Richard Wurmbrand - "Îmbãtat de dragoste"
-fragmente-

Religia crestinã constã în a deveni îmbãtat de dragoste. Oamenii îmbãtati confundã lucrurile si persoanele. Distinctia între "eu", "tu" si "el" dispare. Asadar, când vorbesc eu, dacã sunt îmbãtat de dragostea pentru Dumnezeu, Dumnezeu vorbeste prin mine.

Aceia care nu-L cautã pe Dumnezeu în oamenii care suferã, nu-L vor gãsi. Meister Eckhart spune: "Cauti ceva prin Dumnezeu, si esti ca unul care ar vrea sã-L facã Lumânare, pe care s-o foloseascã pentru a lumina. Gãsind îndatã ceea ce cãutai, arunci lumânarea."
Unii oameni Îl iubesc pe Dumnezeu asa cum Îsi iubesc vitele, pentru cã ele le dau lapte, brânzã, carne. Dar cei care Îl iubesc pe Dumnezeu fãrã sã se gândeascã la darurile Lui îi iubesc si pe oamenii care suferã.
Cât de rãu ne pare de aceia care L-au adorat pe Cristos în duh, care au privit în sus spre divinitatea Lui, care au îngenunchiat în bisericile sale, dar care nu-l recunosc când el apare sub forma unui suferind.
Când Jeanne d'Arc era în închisoare, nici o mânã nu i-a fost întinsã ca s-o ajute. Carol al VII-lea, regele Frantei(pentru care ea luptase), n-a fãcut nici cea mai micã miscare s-o elibereze. A fost pãrãsitã de toti. N-a primit niciodatã de la nimeni nici mãcar un semn de simpatie. Ca si Isus, complet uitatã. În acelasi timp, regele si altii care ar fi putut s-o ajute, Îl adorau pe Isus în bisericile lor. Acelasi lucru se întâmplã si azi, sub nationalism si comunism.

Nimeni nu va fi întrebat la ultima judecatã cât de mult a suferit, ci cât de mult a iubit.

Fiind încoronat cu Isus, poti duce o viatã plinã de dragoste. Nu risti nimic dacã iubesti fãrã ca tu sã fii iubit. În felul acesta ne-a iubit pe noi Cristos. Desi dispretuit si pãrãsit de toti, El totusi a devenit Domnul tuturor.
Dacã ai ajuns la acest punct în viata ta, rãmâi asa !
(...)
Nu te uita înapoi ! Nu te uita la valea din care ai venit !
Încoronat împreunã cu Isus, ai ajuns la cel mai înalt vârf. Rãmâi acolo si priveste în sus.


Dacã crezi în Isus cel încoronat, poti primi tot ceea ce-ti aduce viata de fiecare zi, deoarece zilele tale sunt rânduite mai dinainte de un Dumnezeu iubitor.
În Ioan 18:31-32, citim cã evreii nu voiau sã-L omoare pe Isus dupã legea lor care prevedea pedeapsa prin omorârea cu pietre. Voiau mai degrabã sã fie rãstignit. Credeau cã fac lucrul acesta din propria lor dorintã; nu-si dãdeau seama cã hotãrârea lor fusese predestinatã. Ei strigau: "Rãstigneste-L" astfel cã cuvintele lui Isus au putut fi împlinite dupã vorba prin care arãtase cu ce moarte avea sã moarã.
Asa si toate întâmplãrile din vietile noastre sunt predestinate. Suntem exact ca oamenii care vãd un film.
Odatã m-am surprins într-un cinematograf cã mã rugam pentru cineva de pe ecran, un om nevinovat care era în pericol de moarte, dar rezultatul fusese decis cu mult timp în urmã. Era "predestinat" pe bobina din cabina operatorului.

Noi trãim vieti privilegiate. Crestinii nu pot face ceea ce vor ei, ci, datoritã faptului cã sunt crestini, sunt dinainte de acord cu orice este în planul lui Dumnezeu pentru ei. La fel ca îngerii, ei îndeplinesc deciziile lui Dumnezeu.
Dupã cum focul schimbã în foc tot ce se aruncã în el, asa Dumnezeu schimbã în divinitate pe cine se apropie de El. Vointa lui Dumnezeu devine una cu vointa fiecãrui individ.

