Pagina 4 din istoricul paginii de START
Posibilitati de NAVIGARE
<<< Postãri mai noi .......................
Postãri mai vechi >>>
La pagina de START a site-ului aici
20 aprilie 2018
In memoriam...
1919-2018
Anne Ancelin Schutzenberger, zburdalnică până la sfârşit,
ne-a părăsit tocmai înainte de împlinirea celor 99 de ani ai
săi. Eu nu vă voi vorbi despre cercetările şi lucrările
ei, nu aveţi decât să-i citiţi opera, începând, bineînţeles,
dacă nu aţi făcut-o, cu eseul său de trezit morţii,
« Aie, mes aieux ! »
din Omagiul adus Marii Doamne - în aceeasi notã de umor admirativ
- de psihanalistul si eseistul Bernanrd-Elie
Torgemen în revista Psychologies
tradus în româneste aici
Eu abia azi am aflat. Mai exact: azi dimineatã
m-am trezit cu aceastã veste: A murit A.A.S.
Am verificat pe net si asa este.
18 aprilie 2018
Dumnezeu doarme în piatră,
respiră în plantă,
visează în animal
şi se trezeşte în om.
(Din înţelepciunea orientală)
Sunt cele patru trepte de pe scara de evolutie a
contiintei umane.
Putem dormi ca o piatrã, vegeta ca o plantã, visa la lucruri
si relatii frumoase...
Voi reveni - e interesant.
15 aprilie 2018
Există totdeauna o relaţie între cuvânt şi experienţă:
„Conceptul fără experienţă este
orb. Experienţa fără concept este vidă.”
Văd atât de des oameni care au veritabile experienţe ale Fiinţei,
dar care nu îşi dau seama pentru că nu li s-a dat niciodată
un concept care să permită să se spună: „Atenţie,
există ceva de acest fel.” Astfel, conceptul nu este numai
ceva ce omoară experienţa, ci şi o realitate proprie omului.
De aceea nu trebuie mers prea departe spunând: mai ales nu folosiţi
cuvinte pentru a spune aceste lucruri. Natural, nu putem înlocui experienţa
printr-un cuvânt, dar îi putem da cuiva o idee despre ce i se poate întâmpla,
datorită unor cuvinte. El o va recunoaşte apoi şi îşi
va spune: „Ah, stai! Iată, asta este!”
KGD într-un dialog colocvial de o mare bogăţie cu Frantz Woerly.
Dialog purtat în anul 1983, când KGD avea 87 de ani, autorul interviului
29 de ani.
O carte foarte bine concepută şi foarte actuală si de larg
interes.
O carte care ar putea fi o bună introducere
pentru întelegerea antropologiei lui KGD şi pentru cititorii
de limbă română.:
Frantz Woerly - L’ESPRIT GUIDE. Entretines avec
Karlfried Dürckheim, Albin Michel, pag. 102
Detalii carte pe AMAZON.fr aici:
https://www.amazon.fr/LEsprit-guide-Karlfried-Von-Dürckheim/dp/2226022619/
Ar trebui s-o traduc neapãrat...
Tocmai am terminat de tradus cartea Vom doppelten Ursprung des Menschen
adicã Despre dubla origine a omului,
carte care reprezintã punctul culminant al operei lui KGD. Nec
plus ultra... Rãspunsul la întrebãrile milenare ale
omului...
14 aprilie 2018
Mia are sute de copii
https://pressone.ro/mia-are-sute-de-copii/
12 aprilie 2018
Un film de animatie, pentru oameni mari, pe Paramount Chanel
Max si Mary
Detalii pe CINEMAGIA.ro aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/mary-and-max-42139/
9 aprilie 2018
Claude Monet - Bridge Waterloo, 1901
Lumea în care trăim nu este o vale a lacrimilor
care ne ţine departe de culmile divinului,
ea este puntea care ne reuneşte cu ele.
Trebuie doar să rărim ceaţa conştiinţei
care ne ascunde vederea ei
şi să demolăm zidurile care ne barează drumul spre
ea.
Claude Monet - Pont Japonais
Acesta este sensul cotidianului trăit ca exerciţiu.
Nu este nevoie de un timp special pentru aceasta. Fiecare clipă ne
cheamă la conştientizare şi conformare. Şi nu există
nici o acţiune, oricare ar fi scopul ei exterior, care să nu
conţină pentru noi şansa de a avansa tot mai profund în
adevăr. Orice am face: fie că mergem, că stăm în picioare
sau aşezaţi, că scriem, vorbim sau tăcem, că
atacăm sau ne apărăm, că ajutăm sau servim pe
cineva, oricare ar fi munca noastră, - toate şi fiecare conţin
în sine şansa de a fi îndeplinite într-o atitudine şi o poziţie
care declară, restabileşte şi stabilizează tot mai
mult contactul cu FIINŢA , şi serveşte astfel progresului
spre transparenţa pentru transcendenţă.
K.G. Dürckheim – Vom doppelten Ursprung des Menschen, pag. 254
Ocazie cu care reamintesc, mai ales pentru cei mai nou sositi pe site,
cã este tradusã deja în româneste cartea pe
tema aceasta,
CALEA INTERIOARÃ. Cotidianul ca exercitiu
Detalii carte la Editura HERALD aici
https://www.edituraherald.ro/carti/calea-interioara-cotidianul-ca-exercitiu-detail
Dar dacã nu ati citit nimic de KGD pânã acum nu recomand
sã începeti cu aceasta.
Deoarece pentru a întelege continutul ei e nevoie de o experientã
de viatã, în special de un parcurs de Cale, de un început
mãcar...
6 aprilie 2018
Rugãciunea este
expresia nostalgiei infinite
a fiintei finite
dupã originea sa infinitã.
Sãrbãtori cu Bucurie!
Si ceva frumos si inspirational,
fãrã legãturã directã cu Sãrbãtoarea,
si totusi cu transparente spre Viata mereu nouã,
mereu alta pentru ochiul viu...
Un articol scris de Codruta Simina postat pe PRESSONE.ro:
Profesoara care transforma cãrtile în filme:
"Cel mai greu îmi este sã-i învãt sã
aibã o pãrere!
Si cã e ok sã-si exprime pãrerea" :
https://pressone.ro/profesoara-care-transforma-cartile-in-filme
"Te uiti în ochii elevului si vezi daca modul în care
tu relationezi cu el este unul real. În momentul în care se
întâmplã ceva si în ochii aceia nu mai vezi o
luminitã, opreste-te! Opreste-te si vezi ce s-a întâmplat
acolo".
Carmen Ion
1 aprilie 2018
Van Gogh - Drum cu chiparosi si stea (1890)
O viatã imposibilã, torturantã pe toate planurile,
plinã de lipsuri.
Si totusi doar 37 de ani...
1853-1890
Un singur tablou vândut în cursul vietii.
"Un ratat" cum se simtea în preziua suicidului... când
tocmai începuse sã fie recunoscut...
Un artist genial în cãutarea "culorii" luminii,
a culorii care sã redea misterul luminos aflat dincolo
de toate aparentele;
În cãutarea tehnicii care sã redea profunzimea, imensitatea,
nemãrginirea,
viata care pulseazã peste tot... chiar si în modestele mãrãcinisuri...
bucuria vietii mai ales pe care o presimte
peste tot...
"De aceea meritã osteneala sã ne aplecãm în
fata fiecãrui chiparos..."
Poate cã tocmai aceastã constiintã
a mãretiei ce dominã pitorescul
face diferenta,
explicã fascinatia pe care o exercitã în timp lucrãrile
lui.
Doar 10 ani consacrati picturii...
Cred cã Alice Miller, sau Ann Ancelin Schutzeenberger, vorbeste
undeva despre cazul lui.
Dacã voi avea timp voi cãuta si voi reveni.
Aceasta este cartea pe care tocmai am citit-o
Vincent Van Gogh de Pierre Leprohon, editura RAO
Pe ELEFANT apare aici, dar este momentan indisponibilã:
http://www.elefant.ro/carti/carte/biografii-si-memorii/vincent-van-gogh-86588.html
Tot de pe ELEFANT se poate obtine, printre altele, si un album cu o prezentare
foarte bogatã,
atât biograficã cât si a creatiei artistice,
o carte scrisã cu mult suflet
în englezã
AICI :
http://www.elefant.ro/carti/carte-straina/the-arts/fine-arts-treatments-subjects/van-gogh-261606.html
Existã si un format mai mare la un pret mai mare, tot pe ELEFANT.
Am vãzut deja si filmul de animatie Loving, Vincent.
(4 iunie 2018).
25 martie 2018
Simt o coplesitoare nevoie de a avea - sã
vorbim deschis - o religie,
si-atunci ies noaptea pe-afarã ca sã pictez stelele.
Vincent Van Gogh
citat din cartea biograficã dedicatã artistului de Pierre
Leprohon,
tradusã din fericire si în româneste, publicatã
de editura RAO.
Van Gogh - Noapte înstelatã pe fluviul Rhône
(una din ele)
...
Totdeauna când vãd stelele încep
sã visez...
22 martie 2018
Dictionar
...cleptocratie de la cleptomanie...
CLEPTOCRATÍE s. f. Tip de guvernare în care membrii sai cauta,
în primul rând, sa obtinã avantaje personale (materiale,
sociale, politice etc.), pe seama celor în numele carora guverneaza.
Din engl. kleptocracy, format din gr. klepto- (< kleptein
= a fura) + gr. -kratia (< kratos = putere,
forta).
20 martie 2018
A apãrut deja platforma anuntatã de C. Pantazi si D. Tãpãlagã
dupã plecarea lor de la Hotnews aici:
https://www.g4media.ro/
15 martie 2018
Recomandare de carte:
Ion Vianu - Elegie pentru
Mihai, Polirom, 2018
„Viata Regelui Mihai poarta amprenta tragediei (care statea scrisa
pe chipul sau, un joc de riduri si de mimici care sugera nu numai maiestatea
ranita, ci si lacrimile, disperarea stapînite; o privire care avea
luciri sfîsietoare). Daca Mihai este atît de bine înteles
si iubit este pentru ca românii se regasesc în esec. Numai
El a putut aduce neamului Lui mîngîierea si proba ca acest
esec se poate trai în demnitate si chiar în frumusete, frumusetea
dureroasa a tragediei”
O carte care m-a uns la suflet... Multumesc!
Detalii carte aici:
https://www.polirom.ro
8 martie 2018
Femeile sunt, pentru si despre femei,
o carte încã nescrisã sau abia începutã.
Aproape tot ce stim despre femei este imaginat, explicat si interpretat
de cãtre bãrbati.
...
Istorie femeilor, asa cum o gândesc ele însele, a fost,
pânã acum 60 de ani
pur si simplu preistorie.
Mihaela Miroiu - Cu mintea mea de femeie,
pag. 155
Aici am postat azi fragmentul intitulat
Gândurile umbrei. Începuturi din
carte, cel din care am citat mai sus:
AICI
8 martie 2016 (reluare)
De Ziua Femeii si altfel...
mai pragmatic, mai necesar...
Lez-demnitatea si antifeminismul se clãdesc pe supunerea,
nepãsarea si tãcerea femeilor.
Misoginismul nu e deloc monopolul bãrbatilor...
Mihaela Miroiu - Dincolo de îngeri si draci.
