Prezenta

„Când îi conduci pe oameni în lumea spiritelor, ei îl vad pe Dumnezeu?” Iata o întrebare care mi se pune frecvent în timpul conferintelor si la care nu poate exista un raspuns scurt. Pot spune ca subiectii mei simt Sursa originii lor peste tot în lumea spiritelor. Cei mai avansati explica, într-un final, ca toate sufletele se vor reuni cu Sursa luminii purpurii. Oricum, exista, oare, vreun spatiu în lumea spiritelor unde prezenta unei fiinte superioare Batrânilor sa fie evidenta pentru sufletul înca încarnat? Raspunsul este da, la întrunirile consiliului.

În timp ce ne întâlnim cu Consiliul Batrânilor avem sentimentul coplesitor al unei forte si mai înalte, numita simplu „Prezenta”. Multi subiecti declara: .Acesta este maximul apropierii noastre de Dumnezeu”. Clientii mei mai avansati, care se apropie de sfârsitul încarnarilor lor obisnuite, indica faptul ca nu considera Prezenta ca fiind chiar Dumnezeu. Pentru ei, aceasta este o fiinta sau mai multe entitati divine, cu puteri infinit superioare celor din consiliu. Toata lumea este de acord ca Prezenta este acolo, pentru a ajuta lucrarea consiliului.

De obicei, oamenii care vin la mine prefera sa nu foloseasca cuvântul Dumnezeu în descrierea acestei Prezente superioare, pe care acestia o simt, mai curând decât o vad în lumea spiritelor. Ei prefera sa foloseasca cuvinte cum ar fi Sursa sau Suprasufletul, deoarece cuvântul Dumnezeu a fost prea personalizat pe Pamânt. Pe masura ce multe suflete se apropie de stadiile mai avansate de dezvoltare, Prezenta poate deveni pluralizata în mintile lor, ca o parte a multitudinii de forte divine din lumea spiritelor înzestrate cu o cunoastere infinita. Oamenii simt ca aceasta forta superioara influenteaza întrunirile consiliului, dar ca este posibil ca aceasta sa nu fie Creatorul Primar.

Subiectii mei vad cel mai evident Prezenta în timpul întrunirilor consiliului. Chiar si asa, Prezenta este echivalata cu o forta energetica omnipotenta si omniprezenta a lumii spiritelor.

Dupa ce am revazut sute de note de caz ce descriau Prezenta, m-am decis sa ofer câteva într-o serie de citate. În sedintele lor, fiecare dintre subiecti vorbeste despre Prezenta în doar câteva propozitii. Sper ca lista de citate pe care am selectat-o va reda impresia pe care o simte un suflet obisnuit în legatura cu acest aspect al întrunirilor consiliului sau:

Nu vad, efectiv, Prezenta, dar o simt, ca energie primara. Este acolo pentru consiliu, dar mai ales pentru mine. Batrânii nu sunt intermediari între mine si aceasta Sursa de putere. Simt o legatura directa cu aceasta lumina divina purpurie.

Când sunt în camera consiliului, Prezenta supravegheaza Batrânii cu o lumina violeta ce pulseaza. Uneori se transforma într-o nuanta de argintiu luminos, pentru a-mi calma si purifica mintea.

Prezenta este deasupra si în spatele consiliului. Numai cu greu ma pot uita la aceasta putere. Îi simt sanctitatea atât de puternic, încât nu cred ca ar trebui sa încerc sa ma uit direct la ea în timpul întrunirilor consiliului. Daca as face-o, nu m-as putea concentra asupra Batrânilor.

Consiliul pare a recunoaste Prezenta, fara a fi însa asa deferent fata de ea, încât sa încetineasca procedurile. Cred ca se intentioneaza ca eu si membrii consiliului meu sa fim atenti unii la ceilalti. Totusi, am impresia ca magnitudinea tuturor acestor energii inteligente combinate este proiectata în acest moment doar pentru mine. Ghidul meu, Batrânii si Prezenta sunt detinatorii întelepciunii din spatele experientelor mele.

