Fragmente din volumul publicat de Editura MIX
ÎNŢELEPCIUNEA ENEAGRAMEI.
Ghidul complet pentru dezvoltare psihologicã
si spiritualã a celor nouã tipuri de personalitate
de Don Richard Riso şi Russ Hudson
Eneagrama, un instrument de cunoaştere milenar
Eneagrama este un instrument de cunoastere de sine milenar,
însa abia recent accesibilã publicului larg, în
sensul ca abia în ultimele decenii ale secolului al XX-lea
au început sã aparã carti destinate publicului
larg.
Din fericire avem tradusă în româneşte
una din cele mai complexe cărţi despre Eneagramă,
dacă nu cumva chiar cea mai bună. Este vorba de cartea
Înţelepciunea Eneagramei, scrisă
de don Richard Riso şi Russ Hudson. O recomand pe
primul loc oricui este interesat de maturitatea umană,
înţelegând aici toate aspectele: dezvoltare personală,
relaţii umane, spiritualitate, psihologie, accesul la problemele
din subconştient. După un parcurs considerabil de
viaţă veţi regăsi cu surprindere povestea
vieţii voastre spusă în termenii Eneagramei. Vă
veţi regăsi cu siguranţă într-unul din cele
9 tipuri de personalitate, fiecare cu punctele slabe şi
cele forte, fiecare cu variantele lui, cu triada şi grupul
din care face parte, cu nivelele de dezvoltare (sănătos,
mediu sau nesănătos), cu tendinţele din situaţiile
de criză, spre dezintegrare, cu direcţia sănătoasă
de integrare, de realizare a Esenţei. Veţi şti
cum staţi şi veţi afla multe despre voi, despre
fiinţa voastră profundă cât şi despre comportamentul
de substituţie al pierderii contactului cu esenţa.
Cred că simpla schimbare de percepţie înseamnă
deja începutul transformării.
Ceea ce voi prezenta în continuare nu sunt decât nişte
idei şi informaţii sumare pentru ca cititorul să-şi
facă o impresie despre Eneagramă şi cartea menţionată.
Cine este interesat să aprofundeze subiectul în
propria viaţă va şti că are, în această
carte, un ghid foarte bun şi complex.
Eneagrama este o formă geometrică care înfăţişează
cele 9 tipuri de bază ale personalităţii, precum
şi relaţiile complexe care se stabilesc între ele.
Este o achiziţie a psihologiei moderne care îşi are
rădăcinile în înţelepciunea diverselor tradiţii
antice. Este expresia înţelepciunii universale şi
a filosofiei străvechi acumulate de-a lungul a mii de ani,
de tradiţiile creştină, budistă, musulmană
– în special sufită – şi iudaică (Kabbala).
Eneagrama nu este nicidecum o religie şi nu pretinde a
fi o cale spirituală completă. Dar obiectul ei
este tocmai cunoaşterea de sine. Eneagrama este un
instrument pentru transformarea noastră, care foloseşte
claritatea şi înţelegerea psihologică ca o poartă
de intrare către spiritualitatea universală. Eneagrama
este o punte între psihologie şi spiritualitate.
Esenţa acestei psihologii sacre
este faptul că tipul personalităţii noastre de
bază ne dezvăluie mecanismele psihologice prin care
noi uităm de noi înşine, uităm de adevărata
noastră natură, Esenţa noastră Divină.
Această uitare a Esenţei
se întâmplă în primii ani de viaţă şi este
o urmare a unor
mesaje inconştiente primite în copilărie de la părinţii
noştri cât şi de la celelalte persoane importante
– fraţi, bunici, cei care au avut grijă de noi. Aceste
mesaje au avut un efect profund asupra dezvoltării identităţii
noastre şi asupra gradului în care ni se permitea să
fim noi înşine. Cu excepţia cazurilor în care părinţii
noştri au fost nişte fiinţe umane evoluate şi
conştiente, strălucirea expansivă a sufletului
nostru a fost obligată să se diminueze.
Urmare a acestor mesaje, noi ne-am dezvoltat nişte mecanisme
psihologice de apărare şi compensare, adică de
supravieţuire, mecanisme care ne-au îndepărtat însă
de esenţa noastră. Această personalitate astfel
constituită nu este „rea” în sine, ci este o etapă
necesară, vitală pentru un timp, dar care mai apoi
stopează dezvoltarea noastră potrivit esenţei
noastre.
Identificându-ne cu personalitatea noastră
astfel constituită, noi ne mulţumim cu mult mai puţin
decât suntem de fapt în realitate.
Este ca şi cum, deşi avem o casă extraordinară
în care să trăim, ne limităm singuri să
trăim într-o cămăruţă mică şi
întunecoasă de la subsol. Şi ceea ce este mai surprinzător
este faptul că cei mai mulţi dintre noi au uitat că
restul casei chiar există şi că sunt proprietarii
ei! Este adevărul pe care maeştri spirituali din
toate timpurile îl exprimă atunci când spun că noi
suntem adormiţi faţă de noi înşine şi
faţă de vieţile noastre.
MESAJELE INCONŞTIENTE DIN COPILĂRIE
Deşi mulţi dintre noi am primit mai multe din următoarele
mesaje, unul dintre ele tinde să fie propriu fiecărui
tip. Care din aceste mesaje vă afectează în mod special?
Tipul unu: „Nu e bine să greşeşti."
Tipul doi: „Nu e bine să ai nevoi proprii."
Tipul trei: „Nu e bine să ai propriile sentimente şi
propria identitate".
Tipul patru: „Nu e bine să fii prea în formă sau prea
fericit."
Tipul cinci: „Nu e bine să te simţi în largul tău
în lume."
Tipul şase: „Nu e bine să ai încredere în tine."
Tipul şapte: „Nu e bine să te bazezi pe cineva."
Tipul opt: „Nu e bine să fii vulnerabil sau să ai
încredere în cineva."
