Dumnezeu
este
Bucurie







Argument
Galerie FOTO - AUTORI PE SITE
Autori - depãsitã
Sustin/Recomand/Pledez/Sesisez(un fel de sistematizare a viziunii propuse prin acest site)
Arhiva de noutãti 2012-2016
Arhiva de noutati 2009-2012
Arhiva de noutati 2007-2009
Aforismul zilei - la zi
Aforismul zilei - 2018
Aforismul zilei - 2017
Aforismul zilei - 2016
Aforismul zilei - 2015
Aforismul zilei - 2014-2
Aforismul zilei - 2014-1
Aforismul zilei - 2013
Aforismul zilei - 2012
Aforismul zilei - 2011
Aforismul zilei - 2010-2
Aforismul zilei - 2010-1
Aforismul zilei - 2009-1
Aforismul zilei - 2008-3
Aforismul zilei - 2008-2
Aforismul zilei - 2008-1
Aforismul zilei - 2007
DEZVOLTARE PERSONALÃ
Pagina lui K.G.Durckheim
Durckheim - blogspot
SUNETUL LINISTII (K.G.Durckheim & Caspar D. Friedrich)
Florilegiu(2006)
Harta site - depãsitã
Linkuri
Alte resurse
About/Despre/Contact

Copyright
Aphorismes
Le SON du SILLENCE (K.G.Durckheim & Caspar D.Friedrich)
Imagini de vacantã - Castelele bavareze
Imagini de vacantã - Praga
Impresii de vacanta - Venetia
Impresii de vacanta - Barcelona
Impresii de vacanta - Viena
Impresii de vacanta - Budapesta
Prezentari PowerPoint primite de la prieteni
Istoria AL ANON si a celor 12 pasi

Art. 30 din CONSTITUTIA ROMÂNIEI
Libertatea de exprimare

(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisa.

MEDITATIA ZILEI

31 iulie 2020

A apãrut discutia despre cartea Strãpungerea spre fiintã


sub deviza lansatã de Editura HERALD
CÃRTI DESCHISE pentru MINTI DESCHISE
pe pagina de Facebook a Editurii HERALD aici:
https://www.facebook.com/edituraherald.ro/videos/vb.151284558283112/2588614884721455/?type=2&theater


Regret cã, din neatentie, am ratat expresia a ce era mai important:
În om existã ”si o naturã mai înaltã, parte din esenta sa”... spune Maslow.
La aceastã naturã mai înaltã se referã K.G. Durckheim când vorbeste despre fiinta esentialã,
despre Fiintã,
despre strãpungerea spre Fiintã.
Aceastã veritabilã revolutie (o nouã imagine despre om, societate, naturã, stiintã etc.) a fost,
- spune Maslow cu dezamãgire în Prefata editiei a doua a cãrtii, din 1970 -,
ignoratã si este ignoratã aproape complet de o mare parte din comunitatea intelectualã, în special de cea care controleayã canalele de comunicatre a informatiiei cãtre publicul educat si tineret. (din acest motiv am hotãrât sã o numesc ”Revolutia neobservatã”.
Se pare cã este la fel de neobservatã si acum, dacã ne uitãm la sistemul de educatie oficial si la cel medical, cel putin.


30 iulie 2020

VOCEA MAESTRULUI ÎN VIATÃ

Când un om ajunge la calea spre CALE şi decide să-şi consacre existenţa servirii VIEŢII, atunci viaţa însăşi poate să-i devină maestru pe calea interioară. În toate circumstanţele – de exemplu în maniera sa de a se mişca şi de a trata cotidianul, de a face faţă schimbărilor şi loviturilor sorţii, de a reacţiona la suişurile şi coborâşurile existenţei, de a rezista – sau de a ceda – tentaţiilor lumii – în toate lucrurile, odată devenit atent, el va auzi vocea maestrului. Vocea, înaltă sau silenţioasă, care îl exprimă este imposibil să nu fie recunoscută. Ea îi semnalează progresele sau opririle sale, îi spune dacă, la acel moment precis, este pe punctul să se deturneze de la Cale şi să-şi fie infidel sieşi. Datoria de a se pregăti pentru Marea Permeabilitate este necontenit prezentă în mintea omului trezit şi vocea conştiinţei, prin care se manifestă maestrul, nu tace niciodată. Dacă am devenit cu adevărat elevi, orice situaţie cotidiană este un test. Şi noi nu vorbim aici decât despre această stare de discipol.

În confruntările noastre cu viaţa, aşa zisă exterioară, şi cu destinul, suntem mereu tentaţi să pierdem semnificaţia centrală a existenţei noastre. Mii de ocazii – tentaţii sau pericole din lume – ne fac să uităm transcendenţa în favoarea scopurilor apropiate eului, bune sau rele. În loc să ne preocupăm de suferinţa născută din Fiinţa esenţială, interesele noastre se învârt cel mai adesea în jurul grijii cauzate de „poziţia” noastră în lume. Dar tocmai această confruntare cu suferinţele „naturale” formează o componentă esenţială a Căii, o componentă a nucleului. Slujirea VIEŢII nu ne permite să ne sprijinim pe o experienţă, pe care un contact eliberator cu Fiinţa supra-naturală ne-a adus-o, pentru ca de acum înainte să respectăm mai puţin lumea şi noi să ne instalăm pe celălalt ţărm. Căci noi suntem aici pentru a crea spaţiu pentru lumea supranaturală în lume. Pentru a dobândi forţa necesară în lume pentru aceasta, omul trebuie să fie într-un contact cu FIINŢA, aşa încât forma interioară, obţinută datorită acestei centralizări interioare pe Fiinţa esenţială, trebuie să fie repusă în discuţie neîncetat prin noi „amestecuri” cu lumea. El trebuie, de asemenea, să înveţe să-şi discearnă umbra. Curajul lui, sau dimpotrivă frica sa, interioare şi exterioare, de suferinţă îi vor dezvălui atunci dacă el se află pe Cale şi sub conducerea – lipsită de indulgenţă – a maestrului. Dacă el este, realmente, pe calea spre CALE, atunci cea mai mică oprire, cea mai mică îndepărtare, trezesc avertismentele maestrului. Şi încuviinţările lui, de asemenea, atunci când suntem „acolo” într-o manieră justă. Şi auzim încurajările atunci când un nou drum se deschide spre CALE. El ne invită să ne continuăm drumul pe care ezităm să ne angajăm, adesea pentru că saltul spre necunoscut ne înspăimântă. Şi când modul nostru de a fi „acolo” este cu adevărat just resimţim aceasta printr-o pace, o linişte vie şi luminoasă, o armonie interioară profundă, care depăşesc orice „mişcare psihică” şi sunt, de asemenea, dincolo de liniştea sau de tumultul lumii. Aşa cum, în timpul unei meditaţii profunde, un zgomot exterior deranjant la început se transformă într-un murmur de fond pentru o miraculoasă linişte interioară, cu totul străină de zgomotul sau de absenţa de zgomot, o stare situată dincolo de linişte şi de zgomot.

A fi cu adevărat trezit la CALE este semnul unei înalte şi rare trepte de evoluţie umană. Contemporanii noştri, pentru care atitudinea „justă” se reduce la trinitatea „capacitate de reuşită, eficacitate şi comportament normal” sunt foarte departe de acest stadiu. Dar cei mai diferenţiaţi dintre ei nu se simt în largul lor. Mai mult încă, ei suferă de presiunea unei lumi în care esenţialul este refulat.

K.G. Durckheim – Chemarea maestrului spiritual, Editura HERALD, pag.131-133


27 iulie 2020

Un serial foarte bun de vãzut când se va relua, eventual pe HBO GO:
Mrs. AMERICA
Un articol despre el de Ioana Epure pe pressone aici:
https://pressone.ro/mrs-america-sau-cum-uneori-nu-e-despre-cine-castiga-o-dezbatere-ci-despre-cate-voci-se-aud-in-ea

24 iulie 2020

Un film de animatie frumos, de o frumusete stranie totusi:
Mireasa moartã.
Detalii pe CINEMAGIA.ro aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/corpse-bride-12112/


18 iulie 2020

Între timp a mai avut loc o discutie pe tema cãrtii
STRÃPUNGEREA SPRE FIINTÃ. Etapele maturitãtii umane
sub deviza CÃRTI DESCHISE PENTRU MINTI DESCHISE,
initiativa generoasã a Editurii HERALD.
Când se va publica înregistrarea voi anunta si aici.
Si va mai fi încã una pe tema altei cãrti, cea despre maestrul interior.
Am impresia cã cei de la HERALD (o parte cel putin) sunt în concediu, asa cã va mai dura.


12 iulie 2020

O înregistrare video pe marginea cãrtii lui K.G. Durckheim
STRÃPUNGEREA spre Fiintã. Etapele maturitãtii umane


pe youtube aici:
https://www.youtube.com/watch?v=DCosjeLeecs

Începe sã-mi placã... Dupã 15 ani de tãcere...
Cea mai sigurã metodã de a-ti învinge frica: a lua taurul de coarne...
Stiu cã nu se aude prea bine... Totusi pe un laptop mai nou am constatat cã se aude suficient.
Data viitoare voi cãuta sã fac sã se audã mai bine.


Prima mea încercare de "videoclip", de câteva minute, a fost aici:
https://www.youtube.com/watch?v=PGikuuUMtXw
cu o sãptãmânã înainte,
despre cartea Hara, centrul vital al omului.


Si câteva minute de muzicã :
https://www.youtube.com/watch?v=Z3649dq6boA



5 iulie 2020 - c


Anne Laure Gannac - Ziua în care am decelerat (am redus viteza)
Un exemplu de efect al meditatiei zazen si de continuare în cotidian
Mai exact: cotidianul ca exercitiu.



Anne Laure Gannac este jurnalistă, manager la revista Psychologies.
Asigură cronica culturală de la PLAY RTS (Radio Television Elveția). 
Autoare a Mère-fils, l’impossible séparation si Divorce, les enfants parlent aux parents (ed. Anne Carrière) 

1.Nu vreau să renunţ la nimic 
2. Experimentez pacea 
"Zazen s-a terminat, exerciţiul continuă”, invită pe Jacques Castermane. În exteriorul dojo-ului, 
pregătind masa, aşezând masa, măturând curtea, încerc să rămân în această conştienţă deplină, atenţie precisă la fiecare acţiune - care, de fapt, este lentoare. În mod surprinzător, nu  necesită niciun efort: nu am senzaţia că m-aş forţa să încetinesc, ci că aş urma un ritm intern care cade bine. Ritmul meu. Mă simt bine.
 
După patru zile la Centre Dürckheim, nu mai sunt eu. Sau, mai degrabă, simt că sunt eu mai mult ca niciodată. De a fi repusă la loc, de a merge cu adevărat, de a respira cu adevărat. Ceva ca o întoarcere la esenţial care face ca orice nouă fugă înainte să fie de neconceput. Exist, sunt conştientă de aceasta, această acţiune din mine îmi este suficientă pentru a nu simţi nevoia de a acumula zece (acţiuni) în acelaşi timp. Dar, ceea ce pot aici, în atmosfera liniştită şi binevoitoare a centrului, voi putea, oare, să o fac şi acasă, la Paris, în viaţa mea ritmată de imperative, termene şi agitaţiile mulţimii stresate? Mă îndoiesc serios de asta. 

