|
Dumnezeu
este
Bucurie
Argument
Galerie FOTO - AUTORI PE SITE
Autori - depăsită
Sustin/Recomand/Pledez/Sesisez(un fel de sistematizare
a viziunii propuse prin acest site)
Arhiva de noutãti 2012-2016
Arhiva de noutati 2009-2012
Arhiva de noutati 2007-2009
Aforismul zilei - la zi
Aforismul zilei - 2018
Aforismul zilei - 2017
Aforismul zilei - 2016
Aforismul zilei - 2015
Aforismul zilei - 2014-2
Aforismul zilei - 2014-1
Aforismul zilei - 2013
Aforismul zilei - 2012
Aforismul zilei - 2011
Aforismul zilei - 2010-2
Aforismul zilei - 2010-1
Aforismul zilei - 2009-1
Aforismul zilei - 2008-3
Aforismul zilei - 2008-2
Aforismul zilei - 2008-1
Aforismul zilei - 2007
DEZVOLTARE PERSONALÃ
Pagina lui K.G.Durckheim
Durckheim - blogspot
SUNETUL LINISTII (K.G.Durckheim & Caspar
D. Friedrich)
Florilegiu(2006)
Harta site - depăsită
Linkuri
Alte resurse
About/Despre/Autor site
Copyright
Aphorismes 
Le SON du SILLENCE (K.G.Durckheim
& Caspar D.Friedrich)
Imagini de vacantã
- Castelele bavareze
Imagini de vacantã - Praga
Impresii de vacanta - Venetia
Impresii de vacanta - Barcelona
Impresii de vacanta - Viena
Impresii de vacanta - Budapesta
Prezentari PowerPoint primite de la prieteni
Istoria AL ANON si a celor
12 pasi
SUSTIN/RECOMAND/SESIZEZ
Sustin #REZIST
!
Suntem multi, dupã cum s-a vãzut, cei cãrora
ne pasã de România,
de oamenii ei, de copiii ei, de viitorul lor...
Eu nu am copii, dar mã intereseazã binele
de mâine al copiilor de azi din România.

Când nedreptatea devine lege,
Rezistenta devine o datorie.
Alte imagini pentru Istorie de la protestele societãtii
civile anticoruptie si antiguvernamentale aici
When injustice become law
resistance become duty.
Quand l'injustice devient loi
la résistance devient devoir.
Wenn das Unrecht wird Gesetz,
wird der Widerstand zur Pflicht.
„Tãcerea în fata
rãului este un rãu în sine.”
Dietrich Bonhoeffer
Si totusi, nu uitati:
Parte însemnatã din solutie este...
propria evolutie.
SALVATI COPIII
http://www.salvaticopiii.ro/
60% din copiii din România mãnâncã
bãtaie de la pãrinti.
http://stiri.re/educatia-facuta-cu-pumnul-statistici-halucinante-arata-ca-60-din-copiii-din-romania-mananca-bataie-de-la-parinti/
Ceva ce trebuie fãcut de cunoscut în
România pe toate cãile...
Bãtaia NU este ruptã
din rai...
Efectele pe termen lung ale "pedagogiei negre", ale
umilirii, neglijãrii, abandonãrii copiilor...
asa cum spun si psihoterapeutii Alice Miller,
Susan Forward, Moussa Nabati în textele postate pe acest
site.
Trauma copilului bãtut
si efectele pe termen lung asupra adultului
si mai departe...
Si cum poate fi oprit acest ciclu al traumei...
Cititi un articol foarte bine scris:
Otilia Mantelers - Corpul nu uitã
pe site-ul revistei DILEMA VECHE AICI
Marsul acela "pentru viatã"
cred cã ar trebui sã-si extindã pledoaria...
si asupra felului în care sunt tratati bebelusii si copiii.
Cu deloc mai putinã combativitate...
Oare chiar este rezolvatã toatã
problema numai cu aducerea pe lume a copiilor NEDORITI de pãrinti?
E de mirare atâta sensibilitate
a unora în fata avortului si în acelasi timp atâta
insensibilitate si orbire a acelorasi în fata abandonãrii
copiilor, a maltratãrii copiilor, a bebelusilor chiar!
Câti oare dintre aprigii combatanti ai avortului
sunt în cunostintã de cauzã cu privire la
soarta copiilor NEDORITI de pãrinti?
A se citi ce spune Alice Miller, de ex. în Cãderea
zidului tãcerii, ed. NEMIRA.