Tipul nouă: „Nu e bine să te evidenţiezi."
Mecanismul personalităţii noastre este pus în mişcare
de ceea ce se numeşte FRICA DE BAZĂ a fiecărui
tip. Această frică se naşte în copilăria
timpurie datorită pierderii contactului cu natura noastră
Esenţială. Această pierdere are mai multe motive.
Ca bebeluşi, natura noastră este să exprimăm
o gamă largă de stări şi emoţii. Dacă
aceste emoţii sunt blocate la părinţii noştri,
ei se vor simţi nervoşi şi deranjaţi când
acestea se vor manifesta la noi şi lucrul acesta ne va
face să devenim şi noi nişte copii anxioşi
şi nefericiţi la rândul nostru.
Dacă de exemplu, un copil îşi exprimă bucuria
şi încântarea de a trăi, dar mama lui este deprimată,
este puţin probabil ca mama să reacţioneze bine
în prezenţa acestei bucurii. Ca rezultat, copilul învaţă
să îşi reprime bucuria ca să nu o supere pe mamă.
Este important să ne dăm seama că aceste reacţii
nu s-au datorat faptului că părinţii noştri
nu au fost nişte părinţi buni, ci faptului că
ei nu pot oglindi decât acele calităţi care nu sunt
blocate în ei înşişi. Această gamă limitată
şi de multe ori dizarmonioasă de comportamente şi
atitudini se imprimă în sufletul receptiv al copilului
ca un fundal psihic al vieţii sale viitoare şi al
relaţiilor sale. Ca rezultat al nevoilor neîmplinite din
copilărie şi al blocajelor ce provin din acele timpuri,
începem să simţim încă de timpuriu că ne
lipsesc anumite elemente importante. Sigur că acest sentiment
dă naştere unei anxietăţi profunde. Temperamentul
nostru înnăscut va determina felul cum vom răspunde
acestei anxietăţi. Indiferent de tipul de personalitate
pe care îl vom dezvolta mai târziu, ajungem în cele din urmă
la concluzia că ceva e în neregulă cu noi. Chiar dacă
nu reuşim să o exprimăm în cuvinte, simţim
povara acestei puternice anxietăţi inconştiente
care este frica noastră de bază.
FRICILE
DE BAZA A CELOR NOUA TIPURI
1. că eşti rău, corupt sau dezechilibrat
2. că nu meriţi să fii iubit
3. că nu eşti valoros (a avea valoare personală)
4. că eşti fără identitate sau însemnătate
personală
5. că eşti nefolositor, incapabil sau incompetent
6. că nu vei avea susţinere sau ghidare
7. că vei suferi lipsuri sau durere
8. că vei fi rănit sau controlat de alţii
9. că vei pierde legătura cu ceilalţi, că
vei fi separat
Pentru a compensa FRICA DE BAZĂ, apare o DORINŢĂ
DE BAZĂ. Dorinţa de bază este modul prin care
ne apărăm împotriva Fricii de Bază pentru a putea
continua să funcţionăm. Dorinţa de bază
este ceea ce credem că ne va ajuta să ne fie bine.
DORINŢELE
DE BAZĂ ŞI DEGENERĂRILE LOR
1. Dorinţa de a fi integru (se deteriorează în perfecţionism
critic)
2. Dorinţa de a fi iubit (se deteriorează în nevoia
de a fi indispensabil)
3. Dorinţa de a fi apreciat (se deteriorează în goana
după succes)
4. Dorinţa de a fi noi înşine (se deteriorează
în autoindulgenţă)
5. Dorinţa de a fi competent (se deteriorează în specializare
inutilă)
6. Dorinţa de a fi în siguranţă (se deteriorează
într-un ataşament faţă de propriile convingeri)
7. Dorinţa de a fi fericit (se deteriorează într-o
tendinţă continuă de evadare)
8. Dorinţa de a se proteja (se deteriorează în luptă
continuă)
9. Dorinţa de a trăi în pace (se deteriorează
în neglijenţă încăpăţânată)
Cele nouă tipuri de personalitate conform Eneagramei sunt următoarele:
1. Reformatorul. Perfecţionistul. Tipul principial, idealist.
2. Altruistul. Tipul grijuliu, care are grijă de
ceilalţi.
3. Cel care reuşeşte. Tipul adaptabil, orientat
spre obţinerea succesului.
4. Individualistul. Romantic, introvertit.
5. Cercetătorul. Tipul cerebral, intens.
6. Loialul. Tipul responsabil, orientat spre siguranţa
personală.
7. Entuziastul. Generalistul. Tipul mereu ocupat, productiv.
8. Cel căruia îi plac provocările. Tipul puternic, dominator.
9. Pacifistul. Tipul calm, fără griji, mulţumit
de sine.
Scopul Eneagramei este trecerea de la personalitate
la esentã.
Aceastã succintã prezentare are scopul de a vã
face o idee despre utilitatea Eneagramei.
...dintr-o carte în lucru...
Mentionez cã am citit încã
2 cãrti despre Eneagramã, foarte interesante,
netraduse în româneste:
cea scrisã Richard Rohr, cãlugãr
franciscan, un adevãrat maestru spiritual al timpului
nostru
si cartea scrisã de Helen Palmer, poate
cea mai bunã specialistã în Eneagramã,
recunoscutã la nivel mondial.
Dar cartea lui Don Richard Riso este cea mai
complexã.
Câteva spicuiri despre tipologia PATRU din cele 3 cãrti
despre ENEAGRAMÃ aici
Richard Rohr despre ENEAGRAMÃ aici
Don Richard
Riso (1946 - 30 august 2012)
Mai
multe detalii pe site-ul The Enneagram Institute: http://www.enneagraminstitute.com/
Din anuntul postat pe site-ul Insitutului
cu prilejul mortii lui Don Riso, la 30 august 2012, la 66 de
ani :
Don passed peacefully with Brian, Russ, and Joyce Stenstrom
by his side. Katy tried to fly in on time, and got there later
that day. Our Part I Faculty, Gayle, Michael, and Lynda were
with him a few days before. Don died from metastasized cancer.
