[ Pagina de START ]

[ Argument ]

[ Autori ]

[ Noutati ]

[Aforismul zilei]

[ Galerie FOTO ]

[ Alte resurse ]

[ Harta site ]

[ Linkuri ]

[ Recomanda unui prieten ]


 

Richard Rohr
Dumnezeu este Respiraţie
Gott ist Atem

Din volumul:
Richard Rohr, Sebastian Painadath - Gott hat viele Namen
Dumnezeu are mai multe nume

În zilele noastre suntem în căutarea de metafore pentru a prinde secretul Rusaliilor şi a le retrăi. Toate imaginile de care ne folosim au ceva în comun: ele vorbesc despre un proces şi despre o dinamică, de exemplu apa care curge, flăcările, porumbelul care coboară. Cea mai bună imagine care ne vine chiar din Evanghelia de la Rusalii, prin „limbă” (E vorba de fenomenul „limbi de foc pogorându-se peste ei”, n.t.), este, totuşi, cea a respiraţiei.

Ştim că pentru evrei, rostirea numele sfânt al lui Jahveh era considerată lipsă de respect. Dar încă un motiv  pentru care ei nu puteau să-l pronunţe este acela că el nu putea fi decât respirat. În inspiraţie, sună astfel: „Jah”, iar în expiraţie: „weh”. Aceasta înseamnă, de asemenea, că primul cuvânt, pe care ca oameni îl rostim, după ce am ajuns pe lume din corpul mamei, a fost numele lui Dumnezeu. Şi ultimul cuvânt pe care îl vom rosti, când vom muri, va fi tot numele lui Dumnezeu. Adam, tot aşa, a fost creat cu această suflare (de viaţă, n.t.), aşa cum citim în Biblie. Şi Isus a răspândit acest suflu, acest nume al lui Dumnezeu peste tot pe unde a vorbit. Pentru El acest Suflu al lui Dumnezeu, acest Nume din respiratie a fost atât Spiritul Sfânt cât si sinonim cu Iertarea, când ne uitãm la povestirile din Biblie în care Isus a suflat asupra oamenilor.

Recent am explicat acest lucru unui grup de contemplaţie compus din învăţători din toate religiile lumii într-una din zilele trecute. În timp ce le vorbeam despre numele evreiesc sfânt al lui Dumnezeu, am observat, unul dintre învăţătorii sufiţi a început să plângă. Imediat după expunerea mea, el a venit la mine, m-a privit în ochi şi a spus: „Astăzi am descoperit ceva minunat.” M-a întrebat: „Ştiţi de unde este derivat numele islamic al lui Dumnezeu?” Eu am spus că nu ştiam. Cum mult entuziasm el mi-a cerut: „Permiteţi-mi să vă explic. Cunoaşteţi, desigur, numele de „Allah”. De fapt noi ar trebui să scriem „All’h”. „All” înseamnă „el”. şi când adăugaţi un al doilea „l” după primul, înseamnă „Unicul” sau „Singurul”. Şi apoi m-a privit din nou în ochi şi a continuat: „Pregătiţi-vă pentru numele lui Dumnezeu: numele islamic al lui Dumnezeu este „Unicul h”, Unicul Hauch” (Hauch = suflare, în germană), „Unica Suflare”. Acum ştiu că amândouă religiile noastre, care trebuiau propriu-zis să se urască una pe cealaltă, întrucât sunt atât de contrastante, amândouă Tradiţiile noastre, care atât de des au fost şi sunt potrivnice, se trag în realitate din aceeaşi străveche experienţă umană a lui Dumnezeu.”

Dumnezeu nu este „controlat” şi nu este proprietatea nici unei religii sau culturi. Aşa cum spune Isus în Ioan 3: „Suflul, vântul, spiritul adie unde vrea”.  Fraţi şi surori, ştiţi acum şi pentru tot restul vieţilor voastre că Dumnezeu este atât de sigur şi de prezent ca şi respiraţia de pe buzelor voastre.

 Sursa: Fragment tradus din vol. Richard Rohr, Sebastian Painadath - Gott hat viele Namen, Vier-Turme-Verlag, Pag. 204-205.