Prezenta reprezinta o energie pura care asista consiliul în favoarea mea. Cred ca si consiliul are nevoie de ajutorul Prezentei, pentru ca a trecut atât de mult de când ei însisi s-au încarnat într-o forma biologica. Întelepciunea pura a acestei energii ne permite, atât consiliului, cât si mie sa vedem mai clar încotro ar trebui sa ne îndreptam.

Puterea stralucitoare si aspiranta a Prezentei este o chemare... o dorinta... directionala spre toti cei din camera, pentru ca într-o zi sa ne alaturam ei cu totii. Este ca un parinte care asteapta sa crestem si sa ne unim cu el în întelegere matura.

Când stai în camera consiliului si simti Prezenta, este ca o rezonanta penetranta în mintea ta. Chiar si ghidul meu principal descopera aceasta senzatie de fericire pe care o traiesc. Stiu ca acesta este motivul pentru care ei îi place atât de mult sa vina împreuna cu mine la întrunirile consiliului. Este un izvor al iubirii si al întelegerii. Când întâlnirea mea cu consiliul a luat sfârsit si parasesc Prezenta... Încerc o dorinta foarte mare de a ma întoarce si de a-i mai fi aproape înca o data.

Am fost întrebat daca am avut vreodata un client care sa poata descrie cum este sa fii un membru al Consiliului si sa te afli mai aproape de Prezenta. Am avut foarte putini subiecti cu asemenea experiente, care tocmai au absolvit nivelul V. Oricum, unul dintre ei mi-a ramas în minte.

Chinera a fost unul dintre cei mai avansati clienti pe care i-am avut vreodata. Nimeni nu m-a dus mai aproape de Prezenta decât acest suflet. Chinera s-a antrenat în alta dimensiune înaintea venirii pe Pamânt cu câteva mii de ani în urma. Astazi, acest client este un adept al acupuncturii si practica o varietate de arte ale vindecarii. Medalionul purtat de presedintele consiliului lui Chinera este reprezentat în figura 9G. Mai multe detalii referitoare la capacitatile de calatorie interdimensionala ale sufletului vor fi examinate în capitolul 8, prin intermediul Sufletelor Specializate în Explorari.

pp. 139-140

 

Câte ceva despre suflete pereche, iubire, singurătate, împlinire…

Exista multe încercari ascunse în spatele valului iubirii. Alaturi de vietile în care am trait o  lunga si fericita poveste de iubire cu perechea noastra, se afla acelea în care noi am distrus aceasta relatie sau am fost devastati la rândul nostru de faptele perechii noastre. În acele vieti în care traiul nostru comun a fost greu, ceva a stat în drumul acceptarii dragostei. A fi împreuna cu sufletul nostru pereche ne poate aduce deopotriva fericire si suferinta, dar noi învatam din amândoua. Întotdeauna, în spatele evenimentelor grave, care implica relatiile din viata noastra se afla motive karmice.

(…)

Faptul ca suntem cu persoana „nepotrivita” pentru o perioada a vietii noastre, nu înseamna ca am irosit timpul. Probabil ca relatia a fost planuita dinainte. Ba chiar am putea vedea acest suflet din nou, în lumea spiritelor, într-o lumina diferita.
 (…)

Înainte de a merge mai departe, ar fi bine sa luam în considerare câteva ramificatii implicate de experienta magica a întâlnirii unui suflet pereche. Prima data când stabilesc un raport cu un client îl întreb despre relatiile sale precedente si actuale, care au avut sau mai au importanta în viata sa.

Astfel îmi dau scama cum sunt distribuite personajele care joaca în piesa actualei lor vieti. De vreme ce am intentia sa stau în primul rând si sa urmaresc desfasurarea piesei în timpul hipnozei, vreau un program al acesteia.

