[ Pagina de START ]

[ Argument ]

[ Autori ]

[ Noutati ]

[Aforismul zilei]

[ Galerie FOTO ]

[ Alte resurse ]

[ Harta site ]

[ Linkuri ]

[ Recomanda unui prieten ]

 

Surâdeti lumii si lumea vã va surâde!


Soeur Emmanuelle
(1908-2008)


Biografie
Testament spiritual
Fragmente traduse din cartea "La ce foloseste sã trãiesti?"
O meditatie despre Harul bãtrânetii si al mortii

Biografie



Femeie de suflet şi de acţiune,
Sœur Emmanuelle şi-a pus viaţa în slujba copiilor şi a familiilor care trăiesc în cea mai mare sărăcie.

Înainte de a-şi lua numele de Sœur Emmanuelle , tânăra Madeleine Cinquin trăieşte o copilărie liniştită la Bruxelles până în clipa când este teribil de afectată de moartea tatălui ei. Prilej cu care intră în mănăstire cu scopul de a se ocupa de copiii nefericiţi.

Spirit viu şi sclipitor, Sœur Emmanuelle devine profesoară de litere şi filozofie în Egipt, în Turcia şi în Tunisia. Dar în clipa retragerii sale din învăţământ (pensionarea, la 62 de ani) ia hotărârea de a se dedica cu totul celor săraci şi se stabileşte la Cairo împreună cu căutătorii de petice, în mijlocul gunoaielor, a şobolanilor, a bolilor şi a mizeriei cotidiene.


Imperturbabilă, lucrează neobosit, cu un singur sentiment în inimă: bucuria de a veni în ajutorul celor mai sărmani dintre sărmani. Şi acolo unde se părea că mizeria a reuşit să răvăşească şi pământul şi oamenii, ea va reuşi să sfideze imposibilul, făcând să se construiască şcoli, case şi dispensare, susţinută fiind în curând de donatiile venite din toată lumea.

Sœur Emmanuelle subjugă. În uniforma ei austeră şi cu tenişii ei uzaţi de munţii de gunoaie, din spatele ridurilor ei înnobilate de un surâs franc, se degajă farmecul şi jovialitatea naturală a unei femei dotate cu o prezenţă şi cu o energie incredibile. Ca şi cum simpla aparenţă vestimentară a acestei femei luminoase ne-ar face deja să înţelegem că iubirea şi bucuria de-a iubi pot înflori chiar şi pe munţi de mizerie.

Nu, nimic n-o opreşte pe Sœur Emmanuelle care hotărăşte în curând, la vârsta de 74 de ani, s㠄plece de la zero” şi să împărtăşească alte tragedii umane din Egipt, Liban, Sudan, Filipine… Între timp întemeiază o asociaţie
"Les amis de sœur Emmanuelle"  care ajută astăzi mai mult de 60000 de copii din toată lumea.

În 1993, dupã treizeci de ani în slujba tovarăşilor ei de suferintã si mizerie, Sœur Emmanuelle, la cererea superiorilor ei, se întoarce în Franţa. « Şoc teribil », va spune ea, scufundată brusc în « mahmureala care trece din locuinţă în locuinţă » în timp ce «  bucuria cântă acolo unde se trăieşte fără apă, fără electricitate, fără distracţie, dar în fraternitate », acolo unde «  relaţia de iubire şi de prietenie » este « substratul vieţii cotidiene ».

Dezinvoltura ei naturală, credinţa ei de nezguduit şi renumita francheţe cu care a cerut Bisericii să-şi vândă bogăţiile deranjează dar şi captivează. „Dacă vrei să trăieşti, trebuie să iubeşti!” spune ea cu o simplitate dezarmantă. Căci, în domeniul artei de a trăi, Sœur Emmnauelle este în măsură să ne vorbească despre adevărata viaţă: „acest du-te-vino al mâinilor care se întind, care se strâng, care se prind, acest schimb de priviri, de cuvinte, de surâsuri, de chemări, de strigăte, care creează între oameni legături de o soliditate incomparabilㅔ

Şi astăzi, la vârsta de 94 de ani, Sœur Emmanuelle debordează de o energie de iubire extraordinară. Cuvântul ei de ordine este "Yalla!"(Înainte!), chemare irezistibilă a unui suflet care nu are intenţia de a înceta să iubească.