A muri nu înseamnã a dispãrea. Înseamnã sã iesi pe o usã si sã intri pe o alta. Încrezându-ne în Domnul Isus, inimile noastre devin linistite. Dumnezeu poate închide multe usi în jurul nostru, dar niciodatã pe cea care e deasupra noastrã.

Cine crede în Domnul Isus Cristos are dreptul sã ia parte la Cina Domnului. Meritã sã suporti toate necazurile vietii pentru a participa la ea mãcar o datã. Crestinii sunt mãdulare ale lui Cristos, carne din carnea Lui si os din oasele Lui. El este Marele Preot. Marele Preot, capul si trupul, stau înaintea lui Dumnezeu. Cristos care si-a jerfit trupul de carne pe Golgota acum 2000 de ani, astãzi îsi jerfeste trupul mistic în vietile împovãrate ale credinciosilor. Cristos este reprezentat la sfînta masã. Crestinul este Cristos. De asemenea suntem în pâine si în paharul cu vin. Asa au fost fratii nostri din toate timpurile, chiar si cei mai slabi.
Din aceastã jerfã a lui Cristos, pomenitã la Cina Domnului, Biserica învatã sã se jerfeascã pe ea însãsi si toate posesiunile ei. La împãrtãsanie fiecare pãstor si fiecare din cei ce o iau trebuie sã spunã despre el însusi: "Acesta este trupul meu, acesta este sângele vãrsat pentru iertarea pãcatelor".
Sf. Ciprian a scris: "Jertfa Mântuitorului nostru nu este sãrbãtoritã cu sfintenia cerutã, dacã oferirea jertfei noastre de sine nu corespunde cu patimile Lui".
Catolicii si ortodocsii, pe de o parte, si protestantii, pe de alta au dezbãtut secole de-a rândul problema transubstantierii, adicã dacã pâinea si vinul devin cu adevãrat trupul si sângele lui Isus Cristos.
Ar fi mult mai important sã credem cã noi suntem transsubstantiati, cã trupurile noastre devin într-adevãr ale Lui si cã sângele Lui circulã prin venele noastre. Atunci vietile noastre ar deveni evlavioase, întãrite de amintirea Cinei.

Noi Îl avem pe Mântuitorul, pe Cel care a suferit, pe Slujitorul, pe Luptãtorul, pe încoronatul Isus.
Prin urmare, putem sã strigãm pasiunilor noastre cã, desi ne cuceresc de mii de ori, totusi nu ne înving, si cã, pânã la urmã vor fi zdrobite, oricât de lungã ar fi bãtãlia. Esenta religiei crestine nu este biruinta, ci îndrazneala. Isus este calea, nu numai rãsplata.

Ce ar trebui sã fac ca sã am o viatã biruitoare ?
Mai întâi aceastã întrebare nu are loc în religia crestinã. Nu existã rãspuns la ea, pentru cã întrebarea este gresitã. Orice ai face, tot nu vei putea plãti niciodatã darurile lui Dumnezeu. Cât ai plãtit pentru faptul cã ai ochi ? Crestinul spune simplu: "Am primit nenumãrate daruri si am încredere cã Cel care a fost atât de darnic pânã acum cu mine va continua sã-mi ofere si altele. Si tot El îmi va da si biruinta".
De asemenea, crestinul se fereste sã cearã ceva care nu este dupã voia lui Dumnezeu.

Bogãtiile vremelnice sunt câstigate prin cereri, darurile spirituale prin renuntãri.

Simpla încredere în Dumnezeu si renuntarea la ceea ce nu este dupã voia Lui vor asigura biruinta. Crestinul nu are de atins niste scopuri personale. El este la dispozitia lui Dumnezeu. Prin urmare, el este sfintit fãrã sã facã sfortãri. Sfortãrile sunt necesare numai atunci când cineva este împins înainte de ambitie. Dar sfintirea ta nu este ambitia ta. Este ambitia lui Dumnezeu pentru tine. Vei reusi sã atingi scopul acesta numai dacã esti slobod.

Richard Wurmbrand:Imbatat de dragoste, Editura STEPHANUS

Salt la inceputul paginii