3. Mă întorc la realitate 

Și am dreptate. La întoarcerea în viaţa mea de zi cu zi, mă simt ca o broască ţestoasă într-o lume de iepuri. Nu prea lentă, ci prea liniştită. Totuşi, la fel ca ţestoasa din fabulă, continui în ritmul meu, în toată chietudinea. Şi trebuie să constat că ajung la timp, îmi termin munca la timp, fac ceea ce am de făcut: La Fontaine avea dreptate. Altfel, nu este suficient să pleci la timp pentru a fi în pas cu ritmul tău într-o lume accelerată: trebuie să accepţi să alegi. Să renunţi. La locul de muncă, să ştii să delegi şi să procrastinezi (amâni): nu pentru că un dosar nu este procesat la minut îmi va exploda în faţă ... În viaţa privată, a ieşi mai puţin şi a te aşeza mai mult. O muncă de revizuire a priorităţilor se impune, o selecţie de dorinţe devine indispensabilă. A sosit momentul renunţărilor necesare. 
Toate acestea le ştiam în fond, le ştiam necesitatea. Dar, datorită acestei „căi a acţiunii”, de acum înainte o simt. Nu mai trece prin cap, ci prin corp, şi nuanţa este radicală. Printr-o întoarcere la simţire şi la respiraţie, toate aceste alegeri, spre marea mea surpriză, se fac aproape de la sine. 

Integral în româneste aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/


5 iulie 2020 - b

O altã pozã actualã cu mine - selfie cu laptopul:


În timp ce mã pregãtesc sã traduc textul indicat de Jacques Castermane Ziua în care am început sã decelerez.

Nu existã zâmbete în poze... stiti deja povestea...
Dar aici a fost simplu: laptopul nu-mi cere sã zâmbesc...


5 iulie 2020 - a

Jacques Castermane - Calea actiunii / Ziua în care am redus viteza

Interesul omului occidental pentru „meditaţie” corespunde unui fapt nou: persoane, din ce în ce mai numeroase, presimt că, în adâncul lor, omul este ceea ce aspiră el să fie. Şi meditaţia ar putea fi acel exerciţiu  care pregăteşte condiţiile care permit şi favorizează împlinirea adevăratei noastre naturi de fiinţă umană.

Ar putea să fie? Da, pentru că astăzi, dacă cuvântul meditaţie este tendinţă, el este adeseori deviat în metode care au drept ţintă dezvoltarea ego-lui, a personalităţii, a personajului social; ceea ce numim dezvoltare personală.

Ceea ce maestrul zen desemnează ca fiind adevărata natură a fiinţei umane nu este un Ego augmentat, ci este realitatea noastră ca persoană. Natura mea esenţială este „Eu sunt”-ul care este la origine, mult înainte ca „Eu sunt Eu sau Eu sunt” (Je suis Moi ou Moi je suis). Esenţa înnăscută precede condiţionatul.

Tradus integral pe blogul destinat lui KGD aici
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com
Mâine sper cã voi reusi sã traduc si partea a doua: ZIUA ÎN CARE AM DECELERAT.


4 iulie 2020

Un alt fragment din cartea autobiografică a lui
C.G. Jung, Amintiri, vise, reflecţii,
care descrie evoluţia sa interioarã si cea a cunoaşterii sale,
inclusiv crezul său religios.

Treptat m-am lămurit că împărtăşania fusese pentru mine un eveniment fatal. În urma ei rămăsese un mare gol, ba mai mult, era opierdere. Ştiam că nu mai puteam participa niciodată la această ceremonie. Pentru mine, ea nu era o religie, ci o absenţă a Domnului. Biserica reprezenta un loc unde nu mai aveam ce căuta. Pentru mine, acolo nu era viaţă; era moarte.
M-a cuprins o milă neţărmurită de tatăl meu. Am înţeles deodată tragicul meseriei lui şi al vieţii sale. Doar se lupta cu o moarte a cărei existenţă nu o putea admite. Se deschisese o prăpastie între el şi mine şi nu vedeam nici o posibilitate de a arunca o punte peste acest abis infinit. […] Dumnezeu nu este uman, m-am gândit. Aşa este măreţia Sa; nu e atins de nimic uman. Este bun şi cumplit, şi una şi alta... […]
Armonia dintre mine, Biserică şi lumea omenească înconjurătoare, aşa cum o cunoşteam, s-a spulberat. Aveam impresia că suferisem cea mai mare înfrângere a vieţii mele. Se prăbuşise concepţia religioasă care-mi apărea drept unica legătură profundă şi plină de sens dintre mine şi univers, adică nu mai puteam participa la credinţa generală, ci mă găseam implicat în ceva inexprimabil, în “secretul meu”, pe care nu-l puteam împărţi cu nimeni. Era teribil şi – ceea ce era cel mai rău – vulgar şi ridicol, ca un hohot de râs diabolic.
Am început să cuget: Ce trebuie să crezi despre Dumnezeu? Nu inventasem singur acea imagine despre Dumnezeu şi catedrală şi cu atât mai puţin acel vis care mă asaltase la vârsta de trei ani. O voinţă mai puternică decât a mea mi le impusese pe amândouă. O făcuse natura în mine? Dar natura nu-i altceva decât voinţa Creatorului. La ce bun să-l acuz pe diavol, când şi el era o creatură a Domnului? Numai Dumnezeu era adevărat – foc pustiitor şi har indescriptibil.
Eşecul împărtăşaniei? Era eşecul meu? Mă pregătisem cu toată seriozitatea şi sperasem într-o trăire a harului şi a iluminării, dar nu se întâmplase nimic. Dumnezeu rămăsese absent. Din voia Domnului şi de dragul Domnului m-am trezit despărţit de Biserică şi de credinţa tatălui meu şi a tuturor celorlalţi, în măsura în care aceştia reprezentau religia creştină. Căzusem în afara Bisericii. Asta m-a umplut de o tristeţe care avea să-mi adumbrească toţi anii până la începutul studiului meu universitar.

C.G. Jung -  Amintiri, vise, reflecţii. Consemnate şi editate de Aniela Jaffé, HUMANITAS, 1996, pag. 68-69


2 iulie 2020

O mică discuţie pe marginea cărţii recent reeditate de Editura HERALD - HARA, centrul vital al omului - poate fi vizionată pe pagina de Facebook a Editurii HERALD, sectiunea înregistrãri video:

https://www.facebook.com/pg/edituraherald.ro/videos/?ref=page_internal
sau click pe imagine pentru link direct:



sau pe youtube aici:

https://www.youtube.com/watch?v=W5KJjxLrSlE





Asa arãt eu de fapt:




Selfie cu telefonul când nu mai aveam nici o altã grijã decât sã mã tot pozez :),
pânã obtin o pozã naturalã.
Mâinile sunt normale :), dar sunt deformate, asa cum se stie în cazul selfie-urilor, din cauza apropierii de telefon.



Dintr-o eroare emailul cu newsletterul de la Editura HERALD care anunta linkul mi-a intrat la SPAM si am observat abia dupã mai bine de 2 sãptãmâni.

Cu precizarea că discutia abundă în imperfecţiuni din partea mea. :)

Credeam cã nici nu îndrăznesc să o vizionez…

Ei bine, mi-am fãcut curaj si am vizionat-o... "la rece"... cu obiectivitate.

Si... îmi venea sã plâng... sã cer sã fie stearsã... Dar nu puteam, cã acolo e si munca rãbdãtoare a domnului Sorin Lucaci (pânã mi-am rezolvat problemele tehnice) si a echipei de la Herald.

Nu atât din cauza "perlelor de exprimare", la care voi reveni. Dar înregistrarea nu mã redã în modul meu natural de a fi - mai multe lucruri concurã la acest "dezastru" :): camera video frontalã a telefonului nu foarte performantã, ochelarii de sticlã cu care lucrez doar la computer care îmi dau un aer si mai sever :), plus cã ascund ochii si expresia lor, situarea telefonului undeva prea sus, lipsa totalã a experientei de a mã adresa unui public, si bineinteles emotiile. Tricoul!... Ma îmbrãcasem initial mai office, dar îmi era cald, din cauza emotiei.

Una din "perlele mele de exprimare" este cea care se referă la modul de a fi şi de a asculta „recules în sine” al japonezilor. Expresia pe care am folosit-o eu  „se retrag în spate”, adică „în culise” mă gândeam eu, în culisele lor, în sinea lor adică.
Explicaţia este că eu, vorbind extrem de puţin, gândesc în imagini vizuale. Pe care apoi trebuie sã le traduc în cuvinte.

Nu e de mirare că la încercarea mea aberantă de a-l defini pe Dumnezeu… a picat internetul… în mijlocul înregistrării…
Dar dincolo de mulţimea de „perle de stângăcie” cred că au reuşit să treacă şi să rămână şi câteva precizări bune, esenţiale.

Dacã oamneii ar sti ce importantã este Hara si practicarea ei... Este un EXERCITIU prin care - practicat constant si sistematic - iesim de sub predominanta Eului si ne înrãdãcinãm în profunzimea din noi, în fiinta noastrã esentialã, adicã în FIINTÃ, în FIINTA care tine în viatã tot ceea ce existã.

Cel care are Hara se simte sustinut de FIINTÃ orice i-ar aduce viata.

Acea "DETASARE" de care se tot vorbeste (inclusiv Meister Eckhart) - si care ne sunã a rãcealã si indiferentã - este de fapt, în acest caz, realizatã de la sine, pentru ca este consecinta acestei înrãdãcinãri în Fiintã. Suntem detasati pentru ca suntem ancorati Altundeva decât în Eu, Altundeva acolo unde ne avem cu totii originea. Si în acest caz nu mai înseamnã rãcealã, desi poate sã parã, la o privire superficialã, rãcealã.

Referitor la lamentatiile mele: sper sã mai am ocazia sã apar cândva si într-un mod mai natural în lumea virtualã, în alte conditii tehnice... sã nu rãmân în istorie doar cu acest "dezastru" de debut.

A cãdea de 7 ori si a te ridica de 8 ori aceasta este CALEA...iatã un exemplu de practicã!

Ce mã bucurã însã si ce conteazã este numãrul crescând de aprecieri - 150 - la adresa cãrtii HARA - centrul vital al omului de pe pagina de facebook a Editurii HERALD.

Adevãrul este cã am oroare de fãcut poze. De o viatã. Când mã aflu în fata aparatului foto mã crispez de revoltã cã trebuie sã fiu altfel decum sunt, sã dau neapãrat bine în pozã (iatã un aspect al Umbrei mele încã neintegrat!). Nici acum nu pot sã zâmbesc la comandã. Cu cât se insistã mai mult "sã zâmbesc" cu atât îmi piere orice dispozitie. Nimeni nu s-a interesat de ce era tristã fetita aceea care nu putea sã zâmbeascã la fotograf, de ce era revoltatã cã trebuie sã zâmbeascã când ei nu îi venea sã zâmbeascã! Asa a rãmas si în poza de familie... singura ciudatã:)... într-o familie de oameni normali:)...
”Si sorã-mea e a dracului” mai spunea cineva cu ceva ani în urmã când ”oaia neagrã a familiei” nu a putut rãspunde unei solicitãri care îi impunea sã circule în miezul zilei pe caniculã, din cauza termofobiei, tipica hipertiroidienilor. Asa ceva nu se lua în considerare în acea familie de oameni ”normali”. Cam acesta era mediul în care mi-a disparut zâmbetul si bucuria de a trãi. Am ”înflorit” dupã ce am iesit din acel mediu, odatã ce am învãtat sã pun limite si am decis cã nu e altã cale decât sã-mi iau viata în propriile mâini. Adicã odatã cu integrarea Umbrei, parte din procesul de individuare. Si bine am fãcut!





28 iunie 2020
Un fragment din cartea autobiografică a lui
C.G. Jung, Amintiri, vise, reflecţii,
care descrie evoluţia sa interioarã si cea a cunoaşterii sale,
inclusiv crezul său religios.