His last days were at home in a beautiful room full of rich
colors, wonderful music, sweet fragrances, and many dear friends.
On his last day, we could tell that he was teaching us even
while he was letting go—although he was fading in and
out, he would tell us to remember to do something, and then
say, “…or not!” as if to remind us not to
be attached to positions or actions.
After he died, the air was filled with extreme sadness as well
as a profound peace and acceptance—and also mirth as we
recounted the often hilarious times that came with the territory
of being Don's friend. Don lay in state Thursday and Friday
morning—dressed in beautiful Egyptian garb, covered in
flower petals, and surrounded by mementos and close friends.
Russ Hudson - al doilea
autor al acestei cãrti TOTALE
Cele 9 tipuri de personalitate, potrivit Eneagramei:
Fiinţe de lumină
Una dintre cele mai importante experienţe
din viaţa mea, mi s-a petrecut în urmă cu câţiva
ani, în timp ce mă aflam într-o retragere spirituală
de o săptămână la New York. Câţiva dintre
noi locuiau într-un hotel turn, vechi de un secol, care aparţinea
maestrului nostru. Chiar dacă interiorul şi fundaţia
clădirii aveau nevoie să fie mai tot timpul renovate,
era un loc perfect pentru noi, pentru „a ne pedepsi" cu
ceva muncă manuală, precum şi o ocazie să
ne conştientizăm rezistenţele şi reacţiile
în timp ce munceam. Căldura verii era foarte intensă,
duşurile erau doar câteva, cozile la băile comune
erau lungi iar timpul de odihnă aproape că nu exista.
Aşa precum ne dădeam seama, toate aceste condiţii
au fost create special de maestrul nostru pentru a ne manifesta
pe deplin personalitatea şi ca să ne putem obiectiva
foarte clar în acest laborator viu.
Într-o dupăamiază, am avut rara ocazie
să putem trage un pui de somn de trei sferturi de oră,
între muncile menajere. Eu fusesem desemnat să răzuiesc
vopseaua de pe faţada vechiului hotel, aşa că
în foarte scurt timp am fost acoperit din cap până-n picioare
de fulgi fini de vopsea. Până la sfârşitul muncii,
eram aşa de obosit şi transpirat că nu îmi mai
păsa cât de soios mă simţeam. Aveam neapărată
nevoie să trag un pui de somn, aşa că imediat
ce am terminat treaba, am fost primul care a ajuns sus, în pat.
Ceilalţi cu care împărţeam dormitorul au ajuns
şi ei în scurt timp, aşa că în cinci minute eram
cu toţii gata pentru somn.
„Spiritul este o forţă
invizibilă, care şi-a făcut vizibilă prezenţa
în întreaga noastră viaţă. "
MAYA ANGELOU
Chiar atunci, colegul nostru Alan a început să
trântească şi să izbească totul în drumul
său spre cameră. Fusese pus să aibă grijă
de copiii membrilor grupului şi era evident pentru noi,
după felul cum arunca lucrurile în jurul său, că
era nervos că nu putuse să scape mai repede, ca să
poată să dormi şi el. A făcut în schimb
atâta zgomot, încât nimeni nu a reuşit să se mai odihnească.
La scurt timp după ce Alan a intrat trântind
uşa, mi s-a petrecut ceva extraordinar: am văzut reacţia
mea negativă faţă de el ca pe un tren intrând
în gară, dar nu m-am urcat în tren.
într-un moment de claritate, 1-am văzut pe Alan cu toată
mânia şi frustrarea lui, i-am văzut comportamentul
aşa cum era, fără să-1 trec prin minte,
mi-am văzut şi mânia mea acumulându-se, gata să
se reverse asupra lui, şi nu am reacţionat la niciunul
din aceste lucruri.
Observându-i reacţiile de mânie şi
auto-justificare, în loc să acţionez mânat de ele,
un văl mi s-a luat deodată de pe ochi, şi
m-am deschis. Ceva ce până atunci îmi bloca
percepţia s-a dizolvat într-o clipă, iar lumea a devenit
complet vie. Alan era dintr-o dată simpatic, ceilalţi
aveau reacţia perfectă, indiferent care era aceasta.
Când am întors capul şi m-am uitat pe fereastră, am
văzut că totul în jurul meu strălucea surprinzător.
Lumina soarelui prin copaci, dansul frunzelor în vânt, vibraţia
uşoară a sticlei vechilor ferestre, toate erau prea
frumoase ca să fie descrise în cuvinte. Totul era absolut
frumos.
Încă eram plin de uimire, în această
stare extatică atunci când m-am întâlnit cu restul grupului
pentru meditaţia de după-amiază. Pe măsură
ce meditaţia se adâncea, am deschis ochii şi am privit
de jur împrejur în cameră, intrând în ceea ce pot numi
o viziune interioară, ale cărei ecouri m-au însoţit
ani de zile.
I-am văzut pe toţi
cei din cameră ca fiind „fiinţe de lumină".
Am văzut clar cum toţi erau făcuţi din lumină,
cum noi toţi suntem forme de lumină, doar că
avem o crustă pe deasupra. Crusta are culoarea neagră,
e de consistenţa smoalei şi blochează lumina
interioară care este sinele nostru real, interior. Unele
pete de smoală sunt foarte groase; alte zone sunt însă
mai subţiri şi mai transparente. Cei care au lucrat
mai mult cu ei înşişi au mai puţină smoală
şi radiază mai multă lumină interioară.
Din cauza trecutului nostru personal, unii suntem acoperiţi
de mai multă smoală şi e nevoie de multă
muncă pentru a scăpa de ea.