Etica în politica româneascã
Un fragment dintr-un
interviu cu Prof. Mihaela Miroiu despre CONDITIA FEMEII în România
inclus în aceastã carte foarte instructivã:
AICI
7 martie 2018
... câţiva ani mai târziu, în timp ce am făcut
– fără să ştiu nici cum şi nici pentru ce – experienţa
marelui calm interior, Durckheim mi-a spus: „Fără îndoială,
vă amintiţi întrebarea pe care mi-aţi pus-o: „Puteţi
să-mi daţi un motiv bun pentru a medita?” Experienţa acestui
mare calm este răspunsul la întrebarea dumneavoastră; un
răspuns care vine din interior, din profunzimea dumneavoastră.
De acum înainte ştiţi pentru ce medităm.
Pentru un singur motiv: "întoarcerea
acasă”!
Jacques Castermane - Scrisoarea de informare - martie 2018
Tradusã integral pe blogul dedicat lui KGD aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/
6 martie 2018
Ce pot eu astepta de la practica meditatiei?
Adevărata natură a fiinţei umane este insesizabilă
prin gândire. În schimb, ea îşi dezvăluie prezenţa la cel
care face experienţa şi exprimă, în
viaţa sa de toate zilele, calmul interior, liniştea interioară,
pacea interioară, simpla bucurie de a fi. Scopul
meditaţiei ancestrale este împlinirea adevăratului sine şi
nu ceea ce se consideră azi ca fiind un om augmentat (Trecerea
de la un ego XXL la un ego XXXL).
Jacques Castermane - Scrisoarea de informare - martie 2018
Tradusã integral pe blogul dedicat lui KGD aici
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/
1 martie 2018
În pofida vremii este PRIMÃVARÃ!
Nu poate fi departe...
Foto: Silvia B.
O primãvarã frumoasã vã doresc !
27 februarie 2018
"Un ministru o ia în frezã" - film contemporan
Din comentariile spectatorilor la "meciul"
zilei...
AICI
21 februarie 2018
Apropo de "Pentru cã putem!"
George Orwell - 1984
„Dacă vrei o imagine a viitorului,
închipuieşte-ţi o cizmă zdrobind mutra unui om –
şi asta pentru vecie.
...
Cu cât Partidul va avea mai multă putere, cu atâta va fi mai puţin
îngăduitor;
şi cu cât va fi mai slabă opoziţia, cu atât mai cruntă
va fi dictatura.
…
Asta este, Winston, lumea pe care o pregătim.
O lume de victorii peste victorii, de triumf peste triumf,
care apasă, apasă, apasă pe nervul puterii."
Un fragment din carte din care am extras cele de mai sus AICI
19 februarie 2018
Din capitolul
Criteriile experienţei autentice a FIINŢEI
Transformarea
Există, oare, o dovadă mai solidă
a autenticităţii unei „experienţe” decât transformarea
totală pe care ea o provoacă? Celui care a trăit-o ea îi
arată într-o străfulgerare lumea sub o cu totul altă lumină,
şi îl determină să ia decizia şi îi dă forţa
de a începe o viaţă total diferită de cea pe care o ducea
până atunci.
Se găseşte, oare, în lumea umanităţii
suferinde, un lucru care să merite mai bine calificativul de „adevărat”
decât metamorfoza unui om fricos într-unul care nu se mai teme de moarte;
a unui om disperat din cauza absurdului şi a nedreptăţii
din lume într-unul care intuieşte prin orice absurd şi
dincolo de el un sens mai înalt; a unui om zdrobit de tristeţea solitudinii
într-unul care simte chiar în această izolare o imensă
protecţie? Cum să refuzi unor astfel de transformări -
care duc la un comportament, la o cunoaştere şi la o experienţă
supra-naturale – un caracter de realitate, de o realitate supranaturală?
K.G. Durckheim - Vom doppelten Ursprung des Menschen
Mai mult pe blogul destinat lui KGD aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2018/02/transformarea-din-criteriile.html
11 februarie 2018
Laura Grunberg - despre egalitatea de gen autenticã
si "forma fãrã fond" propusã... din afara
realitãtii:
Situatia în care ma aflu este ingrata pentru ca sunt împotriva
acestei initiative care, pe fond, poate fi numita chiar feminista, fiind
într-o forma sau alta ceea ce ne-am dorit: profesionalizarea si
institutionalizarea experizei pe domeniul egalitatii de gen. Sunt contra
cel putin pentru ca:
1. Este o exemplificare grosiera a vesnicelor forme fara fond pe care
România le produce.
Cititi integral pe CONTRIBUTORS aici:
http://www.contributors.ro/cultura/sa-critic-sau-sa-ma-critic-aceasta-este-intrebarea/
5 februarie 2018
Despre actualitatea zilei din Pãdurea Nebunã pe
CONTRIBUTORS:
Ioan Stanomir
Pamblica guvernului Dãncilã si despre proiectul de tarã
al regimului Dragnea:
http://www.contributors.ro/reactie-rapida/pamblica-guvernului-dancila-sau-despre-proiectul-de-tara-al-regimului-dragnea/
Radu Vancu si "protestul de veghe" Vã vedem din Sibiu
Totul e sã nu lãsãm înfrângerile sã
ne deprime.
Sã nu cedãm.
Într-un text din 1937, tânarul Camus chiar asa spune: cã
adevãrul înseamnã sã nu cedezi. Sã nu
te deprimi.
Dacã vom gãsi resurse sã nu ne deprimãm,
sunt sigur ca vom reusi, în anii care urmeaza,
sã ajutãm aceastã Românie
posibilã
sã se individueze pe deplin.
Radu Vancu - Asta-i Românie?
aici:
http://www.contributors.ro/editorial/%E2%80%9Easta-i-romanie%E2%80%9D/
Florin Bondar - Despre schimbare, USR si cea de-a
treia cale
aici:
http://www.contributors.ro/politica-doctrine/despre-schimbare-usr-%C8%99i-cea-de-a-treia-cale/
28 ianuarie 2018
Un film interesant de vãzut si revãzut zilele acestea la
TV:
Busola de aur
Detalii film pe CINEMAGIA.ro aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/the-golden-compass-16003/
De exemplu azi pe DigiFilm la 10:10.
Si apropo de Magisterium din film...
De ce vorbim despre Transcendentã
în loc sã vorbim despre Dumnezeu?
Când în trăirea nemijlocită percepem un „Tu”, de ce nu vorbim
atunci pur şi simplu despre Dumnezeu? Deoarece, pentru omul contemporan
cu adevărat marcat de angajamentul căutării sale, reînnoirea
vieţii religioase este îngreunată, adesea chiar ameninţată,
de îndată ce darul experienţelor este fixat într-un cuvânt care
aminteşte anumite concepte teologice, anumite formule religioase
care, golindu-se de substanţa lor, s-au aflat la originea crizei
actuale a credinţei. De aceea vorbim când despre cealaltă dimensiune,
când despre Viaţa supranaturală, sau despre FIINŢA divină,
despre realitatea de dincolo de spaţiu şi timp, despre Absolut,
despre Viaţa superioară. Sau pur şi simplu scriem VIAŢA
cu cinci majuscule. Înţelegem întotdeauna prin aceasta misterul infinit,
care locuieşte în Fiinţa noastră esenţială, de
care trebuie să devenim conştienţi.
A deveni slujitori şi martori ai lui este tocmai destinul omului.
K.G.Durckheim - Von doppelten Ursprung des Menschen
(Despre dubla origine a omului)
Cititi integral - postat azi - aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2018/01/transcendenta.html
25 ianuarie 2018
Pentru pãstrarea VIGILENTEI CIVICE...
Mai ales când o universitarã (!) denatureazã public
si fara nici o jenã
sensul protestelor civice ale pãrtii constiente si active a societãtii,
inducând ideea cã s-ar putea da în afarã "impresia
unei tãri neguvernabile"...
O metodã demnã de regimul din Coreea de Nord...
Asa se vãd lucrurile din perspectiva unei guvernãri complet
autiste,
arogantã si sfidãtoare la adresa poporului care i-a ales...
din gresealã.
De vãzut neapãrat un film dat
zilele acestea pe CINEMAX2, realizat în 2017, Bitter
Harvest
despre HOLODOMOR - genocidul prin înfometare - înfãptuit
de bolsevici în Ucraina (1923-1933),
plãnuit de Stalin,
un genocid încã necunoscut, desi îl
depãseste pe cel pus la cale de Hitler.
Detalii film aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/bitter-harvest-597257/
De citit cartea cu Povesti interzise din Coreea de Nord, de la POLIROM:
BANDI - ACUZATIA
O carte curajoasã care aminteste cã nu toate
distopiile sunt o fantezie.
Detalii carte pe site-ul editurii POLIROM aici:
http://www.polirom.ro/carti/-/carte/6566
Azi pe ELEFANT sunt reduceri de 50% la o multime de carti.
24 ianuarie 2018
"Penalii îs la mare pret în PSD..."
... din comentariile românilor uimiti de actualitatea zilei ...
tot mai incredibilã ...
Si o poveste din Coreea de Nord…
A fost odată ca niciodată o grădină,
pe un munte, împrejmuită cu zece rânduri de garduri înalte. Acolo
trăia un demon bătrân ce cârmuia peste mii şi mii de sclavi.
Dar ce să vezi? Minune mare! Zi şi noapte, de dincolo de garduri
se auzeau numai râsete! Primăvara, vara, toamna şi iarna grădina
răsuna necontenit – ha-ha-ha!, hi-hi-hi!, ho-ho-ho! - din pricina
vrăjilor pe care demonul cel bătrân le făcea sclavilor
săi. Vă întrebaţi de ce-i vrăjea pe sclavi? Pentru
că voia să ascundă toate abuzurile şi crimele pe care
le făcuse, pentru că voia să plăsmuiască înşelătoria
„iată ce fericiţi trăiesc oamenii în grădina mea!”
Grădina era împrejmuită cu zece rânduri de garduri ca oamenii
din celelalte grădini să nu poată vedea ce se petrece dincolo
de ele şi să nu poată pătrunde acolo. Oameni buni,
unde pe lumea asta aţi mai văzut aşa o scamatorie atât
de sinistră care să transforme lacrimile de durere şi tristeţea
în râsete isterice? Unde aţi mai pomenit un tărâm atât de înfricoşător?
Bandi – Acuzaţia, POLIROM, 2017
21 ianuarie 2018
As vrea ca cineva - O EDITURÃ - sã traducã în
româneste
cartea scrisã de Doris Lessing
Shikasta
...
15 ianuarie 2018
Marie-Louise von Franz - PISICA
„Vinul nou nu poate fi pus în burdufuri vechi”
…ceea ce e nou nu poate fi pur şi simplu introdus în rândul vechilor
obiceiuri. Există idei noi pe care trebuie să avem onestitatea
de a le recunoaşte ca atare şi de a le susţine, întrucât,
altminteri, energia lor se stinge.
Odată, după ce fusesem în vizită la nişte persoane
bătrâne din familia mea, am avut un vis catastrofic. Eram perfect
conştientă că nu sunt decât nişte bătrâni retrograzi
şi îmi erau indiferenţi, dar nu era suficient, inconştientul
mă avertiza că situaţia este periculoasă, iar Jung
mi-a spus: „Da, dacă nu mergi tot timpul înainte,
trecutul te trage înapoi. Trecutul este ca un vârtej enorm care
te aspiră şi te aduce mereu înapoi. Dacă nu mergi înainte,
regresezi. Trebuie într-un fel să porţi făclia luminii
noi tot înainte, fără să te opreşti, atât istoric,
cât şi în propria ta viaţă. În momentul în care începi
să priveşti înapoi cu nostalgie, sau chiar cu dispreţ,
trecutul te posedă din nou. Trecutul are o putere formidabilă.”
