrul oraşului şi
al câmpiei Barcelonei, există aceeaşi distanţă de
la Templu la mare ca şi de la Templu la munte, aceeaşi distanţă
până la Sants ca şi până la Sant Andreu, aceeaşi
distanţă până la râul Llobregat ca şi cea până
la râul Besos.
Faţada Nativităţii
Faţada Nativităţii exprimă
inocenţa şi bucuria vieţii. Clopotniţele se termină
cu atributele episcopale şi cu Gloria in excelsis Deo; ele
sunt dedicate apostolilor următori ale căror imagini se află
mai jos: sf. Barnaba, sf. Simon, sf. Iuda şi sf. Matei. Şi
mai jos se pot citi evocările evanghelice ale Spiritului în linii
ascendente. Portalurile sunt consacrate virtuţilor teologale: în
centru Caritatea care este cea mai importantă, la dreapta Credinţa,
la stânga Speranţa.
Fiecare găseşte în Templu ceea ce el caută
acolo, ţăranii văd acolo cocoşi şi găini,
oamenii de ştiinţă văd semnele zodiacale, teologii
văd genealogia lui Isus, dar explicaţia, ideea principală,
nu o înţeleg decât cei avizaţi şi nu trebuie să
o vulgarizăm.
Faţada Patimii
Poate că va fi considerată extravagantă această
faţadă, dar aş vrea ca să reuşească să
înfricoşeze. Şi pentru a atinge acest deziderat, sunt gata
să sacrific însăşi construcţia, să rup arcurile,
să tai coloanele, pentru a face înţeleasă cruzimea sacrificiului.
Faţada Patimii
Faţada actuală a patimii am conceput-o în durere
când eram grav bolnav, în 1911, la Puigcerda, atât de bolnav încât cineva
din cei care mă susţineau credea că sunt mort. Convalescenţa
a fost lungă, aveam ca infirmier un călugăr de la Castille-la-Veille,
compatriot al lui Ioan al Crucii din ale cărui opere îmi citea.
Poezia sfântului, pe care călugărul mi-o citea
atât de expresiv, nu numai că mă consola, dar încet-încet
îmi întărea spiritul, permiţându-mi să meditez asupra
portalului Patimii pe care am sfârşit prin a-l pune pe hârtie.
Datorită unei lungi convalescenţa, am avut timpul să
o studiez şi să o gândesc.
Faţada Patimii
Dacă aş fi început cu această faţadă,
oamenii ar fi bătut în retragere.
În contrast violent cu portalul Nativităţii
care este decorat, ornat, cel al Morţii este dur, gol, ca făcut
din oase.
Faţada Gloriei
Fragmentul de machetă al clopotniţelor faţadei
principale nu îl voi completa, nici dezvolta. Am decis să las programat
pentru ca o altă generaţie să poată colabora la
construirea templului, după modelul altor temple unde se poate
vedea că faţadele aparţin unor autori diferiţi şi
chiar că ele corespund unor stiluri diferite.
O viziune a interiorului Sagradei Familia
Structura interioarelor sugerează pădurea.
Această asemănare s-a impus fără ca eu să o
fi căutat în mod expres.
[…]
Decoraţiunea boltelor se va compune din frunze
printer care se vor zări păsările de pe pământul
nostrum. Pilonii naosului principal vor fi formaţi din palmieri,
arbori ai gloriei, ai sacrificiului şi al martiriului.
[…]
Religie, liturghie, asceză
[…]
Creaţia
A realiza ceva constă în a pune propria
lege în acord cu legea Creaţiei (altfel ea nu ar dura, nu ar avea
consistenţă). Pentru a ajunge acolo experienţa este indispensabilă.
Creaţia continuă şi Creatorul se serveşte de creaturile
lui. Cei care caută să înţeleagă legile naturii
în scopul de a se inspira din ele pentru a crea opere noi colaborează
cu Creatorul. Plagiatorii nu colaborează cu el. Originalitatea
constă în întoarcerea la origine.
Viaţa
Viaţa este o bătălie. Pentru
a lupta e nevoie de forţă şi aceasta este virtute care
nu poate fi prezervată şi sporită decât prin frecventare
spirituală, adică prin practică religioasă.
Viaţa este iubire şi iubirea este sacrificiu. […]
Răbdarea
Răbdarea este o putere. Iată motivul pentru care copiii,
care sunt nerăbdători, sunt neputincioşi.
Libertate
Omul este instrumental unei Fiinţe Superioare
care posedă, singura, libertaea planului triunghiului.
Spiritul
Artistul trebuie să fie un călugăr, nu un frate.
Gloria
Gloria este o lumină care împrăştie bucurie, veselie
a spiritului. Leonardo da Vinci a plând când a terminat Cina cea
de taină pentru că nu l-a reuşit, aşa cum voia,
pe Christos în glorie. Rafael nu a plând, dar odată terminată
Transfigurarea, era disperat căci nici el nu a reuşit
pe Isus aşa cum îl voia.
Artiştii devin vanitoşi pentru că sunt
autori ai unei fărâme de Glorie, dar ei ar trebui să vegheze
ca aceasta să fie o glorie veritabilă care să-i satisfacă
prin ea însăşi.
Despre nemurire
Atât timp cât voi vedea oameni murind, voi crede în nemurire.
Moartea episcopului de Astorga
Într-o zi ni s-a spus că episcopul este bolnav şi
că el vrea să ne vadă. Nimeni nu se neliniştea din
cauza bolii sale dar eu am înţeles că el este pe moarte. Le-am
spus asta celor care îl înconjurau. Ştiţi cum am înţeles
că el este pe moarte? L-am găsit atât de transformat, atât
de frumos încât mi-a venit gândul că el nu mai putea să continue
să trăiască. Era prea frumos. Tot ceea ce fusese personal
dispăruse din el! trăsăturile feţei, culoarea, vocea…
Nu mai rămânea din fiinţa lui decât o prezenţă fără
relaţie cu lucrurile. Frumuseţea perfectă nu este din
această lume.
Fericirea este întotdeauna a altuia
[…]
”Cum puteţi trăi atât de singur?” . Gaudi a răspuns:
„Nu sunt singur, sunt înconjurat de minuni de toate felurile!” „Aşadar
sunteţi fericit.” „În această lume cel care este fericit este
întotdeauna altul” a replicat el
Spitalul
Dacă cad bolnav, am prevăzut totul:
voi merge la spitalul care este „la sainte Maison.”
Ultimele cuvinte
El a murit la spital, în cea de-a treia zi (a fost accidenta
, lovit de tramvai în timp ce mergea pe stradă, dus la spital (fără
a fi recunoscut initial, confundat cu „un om al străzii” din cauza
ţinutei modeste…), în mijlocul după amiezii; nu a rostit alt
cuvânt decât Amin ca răspuns la o rugăciunea a preotului şi
apoi „Dumnezeul meu!”
Sursa: Fragmente selectate şi traduse din volumul
ANTONI GAUDI. PAROLES ET ECRITS reunis par Isidre Puig
Boada,
precedat de „Gaudi, le scandale” par Carles Andreu,
Ed. L’Harmattan.
Traducerea Viorica Juncan