După o oră, viziunea s-a diminuat şi
în cele din urmă a dispărut. La sfârşitul meditaţiei
aveam mult de lucru şi m-am grăbit să preiau
una din cele mai temute sarcini, spălatul vaselor în bucătăria
plină de aburi. Deoarece efectele stării mele de extaz
erau încă vii, acea corvoadă a devenit un moment de
fericire.
Vă împărtăşesc această
stare nu din cauza importanţei pe care o are pentru mine
personal, ci pentru că mi-a arătat clar că lucrurile
despre care vorbim în această carte sunt reale. Dacă
ne observăm cu sinceritate şi fără prejudecăţi,
văzând la lucru mecanismele perso-nalităţii noastre,
ne putem trezi, şi atunci vieţile
noastre pot fi o curgere miraculoasă de frumuseţe
şi bucurie.
….
CAPITOLUL 3
PERSONALITATE ŞI
ESEN ŢĂ
„ Spiritul este Sinele nostru
adevărat şi nu forma noastră fizică ce poate
fi atinsă cu degetul".
CICERO
Adevărul fundamental
pe care ni-l transmite Eneagrama este că noi suntem mult
mai mult decât propria noastră personalitate. Personalităţile
noastre nu sunt decât nişte mici părţi familiare
şi condiţionate din gama mult mai largă de potenţialităţi
pe care le avem. Dincolo de limitările personalităţii,
suntem fiinţe mult mai vaste şi posedăm ceva
extraordinar, ce vom numi Esenţă. Chiar dacă
suntem orbi faţă de adevărata
noastră natură şi am uitat acest adevăr
fundamental, putem spune că fiecare fiinţă este
o scânteie individuală din Dumnezeu. Nu ştim să
experimentăm natura noastră divină şi nici
nu îi recunoaştem nici pe ceilalţi ca manifestări
ale divinului, în schimb, devenim deseori duri, chiar cinici,
tratându-i pe cei din jur ca pe nişte obiecte de care trebuie
să ne apărăm sau ca simple surse ale satisfacţiei
noastre.
Cei mai mulţi dintre noi au totuşi
o idee despre ce este personalitatea, dar ideea de Esenţă
ne este străină. Când vorbim despre Esenţă,
ne referim la sensul propriu al acestui cuvânt - la ceea ce
suntem noi de fapt, la Sinele nostru Esenţial (spirit
ar fi alt cuvânt potrivit).
Este important să distingem Esenţa,
sau spiritul de suflet. Substanţa
fundamentală a Fiinţei este Esenţa sau Spiritul,
dar acesta îmbracă o formă dinamică, schimbătoare,
pe care o numim „suflet". Personalitatea noastră este
un aspect particular al sunetului. Sufletul nostru e „făcut"
din Esenţă sau Spirit. Dacă Spiritul ar fi apa,
letul ar fi un râu sau un lac, iar personalitatea ar fi valurile
de pe suprafaţa lui sau bucăţile de gheaţă
din râu.
Nu suntem conştienţi în general de
Esenţa noastră şi de multiplele sale aspecte,
deoarece conştiinţa noastră este dominată
de personalitate. Pe măsură
ce devenim tot mai conştienţi de personalitatea noastră,
ea devine din ce în ce mai transparentă şi putem să
experimentăm direct Esenţa noastră. Ne
vom manifesta în lume la fel ca înainte, dar vom percepe mai
intens legătura noastră cu divinitatea. Devenim
conştienţi că suntem o parte a Prezenţei
divine ce este peste tot în jurul nostru şi în noi şi
care se manifestă în mod constant şi miraculos.
„Dezvoltarea spirituală
este o călătorie lungă şi ardentă,
o aventură prin ţinuturi străine, pline de surprize,
de bucurie, frumuseţe, greutăţi şi chiar
pericole ".
ROBERTO ASSAGIOLI
Eneagrama ne ajută
să ne dăm seama ce anume ne împiedică să
ne amintim acest adevăr profund. Ne arată natura noastră
spirituală şi cine suntem cu adevărat, oferindu-ne
imaginea clară a măştilor noastre psihologice
şi spirituale. Eneagrama ne arată direcţia în
care să acţionăm, însă ea nu ne poate spune
cine suntem, ci numai cum am limitat ceea ce suntem cu adevărat.
Amintiţi-vă că Eneagrama nu este soluţia
în sine, ea ne arată doar limitările pe care ni le-am
asumat şi cum să evadăm din ele.
PSIHOLOGIA SACRĂ
Una dintre lecţiile
cele mai profunde pe care Eneagrama ni le oferă este aceea
că dezvoltarea personală şi realizarea spirituală
nu sunt procese diferite, în lipsa spiritualităţii,
psihologia nu ne poate ajuta (elibera) sau conduce spre cele
mai intime adevăruri despre noi înşine, în schimb,
fără psihologie, spiritualitatea poate duce la grandomanie
sau deziluzie, fiind o tentativă de a scăpa de realitate.
Eneagrama nu este nici psihologie seacă
şi nici misticism bombastic. Este un instrument pentru
transformarea noastră, care foloseşte claritatea şi
înţelegerea psihologică precum o poartă de intrare
către spiritualitatea universală. Eneagrama este o
punte între psihologie şi spiritualitate.
Esenţa acestei psihologii sacre
este faptul că tipul personalităţii noastre de
bază ne dezvăluie mecanismele psihologice prin care
noi uităm de noi înşine, uităm de adevărata
noastră natură, Esenţa noastră Divină.
În funcţie de personalitatea noastră şi
de temperamentul nostru înnăscut, în copilărie iau
naştere diferite mecanisme de apărare şi compensare.
Pentru a face faţă mediului înconjurător care
putea fi perceput ca agresiv, ne-am dezvoltat în copilărie,
fără voia noastră, anumite strategii şi
obiceiuri menite să ne protejeze. Fiecare dintre noi a
devenit astfel expert într-un anumit mecanism de apărare
care, folosit în mod repetat, devine sursa, baza problemelor
noastre de personalitate.
