Omagiu lui Ariane Buisset

Ariane Buisset
(1952-2012)

Ariane Buisset, écrivain et chroniqueuse, professeur.
Cours de Yoga, Tai-CHi, Chant diphonique et chant harmonique, Méditation Zen, Écriture.
Dès 2007, Arts graphiques, atelier de gravure sur cuivre.

Site personal Ariane Buisset aici: www.ariane-buisset.com
Nimeni nu a fãcut pânã acum nici un anunt despre decesul Arianei Buisset pe site-ul personal.

Familia care a anuntat decesul ei, respectiv fratele si pãrintii, aici:
http://www.dansnoscoeurs.fr/ariane-buisset/541658

A plecat prea devreme dintre noi,
la sfârşitul lui octombrie 2012
din cauza unui cancer pulmonar
(despre care scria anul trecut aici)
avea doar 60 de ani,
(spun "doar" pentru cã e chiar de vârsta mea...)
dar ştia deja tot…
în măsura în care acest lucru se poate spune despre cineva…

A trãit foarte discret,
a plecat tot asa...

O fi fost o premonitie? Dacã cititi povestirea Esshun, nu poti sã nu te gândesti cã pare a fi autobiograficã... Iar la final: La vârsta de 60 de ani ... Esshun într-o ultimă iluminare a inimii ei generoase, intră printre flăcări.

Ariane Buisset rămâne în inimile noastre…
dar şi în cărţile pe care le-a scris,
a fost o Mare Curajoasã în gândire,
si nu mai putin Generoasã...
A se vedea cãrtile ei aici:
 http://www.ariane-buisset.com/livres_ariane_buisset.htm

Din fericire pentru noi, românii, Editura Herald a fost foarte inspirată şi a publicat cartea Ultimul tablou al lui Wang Wei, traducere Viorica Ciorbagiu, o culegere de povestiri despre Trezire, o modalitate genialã de a transmite prin aceste povestiri emotionante si adânci Experienţă Spirituală...

Drama cea mai sfâşietoare a vieţii nu este aceea care îţi sare în ochi. Este cea care nu a fost încă detectată şi care provoacă o nelinişte atât de vagă, încât nu poate purta nici un nume. Cea căreia i-ai căzut pradă fără să ştii. Această nelinişte fundamentală te determină să spui cuvinte, să comiţi acte în definitiv, să învârteşti roata. E protejată de un consens al iubirii şi al tăcerii. Cât despre cel care îndrăzneşte să o demaşte, se expune la mânia semenilor, la singurătate sau la excludere.

din povestirea Baricadele misterioase

Din povestirea Esshun:

Esshun s-a născut sub semnul unui mare blestem. Era frumoasă şi mai ales inteligentă. Dar nu exista o nenorocire mai mare pentru o femeie, mai cu seamă în Japonia feudală.

Copil fiind, era veselă, zburdalnică, observa totul în jur, ca o pisicuţă veşnic flămândă. Părinţii ei se osteneau din răsputeri s-o înveţe că nu se cuvenea să privească oamenii drept în ochi, ci că trebuie să se uite în pământ, aşa cum îi şade bine unei fetiţe. Curiozitatea neobosită şi lipsa oricărei sfieli îi punea deseori în situaţii delicate.[…]

Întreaga ei existenţă se arăta a fi de o nobleţe cutezătoare, rezumându-se la o singură întrebare: „Ce se petrece, exact?” […]

O locuia exclusiv dragostea pentru adevăr. […]

Când sunt tristă, lumea e şi ea tristă, îşi spunea Esshun, când sunt voioasă şi lumea este la fel. Cine sunt eu, deci, şi cine este lumea? Ce ne leagă? Suntem milioane dar, în mod sigur, dacă fie chiar unul din noi îşi croieşte drum în lumină, întregul pământ este transfigurat!... […]

Astfel, Esshun formă numeroşi călugări, îndrumându-i cu siguranţă către înţelegerea naturii lor ultime. Fermitatea şi compasiunea ei erau proverbiale. Îşi petrecu restul vieţii în bucurie. La vârsta de 60 de ani, deja bătrână fiind şi simţind groază la ideea că ar putea să devină o povară, ridică în curte un rug şi, într-o ultimă iluminare a inimii ei generoase, intră printre flăcări. (pag. 153)

