Cerul din noi - pagini alese

SUSTIN/RECOMAND/SESIZEZ

Sustin #REZIST !

Suntem multi, dupã cum s-a vãzut, cei cãrora ne pasã de România,
de oamenii ei, de copiii ei, de viitorul lor...

Eu nu am copii, dar mã intereseazã binele de mâine al copiilor de azi din România.

Când nedreptatea devine lege,
Rezistenta devine o datorie.

Alte imagini pentru Istorie de la protestele societãtii civile anticoruptie si antiguvernamentale aici

When injustice become law
resistance become duty.

Quand l'injustice devient loi
la résistance devient devoir.

Wenn das Unrecht wird Gesetz,
wird der Widerstand zur Pflicht.

„Tãcerea în fata rãului este un rãu în sine.”
Dietrich Bonhoeffer

Si totusi, nu uitati:
Parte însemnatã din solutie este... propria evolutie.

SALVATI COPIII
http://www.salvaticopiii.ro/
60% din copiii din România mãnâncã bãtaie de la pãrinti.
http://stiri.re/educatia-facuta-cu-pumnul-statistici-halucinante-arata-ca-60-din-copiii-din-romania-mananca-bataie-de-la-parinti/
Ceva ce trebuie fãcut de cunoscut în România pe toate cãile...
Bãtaia NU este ruptã din rai...
Efectele pe termen lung ale "pedagogiei negre", ale umilirii, neglijãrii, abandonãrii copiilor...
asa cum spun si psihoterapeutii Alice Miller, Susan Forward, Moussa Nabati în textele postate pe acest site.

Trauma copilului bãtut si efectele pe termen lung asupra adultului si mai departe...
Si cum poate fi oprit acest ciclu al traumei...
Cititi un articol foarte bine scris:
Otilia Mantelers - Corpul nu uitã
pe site-ul revistei DILEMA VECHE AICI

Marsul acela "pentru viatã" cred cã ar trebui sã-si extindã pledoaria... si asupra felului în care sunt tratati bebelusii si copiii. Cu deloc mai putinã combativitate...

Oare chiar este rezolvatã toatã problema numai cu aducerea pe lume a copiilor NEDORITI de pãrinti?

E de mirare atâta sensibilitate a unora în fata avortului si în acelasi timp atâta insensibilitate si orbire a acelorasi în fata abandonãrii copiilor, a maltratãrii copiilor, a bebelusilor chiar!

Câti oare dintre aprigii combatanti ai avortului sunt în cunostintã de cauzã cu privire la soarta copiilor NEDORITI de pãrinti?
A se citi ce spune Alice Miller, de ex. în Cãderea zidului tãcerii, ed. NEMIRA.

Acele marsuri ar trebui sã se transforme în actiuni, în crearea de asezãminte (un exemplu admirabil este cel de aici http://sfantulleontie.ro/2/) pentru asigurarea unei vieti demne, luminoase pentru copiii abandonati, neglijati, exploatati, pentru cei aflati în toatã neputinta lor în "grija" unor pãrinti inconstienti, iresponsabili...

Un exemplu admirabil de oameni cãrora le pasã cu adevãrat aici:
http://copilarieregasita.webs.com/

Si mai e ceva:
Decât sã militeze împotriva contraceptiei cum am vãzut în unele locuri.
Poate cã numãrul atât de mare de avorturi nu ar fi fost atât de mare dacã nu ar fi existat atâta "militare" anti-contraceptie... dacã nu s-ar fi semãnat atâta culpabilizare injustã în privinta contraceptiei...

A SE CITI ÎN ACEST SENS CARTEA
TAINA OMULUI SI TAINA CUNUNIEI
de la Editura THEOSIS, Oradea, detalii aici:
http://www.theosis.ro/index.php/shop/detalii/13
Unii... confundã contraceptia (sau controlul asupra sarcinii) cu avortul...
Biserica condamna avortul, nu contraceptia...