Acele marsuri ar trebui sã se transforme în
actiuni, în crearea de asezãminte
(un exemplu admirabil este cel de aici http://sfantulleontie.ro/2/)
pentru asigurarea unei vieti demne, luminoase pentru copiii abandonati,
neglijati, exploatati, pentru cei aflati în toatã
neputinta lor în "grija" unor pãrinti inconstienti,
iresponsabili...
Un exemplu admirabil de oameni cãrora le pasã
cu adevãrat aici:
http://copilarieregasita.webs.com/
Si mai e ceva:
Decât sã militeze împotriva contraceptiei cum
am vãzut în unele locuri.
Poate cã numãrul atât de mare de avorturi
nu ar fi fost atât de mare dacã nu ar fi existat
atâta "militare" anti-contraceptie... dacã
nu s-ar fi semãnat atâta culpabilizare injustã
în privinta contraceptiei...
A SE CITI ÎN ACEST SENS CARTEA
TAINA OMULUI SI TAINA CUNUNIEI
de la Editura THEOSIS, Oradea, detalii aici:
http://www.theosis.ro/index.php/shop/detalii/13
Unii... confundã contraceptia (sau controlul asupra sarcinii)
cu avortul...
Biserica condamna avortul, nu contraceptia...
Telefonul copilului:
116 111
http://www.telefonulcopilului.ro/
Ce pãtesc
bebelusii când pãrintii se ceartã?
Creierele copiilor care aud vocile
furioase ale pãrintilor
devin mai vulnerabile la stres
si conflicte
Mai mult aici:http://www.descopera.ro/
Citeste si aici: http://www.eva.ro/sanatate/mama-si-copilul/
„Nu existã
copii obraznici, ci pãrinti care nu stiu sa reactioneze“:
cum îi educi pe cei mici fara sa-i pedepsesti
Citeste mai mult: http://adevarul.ro/life-style/
RECOMAND
Emisiunea
DOSARELE PSI
de la Radio România Cultural
Sâmbãta între orele 18:15-19:00
Violenta domesticã
împotriva femeilor
http://violenta.decatorevista.ro/
DEZVOLTARE PERSONALÃ
Atentie la pierderea calmului, a curajului
de a trãi sau a bucuriei de a trãi.
Atentie la umbrã...
Mai mult aici
Meditatia
un mod de viatã
Mai mult aici
ECO-SPIRITUALITATE
Omul este destinat sã participe la ocrotirea Creatiei si
la desãvârsirea ei,
nu la jefuirea ei.
Mai mult aici
O SOCIETATE MAI
ECHITABILÃ, MAI UMANÃ
- printr-o autenticã culturã spiritualã,
inclusiv dezvoltare personalã -
în care sã fie loc de bine pentru toti.
Mai mult aici
UN MOD
DE VIATÃ
MAI SIMPLU aici
si aici
MAI LENT
aici
pentru a fi mai disponibili pentru Esential.
UN MOD
DE VIATÃ
MAI SÃNÃTOS
AICI
si aici
Atentie la problemele de sãnãtate care pot
fi semnale de alarmã pentru conflicte nerezolvate, pentru
încremenirea vietii din noi,
pentru pierderea drumului...
Despre MOARTE
fãrã fricã...
Cunoasterea
este cel mai bun antidot împotriva fricii.
aici
Nicolae
Steinhardt
Mii
de draci mã furnicã vãzând cum este
confundat crestinismul cu prostia,
cu un fel de cucernicie tâmpã
si lasã,
ca si cum menirea crestinismului n-ar fi
decât
sã lase lumea batjocoritã
de fortele rãului,
iar el sã înlesneascã
fãrãdelegile
dat fiind cã e prin definitie
osândit la cecitate si paraplegie.
Crestinismul neajutorat si neputincios este o conceptie eretica
deoarece nesocoteste îndemnul Domnului (...)
....
Crestinismul
e o transmutatie, nu a elementelor chimice, ci
a omului. Metanoia. Aceasta
e MINUNEA CEA MARE (...) transformarea
fãpturii.
Nicolae Steinhardt - Jurnalul Fericirii
mai mult aici
Cea mai profundă suferinţă
a omului este cea pe care o resimte atunci când îşi pierde
ţara de origine, împărăţia supranaturală
a Fiinţei lui esenţiale. Este nostalgia omului exilat,
departe de adevărata sa patrie.
Din angoasa lui se naşte necesitatea unei căi interioare
care, printr-un „mers înainte” să-l readucă în ţară.
