Lumea este plinã, si este plinã de Absolut...




Bucuria este mai ales aceea de a fi descoperit, în sfârşit, un Obiect universal şi solid la care să raportăm şi de care să atârnăm fericirile fragmentare a căror posedare succesivă şi fugace stârneşte inima fără a o satisface. Mai mult decât oricine, misticul suferă de pulverulenţa fiinţelor. Instinctiv, cu obstinaţie, el caută Stabilul, inalterabilul, absolutul…

Peste tot, fărâmiţarea, semn al coruptibilului şi al precarului. Şi peste tot, totuşi, urma şi nostalgia unui Suport unic şi a unui Suflet absolut, a unei Realităţi sintetice, care să fie la fel de Stabilă şi universală ca şi Materia, la fel de simplă ca şi Spiritul. Trebuie să fii simţit, la modul profund, durerea de a fi plonjat în multiplu, care se învolburează şi fuge de sub degete, pentru a merita să guşti entuziasmul cu care este ridicat sufletul când, sub acţiunea Prezenţei universale, el vede că Realul a devenit, nu numai transparent, ci solid . Principiul incoruptibil al Cosmosului este găsit de acum şi este răspândit peste tot.
Lumea este plinã, si este plinã de Absolut. Ce eliberare!

(Teilhard de Chardin - L'Avenir de l'Homme)