[ Pagina de START ]

[ Argument ]

[ Autori ]

[ Noutati ]

[Aforismul zilei]

[ Galerie FOTO ]

[ Alte resurse ]

[ Harta site ]

[ Linkuri ]

[ Recomanda unui prieten ]

Câteva fragmente din cartea recent apãrutã
(martie 2011)
CENTRUL FIINTEI,
de K.G. Durckheim
la Editura HERALD

* * *

MEDITAŢIA, ADICĂ MEDITARI

Meditaţia īnseamnă meditari. Ce īnseamnă meditari? Dacă, practicānd meditaţia īncepeţi să vă deschideţi, o forţă īncepe să lucreze īn voi şi să vă transforme. Transcendenţa este ferecată īn noi īn măsura īn care suntem la discreţia micului nostru eu. Aceasta este condiţia naturală a omului. Īn meditari simţim că porţile īnchisorii se deschid. Şi această forţă transcendentă īncepe să ne transforme din interior. Dar ceea ce este adevărat īn momentul exerciţiului este adevărat pentru viaţa noastră īntreagă. Existenţa care este aservită spiritului conceptual al omului este īnainte de toate o īnchisoare pentru transcendenţă. Pe urmă, nu numai exerciţiul ci şi cotidianul devine cāmpul eliberării Marii Vieţi.

Această idee a transcendenţei imanente nu este o idee care poate fi discutată printre altele. Această idee a transcendenţei imanente este legată de experienţe. Exerciţiul pe cale are drept sens deschiderea omului pentru aceste experienţe. Nu mă pot īmpiedica să repet că sunetul Fiinţei este īntotdeauna prezent. De om depinde să se acordeze pe sine, ca instrument, pentru ca sunetul Fiinţei să răsune īn el.

* * *

CALEA SAU GRAŢIA

Pentru creştin, īn centrul a tot ceea ce i se īntāmplă, se află dimensiunea graţiei (harului, darului). Lumea creştină pune īntotdeauna īn discuţie ideea unei căi īn care omul lucrează el īnsuşi. Dar este o neīnţelegere să credem că pentru Orient harul nu există. Dimpotrivă, fiecare maestru oriental vă va spune că ceea ce este important pe cale nu puteţi face prin propriile voastre forţe. Dar că puteţi să vă angajaţi forţele pentru a vă deschide şansei unei experienţe. Aceste experienţe īn care suntem atinşi de către Fiinţă ni se īntāmplă şi nouă occidentalilor, fie că suntem creştini, fie că nu. Ceea ce trebuie să īnvăţăm noi este să le luăm īn serios.

Trebuie să ştim că drumul īncepe cu o experienţă īn care omul a simţit ceva care nu numai că īl eliberează dar īn acelaşi timp reprezintă şi o chemare. Calea īncepe acolo unde suntem atenţi la ceea ce profunzimea noastră cere şi impune. Apoi calea este fidelitate faţă de exerciţiu.

* * *

PE CALE TREBUIE SĂ STĂPĀNIM O TEHNICĂ

Īn tirul cu arcul nu este atāt de important să se atingă sau nu ţinta. Atitudinea este cea care contează, īncrederea pe care o dăm acestui ceva mai profund. Stăpānirea eului face dovada libertăţii spirituale a omului īntreg. Sensul exerciţiului este transparenţa pentru o forţă transcendentă īn acţiune.

Scopul fiecărui antrenament va fi īntotdeauna performanţa. Īn arta tirului cu arcul, este centrul ţintei. Dar trebuie să facem diferenţa īntre scopul antrenamentului şi sensul exerciţiului care este omul transformat.

Condiţia performanţei este omul interior.

Tirul cu arcul este o meditaţie activă sau o activitate meditativă.

* * *

EXPERIENŢA FIINŢEI? Nu este o imaginaţie?

Marea experienţă a Fiinţei, care este experienţa mistică, este rară. Dar nu există numai marile experienţe şi nu se vorbeşte īndeajuns despre micile experienţe, despre contactul cu Fiinţa care se exprimă īn calităţi numinoase. Ceea ce īmi pare important astăzi este să dezvoltăm gustul Sacrului.

Cel care a pierdut credinţa din copilărie rezistă la tot ceea ce īi aminteşte de aceasta iar cuvāntul Sacru īl poate face să dea īnapoi. De aceea găsesc că e bine că avem la dispoziţie cuvāntul numinos.

Trebuie să ne dăm seama că toată viaţa noastră se petrece īn ambianţa numinosului, īn gustul Sacrului. Pentru că tot ceea ce este condiţionat este expresia necondiţionatului. De aceea, īntotdeauna şi peste tot, avem şansa de a gusta Sacrul, fără să avem, pentru aceasta, o imensă experienţă. Īntālnesc astăzi numeroşi bărbaţi şi femei care, pe arierplanul unei experienţe care a eliminat, mai mult sau mai puţin, credinţa, sunt atinşi, īn ceea ce eu numesc momentele privilegiate ale vieţii, de anumite calităţi.

* * *

DOGMA

Creştinul nu va atinge misterul lui Christos decāt īn măsura īn care poate să se golească de toate gāndurile şi de toate imaginile pe care şi le- a făcut despre Christos.

Īn credinţele faţă de interpretările rigide care sunt numite dogmă eşti mereu īn pericol de a pierde esenţa. Cu siguranţă că īn revelaţia evanghelică este incorporat misterul. Dar dacă citim aceste texte cu privirea exterioară, nu vom vedea decāt pielea descărnată a ceea ce, īntr- o zi, a fost viu. Exerciţiul, cel care dezvoltă ochiul interior, ne dă şansa de a atinge profunzimea misterului.

Istoria religiilor nu poate fi considerată decāt īn raport cu esenţa. Esenţa este dincolo de religii. Transcendenţa este leagănul tuturor religiilor, dar transcendenţa nu aparţine nici unei religii. Īn măsura īn care lipseşte experienţa religioasă, ceea ce se numeşte credinţă se transformă īn credinţe bazate pe argumente. Pentru a permite credinţei să renască este necesar să ne desfacem de aceste argumente īncremenite şi trebuie să revenim la experienţa transcendenţei, la experienţa originară.

Īntālnesc preoţi şi pastori care recunosc că nucleul credinţei lor nu este īn conţinuturile tradiţionale. Dacă citim Evanghelia īn baza conştiinţei obiectivante, este o istorie frumoasă, aceea a unui om care i- a depăşit pe alţii prin anvergura sa etică. Această lectură devine teologia obiectivă. Nefericirea este că teo-experienţa subiectivă este considerată de Biserică ca fiind esoterism.


Detalii carte si posibilitate de comandã aici:
http://www.edituraherald.ro/bookdetail.asp?cod_carte=401


Salt la inceputul paginii