Marie-Louise von Franz
1915-1998

Marie-Louise von Franz (1915 - 1998) s-a nascut in Germania, la Munchen, in familia unui baron austriac, dar si-a petrecut cea mai mare parte a vietii in Elvetia. In 1933 l-a cunoscut pe C.G. Jung, la varsta de 18 ani, si i-a fost cel mai apropiat colaborator pana la moartea acestuia. Doctor in limba latina medievala la Universitatea din Zürich, a realizat traducerea unor texte alchimice medievale, ajutandu-l pe Jung in studiul sau asupra alchimiei, in schimbul sedintelor de psihoterapie si al formarii sale ca analist. A preluat mesajul operei lui Jung la un nivel foarte personal si a cautat sa il transmita mai departe si sa il dezvolte, fara a fi o adepta oarba a conceptiilor marelui psihiatru elvetian. Din contra, von Franz a lasat o mostenire proprie in psihologia analitica, formata din nenumarate scrieri si analize, dar si din numerosii analisti pe care i-a format personal de-a lungul anilor. Cu totii au respectat personalitatea deosebita a analistei, cultura sa impresionanta, capacitatea sa de analiza a naturii umane, nivelul sau de individuare, dar si caldura si compasiunea. In 1948, von Franz a infiintat Institutul C.G. Jung din Zürich, cu acordul si contributia lui Jung.

Cãrti traduse în româneste:

Traduse de Editura HERALD aici:
http://www.edituraherald.ro/autori/marie-louise-von-franz/

Traduse de Editura NEMIRA aici:
https://nemira.ro/marie-louise-von-franz

Alte fragmente din cãrtile lui M.L. von Franz traduse în româneste pe aceste site:

Psihoterapie, Editura HERALD
Autorealizarea în terapia individualã a lui Jung aici

Dimensiuni arhetipale ale psihicului, Editura HERALD
Afirmarea de sine a bãrbatului si a femeii aici

Visele si moartea, Editura NEMIRA
Ce ne spun visele muribunzilor aici

Comentarii la picturile lui Peter Birkhauser aici
( picturi realizate dupã un anumit moment al vietii)
Licht aus dem Dunkel ( Lumina iese din întuneric )

Pagina lui C.G. Jung pe site aici

Despre noi si mitul eroului

Istoria eroului constituie o necesitate vitală în condiţii de viaţă dificilă…
Şi tot de aceea un „erou rău”, un tiran, poate atunci să se impună …

Astfel vorbeşte Marie-Louise von Franz în „Interpretarea basmelor”, evocând rolul, funcţia „eroului” din mituri şi basme.

Erou de lumină, erou de umbră: totdeauna dubla polaritate…

Dar ce ne spune Marie-Louise despre eroul pozitiv, „necesitatea vitală în condiţii de viaţă dificilă…”?

„Eroul” este un potenţial; un potenţial care traversează omul într-un moment crucial. El este un călător, un trecător, pe calea unui nivel de conştiinţă mai ridicat.

Eroul din basme şi din mituri părăseşte totul şi pleacă în căutare: el trebuie să găsească „apa vie”, sau „să ucidă balaurul”, „hidra” şi multe alte fiare de acest fel ! Fie că aparţine unei elite – rege, prinţ sau semi-zeu – sau celor mai puţin privilegiaţi – ţăran sau tăietor de lemne – el se confruntă cu o criză. Eroul este o imagine arhetipală purtătoare a unei forţe arhetipale care ne traversează şi ne ajută când apare un moment dificil: el favorizează trecerea pragurilor.

Încercările eroilor nu sunt nimic altceva decât crizele noastre psihice. Cine nu a avut de abandonat o situaţie veche? Cine nu a trebuit să se opună „hidrei” materne sau tatălui „dragon”? Atunci, în aceste momente cruciale, fiecare dintre noi, putem dobândi puterea arh. Mihail, a sf. Gheorghe, a lui Siegfried, sau a lui Hercule!

Să fim atenţi, totuşi, ne spune Marie-Louise. Fiecare se proiectează în erou şi primeşte astfel învăţămintele mesajului pe care îl poartă şi transmite, dar dacă eroul este un „model”, pentru formarea „eului”, el nu este un „ego” cu care să ne identificăm, riscând astfel „inflaţia”! După „actul eroic”, trebuie să reluăm limitele umane necesare vieţii. Este învăţătura sfârşitului tragic al aventurilor unor eroi. Să ne gândim la Ghilgameş plecat la capătul lumii ca să găsească iarba nemuririi şi care este furată, la întoarcere, de către şarpe… Să ne gândim la Hercule, învingător a 12 munci, dar care moare, prosteşte, victimă a geloziei unei femei!

Cine încarnează atunci eroul cel bun? Simpluţul, Naivul, cel mai tânăr, cel mai slab, al treilea fiu din basmul „Cele trei pene” de exemplu? Figura Simpluţului se regăseşte peste tot, şi mai ales în basmele occidentale – prin fenomenul de compensaţie – pentru că în Occident există rigiditate, supradezvoltarea raţionalităţii şi a eului egotic.

Ce face Simpluţul, Naivul din poveşti?

El ia lucrurile şi execută ceea ce are de făcut cu simplicitate, spontaneitate, naivitate. El încarnează preceptul evanghelic „Ferice de cei simpli cu spiritul, împărăţia cerurilor este a lor”.

El nu-şi pierde curajul şi, cu umilitate, el practică „strategia colibri” din povestirea amerindiană: „Eu îmi fac partea mea” spune pasărea colibri (cărând apă cu ciocul), fără a se opri la dificultăţile circumstanţelor.

El iubeşte în mod gratuit. Principiu feminin al Erosului, el ajută şi împarte, fără calcul, puţinul pe care îl are. El ştie să se oprească din căutarea sa pentru a îngriji vulpea rănită, a-şi da pâinea femeii sărmane de pe marginea drumului… Vulpe şi femeie sărmană care se vor dovedi a fi magiciene puternice care îi vor da sfaturi preţioase pentru a învinge încercarea.

Eroul este un creativ în faţa convenţionalului colectivului, al vechiului sistem. El instaurează, restaurează, o nouă conştiinţă mai justă şi întrupează tendinţele salvatoare ale Sinelui.

Eroul este figura arhetipală care propune un model de eu care funcţionează în acord cu Sinele -  el răspunde la chemarea căii de individuare.

Chantal Delacotte

Sursa: http://marielouisevonfranz.free.fr/entrenous.htm

Trducerea în româneste îmi apartine, V.J.