|
Aforismul sau meditatia zilei - pagina 1
Navigare pagini aforisme:
19 18 17
16 15
14 13
12 11
10 9
8 7
6 5 4
3 2
1
Salt la Sfarsitul paginii
30 decembrie 2007
Priviţi un trandafir ! Puteţi vedea acest trandafir doar
ca fiind un frumos trandafir. Dar dacă vedeţi īn acest trandafir
exprimarea unei forţe transcendente, diferenţa vine de la voi
care īl priviţi. Dacă sunteţi grădinar sau sunteţi
cel care pregăteşte o expoziţie florală,
veţi vedea īntotdeauna ceea ce priviţi !
Este suficient să dăm timp vieţii care
īnsufleţeşte toate lucrurile pentru a se face simţită.
Trecem prea repede pe lāngă o floare, pe lāngă un arbore. Oh,
ce floare frumoasă
oh, ce arbore frumos!... şi deja ne-am reluat
promenada ! Trebuie să ne trezim darul de a rămāne,
de a sta īntr-o situaţie īn care simţim (mirosim), auzim, vedem.
(K.G. Durckheim)
29 decembrie 2007
Ceea ce trebuie noi să īnvăţăm de-a
lungul zilei este să rămānem.
Trebuie să te opreşti pentru a putea rămāne,
dar rămānerea depăşeşte oprirea. Numai rămānānd
acordăm instrumentul prin care răsună sunetul Fiinţei,
mereu prezente īn adāncul nostru.
Omul care rămāne intră īntr-un fel de linişte esenţială
care formează ecranul pe care se proiectează Fiinţa prezentă
īn profunzimea lui. A rămāne īnseamnă a īnvăţa
să asculţi profunzimea. Cānd rămāneţi, este
ca şi cum o perdea s-ar ridica sau ca şi cum un zid ar cădea.
Un obstacol este depăşit şi, īncet sau subit, te simţi
o persoană diferită.
(K.G. Durckheim)
28 decembrie 2007
Personalitatea se dezvoltă īn cursul vieţii dintr-un
substrat germinativ greu de desluşit sau chiar de nedesluşit
şi abia prin faptele noastre se va vădi cine sīntem. Sīntem
ca soarele ce hrăneşte viaţa pămīntului, scoţīnd
la iveală tot felul de frumuseţi, ciudăţenii şi
urīciuni; sīntem ca mamele ce poartă īn ele fericiri şi suferinţe
necunoscute. Nu ştim dinainte ce īnfăptuiri sau nelegiuiri,
ce destin, ce bine şi ce rău purtăm īn noi şi abia
toamna va arăta ce a zămislit primăvara şi abia seara
va desluşi lucrarea dimineţii.
Personalitatea, realizare totală
a deplinătăţii fiinţei noastre, e un ideal de neatins.
Dar faptul că e de neatins nu impietează asupra unui ideal,
căci idealurile sīnt doar călăuze şi niciodată
ţeluri.
(Carl Gustav Jung)
27 decembrie 2007
Profunzimea a ceea ce vedem depinde de gradul profunzimii noastre.
(K.G. Durckheim)
24 decembrie 2007
Când Dumnezeu se adreseazã oamenilor, le spalã
picioarele.
(N. Steinhardt - Jurnalul Fericirii)
22 decembrie 2007
Ceea ce mă interesează īn activitatea mea, este
adevărul trăit, este fiinţa autentică.
Ceea ce nu vrea să īnsemne că trebuie să ajungem la crimă
dacă simţim īn noi o agresiune. Dar trebuie să acceptăm
umbra. A accepta umbra nu īnseamnă că trebuie să o trăim.
A fi autentic īnseamnă a accepta să vedem că suntem ceea
ce suntem şi nu ceea ce ne imaginăm că suntem privindu-ne
personajul īntr-o oglindă.
(Karlfried Graf Durckheim)
20 decembrie 2007
Religiile îi separã pe oameni dar experienţa
religioasã îi uneşte.
(Karlfried Graf Durckheim)
18 decembrie 2007
Un īnţelept face din veninul său interior remediu
pentru sine;
sau precept de tămăduire pentru semeni (...)
