|
Editia a ll-a,
2005 Cartea Daath Publishing
House Despre autor Alte carti de acelasi autor Fragmente din DESTINUL SUFLETELOR pe site aici CUPRINS INTRODUCERE ÎTI este frica de moarte? Te întrebi ce se va întâmpla dupa ce mori? Este oare posibil sa ai un spirit care a venit de altundeva si care se va întoarce acolo dupa ce trupul tau moare sau reprezinta doar o dorinta ascunsa din cauza ca îti este frica? Constituie un adevarat paradox faptul ca oamenii, singurii dintre toate creaturile de pe Pamânt, trebuie sa-si reprime frica de moarte, pentru a putea trai normal. Si totusi, instinctul nostru biologic nu ne lasa sa uitam niciodata acest pericol extrem în care se afla fiinta noastra. Pe masura ce înaintam în vârsta, spectrul mortii creste în constiinta noastra. Chiar si persoanele credincioase se tem ca moartea este sfârsitul existentei lor ca persoane. Cea mai mare groaza a noastra fata de moarte ne face sa ne gândim la neantul mortii, care va pune capat tuturor legaturilor cu familia si prietenii. Moartea face ca toate telurile noastre Pamântesti sa para zadarnice. Daca încetarea functiilor vitale ar fi sfârsitul tuturor lucrurilor care tin de persoana noastra, atunci viata s-ar dovedi, într-adevar, lipsita de sens. Totusi, o anume putere din interiorul nostru ne face capabili, pe noi, oamenii, sa ne închipuim o lume de apoi si sa simtim o legatura cu o putere superioara si chiar cu un suflet nemuritor. Daca chiar avem un suflet, atunci unde se duce acesta dupa moarte? Exista, într-adevar, un fel de paradis plin de spirite inteligente în afara universului nostru fizic? Si cum arata? Ce facem când ajungem acolo? Exista vreo fiinta suprema care raspunde de acest paradis? Aceste întrebari sunt la fel de vechi ca omenirea însasi si vor ramâne înca un mister pentru cei mai multi dintre noi. Raspunsurile adevarate la taina vietii de apoi rămân, pentru majoritatea oamenilor, încuiate în spatele unei usi spirituale. Acest lucru se întâmpla datorita unei amnezii construite în interior despre identitatea sufletului nostru care, la nivel constient, ajuta la contopirea sufletului cu creierul uman. În ultimii câtiva ani marele public a auzit despre oameni care au murit pentru un timp si apoi s-au întors sa povesteasca cum au vazut un tunel lung, lumini stralucitoare si chiar cum au avut scurte întâlniri cu spirite prietenoase. Dar nici una dintre aceste relatari scrise în multe carti despre reîncarnare nu a oferit vreodata mai mult decât o privire sumara asupra a tot ceea ce trebuie stiut despre viata de dupa moarte. Acesta carte este un jurnal intim despre lumea spiritelor. Lucrarea ofera o serie de precedente care dezvaluie în detalii explicite ce se întâmpla cu noi dupa ce viata noastra pe Pamânt s-a sfârsit. Veti fi purtati dincolo de tunelul spiritual si veti intra în însasi lumea spiritelor, pentru a afla ce li se dezvaluie sufletelor înainte de a se întoarce, în final, pe Pamânt, într-o alta viata. Prin natura mea, sunt o persoana sceptica, cu toate ca, din continutul acestei carti, nu par asa. În calitate de consilier si psihoterapeut m-am specializat în modificarile comportamentale, în tratarea tulburarilor psihice. O mare parte a muncii mele implica restructurarea cognitiva pe termen scurt a clientilor mei, stimulându-i sa-si conecteze gândurile si emotiile care sa favorizeze un comportament normal. Împreuna cu ei, scot la iveala întelesul, functia si consecintele convingerilor lor, pentru ca plec de la premisa ca nici o tulburare mintala nu este imaginara. La începutul practicii mele ma opuneam rugamintilor oamenilor de a analiza vietile anterioare, datorita orientarii mele spre terapia traditionala. În timp ce foloseam hipnoza si tehnicile regresiei temporale pentru a determina originea amintirilor neplacute si a traumelor din copilarie, am simtit ca orice încercare de a ajunge la o viata anterioara ar fi fost neortodoxa si neclinica. Interesul meu pentru reîncarnare si metafizica era numai curiozitate intelectuala, pâna când am lucrat cu un tânar pentru controlul asupra durerii. Pacientul se plângea de o durere cronica în partea dreapta, pe care o avea de mult timp. Unul dintre instrumentele hipnoterapiei în controlarea suferintei este antrenarea