Majoritatea oamenilor nu-şi dau seama de această suferinţă,
de această necesitate şi de această şansă,
mai ales dacă fac carieră în lume, dacă au o sănătate
bună, dacă practică o muncă care îi interesează
şi se simt la adăpost în sânul unei comunităţi
unde sunt bine văzuţi. Cu toate
acestea, în adâncul lor, ei nu sunt fericiţi. Toată
securitatea lor exterioară nu împiedică angoasa, culpabilitatea
pe care o resimt fără a avea nimic să-şi reproşeze.
Ei se îndoiesc de sensul existenţei lor, în mijlocul unei
vieţi aparent utile, şi se simt izolaţi deşi,
în mod obiectiv, sunt înconjuraţi şi protejaţi.
Ce le lipseşte? Care este cauza suferinţei
lor: ei sunt despărţiţi de Fiinţa lor esenţială
şi nu-şi dau seama că anxietatea
lor este protestul ei. Numai
înrădăcinarea în Fiinţă risipeşte angoasa
esenţială, dă un sens existenţei umane şi
îi asigură un refugiu în mijlocul insecurităţii
din lume.
Nu
există nevroză care să nu dispară când Fiinţa
esenţială este în libertate la locul ei. [...]
Toată suferinţa
lumii exprimă, de fapt, non-manifestarea FIINŢEI în
puritatea ei nealterată.
K.G. Durckheim - Despre suferintã si perceptia ei
la diverse nivele ale evolutiei umane.
Citeste tot capitolul aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2011/12/kg-durckheim-suferinta.html
Prizonier al disperării şi al angoasei lui fiind, omul
îşi refulează fără încetare fiinţa lui
profundă. Din această suferinţă care zvâcneşte,
inexplicabilă la început pentru conştiinţa obişnuită,
se poate naşte o imensă nostalgie,
nostalgia a ceva ce nu cunoaştem şi care totuşi
ne locuieşte. O anume agitaţie,
simţămintele de frică, de vinovăţie şi
de gol lăuntric devin însoţitorii noştri obişnuiţi.
Ei sunt acolo fără un motiv aparent şi nimic de
pe lume nu poate remedia ceva: toate măsurile noastre
de siguranţă lasă neschimbată această
frică aflată în noi, nici una din bogăţiile
acumulate nu acoperă acest gol ce se
cască tot mai mult iar omul onest, care duce o viaţă
fără reproş, continuă să resimtă
o ciudată vinovăţie.
Căci este vorba, de fapt, de cu totul altceva. Deja Viktor
Frankl recunoştea în aceasta „nevroza
existenţială".
(Alphonse si Rachel Goettmann - Dincolo în adâncul
nostru, Editura Herald, Bucuresti 2008)
fragmente din carte (aici)
Dacă ne-am comporta astfel
am trăi într-o lume fără frică.
Poate că este greu de crezut, dar viaţa
oferă mult mai multe posibilităţi decât am crede
atunci când ne eliberăm de frica noastră.
Există o lume nouă în noi, şi
în exteriorul nostru,
o lume fără frică care nu
cere decât să fie descoperită.
din LECTIA FRICII
Elisabeth KUBLER-ROSS - LECTII DE VIATA
(citeste mai
mult)
Sunt îndrăgostit de viaţă.
Sunt îndrăgostit de plinătate.
Sunt îndrăgostit de focul viu.
Sunt îndrăgostit de Dumnezeu.
Sunt îndrăgostit de sufletul meu.
Către el merg cu braţele întinse.
Pe el îl caut prin toate acestea.
Nu vreau decât să umplu această absenţă a
mea, faţă de mine,
căci toate celelalte nu sunt decât consecinţe şi
reflexe ale ei!
Ariane Buisset - Baricadele misterioase
(citeste
mai departe)
Blaise Pascal
Oamenii cred sincer ca odihna este ceea ce cauta,
dar ei nu cauta decât tumultul.
(citeste articolul
intreg)
Recomandare de carte...
...de vacanta...dar nu numai...
pentru cã e plinã de sens...
si într-o prezentare graficã splendidã...
poate fi un cadou special...
Ariane Buisset :
Ultimul tablou al lui Wang Wei
”Cine sunt eu, deci,
şi cine este lumea? Ce ne leagă?
Suntem milioane dar, în mod sigur, dacă fie chiar unul din
noi îşi croieşte drum în lumină, întregul pământ
este transfigurat!...”