Pe măsură ce aceste mecanisme de apărare
se consolidează, determină în noi pierderea contactului
cu Esenţa noastră profundă. Ne identificăm
cu personalitatea noastră în loc să ne identificăm
cu Fiinţa noastră profundă. Felul în care ne
percepem pe noi înşine depinde din ce în ce mai mult de
imaginile interioare, amintirile şi obiceiurile învăţate
în loc să fie expresia spontană a adevăratei
noastre naturi interioare. Această pierdere a contactului
cu Esenţa noastră profundă ne provoacă o
stare de anxietate puternică şi ia forma uneia dintre
cele nouă păcate capitale sau compulsiuni, cum le
vom denumi de acum înainte. Odată instalate, aceste emoţii
negative, inconştiente şi invizibile ajung să
fie motorul personalităţii noastre.
Înţelegerea tipului nostru de personalitate
şi a dinamicii sale ne oferă o cale foarte sigură
de acces la subconştientul nostru, ne dă posibilitea
de a ne înţelege rănile şi recompensele pe care
le aşteptăm şi ne arată ce putem face pentru
a ne vindeca şi transforma spiritual.
„Omul îşi doreşte
să fie fericit, chiar şi atunci când trăieşte
în aşa fel încât îşi face fericirea imposibilă”.
SF. AUGUSTIN
Eneagrama ne arată
unde şi cum lucrează propria personalitate împotriva
noastră. Pune în evidenţă ceea ce ne ajută,
dar şi cât
de zadarnice şi inutile sunt multe dintre
vechile noastre reacţii şi obiceiuri. Când ajungem
să ne identificăm cu personalitatea noastră ne
mulţumim cu mult mai puţin decât suntem de fapt în
realitate. Este ca şi cum, deşi avem o casă extraordinară
în care să trăim, cu multe etaje şi cu mobilă
scumpă, ne limităm singuri să trăim într-o
cămăruţă mică şi întunecoasă
de la subsol. Şi ceea ce este mai surprinzător este
faptul că cei mai mulţi dintre noi au uitat că
restul casei chiar există şi că sunt proprietarii
ei !
,,...procesul nevrotic...
este o problemă a sinelui. Este procesul de abandonare
a adevăratului sine în favoarea unuia idealizat; o încercare
de a actualiza acest pseudo-sine în loc de a dezvolta potenţialităţile
noastre umane latente. "
KAREN HORNEY
Aşa cum au arătat maeştrii spirituali
de-a lungul timpului, suntem adormiţi
faţă de noi înşine şi faţă de
vieţile noastre. Cea mai mare parte a
zilei umblăm preocupaţi de idei, anxietăţi,
griji, construind imagini mentale. Rareori suntem prezenţi
şi deschişi faţă de experienţa imediată.
Pe măsură ce începem să lucrăm cu noi înşine,
începem să înţelegem că practic dormim cu ochii
deschişi cea mai mare parte din viaţă şi
că atenţia ne este furată sau „magnetizată"
de preocupările şi trăsăturile personalităţii
noastre. Această nouă viziune asupra lucrurilor este
şocantă şi de cele mai multe ori o percepem ca
pe o insultă la adresa modului în care ne vedem pe noi
înşine - independenţi, conştienţi şi
având control asupra propriei vieţi!
În acelaşi timp, trebuie să înţelegem
că personalitatea noastră nu este „rea". Ea este
o parte importantă a dezvoltării noastre şi este
necesară pentru rafinarea naturii noastre Esenţiale.
Problema este că ne agăţăm prea mult de
ea şi nu ştim cum să trecem la faza următoare.
Nu este vorba de vreun defect „de fabricaţie" de-al
nostru, ci e mai degrabă vorba de stoparea dezvoltării,
deoarece în perioada formării noastre nimeni, sau aproape
nimeni, nu şi-a dat seama că se poate mai mult de
atât. E posibil ca părinţii şi
profesorii noştri să fi avut intuiţia adevăratei
lor naturi, dar, ca şi noi, de cele mai multe ori nu au
recunoscut-o şi nu şi-au exprimat-o.
De aceea, una dintre cele
mai revoluţionare idei pe care Eneagrama ne-o oferă
este că noi
nu suntem personalitatea noastră, înţelegem acest
lucra când ne transformăm felul în care ne percepem. Când
începem să înţelegem că nu suntem personalitatea
noastră, începem de asemenea să ne dăm seama
că suntem fiinţe spirituale care au
o personalitate şi care se manifestă prin acea
personalitate. Atunci când nu ne mai identificăm cu personalitatea
şi încetăm să îi mai luăm apărarea
se petrece un miracol: natura noastră Esenţială
iese spontan la lumină, transformându-ne.
„Cea
mai mare fericire este să descoperi sursa nefericirii."
DOSTOIEVSKI
PERSONALITATEA NU PLEACĂ
NICĂIERI
Scopul Eneagramei nu este să ne ajute să
scăpăm de personalitatea noastră. Chiar dacă
am reuşi, nu ne-ar putea fi de prea mare folos. Spunem
asta ca să-i liniştim pe cei care se tem că dacă
ne-am abandona personalitatea ne vom pierde propria identitate
şi vom deveni mai puţin capabili şi eficienţi.
De fapt este exact invers. Când intrăm în
contact cu Esenţa noastră nu ne pierdem personalitatea.