subiectului în a-si mari durerea, pentru ca subiectul sa poata Învata si cum s-o micsoreze, dobândind astfel control asupra sa. Într-una din sedintele noastre despre intensificarea durerii, acest barbat si-a imaginat ca este înjunghiat pentru a-si crea din nou starea de chin. Cautând originile acestei imagini, pâna la urma i-am descoperit si existenta anterioara ca soldat ucis cu o baioneta în timpul celui de-al doilea razboi mondial în Franta, si cu aceasta ocazie am putut elimina si durerea în întregime. Încurajat de clientii mei, am început sa fac experimente, trimitându-i pe unii dintre ei în trecutul si mai îndepartat, înainte de ultima lor nastere pe Pamânt. La început am fost îngrijorat ca integrarea de catre subiect a nevoilor curente, a credintelor si starilor de teama ar putea da nastere la fantezii, imagini denaturate ale amintirilor. Cu toate acestea, nu a durat mult pâna când mi-am dat seama ca amintirile noastre cele mai adânc sedimentate ofera o serie de experiente trecute prea reale si legate între ele, pentru a fi ignorate. Am ajuns sa înteleg cât de importanta este, din punct de vedere terapeutic, legatura dintre trup si întâmplarile vietilor noastre anterioare, dar si cine suntem noi astazi. Apoi am dat peste un lucru de proportii imense. Am descoperit ca era posibil sa privesc lumea spiritelor prin ochii mintii unui subiect sub hipnoza care ar putea sa-mi relateze despre viata dintre vietile de pe Pamânt. Cazul care mi-a deschis usa catre lumea spiritelor a fost o femeie la vârsta a doua si care era un subiect deosebit de receptiv la hipnoza. Ea îmi povestea despre starile ei de singuratate si de izolare din acel stadiu delicat în care subiectul tocmai a terminat sa-si aminteasca de cea mai recenta viata anterioara. Aceasta persoana neobisnuita a alunecat aproape singura în cea mai avansata stare de constiinta modificata. Fara sa-mi dau scama, initiasem o comanda exagerat de scurta pentru aceasta actiune. I-am sugerat sa mearga la originea pierderii prietenilor. În acelasi moment, am folosit, din greseala, unul din cuvintele declansatoare pentru amintirea spirituala. Am mai întrebat-o si daca avusese un anumit grup de prieteni de care îi era dor. Brusc, clienta mea a început sa plânga. Când am pus-o sa-mi spuna ce nu era în regula, ea a izbucnit: „Mi-e dor de unii prieteni din grupul meu si de aceea sunt atât de singura pe Pamânt”. Mi-era neclar si am întrebat-o mai departe despre locul în care se afla acel grup de prieteni. „Aici, în casa mea permanenta, mi-a raspuns ea simplu, si chiar acum ma uit la ei toti”! Dupa ce am terminat cu aceasta clienta si am reascultat înregistrarile sedintelor cu ea, mi-am dat seama ca gasirea lumii spirituale implica o prelungire a regresiei vietii anterioare. Exista multe carti despre vietile anterioare, dar n-am gasit nici una care sa aminteasca despre viata noastra ca suflete sau cum sa luam corect legatura cu amintirile spirituale ale oamenilor. M-am decis sa fac eu însumi o cercetare si, datorita practicii, am dobândit o abilitate mai mare de a intra în lumea spirituala prin intermediul subiectilor mei. De asemenea, am mai învatat ca gasirea locului lor în lumea spirituala avea o însemnatate mult mai mare pentru oameni decât inventarierea vietilor lor anterioare pe Pamânt. Cum este posibil sa ajungi la suflet prin hipnoza? Vizualizati mintea ca având trei cercuri concentrice, fiecare mai mic decât ultimul si unul într-altul, separate doar de straturi de constiinta unite între ele. Primul strat, cel exterior, este reprezentat de mintea constienta care este sursa noastra critica, analitica. Al doilea strat este subconstientul, unde mergem initial în hipnoza pentru a cauta în zona de înmagazinare toate amintirile din viata aceasta sau din cele anterioare. Al treilea, miezul cel mai ascuns, este ceea ce noi numim astazi mintea supraconstienta. Acest nivel prezinta cel mai înalt centru al Sinelui, în care noi suntem o expresie a unei puteri superioare. Supraconstientul gazduieste identitatea noastra reala, marita de subconstientul care contine amintiri ale multor alter ego-uri preluate de noi în trupurile din vietile anterioare. Supraconstientul poate sa nu fie deloc un nivel, ci însusi