O data ce clientul meu se afla în stare de transa profunda, legaturile multiple dintre suflete devin clare. Oamenii care joaca în piesa vietii clientului meu pot fi iubiti (te), prieteni devotati, rude, mentori sau asociati ai acestuia. Relatiile noastre cu oamenii iau multe forme în viata si, de obicei, implica atât suflete din alte grupuri, cât si din grupul nostru. În general, clientii mei nutresc o dorinta puternica de a identifica aceste legaturi de suflet în viata lor actuala, desi cei mai multi au deja o idee în acest sens.

Într-o definitie mai ampla, dragostea înseamna afectiune, care poate lua multe forme în viata.

Întotdeauna realizam o conexiune mentala, într-un fel sau altul, cu un suflet pereche, indiferent de rolul pe care acesta îl joaca în viata noastra. Intram în legatura cu oamenii pe multe niveluri si pentru o multime de lectii karmice în fiecare viata. Când o prietenie se înfiripa, se transforma în dragoste, dar în lipsa unei amicitii durabile, iubirea nu poate sa înfloreasca. E vorba de cu totul altceva decât de infatuarea care exista la un nivel superficial, când avem acele îndoieli suparatoare referitoare la întrebarea daca relatia respectiva are sau nu vreo însemnatate. În lipsa încrederii, intimitatea sufera si dragostea nu se poate dezvolta. Iubirea înseamna acceptarea tuturor imperfectiunilor partenerului tau. Dragostea adevarata te face mai bun decât ai fi daca acea persoana n-ar exista în viata ta.

Oamenii pun, de obicei, semnul egal între iubire si fericire, însa aceasta din urma este o stare de spirit care trebuie sa se dezvolte în tine si sa nu depinda de altcineva. Cel mai sanatos fel de dragoste este acela în care te simti deja bine cu tine însuti si astfel, extinzându-ti sentimentele si asupra altcuiva, nu dai dovada de egoism. Dragostea cere multa munca si întretinere permanenta.

Am avut multi subiecti care au divortat si care au aflat ca primele lor iubiri au fost sufletele lor pereche. Lucrurile ar fi mers bine daca amândoi s-ar fi straduit mai mult.

Pe de alta parte, pot exista anumite motive pentru care s-ar putea sa nu ne întâlnim sufletul pereche decât mai târziu în viata. Sufletele pereche se vor separa din când în când, pentru o viata sau doua, nevazându-se deloc în cursul acestora. „Sufletul meu pereche si cu mine am devenit mult prea dependenti unul de celalalt, aveam nevoie sa evoluam singuri pentru o vreme” - iata o declaratie pe care o aud adesea atunci când sufletele pereche sunt despartite. Fiecare perioada de pe Pamânt este diferita din punct de vedere al atasamentului si al experientei pe care o traim cu sufletul nostru pereche. Cu toate acestea, fiecare viata alaturi de ele se cladeste pe vietile anterioare.

Învatam lectii importante din relatiile care s-au rupt. Ceea ce este important e ca în viata sa mergi mai departe. Unii clienti îmi spun, înaintea sedintelor, ca dragostea adevarata pare sa-i ocoleasca. Dupa sedinta ei înteleg, de obicei, motivele care stau la baza acestei situatii. Daca nu îti iese în cale dragostea adevarata, elibereaza-te, întelegând ca e posibil sa fii aici pentru a învata alte lectii. Presupunem în mod gresit ca oamenii care au ales sa traiasca singuri ar fi singuratici, când, de fapt, au vieti bogate, pline de liniste, reflexie si de realizari. Daca stabilesti o legatura cu cineva pentru care nu ai nici un sentiment, numai pentru a nu fi singur, esti mai singur decât daca n-ai avea pe nimeni. Cum spune si cântecul, „a te îndragosti de dragoste înseamna a te preface”. Acest fel de iubire este o închipuire, deoarece este indus de ideea de a avea cu orice pret parte de dragoste. Daca sufletul tau pereche trebuie sa apara în viata ta, o va face cel mai adesea atunci când te astepti mai putin.