Întrucât în biblioteca tatălui meu nu se găseau filosofi – erau suspecţi, pentru că gândeau -, a trebuit să mă mulţumesc cu ediţia a doua, din 1832, a Dicţionarului general al ştiinţelor filosofice al lui Krug. M-am adâncit imediat în articolul despre Dumnezeu. El începea spre nemulţumirea mea, cu o etimologie a cuvântului „Gott” (Dumnezeu), care provenea „incontestabil” de la „gut” (bun) şi care desemna ens summum sau perfectissimum. Mai departe scria că nu se puteau dovedi nici existenţa lui Dumnezeu şi nici caracterul înnăscut al ideii de Dumnezeu. Aceasta putea fi din capul locului în om, dacă nu actu, atunci măcar potentia. În orice caz, „capacitatea noastră spirituală” trebuie deja să fi „atins un anumit grad de dezvoltare, înainte de a fi în stare să creeze o idee atât de sublimă.”
Această explicaţie m-a surprins la culme. Mă întrebam: Ce se întâmplă oare cu aceşti „filosofi”? Este clar că nu-l cunosc pe Dumnezeu decât din auzite. […]
Existenţa lui Dumnezeu nu depinde de dovezile noastre. Cum am ajuns eu oare la certitudinea mea că Dumnezeu există? Mi se povestiseră atâtea în această privinţă şi totuşi nu am putut crede în fond nimic. Nimic nu mă convinsese. Deci e sigur că nu de aici provine ideea mea. De fapt nici nu era o idee sau rodul a ceva gândit.
[…]
Atunci mi-a devenit deodată clar că Dumnezeu era, cel puţin pentru mine, una dintre experienţele cele mai sigure şi imediate. Doar nu inventasem acea poveste înfiorătoare cu catedrala. Din contră, ea mi-a fost impusă şi am fost constrâns, cu cea mai mare cruzime, s-o gândesc. Însă după aceea a pogorât asupra mea un har inefabil.

C.G. Jung -  Amintiri, vise, reflecţii. Consemnate şi editate de Aniela Jaffé, HUMANITAS, 1996, pag. 73,74


27 iunie 2020

Meister Eckhart – Despre detaşare şi posesia efectivă de Dumnezeu
(fragment)

Posesia efectivă de Dumnezeu vine din suflet şi din faptul că ne întoarcem şi tindem lăuntric, intelectual către Dumnezeu, iar nu gândind necontenit şi în acelaşi chip la El. Căci aceasta i-ar fi cu neputinţă ori foarte greu de atins firii omeneşti şi, pe deasupra, nici măcar n-ar fi cel mai bun lucru. Omul nu trebuie să se îndestuleze cu un Dumnezeu gândit, căci îndată ce piere gândul, piere şi Dumnezeu. ci trebuie mai curând să-l aibă pe Dumnezeu însuşi, care este cu mult peste gândirea omului şi a întregii creaturi. Acel Dumnezeu nu piere, chiar de omul şi-ar întoarce, în mod voit, faţa de la El.
Cine îl are pe Dumnezeu în acest fel, deci în fiinţă, acela îl primeşte pe Dumnezeu în chip dumnezeiesc, iar pentru el Dumnezeu străluceşte în toate lucrurile. Şi toate lucrurile au gust dumnezeiesc, iar imaginea lui Dumnezeu i se revarsă din toate lucrurile. În acest om, Dumnezeu priveşte mereu; îl el are loc o desprindere detaşată [de toate lucrurile] şi o întipărire a imaginii lui Dumnezeu, pe care îl iubeşte şi care îi este prezent.

Meister Eckhart –DESPRE OMUL NOBIL, CUPA DIN CARE BEA REGELE. Tratate, HUMANITAS, 2007, trad. Gabriel H. Decuble, pag. 119


26 iunie 2020

Practicarea Harei contribuie decisiv la procesul de individuare, atât prin CLARIFICAREA mentalã pe care o favorizeazã cât si prin ACCESUL la RESURSELE originale datoritã înrãdãcinãrii în Fiintã.

Lucrarile lui Jung si Neumann au „îmbogatit considerabil” - spune Dürckheim - lucrarea mea din anii saizeci si saptezeci. Teoria lor despre Selbst (Sine) corespunde conceptului meu de Wesen (Fiinta esentiala). Jung întelege „adevaratul sine” ca integrarea sinelui în sânul Welt-Ich (eul existential). Aceasta integrare priveste persoana la propriu, adica omul devenit transparent fiintei lui în „eul sau existential”- sa ne amintim radacina latinapersonare. Doctrina jungiana a integrarii Wesen în sânul Welt-Ich constituie si astazi fundamentul teoretic al conceptului de „cale initiatica”, asa cum îl predam noi de mai multe decenii în centrul nostru din Padurea Neagra. Pentru a avansa pe acest drum, trebuie sa ajungem sa învingem fortele umbrei care se opun pe calea spre adevaratul sine. Este vorba mai putin de a suprima suferinta, cât de a trai acel „mori si renasti” pe care îl favorizeaza terapeutul: fara aceasta faza, procesul de realizare de sine (individuatia în sens jungian) nu poate sa patrunda. […] Spre deosebire de scoala jungiana – spune Maria Hippius – la noi tot procesul de realizare de sine, de la început pâna la sfârsit, se opereaza prin intermediul exercitiului: lucrarea corporala a „corpului care suntem” ilumineaza (clarifica) transformarea de sine.

Citat din cartea biografica Karlfried Graf Durckheim. O viata sub semnul transformarii, scrisã de Gerhard Wehr, în Prefata cartii Hara, de aici: https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2013/10/biografie-karlfried-graf-durckheim.html

22 iunie 2020

S-a reeditat HARA, centrul vital al omului de K.G. Durckheim.
Aratã asa:

Detalii si posibilitate de PRECOMANDÃ pe site-ul Editurii HERALD aici:
https://www.edituraherald.ro/carti/hara-centrul-vital-al-omului-437-detail#.XvDB79R97UI

De pe coperta a IV-a a ediţiei germane din 2005

O carte creată pentru a deveni o carte de viaţă esenţială. (Frankfurter Allgemeine Zeitung).

Karlfried Graf Durckheim, cel care, ca nici un alt european, a unit în gândirea sa, într-o sinteză creatoare, vechea înţelepciune a Orientului şi a Occidentului, ne prezintă în această carte, într-un mod magistral, exerciţiul fundamental al practicii meditative orientale cu numeroase exemple şi indicaţii practice precise.


De pe coperta a IV-a a traducerii în franceză

Hara nu este numai o teorie doctrinală. Ea este învăţătura unei practici în slujba esenţialului.

Practica Harei ajută deopotrivă la gestionarea vieţii în această lume şi la înaintarea pe CALE. Este vorba de CALEA  care îi redă omului, care şi-a pierdut rădăcinile, conştiinţa originii sale eterne şi care îl pregăteşte să-şi realizeze destinul său primordial, adică revelarea FIINŢEI în existenţă.


19 iunie 2020

O veste bunã pentru cititorii cãrtilor lui K.G. Durckheim:
am aflat "pe surse" cã Editura HERALD va publica o nouã editie a cãrtii
Hara, centrul vital al omului.


16 iunie 2020

Platforma REOPEN.EUROPA cu informatii la zi despre REDESCHIDEREA de dupã IZOLARE:
https://reopen.europa.eu/en


Un ONG, vechi deja, foarte foarte util pentru cetãtenii ROMÂNIEI:
Funky CITIZENS de educatie, informare si formare pentru implicare civicã aici
https://funky.ong/

15 iunie 2020

Un film de animatie pentru oameni mari de vãzut:
RÂNDUNELELE DIN KABUL

Detalii pe CINEMAGIA.ro aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/les-hirondelles-de-kaboul-2243491/


Un nou site de stiri - SpotMedia.ro - fondat de Ex-Echipa de la ZIARE.com:
SpotMedia.ro

10 iunie 2020

Pr. Francis Dekeyser - Scrisoarea nr. 172 de la Bethanie

„Atitudinea realistã fatã de existentã este în mod fundamental
respectul si nu dispretul,
închinarea si nu impietatea,
lauda si nu blasfemia.»
F. SCHUON

Citat de Pr. Francis Dekeyser în Scrisoarea actualã, nr. 172 pe iunie 2020, de la Centre Bethanie, France
În francezã aici

Tradusã integral în româneste AICI

Criza prin care trecem astăzi este esenţialmente spirituală. Noi am uitat cine suntem; această pierdere a identităţii ne înnebuneşte. Lumea se pare că a adormit în orizontalitatea în care fiecare este, mai mult sau mai puţin, împotmolit pentru a-şi proteja bunurile şi pentru a se proteja de duşmani exteriori.


8 iunie 2020

Un dialog de o mare CLARITATE dintre Jacques Castermane si Graf Durckheim (1970)

Jacques Castermane: - Prin ce anume poate practica Zen să fie utilă omului occidental? Pentru că este vorba de un exerciţiu care îşi are rădăcinile în Orient.

Graf Dürckheim: - Ar fi o mare neînţelegere să credem că zazenul este un exerciţiu oriental. Zenul se practică în principal în Japonia unde a fost introdus în secolul al XIII-lea. Dar dacă vă voi descrie ce anume m-a impresionat în Zen vă veţi da seama foarte repede că experienţa umană, pentru care această tradiţie pregăteşte condiţiile, depăşeşte Japonia tradiţională, culturală şi spirituală.

J.C. – Ceea ce spuneţi dvs nu este ceea ce citesc în anumite cărţi care apără ideea că zenul este şi nu poate fi decât o ramură a budismului.

G.D. – Nu întâlnim Zenul într-o carte. Întâlnim Zenul în prezenţa oamenilor Zenului. Cei pe care i-am putut întâlni în timpul sejurului meu în Japonia mi-au părut întotdeauna remarcabili. Acolo unde întâlniţi Zenul, există mereu o atmosferă foarte proaspătă, foarte puternică, foarte vie şi plină de umor. Autenticitate şi veracitate, iată ce m-a frapat în mediul Zenului, în întâlnirea mea cu maeştrii şi discipolii lor.

Ceea ce m-a atras este şi faptul că Zenul nu este o teorie. Este o practică. La baza Zenului se află exerciţiul şi experienţa.
...
Zenul ne invitã sã avem curajul sã ne uitãm teoriile pentru a lua în serios ceea ce trãim, ceea ce simtim în clipa de fatzã.
...
Primul lucru de fãcut atunci când practicãm zazenul? Ne destindem… ne destindem… ne destindem în acord cu acest gest al Vietii care este actul de a expira si primul lucru de fãcut atunci când practicãm zazenul este de a ne deschide… a ne deschide… a ne deschide în acord cu acest gest al Vietii care este actul de a inspira. Zenul devine atunci cultura linistii interioare, cultura calmului interior, cultura pãcii interioare.

Integral tradus în româneste pe blogul destinat lui KGD aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com

4 iunie 2020

Seth Godin - Sparge tiparele
Teama de trufie

Lecţia lui Icar ne este cunoscută tuturor, chiar şi celor care nu mai sunt la curent cu mitologia greacă. Zeii se mânie pe cei care au curajul să zboare, iar pedeapsa este foarte severă.

Australienii numesc acest lucru „problema macului înalt.” Nu te ridica şi nu ieşi cu nimic în evidenţă, altfel vei fi tăiat.

Suntem antrenaţi să ne integrăm în peisaj, nu să ieşim în evidenţă, iar cel mai uşor mod din lume de a ne integra este să nu începem niciodată nimic. Nu-ţi exprima părerile. Dacă observi ceva, nu spune nimic.

În realitate, ne petrecem zilele aşteptând permisiunea de a începe. Iar acesta este motivul pentru care am publicat toată tirada asta.

Dacă ştii pe cineva care are nevoie de permisiune, dă-i cartea să o citească. Dacă tu ai nevoie de permisiune, gândeşte-te la mentorul, la coach-ul sau la prietenul care şi-a dat-o. Cineva îşi dă permisiunea. Cineva, poate indirect, te-a angajat, ţi-a dat bani, te-a pregătit şi te-a încurajat – toate pentru ca tu să observi ce trebuie făcut şi să faci acel lucru.

Nu e trufie. E ceva esenţial.

Dar dacă toată lumea face asta? Dacă toată lumea îşi exprimă părerile, observă lucruri, începe lucruri şi crede că e bine să facă zarvă?