sufletul. Supraconstientul reprezinta centrul cel mai înalt de întelepciune si perspectiva si toate informatiile mele despre viata de dupa moarte provin din aceasta sursa de energie inteligenta. Cât de valabila este folosirea hipnozei în dezvaluirea adevarului? Persoanele aflate sub hipnoza nici nu viseaza, nici nu halucineaza. Noi nu visam în secvente cronologice si nici nu halucinam în stare de transa dirijata. Când subiectii sunt pusi în stare de transa, creierul lor oscileaza încet de la starea de veghe Beta si continua sa-si schimbe vibratia coborând sub stadiul meditativ Alfa pâna la diversele nivele din cadrul gamei Theta. Theta înseamna hipnoza, nu somn. Atunci când dormim, ajungem în starea finala Delta, unde mesajele de la creier sunt directionate în subconstient si eliberate prin intermediul viselor. În Theta, constientul nu este inconstient, asa ca putem si receptiona, si trimite mesaje cu toate canalele memoriei deschise. Odata aflati în hipnoza, oamenii povestesc imaginile pe care le vad si dialogurile pe care le aud în inconstient ca pe niste observatii literale. Raspunzând la întrebari, subiectii nu pot minti, dar ar putea interpreta gresit ceea ce au vazut în inconstient, asa cum facem si noi în stare de constienta. În starea de hipnoza, oamenii au dificultati în raportarea lor la orice lucru pe care ei nu-l considera adevarat. Cei care critica hipnoza cred ca subiectul în transa îsi va fabrica amintiri si îsi va influenta reactiile pentru a adopta orice cadru teoretic sugerat de hipnotizator. Cred ca aceasta generalizare este o premisa falsa. În munca mea, tratez fiecare caz ca si cum as auzi informatia pentru prima oara. Daca un subiect ar fi într-un fel capabil sa reziste la hipnoza si sa-si construiasca constient o fantezie despre lumea spiritelor sau sa faca o asociere libera pornind de la idei prestabilite despre viata lor de apoi, aceste raspunsuri ar deveni curând incompatibile cu celelalte studii de caz ale mele. Am învatat valoarea examinarii încrucisate înca de la începuturile carierei mele si nu am gasit nici o dovada ca cineva si-ar falsifica experientele spirituale pentru a-mi face mie placere. De fapt, subiectii în stare de hipnoza nu ezita sa-mi corecteze interpretarile gresite. Cu cât numarul cazurilor mele crestea, am învatat din încercari si greseli sa-mi formulez întrebarile despre lumea spiritelor într-o succesiune corecta. Subiectii în stare de supraconstienta nu sunt în mod special motivati sa ofere voluntar informatii despre întregul plan al vietii sufletului în lumea spiritelor. Trebuie sa ai setul corect de chei pentru fiecare usa. În cele din urma, am reusit sa-mi pun la punct o metoda de accesare a memoriei la diferitele parti ale lumii spiritului, cunoscând ce usa sa deschid la momentul potrivit în timpul sedintei de terapie. Pe masura ce câstigam experienta, cu fiecare sedinta, mai multe persoane au simtit ca îmi facea placere sa aflu despre viata de apoi, asa ca au considerat ca este în regula sa-mi povesteasca despre aceasta. Unii clienti din cazurile mele reprezinta barbati si femei, toti foarte religiosi, în timp ce altii nu aveau deloc vreo credinta spirituala speciala. Multi se înscriu undeva la mijloc, cu un bagaj amestecat de filosofii personale despre viata. Lucrul uimitor pe care l-am descoperit în timp ce avansam în cercetarea mea era ca, odata ce subiectilor li se facea regresie în starea lor de suflet, ei toti aratau o consecventa remarcabila în raspunsurile la întrebarile despre lumea spiritelor. Oamenii chiar folosesc aceleasi cuvinte sau descrieri grafice în limbaj colocvial când discuta despre viata lor ca suflete. Cu toate acestea, omogenitatea experientei traite de atât de multi subiecti nu mi-a oprit încercarea continua de a compara declaratiile subiectilor mei si de a corobora activitati functionale specifice ale sufletelor. Au existat câteva diferente în raportarea narativa între cazuri, dar acest fapt s-a datorat mai mult nivelului de dezvoltare a sufletului decât variatiilor în modul în care fiecare subiect a vazut, practic, lumea spiritelor. Cercetarea a fost dureros de înecata, dar pe masura ce volumul cazurilor mele crestea, am obtinut, în sfârsit, un model viabil al lumii eterne