Telefonul copilului: 116 111
http://www.telefonulcopilului.ro/

Ce pãtesc bebelusii când pãrintii se ceartã?
Creierele copiilor care aud vocile furioase ale pãrintilor
devin mai vulnerabile la stres si conflicte

Mai mult aici:http://www.descopera.ro/
Citeste si aici: http://www.eva.ro/sanatate/mama-si-copilul/

„Nu existã copii obraznici, ci pãrinti care nu stiu sa reactioneze“:
cum îi educi pe cei mici fara sa-i pedepsesti

Citeste mai mult: http://adevarul.ro/life-style/

RECOMAND
Emisiunea
DOSARELE PSI
de la Radio România Cultural
Sâmbãta între orele 18:15-19:00

Violenta domesticã împotriva femeilor

http://violenta.decatorevista.ro/

DEZVOLTARE PERSONALÃ
Atentie la pierderea calmului, a curajului de a trãi sau a bucuriei de a trãi.
Atentie la umbrã...
Mai mult aici

Meditatia
un mod de viatã
Mai mult aici

ECO-SPIRITUALITATE
Omul este destinat sã participe la ocrotirea Creatiei si la desãvârsirea ei,
nu la jefuirea ei.
Mai mult aici

O SOCIETATE MAI ECHITABILÃ, MAI UMANÃ
- printr-o autenticã culturã spiritualã,
inclusiv dezvoltare personalã -
în care sã fie loc de bine pentru toti.
Mai mult aici

UN MOD DE VIATÃ
MAI SIMPLU aici si aici
MAI LENT aici
pentru a fi mai disponibili pentru Esential.

UN MOD DE VIATÃ
MAI SÃNÃTOS AICI si aici
Atentie la problemele de sãnãtate care pot fi semnale de alarmã pentru conflicte nerezolvate, pentru încremenirea vietii din noi,
pentru pierderea drumului...

Despre MOARTE fãrã fricã...
Cunoasterea este cel mai bun antidot împotriva fricii.
aici

Nicolae Steinhardt

Mii de draci mã furnicã vãzând cum este confundat crestinismul cu prostia,
cu un fel de cucernicie tâmpã si lasã,
ca si cum menirea crestinismului n-ar fi decât
sã lase lumea batjocoritã de fortele rãului,
iar el sã înlesneascã fãrãdelegile
dat fiind cã e prin definitie
osândit la cecitate si paraplegie.

Crestinismul neajutorat si neputincios este o conceptie eretica deoarece nesocoteste îndemnul Domnului (...)
....

Crestinismul e o transmutatie, nu a elementelor chimice, ci a omului. Metanoia. Aceasta e MINUNEA CEA MARE (...) transformarea fãpturii.

Nicolae Steinhardt - Jurnalul Fericirii

mai mult aici

Cea mai profundă suferinţă a omului este cea pe care o resimte atunci când îşi pierde ţara de origine, împărăţia supranaturală a Fiinţei lui esenţiale. Este nostalgia omului exilat, departe de adevărata sa patrie. Din angoasa lui se naşte necesitatea unei căi interioare care, printr-un „mers înainte” să-l readucă în ţară. Majoritatea oamenilor nu-şi dau seama de această suferinţă, de această necesitate şi de această şansă, mai ales dacă fac carieră în lume, dacă au o sănătate bună, dacă practică o muncă care îi interesează şi se simt la adăpost în sânul unei comunităţi unde sunt bine văzuţi. Cu toate acestea, în adâncul lor, ei nu sunt fericiţi. Toată securitatea lor exterioară nu împiedică angoasa, culpabilitatea pe care o resimt fără a avea nimic să-şi reproşeze. Ei se îndoiesc de sensul existenţei lor, în mijlocul unei vieţi aparent utile, şi se simt izolaţi deşi, în mod obiectiv, sunt înconjuraţi şi protejaţi. Ce le lipseşte? Care este cauza suferinţei lor: ei sunt despărţiţi de Fiinţa lor esenţială şi nu-şi dau seama că anxietatea lor este protestul ei. Numai înrădăcinarea în Fiinţă risipeşte angoasa esenţială, dă un sens existenţei umane şi îi asigură un refugiu în mijlocul insecurităţii din lume.

Nu există nevroză care să nu dispară când Fiinţa esenţială este în libertate la locul ei. [...]

Toată suferinţa lumii exprimă, de fapt, non-manifestarea FIINŢEI în puritatea ei nealterată.