Īnsă cine nu se luptă īn contra Răului, s-a şi predat
deja inamicului.
(Constantin Brâncusi)
17 decembrie 2007
Proporţia interioară - este ultimul adevăr
inerent, īn absolut toate lucrurile.
Iubesc tot ceea ce se īnalţă.
(Constantin Brâncusi)
16 decembrie 2007
Pasărea măiastră este un simbol al zborului
ce īl eliberează pe om din limitele materiei inerte. Aici am avut
de luptat cu două mari probleme. Trebuia să arăt īn formă
plastică sensul spiritului, care este legat de materie. Concomitent,
trebuia să fuzionez toate formele - īntr-o unitate perfectă.
Chiar formele contradictorii trebuiau să se unifice īntr-o comuniune
nouă, finală, īn filosofia mea asupra vieţii, separarea
materiei de spirit şi orice soi de dualitate rămān o iluzie.
Sufletul şi lutul formează o unitate. Prin acest oval al trupului
Păsării măiestre, eu am separat şi am combinat
două mişcări imperioase - una deasupra ovalului şi
alta dedesubt. Mă īntrebam singur: cum trebuie să balansez oare
formele pentru a da Păsării un sens al zborului -fără
efort? După cum observaţi, am reuşit cumva să
fac ca Pasărea măiastră să plutească.
(Constantin Brâncusi)
15 decembrie 2007
Sculptura mea Cocoşul nu mai este cocoş; iar Pasărea
măiastră nu mai este o pasăre: au devenit simboluri.
Eu am căutat mereu naturalul, frumosul primar şi direct, nemijlocit
şi etern!... Doresc ca Păsările şi Cocoşii
mei să umple odată īntreg Universul şi să exprime
marea Eliberare!...
Păsările măiestre zboară, īnsă Cocoşii
cāntă!...
(Constantin Brâncusi)
14 decembrie 2007
Oamenii văd lumea ca pe o piramidă fatală;
şi se īnghesuiesc īnăuntru-i, pentru a ajunge cāt mai sus, īnspre
vārfu-i; drept pentru care se şi sfāşie īntre ei şi sunt
cu totul nefericiţi (nemulţumiţi)
Pe cānd, dimpotrivă,
dacă ar creşte şi s-ar īmplini īn chip firesc, dacă
s-ar dezvolta ca şi spicul de grāu pe cāmpie, fiecare ar fi ceea
ce trebuie să fie, sau ar putea fi
(Constantin Brāncuşi)
13 decembrie 2007
Marile probleme ale vieţii nu sunt niciodată definitiv
rezolvate.
Cānd ni se pare că sunt, suntem īntotdeauna īn pierdere.
Căci se pare că rostul acestor probleme nu este să
le rezolvăm,
ci să lucrăm necontenit la rezolvarea lor.
Numai aşa ne putem salva de la imbecilizare şi īmpietrire.
(Carl Gustav Jung)
12 decembrie 2007
Īn lumea amăgirilor
Se povesteşte că la rabinul Iisahar din Wolborz a venit odată
un decedat pe care īl ştia de mult ca pe un om respectat. Acesta
īi ceru rabinului un ajutor: fiindcă soţia lui murise mai demult,
īi trebuiau bani spre a pregăti cununia cu o a doua soţie. Dar
tu nu ştii", īi spuse rabinul, că nu mai eşti īn
viaţă, ci īntr-o lume a amăgirii?" Cum omul nu vroia
să-l creadă pe rabin, acesta īi ridică poala hainei, arătīndu-i
că umblă īn veşmintele de mort.
Cīndva, mai tīrziu, rabi Iisahar a fost īntrebat de fiul său:
,Dacă lucrurile stau aşa, poate că şi eu mă aflu
īn lumea amăgirilor?"
Cīnd ajungi să ştii că există o lume a amăgirilor
īnseamnă că nu te afli īn ea.
(din întelepciunea hasidicã)
11 decembrie 2007
Trebuie ca surāsul să înceapă să
licărească īn īntuneric. Aceasta este minunea cuvāntului: noi
putem să-l zămislim cu adevărat pe Christos fără
a-l numi, fără a fi vorba de el, fără a se face nici
o aluzie măcar la religie sau Biserică, pentru că el umple
toate cuvintele, de īndată ce cuvāntul este sincer despre el.Tonul
devine armonicul Muzicii eterne care face să se răspāndească
īn cuvānt iradierea Iubirii.