în care traiau sufletele noastre. Am descoperit ca gândurile despre lumea spiritelor implica adevaruri universale în rândul sufletelor oamenilor care traiesc pe Pamânt. Tocmai aceste perceptii ale diverselor tipuri de persoane m-au convins ca declaratiile lor erau credibile. Nu sunt o persoana religioasa, dar am aflat ca locul unde mergem dupa moarte este unul de ordine si de îndrumare si am ajuns sa apreciez ca viata de acum si cea de apoi au fost croite cu mare maiestrie. Atunci când am reflectat cum sa-mi prezint descoperirile, am hotarât ca metoda studiului de caz ar putea oferi cel mai descriptiv mod în care cititorul ar putea evalua amintirile clientului meu despre viata de apoi. Fiecare caz pe care l-am ales reprezinta un dialog direct între mine si un subiect. Marturiile de caz sunt luate din înregistrarile sedintelor de terapie. Aceasta carte nu are intentia sa trateze vietile anterioare ale subiectilor mei, ci mai degraba de a fi o documentare a experientelor lor în lumea spiritului, raportate la acele vieti. Pentru cititorii care ar putea întâmpina greutati în conceptualizarea sufletelor noastre ca obiecte non-materiale, istoricul de cazuri enumerate în primele capitole explica modul în care apar sufletele si felul în care ele functioneaza. Fiecare descriere de caz este abreviata într-o oarecare masura, datorita constrângerilor spatiului si pentru a oferi cititorului o aranjare ordonata a activitatii sufletului. Capitolele au fost concepute sa arate progresia normala a sufletelor înauntrul si în afara lumii spiritului, împreuna cu alte informatii spirituale. Calatoriile sufletelor din momentul mortii pâna la urmatoarea lor încarnare s-au nascut dintr-o colectie de informatii obtinute de la clientii mei pe durata a zece ani. La început, m-a surprins faptul ca am avut persoane care si-au amintit mai clar parti ale vietii sufletului lor dintr-o perioada mai îndepartata decât din cele mai recente. Totusi, dintr-un anumit motiv, nici un subiect nu a putut sa-si aminteasca întreaga cronologie a activitatilor sufletului sau pe care le-am descris în aceastacarte. Clientii mei îsi amintesc anumite aspecte ale vietii lor spirituale într-un mod destul de viu, în timp ce alte experiente le apar destul de încetosat. Ca rezultat, chiar si cu aceste 29 de cazuri, am descoperit ca nu puteam oferi cititorului gama întreaga a informatiilor pe care le strânsesem cu privire la lumea spiritelor. Astfel, capitolele contin detalii despre mai multe cazuri decât cele 29 mentionate în lista. Cititorul ar putea considera întrebarile mele, în anumite cazuri, destul de pretentioase. În hipnoza este necesar sa mentii subiectul pe linie. Când lucrezi pe tarâmul spiritului, pretentiile fata de mediator sunt mai mari decât în cazul amintirilor din vietile anterioare. Aflat în transa, un subiect obisnuit poate sa-si lase mintea sufletului sa rataceasca în timp ce urmareste desfasurarea unor scene interesante. Clientii mei doresc adesea sa ma opresc din vorbit, pentru ca ei sa se poata desprinde de relatarea celor vazute si doar sa se bucure de experientele anterioare ca suflete. Încerc sa fiu blând si nu excesiv de structurat, dar sedintele mele sunt tinute, de obicei, cu o singura persoana si dureaza trei ore, în acest timp fiind o multime de informatii de acoperit. Unii oameni vin de la distante mari ca sa ma vada si nu pot sa mai vina curând. Consider ca este o mare rasplata sa vad expresia de mirare pe fata clientului când sedinta s-a terminat. Pentru aceia dintre noi care chiar au avut sansa sa-si vada nemurirea, iese la iveala o noua profunzime a întelegerii de sine si de crestere a puterii, înainte de a-mi trezi subiectii, deseori le implantez amintiri post sugestionale adecvate. Cunoasterea constienta a vietii sufletului propriu în lumea spiritelor si a istoriei existentei lor fizice pe planete, le ofera acestor persoane un simt mai puternic al directiei si energie pentru viata aceasta. În sfârsit, s-ar cadea sa spun ca ceea ce sunteti pe cale
sa cititi s-ar putea sa vina ca un soc în contact cu ideile dumneavoastra
preconcepute despre moarte. Materialul prezentat în lucrarea de fata s-ar
putea sa contravina convingerilor dumneavoastra religioase si filosofice.
