Extras dn cartea lui Abraham H. Maslow
Motivatie si personalitate
Editura TREI



Detalii carte pe site-ul Editurii TREI aici:
http://www.edituratrei.ro/carte/abraham-h-maslow-motivatie-si-personalitate/2066/

Fragmente dintr-o altã carte scrisã de A. Maslow
- tocmai pe tema aceasta a trebuintei de actualizare a sinelui -
Religii, valori si experiente de vârf
pot fi citite pe acest site aici:
Abraham_Maslow_Experiente_de_varf.htm
Am vãzut cã pe site-ul Editurii TREI cartea este deja epuizatã.

A.Maslow este cunoscut mai ales pentru Piramida nevoilor, baza de plecare pentru orice curs de dezvoltare personalã.

Doar cã gândirea lui Maslow este atât de vie si de impetuoasã încât consemnarea noului descoperit abia tine pasul cu ceea ce vede el. Demonstratia afirmatiilor sale rãmâne în seama altora... o spune el mereu.

Nu se putea asadar ca Piramida nevoilor, pe care mintea sa strãlucitã a conceptualizat-o, sã nu sufere în timp - pe mãsura aprofundãrii cunoasterii naturii umane de cãtre el - schimbãri, completãri la vârf... cu trebuinte superioare (necesitatea actualizãrii sinelui).
Explicatia descoperirii mai târziu a acestor trebuinte o gãsim în primele 2 diferente însirate în textul din cartea sa postat mai jos.

Nu pot decât sã recomand aceastã carte din tot sufletul pentru cei interesati de actualizarea sinelui. O carte care chiar se citeste savurând-o. Poate cã fragmentul de mai va fi relevant în acest sens. Prima editie a cãrtii a apãrut în 1954. Ceea ce avem de la Editura TREI este deja o editie revizuitã de autor în 1970 cu noile sale descoperiri.






Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Abraham_Maslow

În 1970 Maslow a publicat o revizie a piramidei din 1954, situând în vârful acesteia nevoile cognitive (de a cunoaste, de a întelege si de a explora) si pe cele estetice (pentru frumusete, ordine, simetrie).

Diferenţe între trebuinţele superioare şi cele inferioare

Ierarhia trebuinţelor

Trebuinţele superioare şi cele inferioare au proprietăţi dife­rite, dar se aseamănă prin aceea că ambele seturi trebuie inclu­se în repertoriul naturii umane elementare, date. Nu sunt dife­rite de natura umană sau opuse ei; fac parte din ea. Consecinţele pentru teoriile psihologice şi filosofice sunt revoluţionare. Ma­joritatea civilizaţiilor, cu teoriile lor politice, educaţionale, reli­gioase şi aşa mai departe şi-au pus bazele exact pe ceea ce con­stituie opusul acestei convingeri. Ele au presupus per ansamblu că animalul biologic şi aspectele de tip instinctual ale naturii umane trebuie limitate drastic la trebuinţele fiziologice de hra­nă, sex şi altele de acest fel. Impulsurile superioare, către ade­văr, iubire, frumuseţe, au fost considerate ca având o natură in­trinsec diferită faţă de aceste trebuinţe animalice. Mai mult, s-a presupus că aceste interese sunt antagonice, se exclud reciproc £i se află într-un permanent conflict pentru supremaţie, întrea­ga cultură, cu toate instrumentele sale, este privită dintr-un ast­ei de punct de vedere ca fiind de partea trebuinţelor superioare. Şi împotriva celor inferioare. Prin urmare, ea e obligatoriu un factor de inhibare şi frustrare şi, în cel mai bun caz, o necesita­te nefericită.

Diferenţe între trebuinţele superioare şi cele inferioare

Trebuinţele primare se aşază într-o ierarhie destul de clară, pe baza principiului gradului de dominaţie al fiecăreia. Astfel, trebuinţa de securitate este mai puternică decât cea de dragoste pentru că domină organismul în diferite moduri demonstrabile atunci când sunt frustrate amândouă, în acest sens, trebuinţele fiziologice (organizate ele însele într-o ierarhie secundară) sunt mai puternice decât trebuinţele de securitate, care sunt mai pu­ternice decât trebuinţele de dragoste, care sunt, la rândul lor, mai puternice decât trebuinţele de stimă şi respect, care sunt mai pu­ternice decât acele trebuinţe idiosincrasice pe care le-am numit generic trebuinţa de actualizare a sinelui.

Aceasta este o ordine a alegerilor şi a preferinţelor. Dar ea e totodată o ordine care merge de la inferior la superior în diferi­te alte sensuri enumerate mai jos.

1.       Trebuinţa superioară apare mai târziu pe scara filogenetică sau evolutivă, împărtăşim trebuinţa de hrană cu toate făpturile vii, trebuinţa de dragoste (poate) cu maimuţele superioare, iar trebuinţa de actualizare a sinelui cu nimeni. Cu cât tre­buinţa este mai înaltă, cu atât este mai specific umană.