(Maurice Zundel)
9 decembrie 2007
Vocaţia noastră ? Este aceea de a fi sacramentul colectiv al
unei Prezenţe care este libertatea în esenta ei, un sacrament
de liniste īn care toate umanitatea contemporană să simtă
atracţia acestei Prezente pe care este inutil să o numim dacă
nu o trăim, pentru că nu am face decāt să o coborām, desfigurăm,
limităm si s-o facem odioasă.
"Misiunea" noastră se poate rezuma prin
expresia: "prezenţă Prezenţei".
(Maurice Zundel)
8 decembrie 2007
Căutarea lui Dumnezeu. Trebuie să alergăm după
el din ruină īn ruină, prin surpările succesive ale imaginilor
şi ideilor pe care ni le facem despre el.
Dumnezeu a fost īntāi putere şi tiranie. Apoi lege şi justiţie.
Apoi lumină. Apoi iubire. Īn sfārşit, el s-a făcut absenţă
şi noapte iar această supremă metamorfoză, care
adună şi conţine īn unitatea ei indivizibilă toate
imaginile īmprăştiate pe care noi ni le făceam despre el,
este, īn noi, ipostaza īn care el seamănă cel mai mult cu el
īnsuşi.
(Gustave Thibon - Ignoranta înstelatã)
6 decembrie 2007
Decepţie, revoltă, pesimism etc. Aceste reacţii
negative vin din aceea că nu găsim īn această viaţă
elementele de puritate şi de veşnicie pe care Dumnezeu ne cere
să le aducem īntr-īnsa.
Dumnezeu ne-a adus pe lume pentru ca noi să-l aducem pe el īn lume.
(Gustave Thibon - Ignoranta înstelatã)
4 decembrie 2007
Sufletul tău are un chip ciudat fiindcă e un gol făcut
anume să se potrivească cu o protuberanţă
din infinita suprafaţă a substanţei Divine, sau o cheie
făcută să descuie una din uşile casei cu mai multe
īncăperi. Căci nu umanitatea īn abstract e aceea care trebuie
māntuită, ci tu tu, cititorul individual.
(C.S.Lewis)
3 noiembrie 2007
Lucraţi la sanctificarea lumii,
fără cuvinte,
īn linişte
duceţi Evanghelia nu predicānd-o cu gura
ci predicānd-o cu exemplul,
nu vestind-o, ci trăind-o.
(Charles de Foucauld)
2 decembrie 2007
Nu vizaţi succesul. Pentru că nu se poate urmări succesul
aşa cum nu se poate urmări fericirea. Ele sunt efecte secundare
ale devotamentului manifestat pentru o cauză mai mare decāt sine
īnsuşi sau decāt altă persoană. Fericirea, ca şi succesul,
soseşte cānd nu vă aşteptaţi. Ascultaţi
ceea ce vă dictează conştiinţa voastră şi
acţionaţi la maximul cunoştinţei voastre.
Atunci veţi vedea că īn timp succesul va veni tocmai pentru
că nu vă gāndiţi la el.
(Viktor E. Frankl)
1 decembrie 2007
Important nu este ceea ce aşteptăm noi de la viaţă,
ci ceea ce aducem noi vieţii. Īn loc sã ne īntrebãm
dacă viaţa are un sens ar trebui să ne imaginăm că
nouă ne revine să dăm vieţii un sens īn fiecare zi
şi īn fiecare ceas. [
]
Responsabilitatea noastră īn viaţă constă īn a găsi
răspunsuri bune la problemele pe care viaţa ne le pune şi
īn a ne achita cu onestitate de sarcinile pe care ea ni le atribuie. [
]
Trăiţi fiecare moment al vieţii voastre ca şi
cum aţi trăi pentru a doua oară.