Ea devine mai transparentă şi mai flexibilă,
ceea ce ne ajută să ne trăim viaţa, în loc
ca viaţa să ne trăiască pe noi. Momentele
când lucrurile curg sau când atingem maximul performanţei
apar atunci când suntem cât mai conştienţi şi
prezenţi - ambele fiind de fapt calităţi ale
Esenţei –În timp ce manifestarea personalităţii
noastre ne face deseori să scăpăm din vedere
lucruri importante, să greşim sau să ne facem
tot felul de probleme. De exemplu, dacă ne vom face prea
multe griji înainte de a pleca într-o călătorie,
este foarte probabil că nu ne vom lua tot ce ne
trebuie şi mai mult ca sigur vom uita lucruri importante
acasă, învăţând să fim relaxaţi şi
prezenţi în situaţiile tensionante de zi cu zi, viaţa
ne va fi mult mai uşoară.
Pe măsură ce ne identificăm tot
mai puţin cu propria personalitate, ea devine o parte
tot mai mică a întregului care suntem. Ea există încă,
dar inteligenţa, sensibilitatea şi Prezenţa din
spatele acestora sunt mult mai active. Reuşim să ne
folosim personalitatea ca un vehicul, fără să
mai fie ea şoferul care ne conduce. Pe măsură
ce începem să ne identificăm cu Esenţa noastră,
vedem că nu ne pierdem identitatea, ci dimpotrivă,
ne-o regăsim.
O singură experienţă a trezirii,
sau chiar câteva, nu ne pot opri să ne identificăm
cu personalitatea noastră. Cu fiecare clipă în care
suntem conştienţi de Esenţa noastră ne transformăm,
dar e nevoie de multe asemenea experienţe înainte să
trăim şi să funcţionăm permanent într-o
astfel de stare de conştiinţă expansionată.
Pe măsură ce aceste experienţe se acumulează,
fiinţa noastră se deschide şi va îngloba tot
mai mult din natura noastră Esenţială. Se creează
capacitatea de a avea experienţe din ce în mai profunde
şi să ne expansionăm tot mai mult pentru a deveni
vehicule ale Divinului. Lumina noastră interioară
devine mai puternică şi străluceşte în lume
cu mai multă căldură.
„De câte ori un om se trezeşte,
el se trezeşte din falsa idee că a fost mereu treaz,
stăpân al gândurilor, sentimentelor şi acţiunilor
sale."
HENRI TRACOL
„Înseşi
lucrurile pe care dorim să le evităm, să le neglijăm
şi de care fugim se dovedesc a fi „materia primă"
din care provine orice creştere reală."
ANDREW HARVEY
FRICA DE BAZĂ ŞI
DORINŢA DE BAZĂ
Mecanismul personalităţii este pus
în mişcare de ceea ce numim FRICA DE BAZĂ a fiecărui
tip. Această frică se naşte în copilăria
timpurie datorită pierderii contactului cu natura noastră
Esenţială. Această pierdere are numeroase motive.
Ca nou-născuţi, intrăm în lume
cu nişte nevoi naturale înnăscute, care trebuie satisfăcute
pentru ca noi să ne putem transforma în fiinţe umane
mature. Chiar şi în cazurile cele mai fericite, părinţii
nu pot împlini la modul perfect aceste necesităţi
de dezvoltare. Oricât de bine intenţionaţi ar fi,
le este greu uneori să facă faţă nevoilor
noastre, mai ales acelora care nu au fost împlinite nici în
cazul lor. Ca bebeluşi, natura noastră este să
exprimăm o gamă largă de stări şi emoţii.
Dacă aceste emoţii sunt blocate la părinţii
noştri, ei se vor simţi nervoşi şi deranjaţi
când acestea se vor manifesta la noi şi lucrul ăsta
ne va face să devenim şi noi nişte copii anxioşi
şi nefericiţi la rândul nostru.
Dacă, de exemplu, un copil îşi exprimă
bucuria şi încântarea de a trăi, dar mama lui este
deprimată, e puţin probabil ca mama să reacţioneze
bine în prezenţa acestei bucurii. Ca rezultat, copilul
învaţă să îşi reprime bucuria ca să
nu o supere pe mamă. Un alt copil cu un temperament diferit
poate să plângă sau să facă încercări
cât mai zgomotoase pentru a obţine un răspuns din
partea mamei, dar este posibil ca, indiferent cum se manifestă,
bebeluşul să nu primească niciun răspuns.
Este important să ne dăm seama că aceste reacţii
nu s-au datorat faptului că părinţii noştri
nu au fost nişte părinţi buni, ci faptului că
ei nu pot oglindi decât acele calităţi care nu sunt
blocate în ei înşişi. Această gamă limitată
şi de multe ori dizarmonioasă de comportamente şi
atitudini se imprimă în sufletul receptiv al copilului
ca un fundal psihic al vieţii sale viitoare şi al
relaţiilor sale.
Ca rezultat al nevoilor neîmplinite din copilărie
şi al blocajelor ce provin din acele timpuri, începem să
simţim încă de timpuriu că ne lipsesc anumite
elemente importante. Sigur că acest sentiment dă naştere
unei anxietăţi profunde. Temperamentul nostru înnăscut
va determina felul cum vom răspunde acestei anxietăţi.
Indiferent de tipul de personalitate pe care îl vom dezvolta
mai târziu, ajungem în cele din urmă la concluzia
că ceva e în neregulă cu noi. Chiar dacă nu reuşim
să o exprimăm în cuvinte, simţim povara acestei
puternice anxietăţi inconştiente care este frica
noastră de bază.
Fiecare tip are frica sa caracteristică,
însă aceste Frici de Bază sunt universale. (Dintr-o
perspectivă mai subtilă, fiecare Frică de Bază
este o reacţie în faţa fricii universale de moarte
şi de dispariţie, Frica personalităţii noastre
în faţa nimicului). Vom recunoaşte Fricile de Bază
ale celor nouă tipuri de personalitate în noi înşine,
însă frica tipului nostru de personalitate ne motivează
comportamentul mult mai mult decât celelalte opt.