2.         Trebuinţele superioare apar mai târziu în ontogeneză. Orice individ manifestă trebuinţe fizice la naştere şi probabil trebuin­ţe de securitate, într-o formă incipientă (de exemplu, poate fi speriat sau anxios şi probabil se dezvoltă mai bine când lumea sa dovedeşte destulă regularitate şi ordine, astfel în­ cât să se poată baza pe ea). Un prunc vădeşte primele semne de legături interpersonale şi afecţiune selectivă numai după câteva luni de la naştere. Mai târziu vor deveni destul de evidente dorinţele de autonomie, independenţă, realizări, precum şi de respect şi laudă, chiar mai presus de trebuin­ţele de siguranţă şi dragoste părintească. Cât despre actua­lizarea sinelui, până şi Mozart a trebuit să aştepte până la trei sau patru ani.

3.         Cu cât este mai înaltă o trebuinţă, cu atât este mai puţin impera­tivă pentru simpla supravieţuire, gratificarea ei poate fi amânată mai mult şi poate dispărea mai uşor pentru totdeauna. Trebuin­ţele superioare sunt mai puţin capabile să domine, să orga­nizeze şi să angajeze în slujba lor reacţiile autonome şi alte capacităţi ale organismului (de exemplu, este mai uşor să fii obsedat, monomaniac şi disperat după siguranţă decât după respect). Nesatisfacerea trebuinţelor superioare nu determi­nă o apărare şi o reacţie de urgenţă atât de disperate cum poate determina nesatisfacerea trebuinţelor inferioare, în comparaţie cu hrana sau cu siguranţa, respectul este un lux de care ne putem lipsi.

4.         A trăi la nivelul superior al trebuinţelor înseamnă mai multă efi­cienţă biologică, longevitate, sănătate mai bună, somn şi poftă de mâncare mai bune şi aşa mai departe. Cercetătorii din domeniul medicinei psihosomatice au dovedit de nenumărate ori că anxietatea, frica, lipsa dragostei, dominaţia etc. tind să cata­lizeze efecte negative în plan fizic şi psihic. Gratificarea tre­buinţelor superioare are şi ea valoare în supravieţuire şi dez­voltare.

5.       Trebuinţele superioare sunt mai puţin imperative din punct de ve­dere subiectiv. Ele sunt mai puţin perceptibile, mai greu de identificat, mai uşor de confundat cu alte trebuinţe, prin sugestie, imitaţie, credinţă eronată sau obişnuinţă. A putea să-ti identifici propriile trebuinţe (adică a şti ce-ţi doreşti cu adevărat) este o considerabilă realizare psihologică. Acest lucru este de două ori mai adevărat în ceea ce priveşte trebuinţele superioare.

6.       Gratificarea trebuinţelor superioare are rezultate subiective maidezirabile, adică fericire si seninătate mai profunde si o bogăţie a vieţii lăuntrice. Satisfacerea trebuinţelor de securitate produce în cel mai bun caz un sentiment de uşurare şi relaxare, însă ea nu poate determina în niciun caz extazul, experien­ţele de vârf şi delirul fericit al iubirii împlinite şi nici urmări cum ar fi seninătatea, capacitatea de înţelegere, nobleţea şi altele similare.

7.       Urmărirea si satisfacerea trebuinţelor superioare reprezintă o ten­dinţă generală în direcţia sănătăţii, o tendinţă opusă psihopatologiei. Demonstraţia acestei afirmaţii se găseşte în capitolul 3.

8.       Pentru trebuinţa superioară există mai multe condiţii ce trebuie îndeplinite în prealabil. Acest lucru este adevărat fie şi numai pentru că trebuinţele dominante trebuie satisfăcute prioritar.
Astfel, e nevoie de mai multe gratificări pentru apariţia în conştiinţă a trebuinţei de dragoste decât pentru apariţia tre­buinţei de securitate, într-un sens mai general se poate spu­ne că viaţa este mai complexă la nivelul trebuinţelor supe­rioare. Căutarea respectului şi a statutului presupune mai mulţi oameni, o scenă mai vastă, un termen mai lung, mai multe mijloace şi obiective parţiale, mai multe etape preli­minare şi intermediare decât presupune căutarea iubirii. Acelaşi lucru 1-am putea spune şi despre această ultimă trebuin­ţă în comparaţie cu căutarea siguranţei.

9.       Trebuinţele superioare au nevoie de condiţii exterioare favorabile ca să se poată exprima. Condiţiile de mediu mai bune (familiale, economice, politice, educaţionale etc.) sunt mai importante pentru ca oamenii să se iubească unii pe alţii decât pen­tru a-i împiedica să se ucidă unii pe alţii. Pentru ca actuali­zarea sinelui să devină posibilă este nevoie de condiţii foarte bune.