Atunci o să ai o altă problemă, nu? De fapt vei avea o mulţime de alte probleme.

Şi vei fi nevoit să alegi care dintre noile idei merită atenţia şi care nu sunt, de fapt, atât de bune.

Şi vei fi nevoit să le livrezi pe cele mai bune dintre ele.

Ambele situaţii sunt pozitive şi niciuna dintre ele nu atrage după sine mânia zeilor şi nu este un capăt de lume.

Seth Godin – SPARGE TIPARELE. Când ai făcut ultima dată ceva pentru prima dată?,
Editura Publica, trad. Carmen Dimitruc, , pag. 87


2 iunie 2020

Un articol foarte interesant despre
MARATONUL DE 100 de ani al Chinei.
5 premise false care au orbit Occidentul în relatia cu China, în ultimii 50 de ani.
https://universul.net/


31 mai 2020

Azi am vãzut un film frumos, din 1986, cu aptitudini de RE-SENSIBILIZARE UMANÃ,
apropo de tendinta actualã spre DE-SENSIBILIZARE UMANÃ din cauza Mirajului exercitat de Digital,
pe CINEMAX2
Copiii unui Dumnezeu mai mic,
detalii aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/children-of-a-lesser-god-copii-unui-dumnezeu-mai-mic-3856/

Apoi am vãzut la Digi24 la emisiunea IN FATA TA un regal de emisiune cu un matematician:
Prof. RADU GOLOGAN, presedinte al Societãtii de Stiinte Matematice din România.



Rolul matematicii este sã formeze o gândire corectã.
La scoalã înveti sã gândesti si sã te descurci intelectual în viatã.
Scoala on line? Mai degrabã o variantã hibridã.

Inregistrarea emisiunii aici:
https://www.digi24.ro/emisiuni/in-fata-ta/in-fata-ta-31-mai-14-00-1315903


Am remarcat un film frumos programat sãptãmâna viitoare la TV, miercuri la 11:25 pe FILMCAFE
POVESTE FÃRÃ SFÂRSIT (1984),
una din ecranizãrile dupã cartea lui Michael Ende cu acelasi nume.
Detalii aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/die-unendliche-geschichte-8590/



29 mai 2020

Adesea sunt întrebat de pacienţi ce pot face pentru a se menţine în formă din punct de vedere mental la bătrâneţe. Răspunsul meu îi ia de multe ori prin surprindere: „Uitaţi de cuvinte încrucişate şi sudoku; ieşiţi afară şi alergaţi!” Căci studiile moderne arată că cel mai bun antrenament pentru creier este alergarea. În orice caz, odată formate noile celule nervoase, remestecarea cunoştinţelor deja avute nu este de ajuns pentru a le menţine în viaţă. trebuie învăţat ceva cu adevărat dificil.
Care sunt „sarcinile dificile” care fac posibilă supravieţuirea neuronilor noi? În mod esenţial nu este vorba despre a reda ceva învăţate pe de rost. Asta e mult prea simplu.
[…]
Dacă reflectăm puţin însă, e vorba despre ceea ce noi, oamenii, facem zilnic; avem experienţe, ne orientăm în mediul înconjurător şi depăşim provocările şi vicisitudinile din viaţa cotidiană. Mai cu seamă avem de a face cu alţi oameni; trebuie să evaluăm, să decidem, să acţionăm şi să ne confruntăm mereu cu ceilalţi. Trebuie să revizuim sau să renunţăm la planuri deja făcute, să încheiem acorduri, să ne ţinem de ele şi multe altele. Tocmai asta –adică viaţa în toată întinderea şi profunzimea ei – este ceea ce menţine în viaţă celulele nervoase nou formate.


Manfred Spitzer – DEMENŢA DIGITALĂ, pag. 52,53


25 mai 2020
Jacques Castermane – Când vă faceţi exerciţiul?
Newsletter pe mai 2020 de la CENTRE DURCKHEIEM, France
tradus integral în româneste aici:

http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/

Ce înseamnă „A face exerciţiul toată ziua?”

Foarte simplu! A profita de activităţile vieţii cotidiene, pe care le am de FĂCUT, pentru a mă simţi în contact cu acţiunile INFEZABILE care mi-a fost dat să le descopăr şi să le iau în serios cu ocazia exerciţiului particular: ţinuta corporală (verticalitatea interioară), forma corporală (nici crispat, nici indolent).  Şi vă propun un exerciţiu contrariant pentru EGO-ul majorităţii contemporanilor noştri: „Faceţi tot ceea ce faceţi un pic mai lent!” Totul? Da, a aranja vesela, a merge de la un birou la altul, a ne îmbrăca, a curăţa morcovi, a scrie o scrisoare… şi adaugă Graf Dürckheim: a ne bărbieri sau a ne machia!



17 mai 2020

O evocare a Sabinei Wurmbrand de cãtre Voicu Bojan
Sabina Wurmbrand - discretia slujirii si nobletea suferintei
pe pressone.ro aici:
https://pressone.ro/sabina-wurmbrand-discretia-slujirii-si-nobletea-suferintei

16 mai 2020

Recomandare de lecturã:

Manfred Spitzer - DEMENTA DIGITALÃ.
Cum ne tulburã mintea noile tehnologii
Editura HUMANITAS, 2020
O carte pe care tocmai o citesc. Foarte interesantã. Accesibilã. Utilã.
Autorul are dreptate.
Detalii pe LIBRIS.ro aici:
https://www.libris.ro/



8 mai 2020

Un articol interesant:
Intrarea in lumea postliberala. Razboaiele generatiei noastre
de Valentin Naumescu
aici:
http://www.ziare.com/international/razboi/intrarea-in-lumea-postliberala-razboaiele-generatiei-noastre-1610353


6 mai 2020

În sfârsit...

K.G. Durckheim:
RESPIRATIA, MOTORUL TRANSFORMÃRII NOASTRE

O traducere revizuitã, aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/

Angoasa omului se citeşte în dificultatea de a se abandona (a expira), şi în blocajul în momentul primirii (de a inspira). Eliberarea de ambele blocaje este condiţia pentru a realiza o mişcare naturală şi armonioasă de alternanţă în succesiunea – aş spune „dată de Dumnezeu” – „ne-abandonăm-Acasă” şi  „ne-reprimim-ca-un-nou cadou”.

... noi nu respirãm, ci suntem respirati...

Terapia respiraţiei, pe care fiecare din noi vrem să o practicăm în meditaţie, vizeazã sã-l facã pe om permeabil pentru Cel cu Totul Altul. Ea poate nu doar să recunoască lipsa de transparenţă în tulburările fizice ale suflului, ci poate şi să contribuie, lucrând la calitatea respiraţiei, la demontarea acestor tulburări şi la regăsirea permeabilităţii, în sens propriu cât şi în sens figurat.


25 aprilie 2020
Douã recomandãri de carte si un film pentru aceastã perioadã de stat în casã:

Când înfloreste liliacul de Martha Hall Kelly
inspiratã din evenimente si oameni reali
Detalii pe LIBRIS aici:
https://www.libris.ro/cand-infloreste-liliacul-martha-hall-kelly-LIT978-606-33-1483-4--p1164672.html


CAMINO. O cãlãtorie a spiritului de Shirley MacLaine
Detalii pe LIBRIS aici:
https://www.libris.ro/camino-o-calatorie-a-spiritului-shirley-for973-85347-5-5.html

Si filmul REGELE LEU remake 2019 azi pe HBO, acum la 16:10
Detalii pe CINEMAGIA.ro aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/the-lion-king-1251117/

PS: L-am vãzut si nu m-a impresionat prea mult.

Nu se comparã ca expresivitate si emotie cu varianta din 1994, mai modestã ca tehnicã de realizare, dar cât de sugestivã, cîte momente emotionante redate prin desenele acelea...

E un exemplu de dezvoltare tehnicã neînsotitã de dezvoltare interioarã pe mãsurã, pe termen lung: un exemplu de efect al Mirajului pe care îl exercitã Inteligenta Artificialã în dauna evolutiei constiintei.
E o exemplificare a DEMENTEI DIGITALE care ne roade la temelia fiintei - superficialitatea, de-sensibilizarea, aplatizarea emotionalã, diminuare calitativã de umanitate.
Si o exemplificare a ceea ce spune Neil Postman în cartea DISTRACTIA CARE NE OMOARÃ - un anumit mediu de comunicare va influenta continutul, va favoriza un anumit continut, ne va schimba cultura, ne va schimba pe noi.
Ne va înstrãina de noi, mai exact, spun eu, dacã nu suntem atenti.
Pentru ca Inteligenta Artificialã sã nu devinã un pericol pentru Umanitate ar trebui sã fie însotitã de o Evolutie pe mãsurã a Constiintei celor ce o "mânuiesc", în primul rând.


23 aprilie 2020

Poate intereseazã pe cineva:

Mãsti de protectie de unicã folosintã la un pret convenabil, circa 2,70 lei/bucatã (inclusiv transportul)
Doar cã e vorba de o cantitate de 50 de mãsti.
Având în vedere cã vreo 2 ani de zile "moda" va fi cu mascã,
eu am cumpãrat de pe EMAG si sunt foarte multumitã de ele.
O parte din ele le putem da si altora la acest pret.
Eu am dat 3.5 lei pe una de la farmacie si m-am considerat norocoasã.
Altcineva a dat 10 lei pe aceeasi mascã mai târziu.

Culoare bleu, Made in China - LyncMed, 3 straturi, dimensiuni:175x95 mm.

A se vedea aici:

https://www.emag.ro/set-50-bucati-masti-de-protectie-de-unica-folosinta-produs-vandut-fara-adaos-comercial-mastipc50/pd/D3DWMMMBM/


11 aprilie 2020

Am terminat traducerea pentru
MIC ÎNDRUMAR DE MEDITATIE (cf. KGD)
aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2020/04/mic-indrumar-de-meditatie-conform-kg.html

Pentru a ne întoarce ACASÃ, cum spune Jacques Castermane.
Din exilul interior în care ne aflãm, cum spune Annick de Souzenelle.
Poate cã omul trebuie provocat pentru a intra în maturitatea spiritualã, cum spunea KGD, referitor la situatiile de CRIZÃ.


Mă voi aşeza,
şi voi tăcea,
şi voi asculta
ceea ce Dumnezeu vorbeşte în mine.
Magistrul Eckhart

Pentru cei care doresc sã-l listeze:
Mic îndrumar de meditatie zazen cf. K.G. Durckheim
în format PDF aici:
http://www.ceruldinnoi.ro/Prezentari/PDF/Mic_indrumar_de_zazen_KGDurckheim.pdf

10 aprilie 2020

Pentru cei intersati de
MIC ÎNDRUMAR DE MEDITATIE (cf. KGD)
am reusit sã mã apropii de final
(mai am douã mici capitole).
Ultima actualizare azi la 17:45
aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2020/04/mic-indrumar-de-meditatie-conform-kg.html




Primãvara vãzutã din balcon.
De dimineatã, cã între timp s-au mai scuturat niste flori.

9 aprilie 2020
Iatã cã avem si punctul de vedere al Domnului Jacques Castermane
în problema COVID-19
Ce-i de fãcut în vremea corona-virusului ?

Fãcãtorul bombei atomice nu are, în prezent, în fata a ceea ce el considerã a fi un prãdãtor, altã armã decât masca si, pe planul strategic izolarea la domiciliu (confinement).

Rămâneţi acasă
şi profitaţi de aceasta
pentru
„A vă întoarce acasă!”.

Integral în româneste aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com


7 aprilie 2020

MIC ÎNDRUMAR DE MEDITATIE (conform K.G. Durckheim)
- un mic serial -

Am decis să postez un mic îndrumar de meditaţie - aşa cum este propusă de K.G. Dürckheim. Paşii esenţiali pentru a putea începe. Pentru cei care ar putea fi interesati de asa ceva.