A-l învinge pe bătrânul împărat înseamnă, aşadar,
a se arăta implacabil, fără milă faţă de
tot ce tinde să distrugă ceea ce este nou şi diferit.
(…)
Asta se întâmplă cu tot ce este nou.
(…)
La nivel personal, lucrurile se petrec la fel. Oamenii au tendinţa
să regreseze. Când tinerii care au plecat de acasă revin în
vizită, instalându-se în oraşul natal, reluându-şi fostele
activităţi şi regăsind anturajul de altădată,
ei cad pradă unor regresii de acest fel. trecutul îi înhaţă
şi ei nu au fermitatea sau curajul de a se împotrivi. Dar în unele
situaţii trebuie să tai legătura cu trecutul şi să-ţi
spui: „Am terminat cu toate acestea.”
În ceea ce mă priveşte, după ce fusesem un anumit timp
în analiză cu Jung, nu mă mai înţelegeam deloc cu unii
prieteni de pe vremuri. Nu erau prieteni apropiaţi, ci mai degrabă
cunoştinţe cu care îmi plăcea uneori să ies şi
să mă distrez. Şi în mod subit, mă
plictiseau de moarte. Înlăuntrul meu, am mers mai departe decât ei.
Nu mai puteam comunica cu ei pentru că ei voiau să întreţinem
aceleaşi relaţii ca altădată, în felul superficial
în care o făceam pe atunci. În atare
situaţii, să ai fermitatea de a tăia legăturile cu
trecutul ar putea părea o cruzime sau o lipsă de sentiment.
În câteva rânduri, am trăit conflicte teribile. I-am păstrat,
fireşte, pe vechii mei prieteni, pe cei care îmi erau apropiaţi.
Dar mai erau mulţi alţii cu care împărţisem lucruri
în trecut care nu mai însemnau acum nimic pentru mine.
Trecutul trebuie lăsat în urmă, acolo
unde îi este locul: „Lasă morţii
să-şi îngroape morţii lor”, după cum a spus
Isus.
Marie-Louise von Franz – PISICA. O poveste despre
răscumpărarea femininului, Editura NEMIRA, pag 133-134
14 ianuarie 2018
Despre îmbătrânirea simbolurilor colective
ale Sinelui…
…aşa cum explică Jung, simbolurile Sinelui, simbolurile colective
ale Sinelui, se învechesc. Religiile, convingerile, adevărurile,
toate îmbătrânesc. Orice concepţie despre care s-a vorbit prea
mult, orice sistem de gândire pe care omenirea l-a utilizat un timp prea
îndelungat ajung să fie deficitare, fiindcă îmbătrânesc.
Devin mecanice, prea bine cunoscute, devin o posesie a conştientului.
Oamenii cred că atunci când cunosc un adevăr îl stăpânesc.
Şi acest lucru afectează mai ales valorile înalte, întrucât
lucrurile mici se schimbă de-a lungul timpului fără mari
consecinţe. Dar dacă valorile cele mai înalte sunt uzate, dacă
îşi pierd caracterul lor numinos tainic şi înspăimântător,
situaţia devine primejdioasă. Respectarea tabuurilor, de pildă,
degenerează într-o respectare formală a unor reguli fără
nici un înţeles. (…) Aşadar, îmbătrânirea simbolurilor
Sinelui se datorează, pe de o parte, deficienţei conştiinţei
omeneşti, iar pe de altă parte, faptului că situaţiile
omeneşti sunt supuse schimbării.
Marie-Louise von Franz – PISICA. O poveste despre
răscumpărarea femininului,
din colecţia PHILEMON a editurii NEMIRA pag. 27.
10 ianuarie 2018
„Originea noastră cerească” înseamnă că suntem nu
numai copii ai lumii spaţio-temporale, ci, în acelaşi timp,
şi cetăţeni ai împărăţiei divine supranaturale.
Aceastã expresie poate sã sune ca o afirmaţie pioasă!
Dar, pentru a fi primite, marile
adevăruri ale vieţii presupun întotdeauna
un spirit de pietate. Numai acesta
este deschis lor. El este singurul înzestrat pentru o cunoaştere
care depăşeşte perspectivele intelectului, a cărui
natură ascunde Viaţa insesizabilă raţionalului.
K.G. Durckheim - Despre dubla origine a omului
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2018/01/dubla-origine-omului-tema.html
7 ianuarie 2018
Tema fundamentală a vieţii umane
– şi scopul căii interioare –
este aceea de a rezolva tensiunea
dintre originea pământească şi originea cerească a
omului
şi anume o integrare creatoare,
nicidecum o eludare prin neglijare.
K.G. Durckheim - Despre dubla origine a omului
Primul capitol tradus deja pe blogul lui KGD
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2018/01/dubla-origine-omului-tema.html
NEC PLUS ULTRA...
5 ianuarie 2017
Jacques Castermane: Meditaţie
ancestrală sau meditaţie modernă?
„În lucrări recente citesc că meditaţia
(care este propusă la Centrul Dürckheim) este <meditaţia
ancestrală>, căreia ar fi bine poate să i se prefere
o <meditaţie modernă>. Modernă, pentru că s-ar
sprijini pe cercetări şi lucrări ştiinţifice
în domeniul ştiinţelor creierului! Modernă, pentru că
putând fi verificată prin măsuri cantitative (electroencefalogramă,
scanner, IRM, analize biochimice, etc). (…)
Dominique Durand: A practica zazen: curajul de a
trãi
Toate acestea în Scrisoarea periodicã (ianuarie 2018)
de la Centrul Durckheim, Mirmande, Franta,
scrisoare tradusã integral si postatã pe blogul destinat
lui KGD aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro
1 ianuarie 2018
La multi ani!
Un film de vãzut zilele acestea pe HBO,
miercuri la 20 de exemplu:
SILENCE
film regizat de Martin Scorsese pe o temã care l-a obsedat vreme
de 27 de ani.
Detalii aici pe CINEMAGIA.ro
Un film impresionant, dramatic, bazat pe fapte reale,
despre religie, credintã, martiriu,
despre TÃCEREA lui Dumnezeu mai ales ca un leitmotiv al filmului,
despre renegare, despre alegeri, despre criterii supreme în luarea
de decizii extreme,
despre binele adus de misionarism... sau nu...
Lepãdare de credintã sau întelegere mai profundã?
Un film deloc simplu, care dã nastere multor întrebãri
esentiale.
31 decembrie 2017
Père Francis Dekeyser
Urãri de An Nou de la Bethanie,
France
„Spaţiul care este în interiorul ulciorului este spaţiul care
umple tot universul.”
Este spaţiul Spiritului Sfânt care este peste tot prezent şi
care umple totul.
Să putem în acest nou an să ne trezim la această Sacră
Prezenţă
care vine şi rămâne în noi de îndată ce ne întoarcem privirile
spre Ea.
An nou fericit şi sfânt…"
Mesajul de An Nou 2018 tradus integral în româneste:
AICI
Un mesaj pe care îl asteptam... si care a sosit cu putin înainte
de miezul noptii...
Fiind plin de sens, comme d'habitude, l-am tradus imediat, dintr-o suflare...
Ca sã-l gãseascã si altii la cumpãna dintre
ani.
30 noiembrie 2017
Marguerite Yourcenar despre feminism:
din cartea de convorbiri cu Marguerite Yourcenar CU
OCHII DESCHISI,
de la CURTEA VECHE
Sunt împotriva particularismelor, de ţară, de religie, de specie.
Nu contaţi pe mine pentru a particulariza sexele. Cred că o
femeie normală valorează cât un bărbat normal; că
o femeie inteligentă valorează cât un bărbat inteligent.
Este un adevăr simplu.
...
Cred că ceea ce este important pentru o femeie este să participe
cât mai mult la toate cauzele utile şi să impună această
participare prin competenţa ei. În plin secol al XlX-lea chiar,
autorităţile engleze s-au arătat brutale şi grosolane
faţă de Florence Nightingale, la spitalul din Scutari: n-au
putut să se lipsească de ea. Orice câştig obţinut
de femeie pe terenul drepturilor civice, al urbanismului, al mediului
înconjurător, al protecţiei animalelor, al copilului, şi
al minorităţilor umane, orice victorie împotriva războiului,
împotriva monstruoasei exploatări a ştiinţei în sprijinul
lăcomiei şi violenţei este o victorie a femeii, dacă
nu a feminismului, sau va fi a feminismului, pur şi simplu. Cred
chiar femeia mai capabilă poate să-si asume acest rol decât
bărbatul, din pricina contactului ei zilnic cu realităţile
vieţii, pe care bărbatul, mai des decât ea, le ignoră.
Cititi întreg capitolul aici
adãugat la cel care exista deja
24 decembrie 2017
EXERCITIU SI GRATIE
O temă fundamentală străbate orice viaţă
religioasă a omului: problema legăturii dintre exerciţiu
şi graţie. Atunci când acţiunea omului, care prin forţa
voinţei sale şi a capacităţilor sale face posibilă
acţiunea, este pusă faţă în faţă cu acţiunea
graţiei, văzută ca un dar care curge „de cu totul altundeva”,
se reflectă în acest demers de înţelegere
o anumită viziune a relaţiei omului cu transcendenţa
şi, implicit, o anumită viziune despre omul în sine. Fiecare
religie, fiecare teologie presupune o antropologie determinată ale
cărei particularităţi şi limite sunt adesea insuficient
cunoscute. A sosit timpul ca pentru antropologia, care stă la baza
vieţii noastre religioase şi îndeosebi a educaţiei şi
direcţiei noastre religioase, să depăşim limite respectate
cu timiditate până acum şi, printr-o atitudine de mai largă
deschidere, să corectăm traseul actual al frontierelor dintre
om şi transcendenţă.
K.G. Durckheim - Vom doppelten Ursprung des Menschen (Despre dubla
origine a omului)
Mai mult pe blogul destinat lui KGD aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2017/12/exercitiu-si-gratie.html
22 decembrie 2017
Cum s-a modificat LEGISLATIA
Din fabula FERMA ANIMALELOR de George Orwell
Cele şapte precepte initiale ale Animalismului :
Oricine merge pe două picioare e duşman.
Oricine merge pe patru picioare sau are aripi e preiten
Nici un animal nu va purta haine
Nici un animal nu va dormi într-un pat
Nici un animal nu va bea alcool
Nici un animal nu va ucide un
alt animal
Toate animalele sunt egale.
În
timp, si pe tãcute, aceste precepte au fost modificate „nesemnificativ”
de către elita conducătoare,
adicã PORCII, care fãceau legea dupã
bunul lor plac,
în favoarea lor, legitimându-si tot felul de privilegii,
într-un
dispret total fatã de restul animalelor,
pe măsură ce se simteau tot mai mult „stăpâni absoluţi”
peste ceilalti.
Asa încât unele
legi sunau altfel,
spre surprinderea animalelor care în tot acest timp îsi vedeau
de treaba lor si munceau din greu,
de exemplu:
Nici un animal nu va dormi într-un pat cu aşternuturi.
Nici un animal nu va bea alcool în exces.
Nici un animal nu va ucide un alt animal
fără motiv.