10.   Cei care şi-au satisfăcut şi trebuinţele superioare, şi pe cele inferioare atribuie de obicei primelor mai multă valoare. Astfel de oameni vor face sacrificii mai mari pentru satisfacţia superioară şi, în plus, vor reuşi să suporte mai uşor nesatisfacerea trebuinţelor inferioare. De exemplu, li se va părea mai uşor să ducă o viaţă ascetică, să se confrunte cu pericolul de dragul principiilor, să renunţe la bani şi prestigiu de dragul ac­tualizării sinelui. Toţi cei care au cunoscut şi stima de sine, şi senzaţia stomacului plin consideră că prima constituie o experienţă subiectivă mai înaltă şi mai valoroasă.

11.   Cu cât este mai înalt nivelul trebuinţei, cu atât mai larg este cercul identificării motivate de iubire: cu atât e mai mare numărul oamenilor cu care dragostea ne îndeamnă să ne identificăm şi cu atât mai mare este gradul mediu de identificare. Putem defini identificarea motivată de iubire, în principiu, drept contopi­rea într-o unică ierarhie a gradului de dominaţie al trebuin­ţelor a două sau mai multe persoane. Doi oameni care se iubesc vor reacţiona la trebuinţele celuilalt şi la cele proprii fără a face diferenţe între unele şi altele. Mai mult, trebuinţa celuilalt devine trebuinţă proprie.

12.   Urmărirea şi gratificarea trebuinţelor superioare au consecinţe ci­vice şi sociale pozitive, într-o anumită măsură, cu cât dorinţa este mai înaltă, cu atât devine mai puţin egoistă. Foamea este foarte egocentrică: singurul mod în care o poţi satisface este să te satisfaci pe tine. Dar căutarea dragostei şi a respectului
presupune în mod necesar şi prezenţa altor oameni. Mai mult, presupune satisfacere pentru ei. Cei care şi-au satisfă­cut în suficientă măsură trebuinţele primare, încât să caute iubire şi respect (şi nu doar hrană şi siguranţă), tind să dez­volte calităţi precum prietenia, loialitatea şi conştiinţa civică şi să devină mai buni părinţi, soţi, profesori, funcţionari pu­blici şi aşa mai departe.

13.   Satisfacerea trebuinţelor superioare este mai aproape de actualizarea sinelui decât satisfacerea trebuinţelor inferioare. Dacă teoria actualizării sinelui este acceptată, această diferenţă este im­portantă. Printre altele, înseamnă că ne putem aştepta să găsim la cei care trăiesc la nivelul trebuinţelor superioare un număr mai mare de calităţi specifice celor aflaţi în procesul de actualizare a sinelui, mai pregnant conturate.

14.   Urmărirea şi gratificarea trebuinţelor superioare duc la un indivi­dualism mai pregnant, mai puternic si mai autentic. S-ar putea crede că această afirmaţie o contrazice pe precedenta, potri­vit căreia a trăi la nivelul trebuinţelor superioare presupune mai multă identificare bazată pe iubire, adică mai multă socializare. Chiar dacă nu pare logic, este totuşi o realitate empirică. Se constată că oamenii care trăiesc la nivelul trebuinţei de actualizare a sinelui iubesc omenirea la modul general şi totodată ating un mare grad de dezvoltare idiosincrasică.
Această afirmaţie sprijină în totalitate afirmaţia lui Fromm că iubirea de sine (sau, mai bine-zis, stima de sine) nu e an­tagonică faţă de iubirea pentru ceilalţi, ci sinergică cu aceas­ta. Discursul lui despre individualitate, spontaneitate şi ro­botizare este, de asemenea, relevant (Fromm, 1941).

15.   Cu cât este mai înalt nivelul trebuinţei, cu atât este mai uşoară şi mai eficientă psihoterapia: la nivelul trebuinţelor inferioare este prea puţin de ajutor. Foamea nu poate fi potolită prin psihoterapie.

16.   Trebuinţele inferioare sunt mult mai localizate, mai tangibile şi mai limitate decât sunt cele superioare. Foamea şi setea sunt mai evi­dente la nivel corporal decât dragostea, care, la rândul ei, este mai evidentă decât respectul. In plus, factorii de satisfacere a trebuinţelor inferioare sunt mult mai tangibili şi evidenţi de­cât cei de satisfacere a trebuinţelor superioare. De asemenea, ei sunt mai limitaţi în sensul că este nevoie de o cantitate mai mică de factori de gratificare pentru ca trebuinţa să fie împli­nită. Omul poate ingera doar o anumită cantitate de hrană, dar dragostea, respectul şi satisfacţiile cognitive sunt aproape nelimitate.

pp. 167-173

Salt la inceputul paginii