Cred că în această perioadă de OPRIRE generală şi „uluială”, de viitor imprevizibil, cel mai bun lucru de făcut este să învăţăm să facem linişte în noi, şi poate vom presimţi astfel ceva din adâncul nostru, o realitate mai profundă, în care ne aflăm originea şi în care trebuie să ne reinstalăm, pentru a ne regãsi locul natural (supra-natural) prevãzut pentru noi, acolo unde aflã informatia devenirii noastre, cum spune Annick de Souzenelle, adicã în Fiinta esentialã, cum spune K G Durckheim.

Pentru a ne întoarce ACASÃ, cum spune Jacques Castermane.
Din exilul interior în care ne aflãm, cum spune Annick de Souzenelle.

Cartea din care traduc este LA VOIE INITIATIQUE. Le Don de la Grâce. În germană Weg der Ubung. Geschenk der Gnade, 1992. O apariţie postumă, ediţie stabilită de Christa Well, conţinând conferinţele de la Frankfurt 1972-1983 susţinute de K.G. Dürckheim.

Componentele acestui mic îndrumar sunt următoarele:

1. Hara stând în picioare
2. Hara aşezat
3. Mic exerciţiu de sensibilizare
4. Mare exerciţiu de sensibilizare
5. Relaxăm încordările şi instaurăm tensiunea corectă
6. Murmurul ca pregătire pentru respiraţia naturală
7. Iniţiere în concentrarea pe formula respiratorie
8. Ieşirea din exerciţiu

DETALII pe blogul destinat lui KGD aici
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2020/04/mic-indrumar-de-meditatie-conform-kg.html


5 aprilie 2020



Annick de Souzenelle - Despre ce coroanã este vorba?

O voce care nu mai are nevoie de nici o prezentare.

Pagina Doamnei Annick de Souzenelle (98 de ani) pe acest site AICI

O lecturã actualã - a omului contemporan - a vechilor cãrti de întelepciune, în cazul acesta a Bibliei.
Despre destinul uitat al omului în aceastã viatã:
acela de A SE VERTICALIZA
- prin ancorarea între cer si pãmânt -,
dupã ce pânã acum a trãit nutrit fiind doar de seva pãmântului,
o viatã doar pe ORIZONTALÃ.

Un text revelator pentru semnificatia actualei perioade traversatã de umanitate.

Un text cu care, din nou, rezonez 100%.
AICI

"Doar această situaţie de aparent exil, care este, de fapt, ieşirea din exil, va face cu putinţă întoarcerea fiinţelor care, asigurate de sus, se vor verticaliza.
Această imagine ne îngăduie să ne amintim că omul este un arbore care şi-a extras sevele, pe timpul unei ierni îndelungate, din rădăcinile lui terestre.
Astăzi se anunţă o primăvară ce-l va face să-şi extragă seva din rădăcinile sale cereşti, să se îmbete de aer şi lumină şi să-şi dea rodul, acela al cunoaşterii, dar al cunoaşterii dobândite pe calea interioară, realizarea divină a fiinţei.
Ea îi va fi coroană." 



3 aprilie 2020

Si dacã pânã si unele din filmele premiate recent ar avea o semnificatie mai profundã?

Revolta si exploziile de violentã ale "nãpãstuitilor vietii"
din finalul filmelor JOKER si PARASITE
îmi par a fi o voce a inconstientului omenirii în suferintã,
UN PROTEST la care ar trebui reflectat.

NU ACEASTA ESTE SOLUTIA la problemã, desigur.

Dar atentionarea ar trebui luatã în serios.

Si nu e vorba de pledoarie pentru comunism aici.

Ci de a fi cu adevãrat uman, responsabil de aproapele tãu.

O reglare fundamentalã s-ar impune.
Si poate cã asa ceva se are în vedere prin aceastã OPRIRE generatã de un biet virus invizibil.

Ce va fi "dupã corona-virus" este imprevizibil,
dar e sigur cã viata nu va mai fi la fel.
Poate cã este un moment de rãscruce pentru umanitate.

31 martie 2020

O invitatie la OPRIRE...

Si dacã aceastã OPRIRE a cursului vietii obisnuite la nivel planetar,
datoritã corona-virusului,
ar avea semnificatia unei INVITATII la OPRIRE la nivel de individ?

A unei OPRIRI din alergarea în care suntem împinsi din exterior,
a unei OPRIRI si întoarceri spre INTERIOR?

Spre interiorul fiecãruia din noi,
acolo unde "suntem asteptati"
de ESENTIALUL nostru pierdut cu totul din vedere,
cel care "nu este din aceastã lume",
dar care tinde si urgenteazã sã se manifeste în aceastã lume,
în om si prin intermediul omului.


Interesant cã cei care MEDITEAZÃ
(nu orice meditatie)
pentru a-si mentine legãtura vie cu SURSA DE VIATÃ,

constienti cã apartin unei ORDINI MAI MARI,
si cã nu-si au locul în lume decât prin aceastã apartenentã
si rostul numai prin participarea la EA,

resimt aceastã practicã ca pe o OPRIRE,
din tumultul lumii,
în care cãutãm sã facem LINISTE în noi
pentru a ASCULTA...
pentru A AUZI
Cuvântul care iese din TÃCERE,

care ne repune în ordine,

Unicul Necesar.





29 martie 2020

Si dacã CORONA-VIRUSUL ne-ar scoate ÎN EVIDENTÃ,

într-un mod surprinzãtor pentru cunoasterea la care a ajuns omenirea,

si în pofida acesteia,
si fãrã nici o tãgadã,

tocmai VULNERABILITATEA absolutã a fiintei umane
în absenta LEGÃTURII VITALE cu SURSA de VIATÃ?

A legãturii vitale PIERDUTE
- pentru cã aceastã pierdere tine de destinul omului -
dar pe care omul are sarcina sã o regãseascã aici în aceastã viatã
- si aceasta tine de destinul omului -
dacã vrea sã îsi onoreze calitatea de OM.

Deoarece omul nu poate trãi inconstient ca o plantã.

El este "coroana" creatiei în curs de desfãsurare(a unei evolutii asadar),
creatie la care este chemat sã participe CONSTIENT de destinul sãu suprauman.
Inclusiv la propria creatie...

Si dacã tocmai acesta ar fi mesajul transmis prin aceastã pandemie?

Un virus cu un comportament imposibil de definit,
dar care se propagã vertiginos, exponential,
imposibil de stopat,
care devine tot mai virulent.

O "inventie" uimitoare!...trebuie sã recunoastem...
pentru a transmite o ATENTIONARE unei omeniri foarte "destepte"...

Pentru o lume în derivã,
orientatã numai spre exterior,
ignorându-si propriul interior: esenta.

Purtând în sine un GOL imens, un DOR în locul ESENTEI,
si cãutând sã-si umple acest gol cu "lucruri din exterior", nu doar materiale.
Cu cât mai multe, cu atât mai bine - se sperã.
De aici si EGOISMUL... LÃCOMIA nesãbuitã...
Si EFECTELE acestei GOANE NEBUNE dupã tot mai mult:
Discrepanta strigãtoare la cer dintre nivelurile de viatã.
Foametea, si bolile, unei mari pãrti din omenire lipsite de strictul necesar.
Exploatarea tãrilor slab dezvoltate, jefuirea resurselor lor naturale, "mâna de lucru ieftinã", MUNCA COPIILOR...
Prãdarea nemiloasã a planetei.
Crimele împotriva animalelor (pt. a recolta pe viu "pãrti" din ele).
Distrugerea mediului natural si a ECHILIBRULUI planetei.

IRESPONSABILITATEA omului, capabil de multe, datoritã cunoasterii "tehnice" avansate,
AJUNS LA BUTOANELE UMANITÃTII,
dar rãmas în forul sãu interior la o fazã INFANTILÃ de dezvoltare.
INCONSTIENT de aspiratia profundã intrinsec umanã
care se aflã la rãdãcina acestei goane nebune spre exterior dupã "tot mai mult"...

Când de fapt ne lipseste UNICUL NECESAR - legãtura cu Sursa de Viatã.
Abia aceasta ne re-pune în ordine... "de la sine".

Toatã aceastã GOANÃ NEBUNÃ se dovedeste a fi zadarnicã.
GOLUL interior se simte tot mai tare, cu cât se adunã mai multe "lucruri".

Trãim într-o continuã DISTRACTIE, adicã DIS-TRAGERE de la ESENTIAL.

Dar dacã ne-am opri si am privi la motivatiile noastre profunde
poate cã am începe sã aflãm câte ceva despre noi însine
si despre esentialul pe care îl purtãm în noi
si de a cãrui realizare suntem doar noi responsabili.

Ne lipseste cultura experientei interioare, spune KGD.

Poate cã omul trebuie provocat pentru a intra în procesul de maturizare interioarã, cum spune tot KGD.

Despre acestea este vorba în Textul indicat mai jos.

Un text cu care rezonez 100%.

Pãrintele Francis Dekeyser
Scrisoarea de la Bethanie pe martie-aprilie 2020



Fiecare dintre noi caută să înţeleagă evenimentele pe care le trăim astăzi, dar se pare că puţini oameni se referă la datele tradiţionale ale înţelepciunii spirituale a omenirii. În zarva mediatică, cum să te ridici deasupra multitudinii de opinii individuale, adesea contradictorii? Fiecare merge acolo cu refrenul său şi în cele din urmă totul devin o frumoasă cacofonie ...
...
Lumea formei este într-o transformare perpetuă şi noi suntem departe de a-i înţelege toată complexitatea şi toată subtilitatea acesteiai ... A fi identificat cu forma înseamnă a fi în rătăcire permanentă şi a te învârti într-un cerc în viaţă, fără punct de referinţă şi stabilitate. De multe ori nu mai înţelegem nimic şi căutăm în mental explicaţii care nu sunt acolo şi care nu vor fi niciodată acolo. Prin urmare, suntem invitaţi să schimbăm metoda pentru a accede la un sens dincolo de sens şi de non-sens.

Integral tradusã în româneste pe acest site AICI

si pe blogul destinat lui KGD aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2020/03/preot-francis-dekeyser-scrisoarea-de-



28 martie 2020

Un film de vãzut azi pe TVR2 la 20:00
COPIII PARISULUI
Detalii pe CINEMAGIA.ro aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/la-rafle-484596/




23 martie 2020


O carte pe care tocmai o citesc:


NEIL POSTMAN
DISTRACŢIA CARE NE OMOARĂ
Discursul public în epoca televizorului

Cuvânt înainte

Cu toţii stăteam cu ochii pe anul 1984. Când anul 1984 a venit şi profeţia lui nu s-a împlinit, americanii raţionali au răsuflat uşuraţi şi s-au felicitat. Rădăcinile democraţiei liberale rezistaseră. Chiar dacă în alte părţi domnea teroarea, măcar noi nu fuseserăm bântuiţi de coşmarurile orwelliene.

Dar uitasem că, alături de profeţia întunecată a lui Orwell, mai există o alta - ceva mai veche, ceva mai puţin cunoscută, dar la fel de înfricoşătoare: Minunata Lume Nouă a lui Aldous Huxley. În ciuda opiniei generale, chiar şi a celor educaţi, Huxley şi Orwell nu au profeţit acelaşi lucru. Orwell ne aver­tizează că vom fi învinşi de către o forţă opresivă impusa din afară. Dar, în viziunea lui Huxley, nu e nevoie de Big Brother  pentru a lipsi oamenii de autonomia, de maturitatea şi de istoria lor. Aşa cum vedea el lucrurile, oamenii vor ajunge să iubească opresiunea, să adore tehnologiile care le anulează capacitatea de a gândi.