Toate animalele sunt egale, dar unele animale sunt mai egale decât
altele.
Nu s-a anulat nimic, doar s-au adăugat
nişte clauze… „pentru a se preveni abuzurile”.
În final, în locul celor 7 precepte iniţiale, a rămas doar ultimul
precept "actualizat".
Toate animalele
sunt egale, dar unele animale sunt mai egale decât
altele.
Detalii carte pe site-ul editurii POLIROM, e si la un pret bun astãzi,
aici:
http://www.polirom.ro/web/polirom/carti/-/carte/4427
„Ferma Animalelor este o fabula politica plina de intelepciune,
de compasiune si de invataminte
pentru vremurile pe care le traim.”
(New York Times)
20 decembrie 2017
Pe perete scria:
TOATE ANIMALELE SUNT EGALE.
DAR UNELE ANIMALE SUNT MAI EGALE DECÂT ALTELE.
În afară de acest unic Precept nu mai scria nimic altceva.
...
În jurul mesei celei lungi stăteau şase oameni şi şase
dintre porcii cei mai importanţi, Napoleon însuşi ocupând locul
de onoare din capul mesei. Porcii păreau să stea foarte firesc
pe scaune.
…
- Domnilor, a încheiat domnul Pilkington, vă fac un toast: pentru
prosperitatea Fermei Animalelor!
…
… acum, pentru întâia oară, se făcea acest anunţ – că
numele Ferma Animalelor fusese desfiinţat. De atunci înainte,
ferma avea să fie cunoscută sub numele de Ferma „Conacul”
care, nu-i aşa?, parcă era numele ei corect şi originar.
- Domnilor, a încheiat Napoleaon, eu vă voi face acelaşi toast
ca şi domnul Pilkington, dar sub altă formă. Umpleţi-vă
cănile până la buză. Domnilor, iată toastul meu: pentru
prosperitatea Fermei „Conacul”!
Au urmat aceleaşi urări inimoase ca şi mai devreme şi
cănile au fost golite până la fund. Dar, în timp ce se holbau
la scena aceasta, animalelor de afară li s-a părut că se
petrecea un lucru starniu. Ce anume se modificase oare pe chipurile porcilor?
Ochii împăienjeniţi ai lui Clover se mutau de la o faţă
la alta. Unii dintre ei aveau cinci rânduri de bărbii, unii aveau
patru, unii aveau numai trei. Dar ce era acel ceva care părea să
se topească şi să se schimbe?
…
Ce se petrecea cu feţele porcilor nu mai era
de-acum o dilemă. Fiinţele de afară (de la fereastră)
îşi mutau privirile de la porc la om şi de la om la porc şi
din nou de la porc la om: deja era imposibil să mai spui care era
care.
George Orwell – Ferma Animalelor
19 decembrie 2017
Este vremea rezistentei
Acum este vremea rezistentei. Pasnice, continue, încapatânate,
tenace, imaginative, ferme.
...
...pentru ca mai târziu vom fi fost deja sclavi.
...
Criza pe care o traversam este una dramatica. Suveranitatea natiunii este
confiscata de un un grup de indivizi, în scopul lichidarii separatiei
si echilibrului puterilor în stat. Faradelegea
devine legea statului român.
Ioan Stanomir - Este vremea rezistentei
Pe platforma CONTRIBUTORS, aici:
http://www.contributors.ro/reactie-rapida/este-vremea-rezistentei/?cfcc
18 decembrie 2017
RECORDER.RO
Jurnalism fãcut pentru cititori si nu pentru interese obscure
http://recorder.ro/
12 decembrie 2017
Adevărata natură a
fiinţei umane?
Dacă meditaţia atenţiei depline
are un scop acesta este trezirea fiinţei umane la adevărata
sa natură, fiinţa sa esenţială. Despre ce este vorba?
Omul îşi trăieşte viaţa sa
pe două nivele de fiinţă. Nivelul de care este conştient
este eul mundan. Este ego-ul care fără încetare este
preocupat de el însuşi prin gândire. Ego-ul, indisociabil al mentalului,
care mă conduce să cred: „Eu sunt ceea ce gândesc că sunt”!
Identificarea cu ego-ul este cauza unei suferinţe care îi este proprie
naturii umane. Este vorba de această stare de a fi îngrijorat, agitat,
stresat, neliniştit şi chiar angoasat, care conduce astăzi
la consumarea zilnică a douăsprezece milioane de unităţi
anxiolitice. Vindecarea de această suferinţă
necesită o luare la cunoştinţă inconturnabilă
: ego-ul nu este adevăratul nostru punct
de sprijin în existenţă.
Adevăratul nostru punct de sprijin este adevărata
noastră natură esenţială.
Jacques Castermane - în newsletter-ul pe
decembrie 2017 tradus integral aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2017/12/jacques-castermane-adevarata-natura.html
7 decembrie 2017
De citit un articol care ne priveste pe toti,
o analizã a "cerului negru de deasupra
României":
Calea româneascã spre iliberalism
de Vintilã Mihãilescu
pe platforma CONTRIBUTORS aici:
http://www.contributors.ro/editorial/calea-romaneasca-spre-iliberalism/
...pericolul nu mai este doar un abuz de putere sau altul (oricât
de grele de consecinte ar fi acestea),
nu mai este nici doar coruptia (oricât de maligna ar fi aceasta),
ci angajarea politica a tarii pe calea iliberalismului,
adica a unei autocratii populiste.
Rãspunsul nu poate fi deci decât unul
singur: revolta popularã.
5 decembrie 2017
O veste tristã pentru noi...
Lumea a devenit mai sãracã... calitativ mult mai sãracã...
REGELE a plecat spre binemeritata odihnã.
Regele Mihai
1921-2017
Sunt român si asta o simt foarte tare.
Si pe unde pot, fac tot ce-i posibil pentru tara româneascã.
Nu vãd România de astazi ca pe o mostenire de la pãrintii
nostri,
ci ca pe o tarã pe care am luat-o cu împrumut de la copiii
nostri.
Regele Mihai si Regina Ana, 1948, în Elvetia
O evocare a parcursului istoric pe stirileprotv AICI
Si o alta, ineditã, din impresii directe, de Emil Hurezeanu pe
hotnews AICI
Poze de la funeraliile Regelui Mihai aici:
https://casa-regala.blogspot.ro/2017/12/150-de-fotografii-inedite-de-la.html
5 decembrie 2017
O carte de citit…
Leon Leyson -
Un băiat pe Lista lui Schindler.
Cine salveazã o viatã salveazã întreaga
lume -Talmud
Eu nu sunt filosof, dar cred că Oskar Schindler
reprezintă definiţia eroismului. El este dovada că un singur
om poate da piept cu răul şi poate produce o schimbare.
Eu sunt dovada acestui lucru.
Îmi amintesc că am văzut odată la televizor un interviu
cu scriitorul şi savantul Joseph Campbell. Nu am uitat niciodată
definiţia pe care a dat-o eroului. Campbell a spus că eroul
este o fiinţă umană obişnuită, care „face cele
mai bune lucruri în cele mai rele condiţii”. Oskar Schindler este
personificarea acestei definiţii.
Leon Leyson - Un băiat pe Lista lui
Schindler.
Povestea imposibilului care a devenit posibil… pe lista lui Schindler,
Editura RAO 2014
(pag. 212)
Detalii carte pe ELEFANT aici:
http://www.elefant.ro
1 Decembrie 2017
La multi ani, România!
Dar despre adevãrata realitate a ei iatã o privire foarte
profundã:
Mihai Maci - Dezamãgirea democraticã
E straniu ca politologilor, sociologilor si expertilor
nostri în relatii internationale nu le spune nimic aceasta rasturnare
a sensurilor ce traduce o speranta înselata si transformata în
ostilitate. Astazi linia de separatie nu-i mai desparte pe democrati (sau
liberali) de adeptii totalitarismului, ci pe cei care asuma modernitatea
de cei ce vor (re)instaurerea unei lumi tribale în care totul e
simplu si clar.
Cititi, cititi, cititi integral pe CONTRIBUTORS, aici:
http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-22149263-dezamagirea-democratica.htm
26 noiembrie 2017
Erich Fromm - OMUL PENTRU SINE
Poate trăi omul fără credinţă?
...
Credinţa iraţională e înrădăcinată
în supunerea faţă de o putere percepută drept copleşitoare,
omniscientă şi omnipotentă, în abdicarea de la propria
putere şi rezistenţă, pe când credinţa raţională
se bazează pe experienţa contrară.
Baza credinţei raţionale
e productivitatea...
... Adesea credinţa e văzută
drept o stare de aşteptare pasivă a realizării speranţelor
noastre. Deşi aceasta caracterizează credinţa iraţională,
din discuţia noastră rezultă că lucrurile nu stau
niciodată la fel cu credinţa raţională. Câtă
vreme credinţa raţională se întemeiază pe experienţa
propriei productivităţi, aceasta nu poate fi pasivă, ci
trebuie să fie expresia unei activităţi interioare autentice.
O veche legendă exprimă cu vivacitate acest lucru. Când Moise
şi-a îndreptat toiagul spre Marea Roşie, marea, contrar minunii
aşteptate, nu s-a despărţit imediat ca să lase o cale
uscată evreilor. Miracolul promis s-a produs
şi valurile s-au retras doar atunci când primul om a sărit în
mare.
...
Omul nu poate trăi fără credinţă.
Problema crucială pentru generaţia noastră şi pentru
cele ce urmează e dacă respectiva credinţă va fi una
iraţională în lideri, maşini şi succes, sau dacă
va fi mai degrabă o credinţă raţională în om,
bazată pe experienţa propriei activităţi productive.
Erich Fromm - OMUL PENTRU SINE, Editura TREI
Cititi întreg fragmentul CREDINTA CA TRÃSÃTURÃ
DE CARACTER din care am selectat cele de mai sus
AICI
21 noiembrie 2017
Joachim Gauck - IARNÃ-N VARÃ. PRIMÃVARÃ-N
TOAMNÃ.
Editura CURTEA VECHE
Cine trăieşte libertatea ca pe
o responsabilitate
ajunge în cele din urmă la cele mai bune şi profunde potenţialităţi
cu care suntem înzestraţi.
Chemarea la o permanentă înnoire
nu se adresează nicidecum doar instanţelor şi organelor
statului,
ci în aceeaşi măsură, şi mai ales, fiecărui cetăţean
în parte.
Dacă libertatea îşi
pierde complet puterea de iradiere, se întăreşte ceea
ce deja trăim ca fenomen de masă: omul
îşi preschimbă existenţa de citoyen într-una de
consumator. Nu mai merge să voteze,
nu mai participă la nici o iniţiativă cetăţenească,
se retrage din spaţiul public, politic. N-am nimic împotriva
consumului, dar consumul ca singurul scop central al vieţii îi face
fericiţi pe oameni doar până ce-şi vor fi satisfăcut
nevoile lor de bază - în mod cert variabile şi ele. Ca atare,
ar trebui să ne dorim mai degrabă concetăţeni care,
în cursul învăţării, riscă să facă şi
greşeli, decât unii care, ce-i drept, nu se fac vreodată vinovaţi
de ceva, dar prin indiferenţa lor renunţă
la modelarea vieţii publice şi se pun de bunăvoie într-o
situaţie de neputinţă.
Din capitolul LIBERTATEA LA
CARE MA REFER al sus numitei carti autobiografice.
Mai mult pe site AICI
19 noiembrie 2017
Gaudeamus!