(Viktor E. Frankl)
30 noiembrie 2007
Victor Hugo spune, vorbind despre preoţi, că ei īl fac
pe om să treacă de la somnul īn care se doarme la somnul īn
care se visează. Īntreaga latură sentimentală şi
imaginativă a religiei nu este altceva īntr-adevăr decāt o stare
intermediară īntre somnul şi trezirea lui Dumnezeu īn om. Visul
inaugurează trezirea: aceasta este binefacerea lui. Dar el o şi
īntārzie: aceasta este primejdia lui.[
] A-i face pe oameni să viseze
este adesea mijlocul cel mai sigur de a-i ţine adormiţi tocmai
pentru că visul le dă iluzia de a fi treji.
( Gustave Thibon- Ignoranta înstelatã)
29 noiembrie 2007
Īn ziua īn care vei īnţelege că toată lumea are dreptate
la nivelul său şi īn limitele sale, īn acea zi toată lumea
va găsi că tu nu ai dreptate. Toate uşile se īnchid īn
faţa celui care este deschis pentru tot. Nemaiavānd complici, el
nu are decāt duşmani.
( Gustave Thibon - Ignoranta înstelatã)
28 noiembrie 2007
Dumnezeu nu poate sã intre īn om decīt micşorīndu-se,
aşa de mică-i poarta - de asemenea deghizīndu-se, prezentīndu-se
sub nume false, aşa de incomprehensibilă şi de indezirabilă
este adevărata sa natură pentru omul din carne şi orgoliu.
Dar, o dată intrat īşi reia adevărata statură şi
adevăratul nume şi ne dinamizează limitele şi eul.
Scopul scuză mijloacele" este valabil şi pentru el! Aşa
se explică, īn practica religioasă, necesitatea acelor reducţii
la uman ale divinului şi a atītor semi-minciuni care sīnt ca īnvelişul
farmaceutic al celor mai īnalte adevăruri.
(Gustave Thibon - Ignoranta înstelatã)
27 noiembrie 2007
...Frunze de toamnă, frunze pe care pămīntul le atrage şi
pe care lumina le străbate... Nu mai rămīne aproape nimic īn
ele din ceea ce se cheamă viaţă; soarele lui Dumnezeu le
īmbracă īntr-o strălucire supremă īnainte ca vīntul lui
Dumnezeu să le risipească.
Elanul lor nu mai este cel stīrnit de seva īndrăzneaţă
a primăverii; sīnt ca suspendate īntre cer şi moarte...
Tot astfel e iubirea ajunsă la acel grad de maturitate de o clipă,
cīnd tot ceea ce are ea temporal cheamă mormīntul, cīnd tot ceea
ce are ea etern īşi ia zborul spre Dumnezeu... (Gustave Thibon -
Ignoranta înstelatã)
26 noiembrie 2007
Cunoaşterea Fiinţei este acordată celor care au pierdut
totul şi se aflã īn singurătatea cea mai totală,
capabili să o accepte. Mai mult: tocmai la acest moment, īntr-un
mod neaşteptat, din adāncul sărăciei lor totale le vine
graţia nebănuită de a se simţi īnconjuraţi, protejaţi
şi īnsufleţiţi de o iubire care nu este din lumea aceasta.
(K.G.Durckheim)
25 noiembie 2007
Omul are o dublă origine, una cerească, cealaltă pământeascã;
una naturală, cealaltă supranaturală. Omul īmplinit
este fuziunea uneia şi a celeilalte īn conştiinţa lui.
(K.G.Durckheim)
24 noiembrie 2007
Sensul suferinţelor umane este de a permite accesul la o ordine spirituală
şi la forţe superioare care să vă elibereze de cele
care v-au provocat aceste suferinţe.
(KG.Durckheim)
23 noiembrie 2007
Dumnezeu [
] īn īndurarea lui, īşi trimite mesagerii: noaptea, īntunericul,
suferinţa, incapacitatea, insuccesul īn ochii lumii.
El face semn omului şi aşteaptă...
(Henri Le Saux)
22 noiembrie 2007
Foto: Intoarcerea Fiului
Risipitor - Jean Kovalevsky
Toatã lucrarea lui Dumnezeu are un singur scop: acela de a trezi
inima omului, pentru ca omul sã ajungã sã rãspundã
Abba chemãrii Lui: Fiul Meu.