Orwell se temea de cei care vor interzice cărţile. Huxley se temea de faptul că nu va mai exista niciun motiv pentru a le interzice, pentru că nu va mai exista nimeni care să vrea să le citească. Orwell se temea de cei care ne vor priva de informaţie. Huxley se temea de cei care ne vor da atât de multă informaţie, încât vom fi aruncaţi în pasivitate şi egoism. Orwell se temea că adevărul ni se va ascunde. Huxley se temea că adevărul va fi înecat într-un ocean de irelevanţă. Orwell se temea că vom deveni o cultură captivă. Huxley se temea că vom deveni o cultură trivială, preocupată de tactile, orgii-beţii şi aruncătoare centrifuge de mingi¹. Aşa cum remarcă Huxley în Reîntoarcere în minunata lume nouă, libertarienii şi raţionaliştii, aflaţi într-o permanentă alertă pentru a ţine piept tiraniei, „nu au reuşit sa ia în calcul apetitul aproape insaţiabil al omului pentru distracţii". În 1984, adaugă Huxley, oamenii sunt controlaţi provocându-li-se durere. În Minunata Lume Noua, oamenii sunt controlaţi provocându-li-se plăcere. Pe scurt, Orwell se temea că vom fi distruşi de ceea ce urâm. Huxley se temea că vom fi distruşi de ceea ce iubim.

Această carte este despre posibilitatea ca Huxley, nu Orwell, să fi avut dreptate.


Prefata cãrtii poate fi cititã aic



22 martie 2020

... în sistemul nostru de gândire actual, omul ramâne la stadiul de înflorire a personalitatii fara a merge mai departe. Cu toate acestea noi am ajuns la o turnanta. Remarcam astazi ca personalitatile cele mai bine dezvoltate nu sunt înca persoane, prin care Cel cu Totul Altul sa transpara. Constatam ca vocatia esentiala a omului este aceea de a deveni atât de transparent încât Cel cu Totul Altul, divinul din el, împrumutând limbajul uman, asa cum împrumuta limbajul florii sau al animalului, sa se poata manifesta limpede în lume. Ajungem astfel la trecerea de la personalitate la persoana.

Extras de aici: https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2012/01/gandul-zilei-26.html
si acolo e un link la întreaga conferinta
Trecerea la o noua constiinta a realitatii.


21 martie 2020

Semnificatia marilor crize ale umanitãtii?
Poate ca omul trebuie sa fie provocat pentru a intra în maturitatea sa „spirituala”...


Marile crize din vremea noastra nu au ele oare o cu totul alta semnificatie?
Nu ar trebui ele sa-l aduca pe om sa descopere noi surse de credinta care nu ar izbucni fara catastrofele din existenta sa si fara prabusirea credintelor din prima copilarie ?

Poate ca omul trebuie sa fie provocat pentru a intra în maturitatea sa „spirituala”...

K.G. Durckheim - Strãpungerea spre FIINTÃ. Etapele amturitãtii umane, Editura HERALD, 2016
fragment extras de aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com


7 martie 2020

Jacques Castermane – La ce bun zazenul ? La nimic pentru ego!
...
Zazen? A nu face nimic, dar temeinic!

A fi acolo, aşezat, în retragere din eu şi deci din orice activitate obiectivă.
Exerciţiul de „a nu face nimic” deschide spre emergenţa infezabilului. 

Newsletter /martie 2020/ CENTRE DURCKHEIM, Mirmande, France
tradus integral în româneste aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com


6 martie 2020

Elogiu mersului pe jos

Avem de învăţat o lecţie importantă de aici: cei responsabili cu rezolvarea unor probleme complexe din punct de vedere politic, organizaţional şi de alte tipuri nu ar trebui să stea închişi în săli de şedinţe, ci să iasă afară, să meargă pe jos şi să caute calea spre soluţii mai bune şi spre o lume mai bună.

SHANE O’MARA - ELOGIUL MERSULUI, POLIROM, 2020 p. 192

Mersul regulat pe jos este balsam pentru corp si pentru creier.

4 martie 2020

Bucuria este semnul cã Viata a reusit.
Suferinta nu dispare, însã, acolo unde "Viata a reusit",
ci e trãitã altfel: fructuos.

"Omul care a atins majoratul (maturitatea - a se vedea aici – când omul devine expresia fiinţei sale esenţiale) dovedeşte aceasta nu numai în afirmarea credinţei sale, ci prin forţa înrădăcinării sale în experienţa FIINŢEI dincolo de spaţiu şi timp, prin forţa sa atunci când suportă insuportabilul şi acceptă inacceptabilul. Ceea ce presupune şi forţa de a urmări, treaptă cu treaptă, transformarea sa. Doar cel care este înrădăcinat în profunzimea Fiinţei esenţiale poate suporta teama de a suferi a eului său. Pentru el o armonie scutită de suferinţă nu este singurul criteriu valabil, nici absenţa conflictelor valoarea cea mai înaltă. Cel care rămâne în spiritual va fi singurul capabil să suporte dezordinea lumii fără să simtă amărăciune din cauza aceasta iar suferinţa pe care totuşi o resimte va fi fructuoasă.

Este imatur cel care crede că poate învinge definitiv angoasa, tristeţea şi disperarea. Este major, din contră, cel care găseşte în pericolele permanente ale imperfecţiunii vieţii un mijloc mereu nou de a nu se identifica cu eul său anxios, trist şi disperat, ci de a-l dizolva la contactul profunzimii. El este atunci copleşit şi neîncetat transformat prin forţa profunzimii. Personalitatea sa este tot mai puternic marcată de Fiinţa sa esenţială, tot mai mult  dirijată de iubire şi transformată chiar şi în slăbiciunile sale. Sub semnul unei transparenţe crescânde, el poate atunci să dea expresie prezenţei ei în această lume. "

(K.G. Durckheim - La Voie de la Transcendance, pag.44)

Un pasaj pe care tocmai l-am adãugat la pagina BUCURIA, la final.
Se cerea.
Pentru o perspectivã mai exactã, realistã, din interior.

Da, într-adevãr, Bucuria este semnul cã Viata a reusit!
Acesta nu înseamnã cã cel în care "Viata a reusit" devine un supraom, cineva pe care nu-l mai atinge nici o durere.
Din exterior poate sã parã, pentru un ochi superficial, cã omul nu mai suferã...
Suferinta nu dispare, însã, din viata sa, ci este trãitã altfel, în final fructuos.
Cred cã nici nu se avanseazã altfel pe aceastã cale fãrã capãt, adicã fãrã limite.

Când un om îsi acceptã si suportã cu curaj suferinta,
- inclusiv în meditatie, zile întregi poate -
vine un moment când se simte ca trecând printr-un zid si
omul devine liber si deschis pentru ceva necunoscut pânã atunci.
(KGD)


3 martie 2020

Elogiu mersului pe jos



Mersul este benefic pentru corp, pentru creier şi pentru societate în ansamblul ei.
Dar şi reciproca este valabilă. Plătim preţul lipsei noastre de mişcare, indiferent dacă ea derivă din mediul în care trăim, din designul birourilor noastre sau pur şi simplu din lene şi sedentarism, Vreau să arăt în această carte că este imperativ să reîncepem să mergem. Mersul va face bine creierului şi corpului nostru, ne va îmbunătăţi dispoziţia, claritatea gândirii, creativitatea şi conectarea cu lumea socială, urbană şi naturală. Este remediul simplu, accesibil şi personal de care avem nevoie cu toţii.
Stiinţa care începe să se dezvolte ne oferă o imagine clară: plimbările regulate aduc beneficii durabile şi consistente pentru indivizi şi pentru societate în ansamblu. Cartea de faţă celebrează deopotrivă ştiinţa mersului şi bucuria pură a plimbării. Vreau să pun o schimbare comportamentală aparent simplă pe o poziţie centrală, ca motor al stării de bine psihice şi fizice. E o activitate pe care o poate desfăşura aproape oricine şi care vine de la sine. Creierul şi corpul umane sunt construite pentru mişcare în viaţa cotidiană, în mediile noastre naturale sau construite: mişcarea regulată îmbunătăţeşte latura cognitivă, afectivă şi creativă în nenumărate moduri şi, totodată, ne ameliorează sănătatea.
E timpul să ne ridicăm şi să mergem, la propriu, spre o viaţă mai bună – să vedem lumea aşa cum este şi aşa cum doar noi, oamenii, o putem vedea.

Câteva avantaje:

Mersul determină intensificarea circulaţiei sanguine la nivelul creierului şi o face într-o manieră care contrabalansează efectele statului pe scaun.
Mersul este benefic pentru inimă. Dar şi pentru restul corpului. Plimbarea contribuie la protejarea şi repararea organelor care au fost supuse la stres şi suprasolicitare. Este benefică pentru intestine, stimulând tranzitul alimentelor. Mersul practicat cu regularitate acţionează totodată ca o frână a îmbătrânirii creierului şi poate să inverseze semnificativ acest proces.
Un mod de interpretare a literaturii despre îmbătrânire şi mers este direct: nu îmbătrâneşti până nu te opreşti din mers pe jos şi nu încetezi să mergi pe jos pentru că ai îmbătrânit. Mult mers pe jos regulat, mai ales păstrând un tempo rapid, corespunzător, preîntâmpină multe din lucrurile neplăcute care vin odată cu îmbătrânirea.

SHANE O’MARA - ELOGIUL MERSULUI, POLIROM, 2020
Pentru detalii faceti click pe poza cãrtii.



Si ceva ce spune KGD despre plãcerea uitatã a mersului pe jos:


Există oare în mişcările simple şi repetate ale muncii noastre cotidiene ceva de descoperit,
care să conţină, dacă nu un sens religios, cel puţin o semnificaţie profundă
care să intensifice sentimentul vieţii?

De exemplu, care este cunoaşterea noastră despre „mers”?
Noi ne deplasăm grăbiţi şi încordaţi cu un anumit scop sau „hoinărim” alene într-o stare de trândăveală şi de lipsă de formă a ţinutei corporale.
Dar ignorăm tot ceea ce conţine mersul în sine, fericirea ritmului, a respiraţiei, a ţinutei. Noi nu le-am învăţat niciodată, nu le-am „exersat” niciodată. Acelaşi lucru este valabil pentru toate celelalte „mişcări simple” din viaţa cotidiană..

K.G. Dürckheim – Străpungerea spre Fiinţă. Etapele maturitãtii umane, Editura HERALD, 2016, pag.60

23 februarie 2020

NU EXISTĂ DEVENIRE VALABILĂ FĂRĂ CONŞTIENTIZAREA UMBREI

Forţa care îl antrenează pe om spre meditaţie se naşte din suferinţa sa în faţa absenţei de unitate integrală. În civilizaţia noastră aceasta este împiedicată din diverse cauze. Principale sunt refularea dorinţelor şi pulsiunilor naturale, neglijarea femininului în favoarea masculinului – atât la femeie cât şi la bărbat -, raportul neajustat cu sexul opus, reprimarea personalităţii creatoare prin organizarea vieţii într-o societate care face din individ servitorul legilor, sistemelor şi întreprinderilor impersonale.

Dar factorul de eşec decisiv al acestei integralităţi este refularea esenţei supranaturale. Omul contemporan devine pentru prima dată pe deplin conştient de aceasta.

Aceste obstacole în calea realizării totale a omului ţin de faptul că, în spatele faţadei mai mult sau mai puţin vesele şi strălucitoare pe care o arată lumii, milioane de oameni sunt bolnavi. Ei suferă durerea unui subiect împiedicat să devină el însuşi pentru că laturile primordiale ale totalităţii sale nu au dreptul să se exteriorizeze. Ele devin atunci umbra, care pedepseşte minciunile faţadei luminoase. O căutare iniţiaticã care crede că poate înainta direct spre Fiinţa esenţială, evitând umbra, va eşua la jumătatea drumului.

NU EXISTĂ DEVENIRE VALABILĂ FĂRĂ CONŞTIENTIZAREA UMBREI.

K.G. Dürckheim -  Meditieren – wozu und wie, HERDER, pag. 71





7 februarie 2020

In memoriam



Un video încãrcat pe 31 ianuarie 2020 intitulat
Un ghid spiritual al timpului nostru, pãrintele Alphonse Goettmann
poate fi vizionat aici:
https://www.youtube.com/watch?v=didTXfFpAD0


3 februarie 2020



Ceva foarte important pentru cei care cred cã meditatia este suficientã...