"Toţi oamenii ar trebui
să se străduiască să înţeleagă
înainte de a muri care sunt lucrurile de care fug şi de
ce. "
JAMES THURBER
MESAJE INCONŞTIENTE
DIN COPILĂRIE
Cu toţii am primit în perioada copilăriei
numeroase mesaje inconştiente atât de la părinţii
noştri cât şi de la celelalte persoane importante
- fraţi, bunici, cei care au avut grijă de noi etc.
Aceste mesaje au avut un efect profund asupra dezvoltării
identităţii noastre şi asupra gradului în care
ni se permitea să fim noi înşine. Cu excepţia
cazurilor în care părinţii noştri au fost nişte
fiinţe umane evoluate şi conştiente, strălucirea
expansivă a sufletului nostru a fost obligată să
se diminueze.
Deşi mulţi dintre noi am primit mai
multe din următoarele mesaje, unul dintre ele tinde să
fie propriu fiecărui tip. Care din aceste mesaje vă
afectează în mod special?
Tipul unu: „Nu e bine să greşeşti."
Tipul doi: „Nu e bine să ai nevoi proprii."
Tipul trei: „Nu e bine să ai propriile
sentimente şi propria identitate".
Tipul patru: „Nu e bine să fii prea
în formă sau prea fericit."
Tipul cinci: „Nu e bine să te simţi
în largul tău în lume."
Tipul şase: „Nu e bine să ai
încredere în tine."
Tipul şapte: „Nu e bine să te
bazezi pe cineva."
Tipul opt: „Nu e bine să fii vulnerabil
sau să ai încredere în cineva."
Tipul nouă: „Nu e bine să te evidenţiezi."______________
FRICA DE BAZA
ALE CELOR NOUA TIPURI
1. că eşti rău, corupt sau dezechilibrat
2. că nu meriţi să fii iubit
3. că nu eşti valoros (a avea
valoare personală)
4. că eşti fără identitate
sau însemnătate personală
5. că eşti nefolositor, incapabil
sau incompetent
6. că nu vei avea susţinere sau
ghidare
7. că vei suferi lipsuri sau durere
8. că vei fi rănit sau controlat
de alţii
9. că vei pierde legătura cu
ceilalţi, că vei fi separat
„Noi nu reuşim să
schimbăm lucrurile după dorinţele noastre şi
astfel, treptat, dorinţele noastre se schimbă "
PROUST
Pentru a compensa Frica de Bază, apare o
Dorinţă de Bază. Dorinţa de bază este
modul prin care ne apărăm împotriva Fricii de Bază
pentru a putea continua să funcţionăm. Dorinţa
de Bază este ceea ce credem că ne va ajuta să
ne fie bine. E ca şi cum ne-am spune: „Dacă aş
avea X (iubire, siguranţă, pace ş.a.m.d.) totul
ar fi minunat." Putem să numim dorinţa de bază
şi programul egoului, pentru că ne arată care
e motorul egoului nostru.
Dorinţele de Bază reprezintă
nevoi umane fundamentale îndreptăţite,
chiar dacă fiecare tip se agaţă şi îşi
idealizează dorinţa sa de bază atât de mult încât
alte nevoi umane încep să fie neglijate. E important să
înţelegem totuşi că nu e nimic în neregulă
cu dorinţa noastră de bază. Problema este că
încercăm să ne-o împlinim într-un mod greşit,
care ne poate duce pe căi autodistructive în cele din urmă.
De exemplu, Dorinţa de Bază a tipului
Şase este să fie în siguranţă. Aşa
cum vom vedea, Şase poate căuta această securitate
până când reuşeşte să distrugă totul
în viaţa sa, inclusiv, paradoxal, propria lui securitate.
La fel, fiecare tip e capabil să devină auto-distructiv
prin urmărirea prost orientată şi excesivă
a propriei Dorinţe de Bază. Fugim după aceleaşi
lucruri, folosind aceleaşi strategii, chiar dacă ele
nu ne aduc rezultatele pe care le vrem.
Dorinţa noastră de Bază ne blochează
de asemenea în mod stupid natura noastră Esenţială,
pentru că personalitatea noastră nu va slăbi
controlul până când va crede că dorinţa de bază
nu a fost satisfăcută. De exemplu, tipul Şase
nu-şi va permite să se relaxeze până când nu
simte că lumea sa e complet sigură. La fel, tipul
Unu nu va vrea să se relaxeze şi să devină
mai prezent până când în lumea sa totul nu e perfect. Desigur,
aceste lucruri nu se vor petrece niciodată.
Înţelegerea Fricilor şi Dorinţelor
de Bază ne oferă o înţelegere profundă asupra
vechii învăţături universale care spune că
natura umană este condusă de frici şi dorinţe.
Putem spune astfel că întreaga structură a personalităţii
noastre este compusă din fuga de frica noastră de
bază şi din goana după dorinţa noastră
de bază. Modul de manifestare a personalităţii
noastre este dat de această dinamică şi devine
fundalul conştiinţei de sine.
DORINŢELE
DE BAZĂ ŞI DEGENERĂRILE LOR
1. Dorinţa de a fi integru (se deteriorează
în perfecţionism critic)
2. Dorinţa de a fi iubit (se deteriorează
în nevoia de a fi indispensabil)
3. Dorinţa de a fi apreciat (se deteriorează
în goana după succes)
4. Dorinţa de a fi noi înşine
(se deteriorează în autoindulgenţă)
5. Dorinţa de a fi competent (se deteriorează
în specializare inutilă)
6. Dorinţa de a fi în siguranţă
(se deteriorează într-un ataşament faţă
de propriile convingeri)
7. Dorinţa de a fi fericit (se deteriorează
într-o tendinţă continuă de evadare)
8. Dorinţa de a se proteja (se deteriorează
în luptă continuă)
9. Dorinţa de a trăi în pace
(se deteriorează în neglijenţă încăpăţânată)
ESENŢA A FOST SUFOCATĂ
DE PERSONALITATE
Psihologia sugerează că o mare parte
din capacitatea noastră de a funcţiona ca adulţi
echilibraţi şi maturi este determinată de modul
în care ne-au fost împlinite în copilărie nevoile specifice
de dezvoltare. Acele nevoi care nu au fost împlinite corespunzător
apar ca „goluri" ce interferează cu capacitatea noastră
de a experimenta din plin Esenţa fiinţei noastre.