Cu ocazia FESTIVALULUI FILMULUI FRANCEZ ÎN
ROMÂNIA
am vizionat azi un film de animatie pentru mici si mari exceptional, o
adevãratã operã de artã.
Este capodopera filmelor de animatie franceze, se spune.
LE ROI ET L'OISEAU
regizat de Paul Grimault dupã o poveste de H.C. Andersen,
scenariu de Jacques Prevert si Paul Grimault.
Este un amestec savant de poveste romanticã si de satirã
anarhizantã.
Totul este exceptional în acest film, începând cu muzica,
decorurile, multele referinte culturale si politice, modernitatea, satira.
Imaginea Tiranului peste tot... chiar si în artã...
Discursul mobilizator (manipulator) adresat leilor pentru rãsturnarea
tiraniei.
Vin pãsãrile! se spunea
peste tot referitor la nãvala leilor.
Doar o bãtrânicã se întreabã: Oare
de ce sunt atât de ciudate... pãsãrile ?...
Nu e de mirare cã înfãptuirea acest film a durat
atâta timp. Initiat în 1946 si finalizat în 1980.
Este o Mare Poveste despre viatã.
Neapãrat de vãzut.
Si de revãzut, nu doar o datã.
Si am vizitat EXPOZITIA INTERNATIONALA DE PICTURÃ
NAIVÃ, 17-25 nov. ARAD, Sala Clio.
O ÎNCÂNTARE!
O artã care transmite mai ales bucurie, bucuria de a trãi,
frumusetea naturii, frumusetea vietii...
Este o celebrare a vietii.
Pictura "naivã" este altceva decât pictura "academicã".
Pãrerile sunt împãrtite.
Dar este o posibilitate foarte expresivã de a sugera MAGIA care
învãluie, sau o sustine?, realitatea.
Câteva exponate aici doar ca idee (ar merita puse toate, dar sunt
prea multe:50):
Iarna în sat de Mariana Mihut.
Cu un dublu click pe imagine vedeti imaginea initialã.
Vara în sat de Mariana Mihut.
Cu un dublu click pe imagine vedeti imaginea initialã.
Cine este Mariana Mihut AICI
Arãdenii mai au timp sã o viziteze.
12 noiembrie 2017
Un articol foarte interesant de citit pe
CONTRIBUTORS:
Adela Toplean - Despre Sacru si despre Corectitudinea
Politicã
AICI
De citit pe îndelete...
De urmãrit un demers de reflectie profund si minutios, ametitor
uneori, în orice caz admirabil,
pe tema ideilor de fond care miscã lumea,
a resorturilor noastre intime care ne fac sã aderãm sau
nu, si în ce fel mai ales, la ele.
Un articol de o mare bogãtie umanã mai ales
care nu poate decât sã ne dea de gândit.
6 noiembrie 2017
A fi zen nu înseamnă
a fi cool!
Am tradus cele douã newsletter-e la zi:
De la Centrul Durckheim de la Mirmande, Franta,
autor Jacques Castermane -
Meditatie si viatã interioarã
AICI
De la Centrul Bethanie, France,
autor preot Francis Dekeyser
un text foarte consistent ca de obicei
AICI
Textele şi explicaţiile nu sunt niciodată
altceva decât verbalizare foarte limitată plecând de la o experienţã
misticãşi în nici un caz o cale pentru a ajunge la ea. Prin
tradiţia Zenului s-a răspândit „meditaţia fără
obiect” astăzi în Occident. Această manieră „de a fi zen”
îşi are totuşi rădăcinile în toate marile tradiţii
ale umanităţii. A fi zen nu înseamnă
a fi cool! Este vorba de a face faţă
cu calm la ceea ce este! A face faţă
şi nu a fugi de real: dacă ne ţinem de o formulă
clasică, practica zenului constă în „a rezolva marea problemă
a vieţii şi a morţii”. (Francis Dekeyser)
5 noiembrie 2017
Cheia prosperitãtii este
entuziasmul spiritual.
Recomandare de carte:
Julia Cameron - Inima prosperã
Oamenii considera prosperitatea un obiectiv financiar final.
„Când voi avea atâtia bani, ma voi simti mai bine.”
Adevarul e ca prosperitatea este un obiectiv spiritual final, iar
formula ar trebui sa fie, de fapt:
„Când voi avea atâta credintã, mã voi
simti mai bine.”
La bazã, prosperitatea este o credintã în ceva binevoitor
- si convingerea ca acel „ceva” ne va calauzi si ne va pazi.
Vom fi
condusi în directia buna, indiferent câti bani avem la dispozitie.
Prosperitatea nu se referã niciodatã
doar la bani.
Julia Cameron - Inima prosperã, Editura
Act si Politon
Detalii carte pe site-ul Editurii ACT SI POLITON aici:
https://actsipoliton.ro/julia-cameron-inima-prospera-dezvoltare-personala
inclusiv posibilitatea citirii unui fragment din carte,
în care regãsim "uneltele" specifice "inventate"
de Julia Cameron:
Paginile matinale care ne clarificã
mintea, constientizându-ne umbra si subttind astfel umbra din cotidian.
Plimbarea - care le limpezeste si organizeazã
mintea. Pornim cu o problemã în minte si ne întoarcem
cu o solutie.
PAUZA pe parcursul zilei, care se dovedeste
a fi "pauzã creatoare".
Julia Cameron - o altã autoare inepuizabilã,
unicã, i n s p i r a t ã,
autoarea renumitei cãrti CALEA ARTISTULUI,
tradusã si în româneste (Paralela 45).
De data aceasta o carte despre "bani", de fapt despre prosperitate,
dar pe fond o carte de dezvoltare personalã.
Cãci în cele din urmã acesta este sensul tuturor demersurilor
pe care le propune Julia Cameon în cãrtile sale:
întâlnirea cu tiparele noastre de functionare (incomodã
desigur)
si schimbãrile care se impun în modul nostru de a gândi,
de a actiona
pentru a nu ne mai sabota pe noi însine
si a regãsi astfel legãtura - pierdutã doar în
constiinta noastrã - cu SURSA.
Relativitatea cuvintelor care desemneazã REALITATEA - o precizare
clarã din capul locului.
Atitudinea de fond a omului în acest caz face diferenta, cred eu.
Pentru cã existã o invazie
de oferte de dezvoltare personalã pe piatã.
Pagina dedicatã Juliei Cameron pe acest site AICI
4 noiembrie 2017
Estetica traiului cu puţin
Trebuie să fii bogat la interior ca să trăieşti în,
şi mai ales, cu puţin. Vieţuind astfel, îţi permiţi
să reconsideri totul: activităţile, prieteniile şi
chiar propria existenţă. Fiecare gest devine precis, uşor,
graţios. Să te reorganizezi devine o joacă de copil. Lumea
materială nu te mai domină. Acest mod de viaţă devine,
el însuşi, un model în întregime estetic.
Dominique Loreau, Arta
rafinamentului, pag. 112,
Editura Baroque Books & Arts
3 noiembrie 2017
2 noiembrie 2017
Recomandare de carte
Dominique Loreau - ARTA RAFINAMENTULUI
Uneori, e nevoie de foarte putin
ca sã transformãm gesturile cotidiene
în ceva frumos si solemn.
Dominique Loreau - ARTA RAFINAMENTULUI, Editura Baroque Books & Arts
RAFINAMENTUL SE SIMTE , SE ÎNVATA ,
SE EDUCA SI SE LASA MOSTENIRE.
Detaliii carte pe situl editurii aici:
http://baroquebooks.ro/colectii/savoir-vivre/315-arta-rafinamentului
De remarcat rafinamentul prezentãrii în sine al cãrtii...
O nouã carte a acestei autoare unice care. locuind în Japonia
de mai bine de 20 de ani,
transpune principiile Orientului în ARTA DE A TRÃI pentru
Occident.
O carte nu mai putin interesantã decât celelalte.
Autoarea pare sã fie inepuizabilã... A gãsit SURSA
creativitãtii cu sigurantã.
Omul cultivat sau educat nu e neapãrat omul
instruit,
ci acela cãruia îi plac si îi displac lucrurile care
trebuie sã-i placã si sã-i displacã.
Sã stii ce anume trebuie sã-ti placã si ce anume
trebuie sã-ti displacã
înseamnã sã ai gust.
Herman Hesse
(citat de Dominique Loreau în aceastã carte)
Pagina lui Dominique Loreau pe site AICI
29 octombrie 2017
Mihaela Miroiu – Cu mintea mea de femeie
Sunt femeia care s-a ţinut departe de femei,
fiindcă nu ştia că ele au produs filozofie. De minţile
femeieşti limitate, neintrate în ordinea creaţiei, că doar
asta aflam din literatura si filosofia pe care le citeam, închisă
cum eram în grija partidului comunist faţă de mintea mea. Şi,
mai ales, m-am ţinut ceva mai departe de ele fiindcă eu credeam
că ar da oricând tărâmul libertăţii şi creativităţii
pe cel al dragostei şi grijii.
Sunt femeia care a început să se uite cu adevărat
la mintea femeilor, oricare erau ele, doar odată cu filosofia feministă.
Ca şi când a trecut printr-o revoluţie copernicană
în care universul cunoaşterii omeneşti nu mai are un singur
producător, ci doi. De atunci ştiu că lumea cunoaşterii,
a sensibilităţii, a politicii, trebuie să fie deopotrivă
ginomorfică şi andromorfică. Şi
că nici femeile, nici bărbaţii nu au a se teme de completitudine,
de întregire. (pag. 245)
28 octombrie 2017
Semnati o petitie pentru stoparea cruzimii fatã
de animale aici:
https://www.change.org/p/the-united-nations-is-to-outlaw-crimes-against-humanity?recruiter=822170866&utm_source=share_petition&utm_medium=copylink&utm_campaign=share_page.share_redirect-control&utm_term=share_page.share_redirect-control
Eu am semnat-o.
23 octombrie 2017
Recomandare de carte
Mihaela Miroiu – Cu mintea mea de femeie
O carte pe care tocmai o citesc.
Cu încântare…
Am înţeles cât de greu şi cât de dureros se construieşte
lumea oamenilor liberi, dar şi cât de nepreţuită, de minunată
este libertatea culturală şi politică. Şi că,
fără ea, suntem, social, un chimval răsunător, o harpă
ruptă. Mâini de sculptori amputaţi si minţi mutante. Arbori
bonsai.
Am învăţat că, în străfunduri,
fiecare suntem ceea ce rămâne din noi după ce nu mai avem funcţii,
titluri, ranguri, averi. Şi am învăţat să îmi fie
milă cel mai mult de cei din care nu mai rămâne nimic după
ce le pierd pe toate acestea. Căci, Doamne, cât am rămas de
legată de cea mai tulburătoare dintre întrebările filosofice
despre rostul nostru, al fiecăruia: De ce trãiesc eu şi
nu oricine altcineva în locul meu?
Mihaela Miroiu – Cu mintea mea de femeie, Editura Cartea Românească,
2017
Un fragment din aceastã
carte dedicat Reginei Maria,
Inima nomadã a Marii Uniri
poate fi citit
AICI
19 octombrie 2017
Daisetz Teitaro Suzuki - EST SI VEST
Mai există însă o cale, care precedă ştiinţele
sau vine după ele, de a aborda realitatea. Eu o numesc abordarea
Zen.