(Henri Le Saux)
21 noiembrie 2007
A fi în acord cu Fiinta nu înseamnã a fi într-o
stare de perfectiune.
A vrea sa atingi perfectiunea este o eroare pe care nu trebuie sa o comitã
cel care este pe cale. Adevãrul nostru este adesea destul de mizerabil
în raport cu idealul nostru. A fi unit cu transcendenţa nu
īnseamnă că realizăm īntr-o manieră perfectă
ceea ce trebuie să fie un om ci că avem forţa de a ne
vedea īn adevărul nostru de moment. Transcendenta nu se manifestã
când depãsim nivelul uman ci tocmai acolo unde recunoastem
acest nivel uman, atunci când recunoastem slabiciunea noastrã.
(K.G.Durckheim)
20 noiembrie 2007
Facem bine, nu īn măsura a ceea ce spunem sau ceea ce facem,
ci īn măsura a ceea ce suntem,
īn măsura īn care Isus trăieşte īn noi.
(Charles de Foucauld)
19 noiembrie 2007
Binele nu este ceva de fãcut, este Cineva de iubit.
(Maurice Zundel)
18 noiembrie 2007
Dumnezeu ne-a creat, dar nu ca pe nişte creaturi exterioare
Lui Īnsuşi; ci pentru a fiinţa şi a ne mişca īn El
(Fapte 17:28). A dorit unirea cu noi īntr-o īmbrăţişare
eternă şi nu īntr-o dualitate: cunoscător cunoscut. La
sfārşit vor fi respinşi cei care nu au realizat acest lucru
şi au crezut că pot rămāne doar cunoscători ai lui
Dumnezeu.
(Richard Wurmbrand)
16 noiembrie 2007
Cel care i se dãruieste lui Dumnezeu devine capabil sã-l
dãruiascã pe Dumnezeu.
(Maurice Zundel)
15 noiembrie 2007
”Desertul nu este decât o trecere foarte scurta,
un timp de verificare si de încercare, plin de haruri…,
unde se primeste legea lui Dumnezeu… Dumnezeu este acolo
totdeauna cu noi…, Dumnezeu ne vorbeste acolo, Dumnezeu
ne ghideaza acolo totdeauna”.
(Charles de Foucauld)
14 noiembrie 2007
13 noiembrie 2007
Cad frunze...
...Dar este Unul care tine-n mânã cãderea asta
nesfârsit de blând...
(R.M.Rilke)
12 noiembrie 2007
A fi transparent pentru a nu impiedica Lumina...
(Maurice Zundel)
11 noiembrie 2007
Dacã stii sã-L pui pe Dumnezeu în tot ceea
ce faci,
o sã-L regãsesti în tot ceea ce ti se întâmplã.
(Vladimir Ghika)
10 noiembrie 2007
Viata este frumoasã prin ceea este.
Mai frumoasã încã prin ceea ce ascunde.
Dar mult mai mult încã prin ceea ce dobândeste.
(Vladimir Ghika)
8 noiembrie 2007
Dumnezeu se dă īn īntregime celui care i se dă īn īntregime
(Charles de Foucauld)
...sau secretul abandonãrii...
7 noiembrie 2007
De câte ori m-am apucat de vreo operã aveam sentimentul cã
un absolut se exprimã prin mine.
Eu am fãcut piatra sã cânte - pentru Umanitate.
Acum, la bătrāneţe, văd că, īn fond, Masa tăcerii
este o altă, o nouă Cina cea de taină...
Linia Mesei tăcerii... vă sugerează curbura
īnchisă a cercului, care adună, uneşte şi apropie...
(Constantin Brâncusi)
6 noiembrie 2007
Interiorul nostru este Hristos, Cel pe care hinduşii īl numesc
giuvaerul florii de lotus.
Bătălia trebuie cāştigată īn interior.
(R.Wurmbrand)
5 noiembrie 2007
Bucuria este semnul cã viata a reusit.
(H.Bergson)
4 noiembrie 2007
Dumnezeu locuieşte oriunde este lăsat să intre".
(din întelepciunea hasidicã)
Foto: www.boolsite.net
Inceputul paginii
|
]