(Asa cum credeam si eu vreme de câtiva ani buni pâna ce m-am izbit de probleme "imposibile" - a se întelege întâlnirea cu propria Umbrã, cât si cu cea a altora - care reclamau perceperea nemistificatã a realitatii si impuneau... actiune fermã, o necesarã "stricare" temporarã a linistii. Nota mea, V.J)

Am fãcut cândva un comentariu mai consistent pe tema aceasta la pagina despre cartea DINCOLO, în adâncul nostru, aici

"Practicile meditative au drept scop să consolideze contactul cu fiinţa esenţială.
Dar succesul lor depinde în mare parte de travaliul de clarificare psihologică a inconştientului.
Şi invers, această clarificare este adesea facilitată dacă cel care se exersează a intrat deja în contact cu fiinţa sa esenţială.
Fără un travaliu de psihologie a profunzimilor, meditaţia poate,  
tocmai pentru că pare să dea roade întrucât aduce pacea interioară,
să împiedice conştientizarea inconştientului refulat.
Atunci, într-o bună zi, tot ceea ce a fost refulat explodează, antrenând cu sine prăbuşirea frumosului edificiu."


K.G. Durckheim - Exerciţii iniţiatice asupra corpului, pag. 60-61



2 februarie 2020

Amintesc din nou mai ales când zilele acestea pe ELEFANT este promotia Winter Black Friday - azi ultima zi.

Pentru cei interesati de cartea OMUL ÎN CÃUTAREA SENSULUI VIETII de Viktor E. Frankl
Am observat cã a apãrut o nouã traducere a cãrtii în 2018 la Editura VELLANT, în colectia VERSANT, detalii pe ELEFANT aici:
https://www.elefant.ro/omul-in-cautarea-sensului-vieti



Îmi pare destul de semnificativ faptul că Prefaţa ediţiei din 1962 a acestei cărţi a fost scrisă de un psiholog proeminent, doctorul Gordon Allport, iar Prfaţa ediţiei prezente este scrisă de un cleric. Pentru că am ajuns să înţelegem că aceasta este o carte profund religioasă. Ideea centrală a cărţii este că viaţa are sens şi că omul trebuie să înveţe să vadă asta dincolo de circumstanţe. Frankl susţine că viaţa are sens dincolo de orice. În versiunea originală, înainte de adăugarea post-scriptumului, concluzia finală este poate fraza cea mai religioasă scrisă în secolul douzeci:

Am ajuns să-l cunoaştem pe Om aşa cum este. Până la urmă, omul este acea creatură care a inventat camerele de gazare de la Auschwitz, însă tot omul este creatura care a intrat cu demnitate în ele, murmurând Tatăl Nostru sau Shema Yisrael.

Harold S. Kushner în Prefaţa acestei cărţi


31 ianuarie 2020

Semnalez o nouã carte de Viktor E. Frankl la Editura LITERA
Cel care are un motiv pentru care sã trãiascã...
Logoterapie si analizã existentialã. Articole ºi prelegeri.
Detalii carte pe ELEFANT unde zilele acestea este o promotie 50% reducere:
https://www.elefant.ro/cel-care-are-un-motiv-pentru-care-sa-traiasca
"Cel care are un motiv pentru care sã trãiascã poate îndura aproape orice" - cu acest motto, Viktor Frankl a studiat cum, chiar si in fata celor mai crunte lovituri ale vietii, sensul este posibil si cum le permite oamenilor sa ramana sanatosi mental in vremuri de criza.
Sa spui da vietii, sa supravietuiesti greutatilor, fricii si durerii inseamna sa gasesti un sens in suferinta. Dar forta interioara a omului il poate ridica deasupra destinului sau. Chiar daca nu putem schimba circumstantele, avem mereu libertatea de a ne alege atitudinea in privinta lor. Sensul vietii si rezilienta se afla in atentia logoterapiei lui Frankl, a studiului sau asupra supravietuitorilor Holocaustului si a atitudinii sale critice fata de pustiul interior al societatii consumeriste moderne. Aceasta carte va invita sa redescoperiti un mare umanist.

Textele lui, scrise pe parcursul a sase decenii, simbolizeaza puntea pe care Frankl a construit-o intre psihologie si arta filosofica a vietii.




27 ianuarie 2020

In memoriam părintele Alphonse Goettmann

Omul suferã de a nu fi cel care este în adâncul lui.

Duhul vrea sã ia trup în noi.



Am găsit azi dimineaţă în căsuţa de mesaje un email de la Centrul Bethanie, France

Comunitatea Bethanie anunţă
Naşterea în cer a Părintelui Alphonse Goettmann.
A murit ieri, 26 ianuarie 2020.
Liturghia defuncţilor va fi oficiată miercuri, 29 ianuarie 2020,
în capela Prieuré Saint Thiébault à Gorze en Moselle.
Fie ca Dumnezeu sã-l odihneascã si ca lumina Feţei Sale sã strãluceascã peste el.

Părintele Alphonse Goettmann, preot ortodox francez, este fondatorul, în 1976, alături de soţia sa Rachel (decedată în 2014), a Centrului de întâlniri spirituale Bethanie, Gorze, Franţa. Şi este autorul unor cărţi, dintre care traduse în româneşte, la Editura HERALD, următoarele:

- Dialog pe Calea iniţiatică – dialog A. Goettmann cu Karlfried Graf Dürckheim.
- Dincolo, în adâncul nostru. Iniţiere în meditaţie
- Bucuria, faţa lui Dumnezeu în om

Toate cele de mai sus sunt epuizate deja.

Şi o carte despre rugăciunea inimii, tradusă de Maica Siluana Vlad,
cea mai frumoasă carte pe acest subiect, cred eu:
- Rugăciunea lui Iisus, rugăciunea inimii, Editura Mitropolia Olteniei

Bucuria, faţa lui Dumnezeu în om este cartea eveniment a vieţii mele, cea care mi-a schimbat viziunea asupra vieţii.
În limbajul meu colocvial s-ar spune cam aşa:
În locul unui Dumnezeu încruntat şi nepăsător,
aşa cum îl vedeam eu prin ceaţă (aici e material pentru o carte întreagă),
care aştepta de la om să fie cât mai „cuminte şi evlavios” -
am descoperit că
Dumnezeu zâmbea şi privea binevoitor spre oameni, cu deosebire încurajator.
Mai mult, Dumnezeu aştepta ca omul să crească şi nu să fie timorat de greutăţile vieţii.
Iar aceasta presupunea mai mult efort şi curaj din partea omului decât acela de a fi „cuminte şi evlavios” (şi aici e material pentru o carte întreagă).

Aceasta presupune, adaug eu acum, şi riscul aproape sigur de a nu fi înţeles de cei „evlavioşi”… Mai ales dacă nu invoci toată ziua şi la tot pasul, sau chiar deloc, cuvântul „Dumnezeu”…
Şi dacă ţi-a mai pus şi destinul nişte condiţii mai aspre pe drumul vieţii.

Primele mele exercitii de meditatie
- care mi-au fost de un ajutor VITAL -
le-am învãtat buchisind cu dictionarul francez-român dupã cartea
DINCOLO, ÎN ADÂNCUL NOSTRU.

Apoi am gãsit marile cãrti ale lui K.G. Durckheim, absolut necesare mie.

Drumul meu a continuat mai departe un pic fundamental altfel,
incluzând travaliul asupra inconstientului - ceva absolut necesar pentru a deveni reali.
M-am explicat AICI

Dacã pãrintele Alphonse nu ar fi existat, nu ar fi existat nici acest site... as putea spune.

Pagina de pe acest site destinatã comunitãtii Bethanie se aflã aici

Pagine de internet a Centrului BETHANIE, Gorze, France se aflã aici:
http://www.centrebethanie.org/




5 ianuarie 2019


Un film documentar despre meditatia crestinã si în spirit Zen (în francezã) poate fi vizionat aici:
http://presence-lefilm-meditation.fr/
11 scurte interviuri cu persoane de diverse confesiuni
care practicã aceastã meditatie.
Printre acestia Laurence Freeman, Francis Dekeyser.

În coltul din dreapta sus pot fi selectate cele 11 interviuri.
Eu încã nu le-am vizionat.

Pe de altă parte, în alte pãrti se vorbeşte mult astăzi despre meditaţie – în sens exclusiv laic însã.
Reprezentarea mentalã (perspectiva, Weltanschauung) a celui care mediteazã conteazã fundamental, deoarece nu suntem roboti, ci fiinte umane care înaintãm într-o directie, care tine de o perspectivã, nu-i asa?

Unii simt cã meditatia este religioasã, altii o vor exclusiv laicã...

Atitudinea justã în privinta meditatiei este o chestiune de finete, dar esentialã, pe care si-o poate pune numai cel care o practicã deja ca stil de viatã.

Ceva interesant în acest sens spune Dominique Durand:

Cum ar putea spiritualul sã se manifeste, dacã nu în transparenta umanului, si cum sã nu vezi prin anumite exigente, care iau nastere în corp, „intentiile cerului”?

Meditaţia numită „laică” riscă să-l închidă pe om într-un fel de auto-suficienţă,
lăsându-l  la distanţă de misterul a ceea ce acţionează în el în linişte: viaţa.

Să ne ferim să calificăm meditaţia şi să o reducem la un cadru definit oricare ar fi acesta, am risca astfel să-l condamnăm pe om la o eternă căutare a părţii sale lipsă, exact acea parte care nu lipseşte niciodată.

Dominique Durand  în Scrisoarea pe ianuarie 2020 de la CENTRE DÜRCKHEIM, Mirmande, France - tradusã integral în româneste AICI
 

Mărturisesc că eu sunt năucit de cuvintele goale rostite în cadrul comercializării acestui cuvânt astăzi tendinţă: meditaţie. Reprezentările mentale prin care fiecare crede că poate răspunde la întrebarea: „Pentru ce şi cum să medităm?” aruncă un voal peste valoarea şi sensul exerciţiilor care îşi au rădăcinile în Orient şi în Extremul Orient. Bogăţia acestor exerciţii i se dezvăluie celui care, zilnic, reia acelaşi exerciţiu. Singurul scop al practicii este practica!
Care practică? Prezenţa la „EuSunt”; prezenţa la actul de a fi la momentul prezent fără a se pierde în reprezentări pe care mentalul şi le face despre „Eu sunt Eu”. Ceea ce necesită trecerea de la lumea gândită la lumea sensibilă.

Jacques Castermane în aceeaşi scrisoare, tradusã integral pe blogul destinat lui KGD AICI


2 ianuarie 2020

Viaţa-i datorie grea
Război e de viteji purtat!
Viaţa-i datorie grea
Şi laşii se-ngrozesc de ea -
Să aibă tot cei laşi ar vrea
Pe neluptat.

George Coşbuc - Moartea lui Fulger



27 decembrie 2019

Recomandare de lecturã pentru cei dornici sã valorifice acest timp de vacantã
pentru aprofundarea întelegerii psihologiei noastre ("mecanismele" dupã care functionãm):
o carte despre care am mai fãcut vorbire pe acest site:

Partea luminoasă a părţii întunecate.
De ce să fii complet cu bune şi cu rele,
de Todd Kashdan şi Robert Biswas-Diener
trad. Cristina Jinga
Editura TREI, 2019




Detalii carte pe site-ul Editurii TREI aici: http://www.edituratrei.ro

Existã loc de mult mai mult spatiu de viatã bunã dincolo de limitarea la mindfulness...
O carte nec plus ultra de psihologie as îndrãzni sã spun.