Abordarea Zen este să pătrunzi direct în obiectul
însuşi, ca să-l vezi, cum ar veni, dinăuntru.
...
Eu numesc modul acesta de abordare a realităţii
calea Zen — calea ante-ştiinţifică
sau meta-ştiinţifică sau chiar antiştiinţifică.
...
Nu ne putem aştepta să fim cu toţii oameni de ştiinţă,
dar natura ne-a alcătuit în aşa fel încât să putem fi toţi
artişti — într-adevăr, nu artişti de un fel anume, ca pictori,
sculptori, muzicieni, poeţi etc., ci artişti ai vieţii.
Această profesie, „artist al vieţii", poate vă sună
inedit şi cumva ciudat, dar realitatea este că toţi ne
naştem artişti ai vieţii şi, neştiind acest lucru,
cei mai mulţi dintre noi nu reuşim să fim în acest fel,
rezultatul fiind că ne dăm viaţa peste cap, întrebând „Care
e sensul vieţii?", „Nu cumva avem în faţă nimicnicie
pură?", „După ce trăim şaptezeci şi opt
de ani sau chiar nouăzeci, unde ne ducem? Cine poate şti?"
etc. Aflu că majoritatea oamenilor din epoca modernă sunt nevrotici
din acest punct de vedere. Dar omul Zen le poate spune că au uitat
cu toţii că sunt artişti înnăscuţi, artişti
creatori ai vieţii Şi că, de îndată ce îşi dau
seama de acest lucru, de acest adevăr, vor fi vindecaţi cu toţii
de nevroza sau psihoza, sau ce alt nume îi mai dau ei necazului care-i
sâcâie.
Dar ce se înţelege prin a fi un artist al vieţii?
Mai mult pe site AICI
din volumul
Erich Fromm, Daisetz Teitaro Suzuki, Richard de Martino - Budismul
Zen si psihanaliza, Editura TREI, trad. Smaranda Nistor.
18 octombrie 2017
Diana Ioanes: Ce înseamnã psiholog bun
pentru copii?
aici:
http://cabinet-psihologie-bucuresti.blogspot.ro
15 octombrie 2017
Recomandare de carte:
Emmanuel Carrère „Împărăţia cerurilor”,
Editura TREI, trad. Doru Mareş
O carte foarte interesantă, o expunere captivantă
a propriului periplu al unui erudit în căutarea „împărăţiei
cerurilor”…
împărăţie care, în final, se dovedeşte a fi nu într-un
dincolo, ci este chiar „realitatea realităţii”.
O carte pe care tocmai am citit-o şi eu. Are aproape 600 de pagini,
dar se citeşte cu interes dacă eşti pasionat de înţelegerea
profundă a lucrurilor.
„Adevărat, adevărat îţi zic ţie:
Dacă erai mai tânăr, te încingeai singur
şi umblai unde voiai;
dar când vei îmbătrâni, vei întinde mâinile tale
şi altul te va încinge
şi te va duce unde nu voieşti.”
Dincolo de orice convertire întru Christos, cred că există o
frază, că fiecare are una a lui, pentru el făcută,
care îl aşteaptă. A mea a fost aceasta. Spunând, la început:
lasă-te purtat, nu tu eşti cel care conduce; ceea ce ar putea
fi considerat drept o abdicare poate, la fel de bine, odată făcut
pasul, să se dovedească o imensă uşurare. Aşa
ceva se numeşte abandonare, or, eu nu năzuiam decât să
mă abandonez. Dar, mai zice fraza aceea anume, a mea: lucrul căruia
vrei să te abandonezi – Cel căruia te vei abandona – te va conduce
acolo unde nu vrei să mergi. Această parte a frazei îmi era
adresată mie în modul cel mai personalizat. Nu am înţeles-o
eu bine – cine ar putea-o înţelege? -, dar am priceput printr-o obscură
certitudine că pentru mine era. Ceea ce îmi doream cel mai mult pe
lume, asta era: să fiu condus acolo unde nu voiam să merg.
(pag.49)
Paşti, 1993, ultima pagină a ultimului caiet:
„Asta să însemne a-ţi pierde credinţa?
Să nu mai ai nici măcar chef să te rogi pentru a o păstra?
Să nu mai vezi în această înstrăinare, care se instalează
zi după zi, o încercare peste care ai de trecut, ci, din contră,
un proces normal? Sfârşitul unei iluzii?
Acum, zic misticii, e momentul să te rogi. În noapte trebuie să-ţi
reaminteşti de lumina întrevăzută. Însă tot acum,
sfaturile misticilor par pisălogeală şi curaj pare renunţarea
la a le urma, pentru a înfrunta realitatea.
Adică, realitatea să însemne că Isus nu a înviat?
Scriu asta în Vinerea Mare, clipa celei mai mari îndoieli.
Mâine-seară voi merge la slujba Paştelui ortodox împreună
cu Anne şi cu părinţii mei. Îi voi îmbrăţişa
spunându-le Hristos voskrese, „Christos a-nviat!”, dar n-o voi
mai crede.
Te părăsesc, Doamne, Tu nu mă părăsi.”
( pag.131)
Detalii carte pe site-ul Editurii TREI aici:
http://www.edituratrei.ro/carte/emmanuel-carrere-imparatia-cerurilor/2916/
8 octombrie 2017
Katzuo Ishiguro premiantul NOBEL
pentru literatură pe 2017
- pentru romanele sale "de mare forta
emotionala în care a dezvaluit abisul din spatele simtului iluzoriu
al conectarii noastre cu lumea".
"Totuşi acum, de fiecare dată când paşii mă duc
pe aleile parcului Kawabe, mă gândesc la Sugimura şi la proiectele
sale şi mărturisesc că încep să simt o oarecare admiraţie
faţă de el. Pentru că un personaj care aspiră să
se ridice deasupra mediocrităţii, să fie ceva mai mult
decât un om de rând, merită cu prisosinţă
admiraţia noastră, chiar dacă în cele din urmă nu
izbândeşte şi-şi pierde averea din pricina ambiţiilor
sale. Mai mult, convingerea mea este că Sugimura nu a murit nefericit.
Căci eşecul lui nu a fost o ratare măruntă, aşa
cum se întâmplă cel mai adesea cu destinele noastre, şi o persoană
ca Sugimura ştia cu siguranţă acest lucru. Dacă dai
greş acolo unde ceilalţi nu au avut curajul ori voinţa
de a încerca măcar, îţi rămâne totuşi consolarea –
mai precis, satisfacţia adâncă – pe care o dobândeşti din
această privire retrospectivă asupra vieţii tale."
Kazuo Ishiguro – Un artist al lumii trecătoare, POLIROM, pag.
154
"Poate ca nu e un lucru usor, dar recunoscându-ti greselile
savârsite de-a lungul vietii, câstigi o anume satisfactie
si demnitate. În orice caz, nu trebuie sa-ti fie rusine de greselile
facute cu buna-credinta. Cu siguranta însa este mult mai rusinos
sa nu poti sau sa nu vrei sa le accepti."
4 octombrie 2017
„Pãrintii au mâncat aguridã
si copiilor li s-au strãpezit dintii."
BIBLIA, Ieremia, 31, 27-30
Recomandare de carte.
2 cãrti pe tema psihogenealogiei de la Editura
Philobia
Anne Ancelin Schutzenberger si Gislain Devroede
Copiii bolnavi de pãrinti
Introducerea aici
si
Nina Canault
Cum plãtim greselile strãmosilor
Inconstientul familial
Prefata aici
27 septembrie 2017
KGD - VIAŢA ŞI OMUL
Relaţia dintre om şi Dumnezeu este înfăţişată,
în general, astfel: omul recunoaşte în Dumnezeu pe cel atotputernic,
cel căruia el îi datorează supunere, cel pe care îl cheamă
în dificultăţi şi cel prin care poate găsi, în ultimă
instanţă, fericirea, securitatea şi pacea. Omul are nevoie
de Dumnezeu. El are nevoie de el pentru a nu dispera, pentru a suporta
cruzimea lumii şi pentru a surmonta, în final, angoasa în faţa
morţii, cât şi angoasa în faţa vieţii.
Dumnezeu este puterea, independentă de om,
care îl domină, îl gratifică sau îl nimiceşte. Putere care
faţă de om când se manifestă, când se ascunde, care îi
vorbeşte sau păstrează tăcerea. Omul este dependent
de Dumnezeu. Totuşi, a vedea numai astfel relaţia dintre om
şi Dumnezeu corespunde unui anumit stadiu de evoluţie umană.
Este stadiul în care omul transferă tot ceea ce depăşeşte
orizontul experienţei naturale şi înţelegerea eului profan
în afară, într-o transcendenţă de dincolo, care are laturile
ei de umbră şi de lumină dar care, în orice caz, dispune
de puteri nemărginite în privinţa lui. Acest mod de a vedea
se schimbă atunci când anumite experienţe îl fac să descopere
că nu tot ceea ce este dincolo de orizontului lui obişnuit trebuie
să fie neapărat „în afara lui”, ci că există o realitate
care, într-adevăr transcende orizontul său natural, dar în acelaşi
timp îi este imanentă omului şi constituie adevăratul său
nucleu, Fiinţa sa esenţială. Cu această recunoaştere
se deschide o nouă înţelegere a raportului dintre om şi
FIINŢA divină.
Când omul vede, în transcendenţă, FIINŢA
divină la lucru în Fiinţa sa esenţială, care caută
să se manifeste în el şi prin el, atunci el trebuie să-şi
modifice concepţia bazată pe dependenţa complet unilaterală
a omului de Dumnezeu, căci atunci devine clar că nu numai omul
este dependent de Dumnezeu, ci că şi acţiunea divină
depinde de om, de disponibilitatea lui de a o primi, de a o lăsa
să acţioneze în el. O turnantă se poate produce în momentul
în care omul percepe şi recunoaşte în el însuşi rezistenţa
faţă de ceea ce este el în Fiinţa sa esenţială
şi care, prin această Fiinţă, ar vrea să devină.
Această descoperire - atunci când nu este doar crezută, ci este
simţită - are ceva bulversant: faptul că, în pofida micimii
sale, omul poate să împiedice Viaţa!
Iatã un text fundamental care înfãtiseazã
foarte clar
douã nivele de dezvoltare umanã,
douã moduri de a ne raporta la Dumnezeu...
Iatã ce înseamnã adevãratul
început al maturitãtii umane.
Textul face parte dintr-un capitol al cãrtii Der
Ruf nach dem Meister,
capitol tradus integral, poate fi citit AICI:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2017/09/viata-si-omul-traducere-revizuita.html
Este o traducere revizuitã fatã de cea existentã
de câtiva ani pe site, cea fãcutã tot de mine dupã
traducerea în francezã a cãrtii.
7 august 2017
Calea este procesul
prin care
omul înstrăinat
de Fiinţă,
se întoarce,
pas cu pas,
la originea sa –
şi concomitent
la manifestarea conştientă
a Fiinţei încorporate în el.
K.G. Dürckheim – Der Ruf nach dem Meister
31 iulie 2017
K.G. Durckheim - Zenul si noi
De ce ne-ar interesa pe noi Zenul?
Care este scopul central al Zenului?
Renaşterea omului prin experienţa Fiinţei!