pp. 149-150

DRUMUL NOSTRU SPIRITUAL

Înca din antichitate oamenii au îmbratisat conceptul apartenentei lor la o împaratie vesnica. De  la începutul istoriei noastre am avut credinta ca, atât viata pamânteasca, cât si cea de dupa moarte sunt sustinute într-un singur întreg de catre inteligenta divina. Aceste sentimente provin din amintirile multor oameni pe care i-am transpus prin intermediul regresiei hipnotice pâna în epoca de piatra. Timp de milenii, am perceput lumea sufletului mai curând ca o stare diferita a constientei decât ca un lucru abstract. Viata de dupa moarte era considerata a fi numai o continuare a vietii noastre fizice. Cred ca omenirea se întoarce la aceste concepte pe care le-a exprimat atât de sugestiv

Spinoza când spunea: „întregul univers reprezinta o substanta unica, noi fiind o parte a acesteia. Dumnezeu nu este o manifestare exterioara, El este tot ceea ce exista”.

Consider ca legendele asemanatoare cu cea a Atlantidei si Shangri-La îsi au originea în nazuinta noastra eterna de a regasi Utopia care a existat cândva, dar pe care astazi am pierdut-o. În mintea supraconstienta a fiecarei persoane pe care am scufundat-o în stare de hipnoza adânca exista amintirea unui camin ideal. La început, conceptul Utopiei era menit sa ilustreze idei si nu o societate sau alta. Subiectii mei percep lumea spiritelor ca pe o comunitate a ideilor. În acest sens, viata de dupa moarte implica o purificare de sine a gândirii. Fiintele înca încarnate sunt departe de a fi perfecte, dupa cum au demonstrat cazurile pe care le-am prezentat. Totusi, putem sa ne gândim în mod justificat la existenta noastra în lumea spiritelor ca la una utopica, pentru ca acolo exista o armonie universala a spiritului. Principalele fundamente ale vietii noastre de dupa moarte sunt dreptatea, cinstea, umorul si dragostea. Stiu ca dupa citirea informatiilor cuprinse în aceasta carte poate parea crud ca utopia viselor noastre exista înauntrul fiecaruia dintre noi, dar este blocata de amnezia memoriei noastre constiente. Când aceste blocaje sunt depasite, prin intermediul hipnozei, meditatiei, practicilor yoga, rugaciunii, imaginatiei si a viselor sau printr-o stare mentala atinsa prin efort fizic, traim o senzatie de împlinire personala. Cu vreo doua mii patru sute de ani în urma, Platon scria despre reîncarnare, afirmând ca sufletele trebuie sa calatoreasca pe Lethe, râul uitarii, ale carui ape produc o pierdere a memoriei adevaratei noastre naturi.

Adevarurile sacre ale istoriei noastre ca spirite pot fi recuperate astazi, pentru ca putem învinge blocaj ele mintii constiente si ajunge la cea inconstienta, care nu s-a scaldat în apele râului uitarii. Sinele nostru mai înalt îsi aminteste de victoriile si greselile noastre trecute într-un mod selectiv, soptindu-ne despre acestea peste spatiu si timp. Propriul spirit ne conduce în efortul de a da ce e mai bun în aceste doua lumi, cea eterica si cea materiala. Fiecarui nou-nascut îi este oferit un început proaspat si un viitor deschis oricarei evolutii. Maestrii nostri spirituali doresc sa ne ofere sanse karmice, fara constrângerile pe care le-ar genera faptul ca noi am cunoaste capcanele pe care le-am experimentat în vietile noastre trecute. Ei devin mai indulgenti într-un mod selectiv fata de amnezie, pe masura ce noi însine ne angajam în descoperirea propriului sine. Aceasta este calea cea mai buna spre întelepciune.