Vor fi si cititori care îsi vor gasi în aceasta carte un sprijin pentru
ideile lor deja formate. Pentru altii, informatiile oferite în aceste
cazuri vor parea niste relatari subiective asemanatoare povestirilor stiintificofantastice.
Oricare ar fi convingerile dumneavoastra, sper că veti reflecta asupra
implicatiilor pentru umanitate, dacă ceea ce subiectii mei au de
spus despre viata de după viaţă este exact. .... CONCLUZIE INFORMATIILE continute în aceasta carte cu privire la existenta sufletelor dupa moartea fizica reprezinta cea mai semnificativa explicatie pe care am gasit-o de-a lungul întregii mele vieti la problema sensului vietii noastre. Toti anii mei de cercetari dedicate descoperirii scopului vietii abia daca m-au pregatit pentru momentul în care un subiect aflat sub hipnoza a deschis usa spre o lume eterna. Cel mai vechi prieten al meu este astazi un preot catolic. Pe când ne plimbam în adolescenta pe dealurile si plajele din Los Angeles purtam adesea discutii filozofice, dar convingerile noastre spirituale erau foarte diferite. El mi-a spus odata: „Trebuie sa ai curaj ca sa fii ateu si sa crezi ca nu exista nimic dincolo de aceasta viata”. Nu întelegeam lucrurile în felul acesta atunci si nici înca multi ani dupa aceea. Am fost trimis de parintii mei înca de la vârsta de 5 ani la scoli de tip militar pentru perioade îndelungate. Sentimentele de abandon si de însingurare erau atât de puternice, încât nu credeam în nici o alta putere în afara de mine însumi. Acum realizez ca am fost întarit într-un mod subtil, pe care nu îl puteam întelege. Prietenul meu si cu mine avem si astazi moduri diferite de a ne apropia de spiritualitate, dar acum suntem amândoi convinsi ca scopul si ordinea universului emana dintr-o constiinta superioara. Privind în urma în propria viata, cred ca nu a fost întâmplator ca oamenii au venit, în cele din urma, la mine pentru a fi supusi hipnozei - un medium al adevarului în care pot crede - vorbindu-mi despre ghizi, porti ceresti, grupuri spirituale de studiu si chiar despre creatia însasi, într-o lume a sufletelor. Chiar si acum ma simt uneori un intrus în mintile celor ce descriu lumea spiritelor si locul lor în aceasta, dar cunostintele lor m-au îndrumat. Înca ma întreb de ce sunt mesagerul cunoasterii spirituale din paginile acestei carti, câta vreme cineva mai putin daruit cu cinism si îndoiala ar fi fost, cu siguranta, mult mai potrivit. De fapt, adevaratii mesageri ai sperantei pentru viitor sunt oamenii reprezentati în aceste cazuri si nu reporterul. Tot ce am aflat, despre cine anume suntem si de unde anume venim, datorez acelora care au venit sa-mi ceara ajutorul. Ei m-au învatat ca un aspect major al misiunii noastre pe Pamânt ca suflete este de a supravietui din punct de vedere mental fiind izolati de adevaratul nostru camin. Când se afla într-un trup omenesc sufletul este singur. Izolarea relativa a sufletului pe Pamânt în timpul unei vieti fizice temporare este îngreunata la nivel constient de gândurile conform carora nu mai exista nimic dincolo de aceasta viata. Îndoielile noastre ne fac sa gasim sprijin numai în lumea fizica pe care o vedem. Cunoasterea stiintifica potrivit careia Pamântul e doar un graunte de nisip al unei plaje galactice, din cadrul unui vast ocean al universului, nu face decât sa accentueze sentimentul propriei noastre insignifiante. De ce nici o alta fiinta de pe Pamânt nu este preocupata de viata de dupa moarte? Doar pentru ca egoul nostru exacerbat nu vrea sa conceapa viata ca fiind vremelnica sau pentru ca fiinta noastra este asociata unei puteri superioare? Oamenii neaga faptul ca orice gând referitor la viata de dupa este o expresie a sperantei. La