Zenul învaţă descoperirea
empirică a nucleului nostru transcendent şi
ne învaţă să gustăm, în existenţa din această
lume, Sinele divin. Învăţătura lui nu are forma
unei gândiri analitice, conclusive, nici pe cea a unei credinţe dogmatice
sau a unui sistem de speculaţie metafizică. El este calea spre
o experienţă realizabilă pentru om şi care, în fapt,
îi este destinată. El ne face să descoperim că existenţa
noastră, tensionată între viaţă şi moarte, se
înrădăcinează în Sinele supranatural care suntem cu toţii
în profunzimea ascunsă din noi înşine. Şansa şi vocaţia
noastră este de a lua cunoştinţă de aceasta.
Iatã o carte care ar putea interesa pe multi cititori de limba
românã.
Sigur nu pe toti. Si, foarte probabil, nu pe cei mai multi...
... în sfârsit am înteles si eu de ce ...
Iatã o carte care ar merita sã fie tradusã în
româneste, cu toate acestea...
chiar dacã pentru mai putini... cei interesati dintr-o nevoie interioarã...
Veti întelege dupã ce veti citi primele pagini din carte
deja traduse si postate pe blogul lui KGD sub eticheta "Zenul si
noi":
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/search/label/Zenul%20si%20noi
Atracţia tuturor expresiilor Zenului vine de
aici:
ele promit eliberarea dintr-o strâmtorare,
născută din distorsiunea vieţii noastre
şi a Fiinţei noastre veritabile.
6 iulie 2017
Singurătatea, un mod de viaţă admirabil
Cu toţii suntem însufleţiţi, mai mult
sau mai puţin, de căutarea absolutului, a adevărului, a
unei înţelegeri supreme a lucrurilor. Cei care au ales să trăiască
singuri, ca să găsească răspunsuri la aceste întrebări,
ne învaţă, după o viaţă întreagă de singurătate
şi de căutare că, la urma urmei, nu avem nimic de găsit,
dar că „trezirea” e o experienţă
eliberatoare, întrucât este extraordinar de simplă şi de evidentă.
Însă ce drum lung avem de parcurs înainte să
acceptăm această realitate! De câtă răbdare avem nevoie
ca să descoperim că acest adevăr, acest ascuns al vieţii
e aici, exact în locul în care îl căutăm, într-o deplină
şi tacită evidenţă! Tocmai graţie acestei revelaţii
putem în sfârşit „să renunţăm” şi să acceptăm
cursul lucrurilor.
Dominique Loreau – FERICIREA TRĂIEŞTE ÎN
SPAŢII MICI, Baroque Books & Arts, pag. 92
Nota mea, V.J.: Iatã un punct
de vedere corect asupra "trezirii", a cuiva care a trãit-o
realmente si stie despre ce vorbeste:
este o revelatie care vine ca rãspuns la efortul omului.
O stare "de drept" care devine "de fapt" doar ca urmare
a unui drum de parcurs de cãtre om.
Departe de a ne multumi doar "sã existãm"
si sã cultivãm un mod de viatã hedonist
cã totul este OK oricum si noi nu mai avem nimic de fãcut
(!),
asa cum "predicã" unii "întelepti non conformisti"
(cu multã trecere la cititori),
dar pentru care viata a ajuns,
în final si mult prea devreme,
dupã toate excesele (droguri, sex, alcool) pentru
a umple GOLUL INTERIOR,
o povarã...
Dar nimeni nu spune si acest lucru...
Ce cale simplã propun unii! Fãrã dogme, spun ei...
Cum sã taci când vezi ce se aflã la capãtul
acestei "cãi" atât de plãcute si de tentante,
si de usoare mai ales ?!...
A urma o Cale nu înseamnã a adopta
o dogmã, ci înseamnã a avea o directie, a sti încotro
mergi.
5 iulie 2017
O carte impresionantã pe care am citit-o zilele acestea si pe care
vi-o recomand.
Redã foarte expresiv transmiterea nefericirii din generatie în
generatie si amplificarea ei.
Este o transmitere "naturalã" dacã nu se intervine
printr-o psihoterapie pentru stoparea acestui lant.
CAMELIA CAVADIA
- MÃSTILE FRICII,
Editura TREI
Un roman frumos si trist, dur si sensibil deopotrivã, o mãrturie
impresionantã despre pãrinti si copii si frica teribilã
care îi desparte uneori, sufocând iubirea, pacea interioarã,
bucuria vietii, tot ce emai frumos în oameni. (Radu Gãvan)
Ema, David si Sofia sunt niste personaje tragice, într-o istorie
cutremurãtoare în familiaritatea ei. Abuzul, fizic si emotional,
suferit si perpetuat de personaje, este socant prin perspectiva intimã
din care e reflectat.
(Ada Roseti)
(De pe coperta a 4-a a cãrtii)
Detalii carte pe site-ul editurii aici:http://www.edituratrei.ro/carte/camelia-cavadia-mastile-fricii/2947/
4 iulie 2017
Despre "mobilizarea de constiintã" necesarã
în cotidian
În artele marţiale, este un apel constant de-a
lungul antrenamentului. Ni se cere să fim „în gardă” de fiecare
dată când „coborâm garda”…
Picioarele bine aşezate pe sol, aşezaţi în bazinul nostru,
orientaţi spre cer. Această atitudine
este liturgică; noi suntem „celebranţi”
ai vieţii.
Este sarcina noastră: să fim pe fază, să fim acolo!
În mod intens acolo!
Şi poate că într-o bunã zi vom fi sesizaţi de liniştea
pură a Fiinţei.
Pãrintele Francis Dekeyser - Lettre nr. 144, iulie
2017, de la Bethanie, France
Întreaga scrisoare tradusã în româneste
AICI
Originalul în francezã AICI
Site-ul centrului Bethanie cu activitatea bogatã si diversã
aici: http://www.centrebethanie.org/
2 iulie 2017
Vã invit sã cititi un articol din Formula AS nr. 1270 din
iunie 2017
Minunea de la miezul noptii
Este o relatare a unei experiente
a unui om din zilele noastre,
experientã despre care vorbeste în primul rând K.G.
Durckheim ca fiind o Experientã a Fiintei,
cea care marcheazã, dacã este luatã în serios,
un punct de cotiturã în viata respectivului,
si care înseamnã un nou început... al unei vieti cu
SENS,
al unei vieti ancorate Altundeva, într-o Realitate mai mare
cu care suntem uniti în profunzimea noastrã.
Iatã de ce scriam eu
undeva despre "realitatea
acestei Realitãti mai mari",
care "ne face semne", în unele situatii la limitã
uneori, dar nu numai atunci.
Cititi AICI:
http://www.formula-as.ro/2017/1270/asul-de-inima-45/minunea-de-la-miezul-noptii-22412
Iatã de ce spun eu cã este actual
K.G. Durckheim...
Si cã pentru noi, cei de acum si de aici,
sunt cãrtile lui...
Pentru a recunoaste aceste experiente
pretioase în prezent sau în trecutul nostru
si a le aprecia drept ceea ce sunt: o invitatie la maturitate, deci un
început de drum.
Petru a nu pierde aceste ore astrale ale vietii.
Si mai ales pentru a nu pune VINUL CEL NOU în BURDUFURI VECHI si
a risipi astfel minunea trãitã.
*
Pe de altã parte, un fragment dintr-o carte
care musteste de întelepciune Zen,
o întelepciune pragmaticã despre un stil de viatã
rafinat ca efect al simplitãtii:
Dominique Loreau - FERICIREA TRAIESTE IN SPATII
MICI,
Baroque Books & Arts
În asteptarea vârstei a treia aici
NU LA ŞAPTEZECI DE ANI TREBUIE SĂ NE GÂNDIM
UNDE NE VOM PETRECE BĂTRÂNEŢEA
Atentie cã zilele acestea Librãria
on line ELEFANT sãrbãtoreste 7 ani si acordã o multime
de reduceri.
Profitati de ocazie.
1 iulie 2017
George Bãlan: DESPRE
FUGA DE SINE şl ÎNTÎLNIREA CU SINE
Suprema datorie a filosofiei şi supremul
merit pe care şi-l poate cîştiga în faţa propriei
sale conştiinţe constă azi, poate mai mult decît oricînd,
în determinarea oamenilor să se ocupe de ei
înşişi, de salvarea lor sufletească. Se simte nevoia
unei răscoliri lăuntrice profunde, care să-i facă
pe atîţia şi atîţia să treacă de la acel „Ajută-mă
Doamne să fug de mine" la un „Ajută-mă
Doamne să mă regăsesc" (eventual şi fără
„Doamne"...), de la „De-aş putea să-mi ridic o casă
cît mai departe de mine" la „de-aş putea să-mi ridic o
casă cît mai adînc în mine". Cu nimic anacronizat, mai viu şi
mai actual ca niciodată, Pascal poate fi un admirabil sfătuitor
şi sprijinitor celor însetaţi de regenerare spirituală.
George Bãlan - În cãutarea maestrului, Editura
Institutul European, Iasi, 1999
Mai mult pe acest site aici
30 iunie 2017
Nu ne putem aştepta să fim cu toţii oameni
de ştiinţă, dar natura ne-a alcătuit în aşa fel
încât să putem fi toţi artişti – într-adevăr, nu artişti
de un fel anume, ca pictori, sculptori, muzicieni, poeţi etc., ci
artişti ai vieţii. Această
profesie, „artişti ai vieţii”, poate vă sună inedit
şi cumva ciudat, dar realitatea este că toţi ne naştem
artişti ai vieţii şi, neştiind acest lucru, cei mai
mulţi dintre noi nu reuşim să fim în acest fel, rezultatul
fiind că ne dăm viaţa peste cap, întrebând „Care este sensul
vieţii?”, „Nu cumva avem în faţă nimicnicie pură?”,
„După ce trăim şaptezeci şi opt de ani sau chiar nouăzeci,
unde ne ducem? Cine poate şti?” etc. Aflu că majoritatea oamenilor
din epoca modernă sunt nevrotici din acest punct de vedere. Dar omul
Zen le poate spune că au uitat cu toţii că sunt artişti
înnăscuţi, artişti creatori ai vieţii şi că,
de îndată ce îşi dau seama de acest lucru, de acest adevăr,
vor fi vindecaţi cu toţii de nevroză sau psihoză,
sau ce alt nume îi mai dau ei necazului care-i sâcâie.
…
Adevăratul Zen, doar o mică fărâmă
a lui, este ceea ce transformă viaţa fără haz, a banalităţii
monotone şi terne, într-o viaţă a artei, plină de
creativitate interioară autentică.
Daisetz Teitaro Suzuki – Prelegeri din budismul Zen
din volumul BUDISMUL ZEN ŞI PSIHANALIZA – autori: Erich Fromm, D.T.
Suzuki, Richard de Martino, Editura TREI, trad. Smaranda Nistor
15 iunie 2017
Primul si esentialul demers
pe care trebuie sa-l îndeplineasca omul constã în
a face sa domneascã ordinea în el însusi
si
a-si gãsi locul într-o ordine care
îl depaseste.
Iatã concluzia unei întelepciuni nec plus ultra...
Este concluzia finalã a conferintei Imaginea omului si continta:
În mod ideal, omul ar trebui sa progreseze
de la absenta de constiinta de sine spre constiinta de sine, apoi spre
eliberarea de constiinta sa de sine. Dar viata este diversa: ea
ofera momente fara constiinta, si altele cu. Nu ar fi judicios ca omul,
acceptându-se cel care este, sa ajunga sa nu mai fie centrat cu
totul pe sine însusi? A fi liber, a nu mai suferi de absenta constiintei,
nici de existenta ei, a alege fara piedici sa actionezi potrivit necesitatilor
si circumstantelor. Putin conteaza ca omul crede ca trebuie sa faca sa
domneasca ordinea în lume, manipulând si lumea si oamenii.