O întrebare justificata e urmatoarea: de ce ar fi fost slabite blocajele amnezice ale vietii noastre spirituale, pentru a permite cercetarea lumii spiritelor? M-am gândit îndelung la aceasta problema, pentru ca acum, în secolul al XXI-lea, am convingerea ca mai tinerii hipnoterapeuti vor ajunge mai departe pe drumul deblocarii mintii spirituale decât a reusit sa o faca generatia mea. Am totodata convingerea ca motivele abilitatii noastre de a descoperi multe din misterele vietii de dupa moarte sunt o consecinta directa a conditiilor de viata din secolul al XX-lea.

Progresul tehnicilor inovative de hipnoza ar trebui mentionat ca o cauza. Cu toate acestea, cred ca exista mai multe motive gratie carora amnezia noastra a devenit mai putin constrângatoare în ultimii treizeci de ani. Nicicând pâna astazi nu au fost atât de raspândite în rândul populatiei umane atâtea medicamente. Aceste medicamente capabile sa modifice mintea închid sufletul într-un trup omenesc împovarat de ceata mentala. Esenta sufletului nu se poate exprima printr-o minte îmbibata de medicamente. Cred ca maestrii si planificatorii din cealalta lume si-au cam pierdut rabdarea fata de acest aspect al societatii omenesti. Traim astazi într-o lume frenetica, suprapopulata, plina de furie si degradata din punctul de vedere al mediului înconjurator. Distrugerea masiva suferita sub toate aspectele de planeta noastra în ultima suta de ani e una fara precedent în istoria umanitatii.

În ciuda consideratiilor mele, nu am o viziune sumbra asupra viitorului. Poate ca e adevarat ca oamenilor ce traiesc într-un anumit moment contemporaneitatea li se pare a fi în regres fata de perioadele trecute. Cu toate acestea, în ultimii o suta de ani am facut mari progrese culturale, politice si economice. Din multe puncte de vedere, lumea de astazi este mai sigura decât cea din 1950. Pe plan international, natiunile dau dovada de o constiinta sociala sporita si îsi manifesta disponibilitatea de a conlucra în vederea obtinerii si mentinerii pacii. Acest mod de a gândi politica internationala este unul fara precedent în lunga istoric a monarhiilor si a dictaturilor, foarte prezente înca si la începutul secolului al XX-lea. Provocarea secolului al XXI-lea consta în depasirea individualismului si redescoperirea spiritualitatii umane, în conditiile unei societati dominate de materialism. Globalizarea, expansiunea urbana si supradimensionarea reprezinta premizele singuratatii si ale desocializarii. Multi oameni nu mai cred decât în supravietuire.

Sunt încredintat ca usa spirituala spre caracterul nostru nemuritor ne-a fost deschisa, pentru ca mentinerea noastra în afara cunoasterii acestuia s-a dovedit a fi contraproductiva. Din câte am aflat, în situatia în care ceva nu merge bine pe Pamânt, poate fi remediat în lumea spiritelor. Blocajele amnezice au fost înglobate fiintelor umane, pentru a preveni eventualele raspunsuri preconditionate la anumite evenimente karmice. Totusi, beneficiile amneziei ar putea sa nu se mai poata manifesta în conditiile vidului si ale apatiei pe care le induc medicamentele. Exista prea multi oameni care încearca sa evadeze din realitate, deoarece nu considera ca identitatea lor ar avea un scop sau un înteles. pe de o parte drogurile si alcoolul, pe de alta societatile suprasaturate de tehnologic din toate colturile lumii, astfel ca oamenii experimenteaza un gol al spiritului, întrucât sunt condusi de senzatiile trupesti. Ei au în mica masura sau deloc legatura cu adevaratul lor Sine.

Având în vedere ca fiecare dintre noi este o fiinta unica, diferita de toate celelalte, este absolut necesar ca aceia care îsi doresc linistea interioara sa-si descopere propria spiritualitate. Cred ca, atunci când îmbratisam total sistemele de credinta bazate pe experienta altor persoane, ne pierdem ceva din individualitate. Drumul ce duce la descoperirea de sine si la formarea unei filosofii proprii este dificil si implica multe eforturi, dar si recompensa poate fi semnificativa. Exista multe posibilitati de a atinge acest obiectiv, dar toate încep prin a avea încredere în propria persoana.