Meritã sã cititi cartea aceasta genialã de povestiri cu tâlc, detalii pe site-ul editurii Herald, vãd cã are pret de sãrbãtoare, doar 17 RON: http://www.edituraherald.ro/bookdetail.asp?cod_carte=265&title=Ultimul%20tablou%20al%20lui%20Wang%20Wei

Alte fragmente din scrierile Ariane Buisset pe acest site:
fragmente din volumul Ultimul tablou al lui Wang Wei, Editura Herald) aici
În umbrã - traducerea unei povestiri din volumul Le Maitre de la Laque, text inedit în româneste aici



Ariane Buisset
Carta religiilor în 10 puncte

1. O religie demnă de acest nume trebuie să se fondeze cu prioritate pe Experienţa Spirituală şi nu numai pe o carte sacră, texte, legi şi ritualuri.
   
   
2. O religie demnă de acest nume trebuie să se străduiască să permită credincioşilor ei să reproducă această Experienţă Spirituală, în timpul vieţii lor, în cel mai scurt timp.
   
   
3. O religie demnă de acest nume trebuie să utilizeze în acest scop toate mijloacele posibile: acţiunea, devoţiunea, ritualul, studiul, meditaţia etc ţinând cont de diversitatea indivizilor. Dacă este nevoie, ea trebuie să fie capabilă să inventeze noi metode în funcţie de epocă. Ea trebuie să favorizeze toate formele de uniune: între religie şi ştiinţă, între corp şi spirit, între bărbat şi femeie etc şi să promoveze în mod activ prietenia între sexe.
   
   
4. O religie demnă de acest nume trebuie să posede ghizi „care au cunoscut” Experienţa Spirituală datorită metodei pe care o învaţă (predau). Ea trebuie să refuze ca învăţători pe cei care sunt doar la stadiul de „credinţă” sau de căutare, ca şi pe cei care pretind a fi de o natură superioară celei a elevilor lor, sau pur şi simplu „diferită”.
   
   
5. O religie demnă de acest nume trebuie să practice toleranţa pentru a nu învăţa de exemplu decât compasiunea şi inteligenţa. Ea trebuie să rămână liberă faţă de toate presiunile, faţă de bani şi faţă de politică. Nu trebuie  să recurgă niciodată la ameninţare, nici la forţă. Trebuie să se abţină de la orice prozelitism şi să încurajeze o alegere liberă de orice constrângere.
   
   
6. O religie demnă de acest nume trebuie să ştie să recunoască în orice om o aspiraţie spre Ultima Realitate, chiar dacă aceasta este încă inconştientă sau utilizează o formulare alta decât a sa. Ea nu trebuie să condamne pe nimeni cu expresii de genul: „eretic, necredincios, anatema, apostat, materialist, ateu etc”
   
   
7. O religie demnă de acest nume trebuie să perceapă Ultima Realitate în toate şi să considere toată creaţia ca fiind sacră: popoarele, munţii, râurile, animalele şi plantele. Ea trebuie să trateze pământul şi fiinţele vii cu iubire şi respect în toate  circumstanţele.
   
   
8. O religie demnă de acest nume trebuie să traducă Ultima Realitate cu spontaneitate în viaţa cotidiană şi să nu se limiteze la momente, locuri şi practici privilegiate. Ea nu trebuie să opună un domeniu pe nedrept profan unui domeniu pe nedrept sacru.
   
   
9. O religie demnă de acest nume nu trebuie să se perpetueze ca structură, ci să ardă pentru a deveni inutilă şi pentru a dispărea cât mai repede posibil. Ea trebuie să se păzească de a instaura o instituţie înlocuind scopul pe care ea îl caută sau individul pe care îl ghidează. Ea nu trebuie să sustragă în favoarea ei respectul care este datorat numai Ultimei Realităţi.
   
   
10. O religie demnă de acest nume trebuie să ştie că neutralitatea se află la originea şi la finalul oricărui demers. Rămânând conştientă de limitele ei, ea trebuie să recunoască că Experienţa Spirituală nu mai lasă loc pentru religie. Într-o bună zi, totul se şterge, Lumina se contemplă pe sine însăşi. Şi acesta este scopul.
    
    
    Sursa: textul original în franceză se află pe site-ul autoarei, Ariane Buisset, aici:
    http://www.ariane-buisset.com/articles_ariane_buisset.htm#religions