K.G. Durckheim - Despre suferintã si perceptia ei la diverse nivele ale evolutiei umane.
Citeste tot capitolul aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2011/12/kg-durckheim-suferinta.html

Prizonier al disperării şi al angoasei lui fiind, omul îşi refulează fără încetare fiinţa lui profundă. Din această suferinţă care zvâcneşte, inexplicabilă la început pentru conştiinţa obişnuită, se poate naşte o imensă nostalgie, nostalgia a ceva ce nu cunoaştem şi care totuşi ne locuieşte. O anume agitaţie, simţămintele de frică, de vinovăţie şi de gol lăuntric devin însoţitorii noştri obişnuiţi. Ei sunt acolo fără un motiv aparent şi nimic de pe lume nu poate remedia ceva: toate măsurile noastre de siguranţă lasă neschimbată această frică aflată în noi, nici una din bogăţiile acumulate nu acoperă acest gol ce se cască tot mai mult iar omul onest, care duce o viaţă fără reproş, continuă să resimtă o ciudată vinovăţie.
Căci este vorba, de fapt, de cu totul altceva. Deja Viktor Frankl recunoştea în aceasta „nevroza existenţială".

(Alphonse si Rachel Goettmann - Dincolo în adâncul nostru, Editura Herald, Bucuresti 2008)

fragmente din carte (aici)

Dacă ne-am comporta astfel am trăi într-o lume fără frică.
Poate că este greu de crezut, dar viaţa oferă mult mai multe posibilităţi decât am crede
atunci când ne eliberăm de frica noastră.
Există o lume nouă în noi, şi în exteriorul nostru,
o lume fără frică care nu cere decât să fie descoperită.
din LECTIA FRICII
Elisabeth KUBLER-ROSS - LECTII DE VIATA
(citeste mai mult)

Sunt îndrăgostit de viaţă.
Sunt îndrăgostit de plinătate.
Sunt îndrăgostit de focul viu.
Sunt îndrăgostit de Dumnezeu.
Sunt îndrăgostit de sufletul meu.
Către el merg cu braţele întinse.
Pe el îl caut prin toate acestea.
Nu vreau decât să umplu această absenţă a mea, faţă de mine,
căci toate celelalte nu sunt decât consecinţe şi reflexe ale ei!
Ariane Buisset - Baricadele misterioase
(citeste mai departe)

Blaise Pascal
Oamenii cred sincer ca odihna este ceea ce cauta,
dar ei nu cauta decât tumultul.
(citeste articolul intreg)

Recomandare de carte...
...de vacanta...dar nu numai...
pentru cã e plinã de sens...
si într-o prezentare graficã splendidã...
poate fi un cadou special...

Ariane Buisset :
Ultimul tablou al lui Wang Wei

”Cine sunt eu, deci,
şi cine este lumea? Ce ne leagă?
Suntem milioane dar, în mod sigur, dacă fie chiar unul din noi îşi croieşte drum în lumină, întregul pământ este transfigurat!...”
(citeste fragmente pe site)

Toată lumea cunoaşte povestea lui Iov, dar puţini o ştiu pe cea a câinelui său. Totuşi, acest câine ar avea un cuvânt de spus despre drumul care duce la Dumnezeu. El l-a ajutat pe Iov să priceapă cel mai mare dintre toate misterele, cel al Răului.
(citeste mai departe)

Drama cea mai sfâşietoare a vieţii nu este aceea care îţi sare în ochi. Este cea care nu a fost încă detectată şi care provoacă o nelinişte atât de vagă, încât nu poate purta nici un nume. Cea căreia i-ai căzut pradă fără să ştii. Această nelinişte fundamentală te determină să spui cuvinte, să comiţi acte în definitiv, să învârteşti roata. E protejată de un consens al iubirii şi al tăcerii.
(citeste mai departe)

Selectie de poeme din volumul
Culesul roadelor
de Rabindranath Tagore

Îngăduie: Să nu mă rog să fiu păzit de primejdii,
ci să le îndur fără teamă.
Să nu cerşesc alinarea durerii mele,
ci inima s-o birui.
Să nu caut tovarăşi pe câmpul de luptă al vieţii,
ci să mă încred în tăria mea.
Să nu mă rog înfiorat de teamă, să fiu mântuit,
ci să fiu răbdător în lupta pentru libertate.
Nu îngădui să fiu un mişel,
ce simte harul tău numai în noroc;
ci fă-mă să cunosc cârmuirea mâinii tale
în nenorocirea mea.
(citeste mai departe)

