| |
George Orwell - O mie nouă sute optzeci şi
patru
George Orwell (1903-1950 ) este si autorul
cãrtii de satirã politicã Ferma animalelor.
1984 este un roman politic scris de George Orwell
în anul 1948.
Actiunea romanului are loc într-un viitor distopic si prezinta o
parte din viata intelectualului Winston Smith sub opresiunea guvernului
totalitarist al Oceaniei.
Este o fictiune care îti dã fiori, inspiratã în
special din realitatea stalinistã, dar si din cea nazistã.
Citind despre tortura practicatã în beciurile din
Ministerul Iubirii, îti vine în minte realitatea
sinistrã din Romania anilor 50, fenomenul cunoscut sub numele de
Reeducarea de la Pitesti (dar si din alte închisori).
Minciuna este o practicã de toatã ziua
a guvernului ce conduce Oceania. Discrepanta între realitatea crudã
si declaratiile triumfaliste este rezolvatã prin procedeul de "rescriere".
Se rescrie istoria, se rescriu declaratiile sau discursurile anterioare
ale liderilor, se rescriu raportãrile statistice. Toate acestea
pentru a se sustine cã TOTUL ESTE PERFECT asa cum este astãzi.
Se rescriu cãrtile si evidentele în caz cã cineva
a fost "vaporizat" si se pretinde cã nici nu ar fi existat.
O mie noua sute optzeci si patru a imprimat foarte multi termeni
si idei în cultura contemporana, si mai ales în limba engleza,
de exemplu Fratele cel Mare, Dublu-vorba, dubla gândire,
politia gândirii, Soceng. „Fratele cel Mare sta cu ochii pe
tine” este un simbol al controlului excesiv, iar adjectivul orwellian
este folosit pentru a descrie actiunile si organizatiile Oceaniei.
Principala figura a romanului, Big Brother (în româna: „Fratele
cel Mare”), a devenit o figura metaforica a regimului politienesc
si totalitar, precum si a reducerii libertatilor. În 2005, publicatia
Time a clasat romanul 1984 în lista celor mai bune romane si nuvele
englezesti din 1923 pâna în acel an. În lista se gaseste
si celalat roman faimos al lui George Orwell, Ferma animalelor.
„Dacă vrei o imagine a viitorului,
închipuieşte-ţi o cizmă zdrobind mutra unui om – şi
asta pentru vecie.
O’Brien se opreşte, ca şi cum s-ar
aştepta ca Winston să comenteze în vreun fel. Dar Winston încearcă
din nou să se facă una cu patul şi tace. Parcă i-a
îngheţat inima. O’Brien continuă:
- Şi să nu uiţi că imaginea despre care vorbesc este
pentru vecie. Mutra respectivă va rămâne pentru totdeauna la
locul ei, sub cizmă. Ereticul, duşmanul societăţii,
îl vom avea întotdeauna la îndemână şi-l vom înfrânge, îl vom
umili pentru a nu-ştiu-câta oară. Tot ce ai păţit
tu de când te afli aici, toate vor continua, şi chiar mai rău
de-atât. Spionajul, trădările, arestările, torturile, execuţiile,
dispariţiile – nu se sfârşesc niciodată. Vom trăi
într-o lume care av fi, în acelaşi timp, a terorii şi a triumfului.
Cu cât Partidul va avea mai multă putere, cu atâta va fi
mai puţin îngăduitor; şi cu cât va fi mai slabă opoziţia,
cu atât mai cruntă va fi dictatura.
…
Asta este, Winston, lumea pe care o pregătim. O lume de victorii
peste victorii, de triumf peste triumf, care apasă, apasă, apasă
pe nervul puterii."
…
Multe lucruri s-au schimbat la el (la Winston)din prima zi pe care şi-a
petrecut-o în beciurile Ministerului Iubirii, dar schimbarea
finală, indispensabilă, cea prin care efectiv se însănătoşeşte,
abia acum, în clipa asta, a avut loc. (…) Se găseşte din nou
la Ministerul Iubirii, cu toate iertate, cu sufletul alb ca zăpada.
Stă în boxa acuzaţilor şi recunoaşte totul şi
arată cu degetul pe toată lumea. Merge pe coridorul placat cu
faianţă albă, cu senzaţia că merge pe la soare,
şi cu un gardian înarmat în urma lui. Mult-aşteptatul glonţ
îi pătrunde sub ceafă.
Deocamdată, ridică ochii tulburi către figura enormă.
Patruzeci de ani i-au trebuit ca să priceapă ce fel de zâmbet
se ascunde în spatele mustăţii negre, late de un metru.
Ah, ce ticăloşie făcuse şi ce pierdere fusese pentru
el să nu înţeleagă atâta timp! Ah, cu câtă încăpăţânare
s-a exilat de unul singur de la pieptul iubitor!
Două lacrimi ci iz de gin i se preling de o parte şi alta a
nasului. Dar, gata, totul este bine acum, lupta s-a sfârşit. A câştigat
bătălia cu el însuşi. Îl iubeşte pe Fratele cel Mare.
George Orwell – O mie nouă sute optzeci şi patru, POLIROM
O carte care trebuie cititã, autorul ei a fost un vizionar.
Desi nu e usor de citit.
Dar mai existã o variantã mai rapidã
de a lua cunostintã de continutul - vai, cât de actual -
al cãrtii.
Aici e o transpunere cinematograficã pentru TV din 1954:
https://www.youtube.com/watch?v=l8PLsHxJm9Y
de unde am capturat si poza de mai jos cu nelipsita mustatã...
Apropo de "Pentru cã putem!"
|
|