Camus ne-a spus: „Atât calea ratiunii, cât si cea irationala ne conduc la aceeasi întelegere. Drumul pe care alegem sa mergem nu este important, e suficient sa avem dorinta de a ajunge”.

Imaginile vietii de dupa moarte zac în fiecare dintre noi, ca un sanctuar, în timp ce calatorim  prin labirintul cararilor de pe Pamânt. Dificultatea de a descoperi fragmente ale caminului nostru etern se datoreaza în mare masura faptului ca suntem distrasi de ritmul vietii. Nu e un lucru rau sa acceptam viata asa cum este, fara sa punem întrebari si acceptând faptul ca ceea ce trebuie sa se întâmple se va întâmpla pâna la urma. Totusi, pentru aceia ce sunt înclinati sa stie mai multe, simpla acceptare a vietii este cu totul nesatisfacatoare. Pentru unii calatori, misterele vietii reclama atentie, daca faptul de a fi viu trebuie sa aiba o însemnatate.

Cautându-ne propriul drum spiritual, este întelept sa ne punem întrebarea: „în ce fel de conduita comportamentala cred?”. Unii teologi sugereaza ca oamenii nereligiosi sunt înclinati sa minimalizeze responsabilitatea morala si etica pe care ne-o dicteaza prin scripturi o autoritate superioara. Cu toate acestea, dupa moarte nu suntem evaluati în functie de apartenenta religioasa, ci mai degraba dupa comportamentul pe care l-am avut si valorile pe care le-am îmbratisat în viata. Stiu ca în lumea spiritelor principalul criteriu dupa care suntem evaluati este ce am facut si cum ne-am comportat fata de ceilalti. Daca activitatile religioase traditionale sunt potrivite scopurilor pe care ni le-am propus si ne ofera un ajutor spiritual, vom fi, probabil, motivati sa credem în scripturi si sa avem dorinta apartenentei la o comunitate religioasa. Aceleasi motive le au si cei ce se alatura grupurilor metafizice, care Îsi gasesc împlinirea în urmarea ideilor prescrise de textele spirituale, alaturi de oamenii cu aceeasi credinta. Daca aceste practici pot fi o sursa de alinare si de crestere spirituala pentru anumiti oameni, trebuie sa admitem ca nu sunt potrivite tuturor.

Daca nu gasim linistea interioara, nici nu mai conteaza ce religie sau credinta spirituala am îmbratisat. Dezinteresul fata de viata apare atunci când ne-am îndepartat de puterea noastra interioara, considerând ca suntem singuri, lipsiti de îndrumare spirituala, întrucât nu exista nimeni acolo sus care sa ne asculte. Am un mare respect pentru acei oameni care cred în ceva, deoarece o lunga perioada din viata mea nu am avut o baza solida care sa ma sustina din punct de vedere spiritual, în ciuda cautarilor mele. Exista atei si agnostici care considera ca, din moment ce cunoasterea religioasa si spirituala nu pot fi dovedite, sunt inacceptabile. Simplul fapt de a avea credinta nu reprezinta o cunoastere revelata pentru sceptici. Ma identific cu acesti oameni, pentru ca eu însumi am fost unul dintre ei. Credinta mea în viata de dupa a aparut încet, ca o consecinta a implicarii mele în relatarile subiectilor pe care îi hipnotizam. Acesta este un domeniu în care am crezut din punct de vedere profesional înca înainte de a-mi începe cautarile si de a descoperi toate aceste lucruri. În acelasi timp, propria constienta spirituala a fost si rezultatul anilor de meditatie si introspectie personala asupra acestor cercetari.

