Jacques Salomé

Mai multe texte de Jacques Salomé aici

Eroismul în cotidian
(din vol. Curajul de a fi tu însuti, Editura Curtea Veche)
detalii carte pe site-ul editurii aici:
http://www.curteaveche.ro/curajul-de-a-fi-tu-insuti-arta-de-a-comunica-constient-editia-a-iii-a.html

Eroismul în cotidian se manifestă, după cum arată şi expresia, zi de zi. Nu se desfăşoară sub forma unor fapte eroice expuse în public, ci mult mai prozaic, în tot felul de situaţii şi mai ales fără să iasă în evidenţă, în mici nimicuri, în jurul unor fapte uneori neînsemnate. Se trăieşte în anonimitate, atât în viaţa de familie, intimă, cât şi în viaţa profesională, socială.

Eroismul în cotidian corespunde unui anumit mod de a trăi în viaţa de zi cu zi. Este o formă de opoziţie faţă de formele constrângătoare şi rareori precizate sau denunţate ale terorismului relaţional care bântuie, se impune şi îşi lasă amprenta sub forme variate şi subtile sau izbucneşte în variantele sale violente, atât în relaţiile apropiate, intime, conjugale sau parentale, cât şi în contexte mai largi, în relaţiile profesionale sau sociale.

Terorismul relaţional izvorăşte din violenţa dorinţei celuilalt asupra noastră, precum şi din violenţa temerilor sale… pe care va încerca să ni le transmită, să ni le impună lăsându-ne să credem că face ceea ce face pentru noi, când în realitate nu-şi vede decât propriul interes. Terorismul este întreţinut de violenţa dorinţei ca celălalt să-şi dorească, pe care noi o lăsăm să se dezvolte în noi.

[…]

Terorismul îşi arată colţii când cineva vrea să ne impună punctul său de vedere, modul său de a vedea lucrurile, felul său de a fi. Când cineva încearcă să ne atragă într-o acţiune în care noi nu ne recunoaştem.

Terorismul relaţional se alimentează din toate resursele afectivităţii – şi sunt inepuizabile -, din nevoia noastră puternică de a menţine raporturile de forţe în avantajul nostru, făcând apel la culpabilizarea, devalorizarea sau descalificarea punctului de vedere al celuilalt.

Acest terorism este sprijinit de îndoiala şi neîncrederea care se declanşează în noi în momentul în care el este folosit împotriva noastră. Ne determină să ezităm în privinţa valorilor, certitudinilor şi chiar a convingerilor noastre, sau pur şi simplu să punem sub semnul îndoielii termenii angajamentului luat.

[…]

În viaţa de zi cu zi e greu să lucrăm, să trăim sau pur şi simplu să intrăm în relaţie cu persoane care practică ceea ce eu numesc „minciuna sinceră”. Anumite persoane pot fi de rea-credinţă cu o sinceritate uimitoare (şi uneori acea persoană pot fi chiar eu!)

Unul dintre semnalele care ne pot alerta este tonul vocii. Cineva vă vorbeşte, iar voi simţiţi că există un decalaj între ce spune şi ce arată că simte sau gândeşte persoana respectivă

[…]

Terorismul relaţional practicat într-un mediu dat are o mare putere de a ne dezechilibra, de a ne face să şovăim, de a trezi în noi, dintr-o mişcare, îndoieli asupra propriilor comportamente, cuvinte sau angajamente.

Eroismul în cotidian înseamnă nu o atitudine defensivă sau de respingere, ci dimpotrivă, un comportament de afirmare, de adoptare senină a unei poziţii. El se va baza pe capacitatea de afirmare pornind de la experienţa personală şi se va manifesta prin posibilitatea de a avea încredere în propria trăire.

Eroismul în cotidian înseamnă să fiu capabil să mă redefinesc, să-mi reafirm poziţia, să-mi susţin punctul de vedere fără a mă lăsa purtat de definiţia pe care mi-o dă celălalt.

[…]

Eroismul în cotidian se manifestă prin două poziţii relaţionale extrem de simple şi totuşi adesea dificil de menţinut. Prima presupune riscul de a spune da. A doua, pe cel de a îndrăzni uneori să spunem nu. […]

Eroismul în cotidian nu constă în a se indigna sau a-l denunţa pe celălalt, ci în a exprima insuportabilul, inacceptabilul, în a renunţa la micile laşităţi către care suntem foarte adesea antrenaţi, în ciuda voinţei noastre, din comoditate sau din pasivitate.

A nu spune nimic, a nu face nimic echivalează uneori cu a fi chezaş prostiei, răutăţii sau violenţei. A tăcea înseamnă a lăsa mai mult spaţiu, chiar dacă nu suntem de acord în mod expres, uşurinţei şi mediocrităţii care triumfă adesea.

Eroismul în cotidian înseamnă să ne reconfirmăm respectul de sine, înseamnă să ne regăsim la nivelul fidelităţilor noastre profunde, pentru a ne lua angajamentele esenţiale.

Eroismul în cotidian nu implică întotdeauna curaj, dar cere vigilenţă, luciditate şi mai ales coerenţă. Mulţi dintre noi nu mai avem la dispoziţie decât forţa sau slăbiciunea cuvântului nostru, garanţia privirii noastre, strălucirea unei certitudini sau pur şi simplu verticalitatea unei poziţionări clare şi corecte, pentru a ne exprima.

Trăim într-o lume în care certitudinile ne scapă, în care adevărurile se contrazic, se anulează sau se risipesc mai repede decât capacitatea noastră de a le chestiona, de a le integra, de a le dezvolta sau prelungi.

Eroismul în cotidian ne cere o ascultare liberă. El devine imaginea pe care o oferim. Se manifestă printr-un cuvânt care îndrăzneşte să se exprime, chiar şi atunci când deranjează, când pare deplasat faţă de obiceiuri înrădăcinate, faţă de cârdăşia ipocrită a circumstanţelor.

Eroismul în cotidian declanşează violenţe împotriva celui ce-l practică. Eroul anonim, cel mai comun, îşi asumă riscul de a fi considerat original, atipic, anormal sau chiar nebun. Va naşte proteste, va fi judecat, respins, va fi un adevărat ecran pentru proiecţiile negative.

Eroismul în cotidian nu constă în negarea de sine, în sacrificiul de sine, şi nici măcar în adaptarea prin compromisuri, pentru că mult prea adesea compromisul e la un pas de compromitere în domeniul angajamentelor vitale sau al întrebărilor fundamentale. Dimpotrivă, eroismul în cotidian constă în a se defini, a-şi conferi o identitate prin diferenţiere, în unicitate, prin a da seamă de sine.

Sursa: Din volumul Jacques Salomé – Curajul de a fi tu însuţi, fragmente selectate  din pag.131-139, Editura Curtea Veche,
trad. Elena Neculcea,
Detalii carte aici