Primul si esentialul demers pe care trebuie el sa-l
îndeplineasca consta în a face sa domneasca
ordinea în el însusi si a-si
gãsi locul într-o ordine care îl depaseste.
Daca barbatii si femeile ar lucra în sensul acestei suveranitati,
este posibil ca astfel ei sa poata îndeplini ceea ce lumea asteapta
de la ei: gratie muncii asupra lor, integrarii tuturor dimensiunilor lor,
barbatii si femeile ar putea sa contribuie la prezervarea lumii si a umanitatii.
Daca omul nu atinge acest obiectiv, acest fapt nu va tine de circumstante,
ci de esecul celor care nu vor fi ajuns sa stapâneasca caracterul
extraordinar de lucid al noii constiinte integrale, nici sa se elibereze
de constiinta orientata spre sine. Fara aceasta schimbare de cap(directie),
noua imagine a omului va ramânea la starea de vis, lumea si umanitatea
se vor scufunda în moarte.
Jean Gebser - Imaginea omului si contiinta - integral aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2017/06/jean-gebser-imaginea-omului-si.html
Alte texte apartinând lui Jean Gebser pe acest site:
ANGOASA SI OMUL MODERN
aici
14 iunie 2017
Pe blogul lui KGD este
deja tradus un text fundamental si foarte actual al unui gânditor
strãlucit:
Jean Gebser - Imaginea
omului si constiinta
despre Povestea noastrã mai mare, Povestea Umanitãtii în
evolutie, adicã
despre evolutia constiintei umane: nivelul
arhaic, magic, mitic, mental (cel actual) si nivelul integral
aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2017/06/jean-gebser-imaginea-omului-si.html
8 iunie 2017
Indrãzniti uimirea-încântarea-minunarea
Dacă „cultura noastră ne îndepărtează
de esenţial”, dacă „ne petrecem
timpul departe de noi înşine”, stă
în puterea noastră să ne orientăm vieţile altfel şi
să accedem progresiv, prin introspecţie şi elan spre celălalt,
la acea „înflorire” care „semnifică în realitate ecloziunea a ceea
ce este în noi, revelaţia a ceea ce este în noi, cel mai binele din
noi.” Această aparentă contradicţie care vrea să renunţăm
la noi pentru a ne găsi pe noi se rezolvă dacă ne gândim
că egoul de suprafaţă, cel care este ignorant şi generează
cinismul şi disperarea, nu este decât iluzie de identitate; adevăratul
eu este atât de adânc îngropat în inconştientul nostru încât adeseori
nu ne ajunge o viaţă întreagă pentru a accede la el. Acolo,
în inima fiinţei noastre sunt îngropate comorile care nu depinde
decât de noi să fie aduse la suprafaţă.
Oser l'emerveillement
Prefata tradusã integral pe site aici
O carte, veche deja, descoperitã de mine
la Bienala de artã de la Venetia, la Pavilionul cu cãrtile
preferate ale artistilor:
Ce bine ar fi sã o traducã cineva, o editurã, în
româneste...
Si cealaltã, anterioarã, de acelasi autor, si anume THE
SILENT LANGUAGE.
5 iunie 2017
Imagini din Venetia AICI
Vedere de pe Canal Grande cu Podul Rialto
25 mai 2017
Orele astrale ale omului – Experienţa Fiinţei
La începutul CĂII se află o experienţă
iniţiatică. Cel mai adesea ea este o străfulgerare
de iluminare care metamorfozează totul. Ca şi cum un văl
gros de ceaţă s-ar destrăma subit şi un nou centru,
un nou nucleu îşi face apariţia. Şi odată cu el un
sens nou, promisiunea unei Plenitudini, a unei Ordini şi a unei Totalităţi
diferite. Munţi întregi se prăbuşesc, abisuri necunoscute
se deschid, pârâiaşe aproape secate devin fluvii roditoare şi
lumina care se ridică este asemenea soarelui care ia locul lunii.
Astfel de experienţe sunt ore astrale ale omului. Ele pot avea grade
de profunzime, de durată şi de calitate diferite. Ele ne iau
prin surprindere în mijlocul cenuşiului cotidian sau în circumstanţe
extreme de suferinţă. Dar ele au întotdeauna un caracter de
absolut care atestă autenticitatea lor. Este o experienţă
care lasă mult în urmă orice impresie sau experienţă
naturale şi fără de care omul nu ar şti ce numeşte
el „cealaltă dimensiune”.
La începutul drumului se află respectul
purtat acestor evenimente, numite „experienţe
ale FIINŢEI” care trezesc conştiinţa
de sine în această Fiinţă. Nu sunt întotdeauna experienţe
răsunătoare ca cele care îi sunt acordate omului atunci când,
ajuns la limita puterilor sale, eul natural îşi vede temeliile prăbuşite.
Unele din aceste experienţe ale FIINŢEI sunt un dar surprinzător
în mijlocul vieţii „ordinare”. Şi, pe durata lor, omul se află
într-o stare stranie, momentan stabilit în centrul său. La începutul
Căii, el trebuie să-şi ascută în el simţul care
percepe aceste momente iniţiatice în care, pentru un moment, Fiinţa
esenţială îl umple în chip absolut. În acele clipe, tot ceea
ce simte şi tot ceea ce face el are un caracter foarte particular.
El este sensibilizat la maximum în privinţa a tot ceea ce favorizează,
sau împiedică, mişcarea sa spre transparenţa pentru transcendenţă.
Simţurile exterioare se deschid. El are impresia că până
atunci a fost surd şi orb faţă de FIINŢĂ. Într-o
clipă, el devine o fiinţă care vede şi aude în interiorul
lui şi al lucrurilor, deschis vocii maestrului interior.
K.G. Dürckheim – Der Ruf
nach dem Meister, O.W. Barth Verlag, 1972, pp.146 – 147
În căutarea Maestrului
Una din cãrtile scrise de KGD la 20 de ani
de la primele sale cãrti, cele fundamnetale, apãrute deja
în româneste.
Dupã un plus de 20 de ani din propria experientã de viatã
pe Cale si din cea de psihoterapeut, de îndrumãtor al altora
pe Cale.
N-ar fi interesant sã le citim si noi în
româneste?
E vorba despre verticalizarea omului...
Întregul capitol tradus în româneste poate fi citit
aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2017/05/maestrul-interior-calea-spre-centru.html
17 mai 2017
Mitropolitul Antonie de Suroj
„Pentru mine, Dumnezeu este o realitate"
Un pasaj din cartea biograficã "ACEST OM SFÂNT",
Editura THEOSIS, Oradea, 2017
despre Experienta bulversantã a Fiintei - în termenii lui
K.G. Durckheim - trãitã la un moment dat de André
Borisovici Bloom, experientã care a schimbat totul:
CONVERTIREA
AICI
15 mai 2017
O imagine face cât o mie de cuvinte...
Romanul grafic - mai mult decât artã...
Abia acum l-am descoperit si eu...
O posibilitate de expresie nelimitatã...
O idee despre acest subiect aici
Editura care ne rãsfatã cu aceste minuni de Frumusete este
Editura ART:
http://www.editura-art.ro/
13 mai 2017
...abia pornind de la
ceea ce este viata
pot eu începe a trăi cu adevărat...
din Scrisoarea actualã de la Bethanie,
redactatã de pr. Francis Dekeyser,
a cãrei traducere în româneste o puteti citi pe site
aici
11 mai 2017
Editura THEOSIS anuntã o nouã
aparitie editorialã:
"Acest om sfânt. Impresii despre Mitropolitul
Antonie" de Gillian Crow
Detalii carte, un fragment de citit si posibilitate de comandã
aici:
http://www.theosis.ro/index.php/shop/detalii/22?mc_cid=2868fb458e&mc_eid=6de11d2685
"Acest om sfânt" pe care îl
iubesc si eu...
O carte pe care tocmai am comandat-o...
Pagina Mitropolitului Antonie de Suroj pe acest site aici
8 mai 2017
William Blake sau libertatea infinitã
traducerea unui capitol din cartea
William Blake ou l'infini de
Christine Jordis
Editura ALBIN MICHEL, Paris, 2014
O carte bunã, de tradus în româneste...
Un fragment tradus aici
De ce sã opunem Viata sistemului?
Pentru cã sistemele se opun adesea unele altora.
În cazul acesta,
sistemul creat de om
se opune sistemului creat de Dumnezeu.
Din spectacolul de teatru radiofonic premiat recent la Gala Uniter 2017
Biblia Neagrã a lui William Blake - scenariu
si regia artisticã de Ilinca Stihi.
L-am gãsit pe youtube aici:
https://www.youtube.com/watch?v=ICdW8pnPcOI
26 aprilie 2017
Meditatia initiaticã - împlinire sau obiect de scandal?
Începutul cãrtii
K.G. Durckheim - Meditieren
- wozu und wie?
A medita - pentru ce si cum?
Traducere postatã azi pe blog aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2017/04/a-medita-pentru-ce-si-cum-1.html
Această carte gravitează pe calea îngustă din jurul unei
unice chestiuni: chestiunea accesului la experienţa FIINŢEI
supranaturale, divine, experienţă pe care se sprijină orice
sentiment religios viu şi fără de care viaţa oricărei
religii moare. Mai sus şi mai jos, la dreapta şi la stânga acestei
cărări înguste sunt munţi de probleme şi hăuri
de întrebări nerezolvate, de ordin uman în general, de natură
psihologică şi teologică în special, care nu vor fi aprofundate
aici. Este vorba aici doar de accesul la Experienţa Celui
cu Totul Altul, a transcendenţei, şi anume a Transcendenţei
imanente din noi, şi despre o Transformare, care este tocmai
sensul acestei Experienţe: ca promisiune şi ca sarcină
de realizat.
Aşa încât, această carte îi va atinge,
prin forţa lucrurilor, numai pe aceia pe care acest cu Totul Altul
i-a atins, fie printr-o mare experienţă, fie printr-un scurt
contact cu Fiinţa, fie pur şi simplu printr-un presentiment
sau o aspiraţie.
Todtmoos-Rütte, martie 1976
Karlfried Graf Dürckheim
21 aprilie 2017
Recomandare de carte:
O carte despre Marele Gaudi tradusã în româneste
la Editura
Baroque Books & Arts, Bucuresti, 2016:
Gaudi.
Povestea unui geniu solitar: inspirat,
imprevizibil, generos si unic
scrisã de Gijs van Hensbergen
Detalii carte pe site-ul editurii aici:
http://baroquebooks.ro/colectii/savoir-vivre/208-gaudi
sau pe ELEFANT.ro
aici:
http://www.elefant.ro/carti/biografii-memorii/biografii/gaudi-328884.html
si
Recomandare de film:
Îndrãzneste sã visezi,
Mâine, sâmbãtã, pe HBO3, la 16:10.
Detalii film aici:
http://www.cinemagia.ro/filme/dare-to-be-wild-595923/
Un film biografic cu multã FRUMUSETE: pasiune, peisaje, magie,
misticã, romance.
Pe mine m-a uns la suflet.
Posibilitati de NAVIGARE
<<< Postãri mai noi .......................
Postãri mai vechi >>>
La pagina de START a site-ului aici