fel am facut si cu. Cu toate acestea, exista o logica în faptul ca nu am fost creati din întâmplare, numai pentru a supravietui, si ca existam într-un sistem universal care ghideaza transformarile fizice ale Sinelui într-un anumit scop. Cred ca aceasta e vocea sufletelor noastre care ne spune ca avem o personalitate nemuritoare. Nici una din afirmatiile despre viata de dupa moarte din cazurile mele nu are un fundament stiintific pentru a dovedi afirmatiile subiectilor respectivi. As spera ca acei cititori care considera materialul prezentat în aceasta carte prea inovator sa retina macar ideea ca ar fi posibil sa aiba o identitate eterna. Daca ei vor retine macar acest lucru, scopul meu a fost atins. Unul din cele mai problematice aspecte cu care se confrunta toti oamenii ce vor sa creada în ceva mai înalt decât ei însisi este cauzalitatea provenita din imensa doza de negativism din aceasta lume. Exemplul principal dat în sprijinul ideilor acestora îl constituie raul. Când îi întreb pe subiectii mei cum de permite un Dumnezeu iubitor suferinta, observ cu surprindere ca raspunsurile lor nu sunt prea variate. Subiectii cazurilor mele spun ca sufletele noastre sunt create de un Creator care plaseaza starea de pace absoluta în mod deliberat la un nivel greu accesibil, tocmai pentru ca noi sa ne straduim mai mult sa o atingem. Învatam din greseli. Absenta trasaturilor pozitive ne arata defectele fundamentale ale naturii noastre. Ceea ce nu este bun ne testeaza, altfel nu am avea nici o motivatie de a îmbunatati lumea prin noi însine si de a ne masura dezvoltarea. Când îi întreb pe subiectii mei despre trasaturile milei si ale mâniei pe care le percepem a fi expresia de sine a unui suflet-profesor, unii dintre ei raspund ca numai Creatorul arata anumite atribute în scopuri specifice. De exemplu, daca echivalam raul cu dreptatea si binele cu mila, si daca Dumnezeu ne-ar fi permis sa cunoastem numai mila, n-ar mai fi existat dreptatea. Cartea prezinta o tema a ordinii si a întelepciunii ce se înalta din multe nivele energetice spirituale. Într-un mesaj remarcabil, subliniat mai cu seama de subiectii avansati, este expusa posibilitatea ca divinitatea - suprasufletul divin al universului nostru - sa se afle la un nivel mai putin decât perfect. Astfel, infailibilitatea absoluta este deferita unei surse divine si mai înalte. Am ajuns la concluzia ca traim într-o lume intentionat imperfecta. Pamântul e una din nenumaratele lumi populate de fiinte inteligente, fiecare cu propriul sau set de imperfectiuni ce trebuie armonizate. Mergând pe firul acestei gândiri, am putea afirma ca existam ca un singur univers dimensional dintre multe altele, fiecare având propriul sau creator ce guverneaza, la nivele diferite de competenta, stadii similare cu dezvoltarea sufletelor aratata în aceasta carte. Sub acest panteon, fiintei divine din casa noastra distincta i-ar fi permis sa guverneze în modul sau propriu. Daca sufletele noastre, care merg pe planetele universului, sunt vlastarele unui suprasuflet divin - parinte, care devine mai întelept prin stradania noastra, atunci n-am putea, oare, avea un bunic înca si mai divin, care sa fie divinitatea suprema? Conceptul conform caruia divinitatea noastra imediata înca evolueaza, asemenea noua, nu stirbeste cu nimic ideea unei surse absolute a perfectiunii care da nastere divinitatii noastre. Sunt de parere ca o divinitate suprema, perfecta, nu ar pierde nici atotputernicia si nici controlul absolut asupra întregii creatii permitând maturizarea unui vlastar mai putin perfect. Aspectele interventiei divine reflectate în acest univers trebuie sa ramâna realitatea noastra ultima. Daca divinitatea