Tradiţia spirituală sugerează că personalitatea
noastră s-a format pentru a compensa golurile din dezvoltarea
noastră. Personalitatea noastră este ca un bandaj
de gips care protejează o mână sau un picior rupt.
Cu cât rănile iniţiale sunt mai mari, cu atât bandajul
trebuie să fie mai extins. Desigur, bandajul e necesar
pentru ca membrul să se poată vindeca şi să
redevină funcţional. Dar dacă nu vom scoate bandajul
niciodată, el va limita foarte mult folosirea acelui membru
şi îl va împiedica să crească şi să
se dezvolte normal. Unii oameni şi-au dezvoltat o personalitate
asemănătoare cu un bandaj gipsat al întregului corp.
Niciunul dintre noi nu a ieşit din copilărie fără
să aibă anumite necesităţi interioare sau
să nu se închidă pentru a se proteja de alte răni.
Văzută ca un bandaj temporar, personalitatea
este extrem de utilă şi foarte necesară, pentru
că ea s-a dezvoltat în special în jurul zonelor din sufletul
nostru care au fost lezate cel mai tare. A devenit puternică
acolo unde noi suntem cel mai slabi. Psihologic vorbind, ea
nu numai că ne-a ajutat să supravieţuim, dar
ne poate îndruma şi în direcţia în care este cea mai
mare nevoie să ne îndreptăm munca de transformare.
Deoarece cea mai mare parte a personalităţii
noastre nu este decât o colecţie de reacţii condiţionate,
frici şi credinţe subconştiente Şi pentru
că ea nu reprezintă Şinele nostru, identificarea
cu ea ne duce la o profundă uitare de sine. Experienţa
identităţii noastre s-a schimbat dinspre adevărata
noastră natură către carapacea pe care a trebuit
să ne-o creăm pentru a ne apăra. Atâta timp cât
vom crede că „eu sunt personalitatea" vom rămâne
identificaţi cu ea. Unul dintre motivele principale pentru
care ne opunem schimbării este că întoarcerea
la Esenţă implică întotdeauna să simţim
durerea acestei uitări de sine. Atunci când suntem
gata să spunem: „Vreau să fiu
eu însumi, vreau să trăiesc în adevăr",
procesul de recuperare a început deja.
Din aceste motive, ne vom confrunta cu adevăruri
despre noi înşine pe care nu le-am cunoscut până acum
sau vom experimenta răni vechi, frici sau supărări.
De aceea e important să ne cultivăm compasiunea faţă
de noi înşine; e important să ne iubim suficient de
mult încât să ştim că merităm efortul de
a ne cunoaşte aşa cum suntem noi cu adevărat.
Trebuie să ne iubim suficient de mult încât să înţelegem
că, chiar dacă vom fi anxioşi sau deprimaţi,
nu ne vom mai abandona din nou. Atunci când suntem gata să
ne lăsăm vindecaţi şi să vedem adevărul
despre cum am fost şi cum suntem acum, adevărata noastră
natură va ieşi la suprafaţă. Rezultatul
e sigur: trebuie doar să vrem asta.
Esenţa nu poate fi
pierdută sau rănită
Indiferent de trecutul nostru, trebuie să
înţelegem că Esenţa noastră nu poate fi
vătămată sau distrusă nici de cele mai traumatice
experienţe din copilărie. Esenţa noastră
rămâne pură şi neatinsă, chiar dacă
e închisă şi umbrită de structurile personalităţii
noastre. Dacă provenim dintr-o familie foarte disfuncţională,
această structură va fi foarte rigidă şi
restrictivă. Dacă venim dintr-o familie mai funcţională,
structura personalităţii va fi mai uşoară
şi mai flexibilă.
Aceia care vin din familii foarte dizarmonioase
pot fi îmbărbătaţi de ideea că Şinele
nostru Esenţial este complet intact şi caută
mereu modalităţi de a se manifesta. La început poate
că va trebui să investim mult timp şi efort în
umplerea golurilor din dezvoltarea noastră, dar miezul
fiinţei noastre este mereu acolo pentru a ne susţine.
O spunem din nou, indiferent cât de dureroase au fost experienţele
noastre din copilărie, Esenţa noastră nu poate
fi rănită. Ea de-abia aşteaptă ocazia să
se reveleze. La modul foarte serios, noi de-abia aşteptăm
ocazia sa devenim noi înşine. Spiritul nostru tânjeşte
să fie liber, să se exprime, să fie din nou viu,
să se manifeste în lume în modul în care i-a fost menit
să o facă.
Şi totuşi, în mod ironic, noi opunem
întotdeauna rezistenţă faţă de ceea ce este
mai adevărat în noi. Atunci când avem încredere în acest
proces de transformare şi ne dedicăm lui, natura noastră
reală iese la suprafaţă.
Vom găsi atunci adevărata integritate,
iubire, autenticitate, creativitate, înţelegere, ghidare,
fericire, putere şi seninătate - toate calităţile
pe care i le cerem în van personalităţii noastre.
Fragmentele selectate oferã
doar o idee despre complexitatea informatiilor oferite pe
tipologii.
Cei dornici sã afle exact cum stau lucrurile nu o pot
face decât prin citirea cãrtii.
Sursa : Fragmente selectate din volumul
ÎNŢELEPCIUNEA ENEAGRAMEI
de Don Richard Riso şi Russ Hudson,
Editura MIX, pag. 45-57, 299-304
Sublinierile îmi apartin.
Detalii carte si posibilitate de comandă aici :
http://www.edituramix.ro/?53t4l&v7f2k=2082