Perceptia spirituala trebuie sa fie o cautare personala, altfel nu are nici o însemnatate. Suntem foarte influentati de propria realitate imediata, putând actiona asupra acesteia, sa spunem, cu un singur pas, fara ca acest lucru sa ne oblige sa mergem prea mult în respectiva directie. Chiar si pasii facuti într-o directie gresita ne pot oferi o întelegere a multor cai menite învatarii noastre. Pentru a aduce sinele sufletului în armonie cu mediul nostru fizic, ni se da libertatea de a alege si de a ne exercita vointa în mod liber în cautarile motivelor pentru care suntem aici. Pe drumul vietii trebuie sa ne asumam responsabilitatea în cazul tuturor deciziilor noastre, fara a da vina pe alti oameni pentru neajunsurile si greutatile vietii care ne fac nefericiti.

Dupa cum am mentionat deja, pentru a fi eficienti în misiunea noastra, trebuie sa-i ajutam pe ceilalti în drumul lor, ori de câte ori avem aceasta posibilitate. Ajutându-i pe ceilalti, ne ajutam si pe noi însine. Nu putem ajunge la ceilalti atât timp cât ne hranim numai propria unicitate, într-o astfel de masura, încât devenim total absorbiti de noi însine. Cu toate ca a nu ne cunoaste pe noi însine si a nu fi interesati sa o facem ne poate transforma în niste persoane ineficiente. Trupul pe care-l avem nu ne-a fost dat printr-un hazard al naturii. A fost selectat pentru noi de catre consilierii nostri spirituali si noi însine am acceptat alegerea lor dupa ce ne-au fost prezentate si alte oferte de corpuri gazda. Astfel, nu suntem victimele unei conjuncturi. Trupul ne este încredintat în scopul de a fi niste participanti activi la viata si nu pentru a o privi din afara. Nu trebuie sa scapam din vedere ideea ca am acceptat acest contract sacru al vietii si ca acest lucru înseamna ca rolurile pe care le jucam în viata sunt mai importante decât noi însine.

Energia sufletului nostru a fost creata de o autoritate mai înalta decât putem sa ne imaginam în starea actuala de dezvoltare. În acest sens, trebuie sa ne concentram asupra a ceea ce suntem ca persoane, pentru a descoperi scânteile de divinitate care se afla în noi. Singurele limite ce pot exista în ceea ce priveste cunoasterea noastra de sine sunt autoimpuse. Daca drumurile celorlalti ni se par irelevante, aceasta nu înseamna ca nu exista un parcurs care ne e destinat. Motivul pentru care suntem ceea ce suntem este unul dintre adevarurile majore ale vietii. Cineva poate descoperi ca aceste adevaruri se manifesta într-un anumit loc sau situatie, dar acestea nu se aplica si celorlalti.

În esenta, suntem singuri cu sufletul nostru, oamenii care se simt însingurati nu s-au descoperit îndeajuns pe ei însisi. Autodescoperirea sufletului se leaga de cât de stapâni suntem pe noi însine.

Captarea propriei esente se aseamana cu actul de a ne îndragosti. Ceva adormit înauntrul nostru este trezit de un stimul, într-un moment al vietii noastre. Sufletul flirteaza la început cu noi, ispitindu-ne sa mergem mai departe cu deliciile pe care le putem vedea doar de la distanta. Atractia initiala a descoperirii de sine începe cu o atingere ca din joaca a constientului de catre partea inconstienta a mintii. Pe masura ce intensitatea cu care dorim sa posedam în întregime propriul sine creste, suntem atrasi irezistibil de o comuniune mult mai intima. Cunoasterea sufletului nostru devine un aspect al fidelitatii fata de propriul sine. Aspectul fascinant al descoperirii de sine este acela ca, atunci când ne auzim vocea interioara, o recunoastem imediat. Sunt convins, bazându-ma pe experienta acumulata, ca oricine de pe aceasta planeta are un ghid spiritual propriu. Ghizii nostri vorbesc mintii noastre interioare - daca suntem receptivi. În timp ce la unii ghizi putem ajunge mai usor decât la altii, fiecare dintre noi are capacitatea de a-i chema si de a fi auzit de acestia.