noastra nu este cea mai buna, din cauza folosirii suferintei ca un instrument de învatare, tot trebuie sa o acceptam ca pe cea mai buna pe care o avem si sa consideram propria noastra existenta ca un dar divin. În mod cert, aceasta idee nu e usor de comunicat cuiva care sufera, sa zicem, de o boala incurabila. Suferinta în viata este în mod deosebit insidioasa, pentru ca poate bloca puterea tamaduitoare a sufletului nostru, mai ales daca nu am acceptat ceea ce ni se întâmpla ca pe o încercare stabilita mai înainte. Totusi, de-a lungul vietii, karma noastra este stabilita în asa fel, încât nici o încercare sa nu fie mai grea decât putem suporta. La un templu wat din muntii Thailandei de Nord un învatator buddhist mi-a reamintit un adevar simplu. „Viata - spunea - ne este oferita ca un mijloc al exprimarii de sine, oferindu-ne numai ceea ce cautam când ne ascultam inima”. Cea mai înalta forma a acestei expresii sunt faptele bune. Sufletul nostru poate calatori departe de locuinta noastra permanenta, dar noi nu suntem doar turisti. Purtam responsabilitatea evolutiei unei constiinte mai înalte, atât pentru noi însine, cât si pentru altii în viata. Astfel, calatoria noastra este una colectiva. Suntem fiinte divine, dar imperfecte, ce exista în doua lumi, materiala si spirituala. Destinul nostru este acela de a pendula prin univers, prin spatiu si timp, învatând sa ne conducem pe noi însine si îmbogatindu-ne cunoasterea. Trebuie sa ne încredem în acest proces cu rabdare si perseverenta. Esenta noastra nu e revelata pe deplin în majoritatea gazdelor fizice, dar Sinele nu se pierde niciodata, pentru ca ramânem întotdeauna conectati cu ambele lumi. Câtiva subiecti mai avansati au afirmat ca exista o miscare din ce în ce mai puternica în lumea spiritelor pentru a „schimba regulile jocului pe Pamânt”. Acesti oameni spun ca sufletele lor erau mai putin amnezice cu privire la sinele lor si la viata de dupa moarte pe când traiau în civilizatiile timpurii. se pare ca în ultimele milenii, amintirile lor eterne au fost strict blocate la nivel constient. Acest factor a contribuit la rândul sau la pierderea credintei în propria noastra transcendenta. Pamântul e plin de oameni ce încearca un sentiment de gol si lipsa de speranta fata de semnificatia vietii. Absenta unei legaturi cu partea nemuritoare din noi, combinata cu existenta substantelor halucinogene si cu suprapopularea au generat neliniste în lumea spiritelor. Mi s-a relatat ca un numar mare de suflete ce s-au încarnat pe Pamânt frecvent în ultimele secole opteaza acum, atunci când au ocazia, pentru lumi mai putin stresante. Exista locuri iluminate în care amnezia este mult redusa, fara sa cauzeze o senzatie de dor fata de caminul nostru din lumea spiritelor. Pe masura ce ne apropriem de noul mileniu, maestri ce conduc destinele Pamântului par sa faca acele schimbari spre a permite mai multe informatii si întelegere despre cine anume suntem si de ce trebuie sa venim aici în vietile noastre. Probabil cea mai satisfacatoare trasatura a muncii mele de a descoperi existenta lumii spiritelor în mintile subiectilor mei este efectul pe care aceasta cunoastere constienta o are asupra lor. Cel mai important beneficiu care ne parvine din cunoasterea faptului ca suntem asteptati într-o lume a iubirii absolute este acela ca devenim mai receptivi la puterile spirituale superioare din mintea noastra. Constienta ca apartinem unui loc ne întareste si ne da pace, nu în sensul încetarii unui conflict, ci în acela de a ne unifica pe noi însine cu o minte universala. Într-o zi vom încheia aceasta lunga calatorie - cu totii - si vom atinge o stare suprema de iluminare în care totul este posibil.
|