Această frumoasă biografie a fost scrisă de Pascale Robin si preluată de pe site-ul : http://www.Sœuremmanuelle.be

Soeur Emmanuelle a murit la 20 octombrie 2008 cu câteva zile înainte de a împlini 100 de ani. A fost înmormântatã la Caillan, acolo unde si-a petrecut ultimii ani de viatã. Ceremonia de înhumare a fost, conform dorintei lãsate de dânsa, "la fel ca pentru orice sorã", simplã si cu caracter intim. In aceeasi zi, 22 octombrie 2008, la Paris, în catedrala Notre-Dame, s-a desfãsurat o ceremonie oficialã la care au fost prezenti peste 3000 de participanti. A fost prezent si presedintele Frantei, Nicolas Sarkozy.

A fost una dintre personalitãtile cele mai iubite din Franta.
In 2002 i s-a acordat gradul de comandor al Legiunii de onoare iar în 2008 a fost ridicatã la gradul de mare ofiter al Legiunii de onoare.

O galerie foto: (aici)

O micã secventã video
"reprezentativã": (aici)

Pagina de Condoleante de pe site-ul Asociatiei ASMAE: (aici)

Un cântec inspirat de aceastã minunatã Artistã a Iubirii: (aici)

Si un cântec omagiu interpretat de Jean-Claude Gianadda (aici)

Si...o altã formã de iubire a francezilor pentru Soeur Emmanuelle...
... o altfel de declaratie de dragoste pentru aceastã femeie de foc...
o parodie simpaticã: Soeur Emmanuelle antrenor la clubul
Paris Saint-Germain
(aici)

 



Soeur Emmanuelle

Testament spiritual



Tare dragi Prieteni,

Noi toti stim, Iubirea este mai puternicã decât Moartea, legãtura de prietenie profundã pe care am legat-o împreunã în bucurie, are o valoare de eternitate fericitã.
Astãzi, când v-ati deranjat încã o datã pentru mine, sufletul si inima mea sunt foarte aproape de sufletul si inima voastrã.
As vrea ca aceastã întâlnire sã se desfãsoare într-o atmosferã de bucurie.
Am ales cântece pline de bucurie. Cântati-le cu bucurie si cu toatã puterea.
Tin sã vã spun un multumesc plin de recunostintã pentru ceea ce ati fãcut si veti face încã, stiu, pentru miile noastre de copii în dificultate din toatã lumea.
Datoritã vouã, ei devin cetãteni demni si fericiti.
Copilul care suferã "sensibil inimilor voastre" aminteste cuvintele lui Pascal: "Dumnezeu sensibil inimii".
Iatã minunea care, dincolo de orice convingere religioasã, politicã, culturalã sau alta, ne uneste pe toti într-o frumoasã armonie.
Doamne, Tu ai vrut ca noi, oamenii, sã putem tresãri în fata durerii si sã ajungem sã o usurãm.
Astfel devenim, dupã cum ne spune Hristos în evanghelia dupã Matei, capitolul 25, "binecuvântati" de Tine, Tatãl nostru din ceruri.
Da, sunteti binecuvântati, voi care stiti sã iubiti si sã dãruiti, sunteti binecuvântati pentru cã, fãrã sã stiti poate, înaintati pe drumul care duce la eternitatea preafericitã unde eu vã astept în aceeasi Iubire.
O micã confidentã la sfârsit.
Am cerut sã fie cântat, ca psalm, Magnificat. Acest cântec contine secretul fericirii vietii mele.
De la intrarea mea în monahism, în 1931, eu m-am încredintat, trup si suflet, Sfintei Fecioare ca ea sã mã pãstreze credincioasã. Ea a fãcut-o si încã cum! Multumiti-i împreunã cu mine!
Yalla! Inainte! Este pasionant sã trãiesti iubind!

Sora voastrã Emmanuelle care vã pãstreazã pe fiecare dintre voi în inima ei.


Preluat si tradus de pe site-ul:
www.lejourduseigneur.com/

Textul respectiv a fost citit la ceremonia oficialã omagialã
din Catedrala Notre-Dame din Paris

din 22 octombrie 2008.