Nu exista accidente în viata, desi oamenii devin confuzi în fata a ceea ce ei considera a fi o expresie a hazardului. Aceasta filosofic functioneaza împotriva gândirii ordinii spirituale. Un al doilea pas usor de facut, în logica acestei filosofii, ar fi acela ca nu avem nici un control asupra vietilor noastre si ca a încerca sa ne descoperim pe noi însine este un lucru lipsit de substanta, având în vedere ca, oricum, nimic din ceea ce facem nu are vreo importanta. Credinta în hazardul ce guverneaza evenimentele influenteaza în mod negativ reactia noastra în fata unor situatii si ne permite sa evitam sa ne punem problema explicarii acestora. A avea o abordare fatalista a vietii, spunând: „E voia lui Dumnezeu” sau „Aceasta e karma mea”, contribuie la inactiunea si la lipsa noastra de scop în viata, pentru ca ceea ce are importanta în viata poate veni cu încetul sau dintr-o data.

Constienta de sine ne poate duce dincolo de ceea ce am crezut ca reprezinta destinatia noastra initiala. Karma semnifica punerea în miscare a acelor conditii ale drumului nostru care ne stimuleaza învatarea si dezvoltarea. Conceptul conform caruia exista o sursa ce orchestreaza totul nu trebuie sa fie considerat prea pretentios. Întelegerea naturii noastre spirituale vine în momente linistite, introspective si subtile, manifestate de puterea unei singure gândiri.

Viata presupune schimbari constante în drumul spre împlinire. Locul pe care-l ocupam în lume astazi poate fi mâine altul. Trebuie sa învatam sa ne adaptam acestor perspective diferite, întrucât acestea reprezinta o parte a planului dezvoltarii noastre. Facând astfel, exista o transcendenta a sinelui, de la procesul mascarii în spatele unei carcase exterioare temporare la ceea ce se gaseste adânc în cadrul mintii permanente a sufletului nostru. Pentru a înalta mintea umana din sentimentele de deziluzie, trebuie sa ne extindem constienta, iertându-ne pe noi însine de greseli. Cred ca e vital pentru sanatatea noastra mentala sa putem râde de noi însine si de situatiile prostesti în care intram în cadrul drumului nostru. Viata e plina de conflicte, iar lupta, suferinta si fericirea pe care le traim reprezinta motivele pentru care suntem aici. Fiecare zi e un nou început.

Am un citat final, ce apartine unui subiect ce se pregatea pentru o noua calatorie, din lumea spiritelor catre o noua încarnare pe Pamânt. Cred ca declaratia acestuia ofera o concluzie potrivita acestei carti:

Venirea pe Pamânt este ca o calatorie într-o tara straina, departe de casa noastra. Unele lucruri par familiare, dar majoritatea sunt ciudate, macar pâna când ne obisnuim cu acestea,în special conditiile necrutatoare. Adevarata noastra casa e un loc de pace absoluta, acceptare completa si dragoste desavârsita. Ca suflete despartite de casa noastra, nu putem considera ca aceste trasaturi frumoase vor mai fi prezente în jurul nostru. Pe Pamânt urmeaza sa ne confruntam cu intoleranta, tristetea si mânia, în timp ce cautam bucuria si dragostea. Va trebui sa nu ne pierdem integritatea pe drum, sacrificându-ne bunatatea pentru a supravietui si manifestând atitudini de superioritate sau de inferioritate fata de cei din jurul nostru. Stim ca traiul într-o lume imperfecta ne va ajuta sa întelegem adevarata însemnatate a perfectiunii. Cerem curaj si umilinta înaintea calatoriei noastre în alta viata. Pe masura ce crestem în constienta, va spori si calitatea existentei noastre. În acest fel suntem testati. Trecerea acestui test reprezinta destinul nostru.

pp. 222-226

Sursa: din volumul Michael Newton – Destinul sufletelor. Noi studii de caz asupra vietii dintre vieti, Cartea Daath Publishing House
 Detalii carte pe site-ul editurii aici:
http://www.edituracarteadaath.ro/michael-newton-ph-d/destinul-sufletelor