Imaginea Triunghiului
spiritual al umanităţii
- o schemã pentru evolutia spiritualã a cãrutei
recalcitrante a umanitãtii -
Un mare Triunghi divizat
în părţi inegale, cu cea mai mică şi cea mai
ascuţită orientată în sus – o schemă destul
de bună a vieţii spirituale. Pe măsură ce
coborâm, secţiunile Triunghiului sunt tot mai mari, mai largi,
mai spaţioase şi mai înalte.
Întreg Triunghiul înaintează
şi urcă lent, cu o mişcare abia sensibilă
şi punctul atins „astăzi” de către vârful Triunghiului
va fi depăşit mâine de secţiunea următoare[i].
Aceasta vrea să spună că ceea ce nu este astăzi
inteligibil decât pentru vârful extrem, şi nu este pentru
restul Triunghiului decât elucubraţii incomprehensibile,
va fi mâine, pentru cea de-a doua secţiune, conţinutul
încărcat de emoţie şi de semnificaţie a vieţii
sale spirituale.
De
multe ori în vârful extrem al Triunghiului nu există decât
un singur om. Bucuria
pe care o simte din cauza viziunii (perspectivei) sale este egală
cu infinita sa tristeţe interioară.
Şi cei care sunt cei mai apropiaţi de el nu îl înţeleg.
În deruta lor, ei îl consideră un impostor şi un dement.
Astfel, pe vremea lui, Beethoven solitarul a fost expus injuriilor
lor.
De câţi ani a fost
nevoie pentru ca o secţiune destul de importantă a Triunghiului
să ajungă la nivelul unde odinioară se afla el
singur? Şi, cu toate monumentele – câţi sunt cei care
l-a atins realmente?
În toate secţiunile
Triunghiului se pot găsi artişti. Acela dintre ei care
este capabil să vadă dincolo de limitele secţiunii
sale este un profet pentru anturajul său şi ajută
la mişcarea căruţei recalcitrante a umanităţii.
Dar când el nu are această
perspectivă pătrunzătoare, sau când abuzează
de ea din motive josnice, el va fi înţeles perfect de semenii
lui şi va fi sărbătorit. Cu cât secţiunea
este mai mare (şi deci cu cât este situată mai jos),
cu atât va fi mai mare mulţimea celor care îi înţeleg
cuvintele. Este evident că fiecare dintre aceste secţiuni
aşteaptă şi speră, conştient, sau chiar
inconştient (şi acesta este cazul cel mai frecvent),
pâinea spirituală de care are nevoie. Această pâine
îi este întinsă de către artişti şi exact
aceeaşi pâine o va căuta mâine secţiunea următoare.
Kandinsky – Despre Spiritual în artă, şi în pictură
în special
(cartea a fost tradusă
şi în româneşte)