Dupã mai mult de un deceniu de lucru cu pacientii, clientii, studentii, micile companii si organizatiile mari, ca armata si Fortune 100, noi, autorii, prezentãm o nouã metodã de a urmãri ceea ce este de dorit în viatã; nu fericirea propriu-zisã, desi are ca efect secundar puterea de a ne face fericiti. Numim aceastã stare integralitate. (pag.9)

O carte antifericire, spun autorii, dar care, în mod paradoxal, îti va deschide calea spre o bucurie mult mai mare decât ai putea experimenta vreodatã printr-o abordare mai directã. Într-adevãr, studiile din ultima vreme aratã cã nu existã o cale directã spre fericire. Nu suntem împotriva fericirii, spiritului pozitiv sau mindfulness-ului. De fapt, acestea sunt principii pe care chiar le îmbrãtisãm. Însã dorim sã te întrebãm, cititorule, esti pregãtit pentru mai mult? O sã ni te alãturi în a duce fericirea la urmãtorul nivel? Acolo unde sã ai nevoie de acces la tot ce existã în bagajul psihologic uman, ceea ce înseamnã sã despachetezi si sã integrezi pãrtile pânã acum ignorate si subestimate ale celui care esti cu adevãrat? În paginile urmãtoare, o sã afli cum sã devii mai agil emotional, social, mental. Acceptând provocarea de a profita de partea întunecatã la momentul oportun, o sã te apropii de integralitate, probabil pentru prima oarã. (pag.16)

Pe ELEFANT.ro aici: https://www.elefant.ro/


21 decembrie 2019

O altã idee de carte cadou de CRÃCIUN pentru oameni real interesati de mai mult,
adicã de profunzimea vietii,
despre care întâmplãrile din CARTEA ÎNTÂMPLÃRILOR trimit semnale :),
nu pot decât sã recomand ultima carte tradusã din cãrtile lui K.G. Durckheim:
CHEMAREA MAESTRULUI SPIRITUAL.
Sensul îndrumãrii spirituale pe calea spre Sine

De ce nu ne-ar interesa sã aflãm despre MAESTRUL INTERIOR, maestrul din noi, care tinde sã ne ghideze tocmai spre MAI MULTUL la care suntem destinati?

Nu pentru a elucida MISTERUL, ci pentru a afla cum sã ne înrãdãcinãm fiinta în aceastã realitate misterioasã de dincolo de cea perceputã în mod obisnuit.
Se pare cã a locui simultan în cele douã lumi este destinatia noastrã.
Cu conditia sã avem rãdãcinile în realitatea profundã.




Detalii carte pe site-ul Editurii HERALD aici:
https://www.edituraherald.ro/


20 decembrie 2019

O idee de cadou de CRÃCIUN pentru oameni care citesc:

CARTEA ÎNTÂMPLÃRILOR
Culegere de TATIANA NICULESCU
Editura HUMANITAS

Are si un aspect deosebit de frumos, coperti cu clapete frumos decorate; idealã pentru un cadou.
Si un continut de naturã sã ne facã transparentã o VIATÃ MAI PROFUNDÃ care ne trimite semnale...







Detalii pe LIBRIS aici:
https://www.libris.ro/cartea-intamplarilor-mistere-ciudatenii-uimiri-HUM978-973-50-6571-3--p12880122.html

Poate fi cititã pe îndelete, ascultând rând pe rând multele voci care par sã fie totusi într-o unicã armonie. Se citeste usor. În orice caz, eu nu m-am putut desprinde de ea pânã nu am terminat-o. Si am început-o ieri dimineatã.




9 decembrie 2019

Laureatii Nobel pentru literarturã si-au sustinut, 6 dec. 2019, discursurile oficiale în fata Academiei Suedeze.





Astăzi, problema noastră rezidă – se pare – în faptul că nu avem încă naraţiuni pregătite nu numai pentru viitor, ci chiar pentru un concret acum, pentru ultra-rapidele transformări ale lumii de azi. Ducem lipsă de limbaj, ducem lipsă de puncte de vedere, de metafore, de mituri şi de noi fabule. Totuşi, putem vedea frecvent tentative de a valorifica poveşti ruginite şi anacronice care nu pot contura viitorul cu imaginarii ale viitorului, fără îndoială presupunând că un vechi lucru este mai bun decât un nou nimic, sau încercând în acest fel să facem faţă limitelor propriilor noastre orizonturi. Într-un cuvânt, noi ducem lipsă de noi modalităţi de a povesti istoria lumii.

Olga Tokarczuk, Nobel 2018, în discursul oficial - intitulat The Tender Narrator.
Întregul discurs, de mai bine de o oră, poate fi citit în engleză pe site-ul nobelprize.org, mai exact aici:https://www.nobelprize.org/prizes/literature/2018/tokarczuk/lecture/

O prelegere foarte amplã care nu face decât să confirme că O.T. chiar este o vizionară.
Nu am apucat sã-l parcurg integral încã...


Tot acolo se aflã si discursul oficial sustinut de laureatul Nobel pentru literaturã pe 2019,
austriacul Peter Handke.



Consacrati-vã demistificãrii,
care în acelasi timp
dezvãluie Misterul Unic.

(Devote yourselves to demystification, which at the same time
reveals the One Mystery)

(Betreibt die Enträtselung, die zugleich das Eine Rätsel verdeutlicht.)

Din discursul Nobel al lui Peter Handke, Nobel 2019, care
poate fi vizionat si citit (în englezã) aici:
https://www.nobelprize.org/prizes/literature/2019/handke/lecture/
Eu încã nu am citit niciuna din cãrtile sale. Urmeazã.
Am vãzut cã s-au tradus recent câteva în româneste.
De aceea m-am repezit sã citesc mai întâi prelegerea sa, era si mai scurtã.

Am citit si recitit alocutiunea sa. E foarte consistentã.


3 decembrie 2019

Recomandare de carte:
Olga Tokarczuk – Călătoria oamenilor cărţii



Când, prin exersarea trupului şi a voinţei, bărbaţii urcau treptele succesive ale iniţierii, aflând până la urmă despre Carte, aceasta însemna pentru fiecare altceva. Doar un singur lucru îi unea – toţi credeau în sacralitatea ei şi în înţelepciunea finală.  Ea ar fi putut fi o rezolvare a enigmei vieţii prezente în literele numelui lui Dumnezeu, ori în descrierea perfect poetică a realităţii. Părea că Dumnezeu a creat oamenii în toată diversitatea lor pentru a-şi dovedi sieşi cât de multe ipostaze capătă conceptul uman al lucrării sale. Ca şi când oamenii în carne şi oase ar fi nişte recipiente pentru diferitele idei, concepţii şi atitudini. Când erau priviţi din perspectivă umană, deosebirile erau uriaşe, dar când erau priviţi aşa, ca şi când Dumnezeu i-ar fi privit de la înălţimea sa, nu mai existau nici un fel de deosebiri.

Olga Tokarczuk – Călătoria oamenilor cărţii, POLIROM, pag. 20

A doua carte citită de mine, din cărţile laureatei Nobel pentru literatură pe 2018, după Poartă-ţi plugul peste oasele morţilor.
Admirabil backgroundul grandios si coerent din care scrie această autoare fantastică.
Tocmai am terminat de citit Călătoria oamenilor cărţii.
Ai impresia că autoarea cărţii se află la mii de ani lumină, ca nivel de înţelegere, de muritorii de rând.

30 noiembrie 2019

Documentarul Marea Unire - România, la 100 de ani
poate fi vizionat pe youtube aici:
https://www.youtube.com/watch?v=tGFL9LwAEqQ

Documentarul Maria, Regina României
poate fi vizionat pe youtube aici:
https://www.youtube.com/watch?v=WEYbNh-Sz18


20 noiembrie 2019



Am început să am o idee despre viaţa mea,
nu ca o conturare lentă a unei realizări care să corespundă obiectivelor mele preconcepute,
ci ca descoperirea şi creşterea graduală a unui obiectiv
pe care nu îl cunoşteam.

Marion Milner (1900-1998)

Ce bine ar fi dacã s-ar traduce în româneste cãrtile sale...
Mã intereseazã de numa'...

Am aflat de acest NUME din cartea lui A. Maslow Motivatie si personalitate,
unde se vorbeste despre oamenii aflati în procesul de actualizare a Sinelui,
una din caracteristicele lor fiind creativitatea.

A se vedea cãrtile sale pe AMAZON aici:
https://www.amazon.com/s?k=marion+milner
Durere... :)

Am reusit între timp sã-mi procur UNE VIE A SOI...


21 noiembrie 2019

A APÃRUT cartea despre care vorbeam:



La EDITURA HERALD o nouã aparitie editorialã:
o nouã carte de K.G. Durckheim în româneste:

Chemarea Maestrului Spiritual.
Sensul îndrumãrii spirituale pe calea cãtre Sine

Detalii carte pe site-ul Editurii HERALD aici:
https://www.edituraherald.ro/carti/chemarea-maestrului-spiritual-sensul-indrumarii-spirituale-pe-calea-catre-sine-detail

E vorba de traducerea cãrtii Der Ruf nach dem Meister.

19 noiembrie 2019

În plus fatã de valoarea supravietuirii postulatã de Darwin, acum putem postula si "valorile dezvoltãrii". Nu numai cã e bine ca omul sã supravietuiascã, ci e de asemenea bine (preferabil, de ales, bine pentru organism) ca el sã evolueze în directia umanitãtii depline, cãtre împlinirea potentialurilor sale, cãtre fericire, seninãtate, experiente de vârf, cãtre transcendentã, cãtre o cunoastere mai bogatã si mai corectã a realitãtii si asa mai departe.



A.H. Maslow - Motivatie si personalitate, Editura TREI

Am postat azi un fragment din carte,
Diferente între trebuintele superioare si cele inferioare
aici pe site:
pagini/Abraham_Maslow_Motivatie_si_personalitate.htm

Apropo de Piramida trebuintelor conceputã de A. Maslow... si actualizatã tot de el.

18 noiembrie 2019

Un citat din discursul de investire al lui Nelson Mandela, în care vorbeşte despre importanţa de a îndrăzni să fim noi înşine şi de a merge până la capătul posibilităţilor noastre.

În 1994 Mandela scrie: ”Teama noastră cea mai mare nu este aceea de a fi inadecvaţi şi proşti. Frica noastră cea mai profundă este aceea de a fi puternici peste măsură. Lumina din noi, nu întunericul, ne înfricoşează cel mai mult. Ne întrebăm: cine sunt eu pentru a fi atât de strălucit, de minunat, de frumos, de talentat? Dar, în definitiv, de ce n-am fi? Noi suntem copiii al lui Dumnezeu. Făcându-ne mici, nu ajutăm umanitatea. Nu este nimic bun în ne micşora pe noi înşine pentru a nu-i face pe ceilalţi să se simtă în nesiguranţă în prezenţa noastră. Ne-am născut ca să manifestăm gloria lui Dumnezeu care se află în noi. Nu numai în unii dintre noi, ci în fiecare dintre noi. Şi, în măsura în care îi permitem luminii noastre să strălucească, le permitem şi celorlalţi, în mod inconştient, să facă acelaşi lucru. Când ne vom elibera de lanţurile şi de temerile noastre, prezenţa noastră le va reda şi celorlalţi libertatea.”


(citat de Anne Ancelin Schutzenberger în cartea sa Bucuria de a trăi, Editura Philobia, trad. Cristina Livia Vasilescu, pag. 112)


15 noiembrie 2019

Cartea BUCURIA DE A TRÃI de Anne Ancelin Schutzenberger
despre care vorbeam mai jos,



poate fi achizitionatã AZI de le LIBRIS la un pret bun -35% reducere aici:
https://www.libris.ro/bucuria-de-a-trai-anne-ancelin-schutzenberger-PHI978-606-8560-78-6--p10904437.html


O recomand din tot sufletul!

Salt la începutul paginii top

Continuarea paginii:


Pentru reducerea timpului de încãrcare a paginii de start am fãcut un ISTORIC al paginii de start, sectionat pânã acum, în 5 pagini. In timp vor fi mai multe.

Se navigheazã din paginã în paginã.