Nicolae Steinhardt - Jurnalul Fericirii

Mirarea extraordinară de a fi chemat.
Eu ?!, am vrea, neîncrezători să spunem.
Nu ne vine a crede că s-a putut opri la o fiinţă a cărei netrebnicie o cunoaştem la perfecţie,
că s-a hotărât să poposească în aşa murdar sălaş.
Uimirii i se adaugă teama,
am vrea să fugim de răspundere (de năpastă?)
şi, ca Moise,
am fi ispitiţi să argumentăm (spre a scăpa):
cine sunt eu ca să mă alegi?
Eu nu sunt un om îndemânatic.
Alege pe un altul.

Asupra apropierii de Hristos,
proba care nu înşeală,
criteriul definitiv
este buna dispoziţie.
Numai starea de fericire dovedeşte că eşti al Domnului.

Virtuosul neîmblânzit nu ştie
şi nu poate rosti „dulce Iisuse”,
toată sfera dulcelui îi este străină,
inaccesibilă –
şi uită că
jugul Domnului este blând
şi povara lui uşoară.
(fragmente)

Anselm Grun:
Sã ne iertãm pe noi insine
Foarte frecvent auzim oamenii plângându-se că omul modern nu mai are astăzi simţul vinovăţiei şi al păcatului şi că abandonarea practicii spovedaniei merge mână în mână cu absenţa simţului păcatului. Bineînţeles că în zilele noastre omul nu mai înţelege noţiunea tradiţională a păcatului ca încălcare a poruncilor. Acestea nu mai sunt atât de evidente ca şi altădată. Psihologia ne învaţă că în spatele faţadei impecabile de creştini fideli legii, se poate ascunde multă agresivitate şi duplicitate.
(citeste articolul intreg)

Soeur Emmanuelle
De dimineaţa până seara şi de seara până dimineaţa căutăm în afară scăparea salvatoare din vidul lăuntric care ne strânge.
Este o conspiraţie universală împotriva liniştii, a odihnei, a interiorităţii.
Ori tocmai în singurul loc al interiorităţii, în contemplarea stelelor care nu sunt căzătoare se construieşte personalitatea.
(citeste mai mult)

Anselm Grun: Invitatie la seninatatea inimii
Unui om îi era frică de umbra corpului lui şi căpătase oroare de urmele paşilor lui. Pentru a scăpa de acestea a luat-o la fugă. Ori, cu cât făcea mai mulţi paşi, cu atât lăsa mai multe urme; cu cât fugea mai repede, cu atât mai puţin îl părăsea umbra lui. Imaginându-şi că mergea prea încet totuşi, nu se oprea din alergarea tot mai rapidă, fără să se odihnească. Ajuns la capătul puterilor, a murit. El nu ştia că pentru a-şi suprima umbra ar fi fost îndeajuns să se aşeze la umbră şi că pentru a-şi opri urmele ar fi fost îndeajuns să stea liniştit. Ce culme a prostiei!
(citeste articolul intreg)

Henri Le Saux

Dumnezeu […]
în îndurarea lui,
îşi trimite mesagerii:
noaptea,
întunericul,
suferinţa,
incapacitatea,
insuccesul în ochii lumii.
El face „semn” omului
şi
aşteaptă...
(citeste mai mult)

Tu esti iubit.
Aceste trei cuvinte,
dacã vrei sã le primesti
cu adevãrat,
pot bulversa si transforma
întreaga ta viatã.

(Iubirea fãrã margini - Un monah al Bisericii de Rãsãrit)
(citeste mai mult)

S.S. Shenuda al III-lea, patriarh al crestinilor copti din Egipt despre:
seninatate,
cum sã ne comportãm cu oamenii,
credinciosia in lucrurile mãrunte,
gandire teoretica si viata practica,
cum sa rezolvam problemele,
ambitie,
incapatanare,
momentul potrivit

"Dacă ne pierdem pacea interioară,
toate ne vor părea perturbate,
iar ceea ce este simplu
ne va părea complicat.
Această complexitate nu vine din exterior,
ci din interior.
*
- Daca sunteti credinciosi în
iubirea pentru cei de aproape,
Dumnezeu va va acorda iubirea vrajmasilor.
El va va da harul
de a va iubi vrajmasii…
(citeste articolul intreg)