(citeste
fragmente pe site)
Toată lumea cunoaşte povestea lui Iov, dar puţini
o ştiu pe cea a câinelui său. Totuşi, acest câine
ar avea un cuvânt de spus despre drumul care duce la Dumnezeu. El
l-a ajutat pe Iov să priceapă cel mai mare dintre toate
misterele, cel al Răului.
(citeste
mai departe)
Drama cea mai sfâşietoare
a vieţii nu este aceea care îţi sare în ochi. Este cea
care nu a fost încă detectată şi care provoacă
o nelinişte atât de vagă, încât nu poate purta nici un
nume. Cea căreia i-ai căzut pradă fără
să ştii. Această nelinişte fundamentală
te determină să spui cuvinte, să comiţi acte
în definitiv, să învârteşti roata. E protejată de
un consens al iubirii şi al tăcerii.
(citeste
mai departe)
Selectie de poeme din volumul
Culesul roadelor
de Rabindranath Tagore
Îngăduie: Să nu mă rog să fiu păzit de
primejdii,
ci să le îndur fără teamă.
Să nu cerşesc alinarea durerii mele,
ci inima s-o birui.
Să nu caut tovarăşi pe câmpul de luptă al vieţii,
ci să mă încred în tăria mea.
Să nu mă rog înfiorat de teamă, să fiu mântuit,
ci să fiu răbdător în lupta pentru libertate.
Nu îngădui să fiu un mişel,
ce simte harul tău numai în noroc;
ci fă-mă să cunosc cârmuirea mâinii tale
în nenorocirea mea.
(citeste mai
departe)
Nicolae Steinhardt - Jurnalul Fericirii
Mirarea extraordinară de a fi chemat.
Eu ?!, am vrea, neîncrezători să spunem.
Nu ne vine a crede că s-a putut opri la o fiinţă
a cărei netrebnicie o cunoaştem la perfecţie,
că s-a hotărât să poposească în aşa murdar
sălaş.
Uimirii i se adaugă teama,
am vrea să fugim de răspundere (de năpastă?)
şi, ca Moise,
am fi ispitiţi să argumentăm (spre a scăpa):
cine sunt eu ca să mă alegi?
Eu nu sunt un om îndemânatic.
Alege pe un altul.
Asupra apropierii de Hristos,
proba care nu înşeală,
criteriul definitiv
este buna dispoziţie.
Numai starea de fericire dovedeşte că eşti al Domnului.
Virtuosul neîmblânzit nu ştie
şi nu poate rosti „dulce Iisuse”,
toată sfera dulcelui îi este străină,
inaccesibilă –
şi uită că
jugul Domnului este blând
şi povara lui uşoară.
(fragmente)
Anselm Grun:
Sã
ne iertãm pe noi insine
Foarte frecvent auzim oamenii plângându-se
că omul modern nu mai are astăzi simţul vinovăţiei
şi al păcatului şi că abandonarea practicii
spovedaniei merge mână în mână cu absenţa simţului
păcatului. Bineînţeles că în zilele noastre omul
nu mai înţelege noţiunea tradiţională a păcatului
ca încălcare a poruncilor. Acestea nu mai sunt atât de evidente
ca şi altădată. Psihologia
ne învaţă că în spatele faţadei impecabile de
creştini fideli legii, se poate ascunde multă agresivitate
şi duplicitate.
(citeste
articolul intreg)
Soeur Emmanuelle
De dimineaţa până
seara şi de seara până dimineaţa căutăm
în afară scăparea salvatoare din vidul lăuntric care
ne strânge.
Este o conspiraţie universală
împotriva liniştii, a odihnei, a interiorităţii.
Ori tocmai în singurul loc al interiorităţii, în contemplarea
stelelor care nu sunt căzătoare se construieşte personalitatea.
(citeste mai mult)
Anselm Grun:
Invitatie la seninatatea inimii
Unui om îi
era frică de umbra corpului lui şi căpătase
oroare de urmele paşilor lui. Pentru a scăpa de acestea
a luat-o la fugă. Ori, cu cât făcea mai mulţi paşi,
cu atât lăsa mai multe urme; cu cât fugea mai repede, cu atât
mai puţin îl părăsea umbra lui. Imaginându-şi
că mergea prea încet totuşi, nu se oprea din alergarea
tot mai rapidă, fără să se odihnească.
Ajuns la capătul puterilor, a murit. El nu ştia că
pentru a-şi suprima umbra ar fi fost îndeajuns să se aşeze
la umbră şi că pentru a-şi opri urmele ar fi
fost îndeajuns să stea liniştit. Ce culme a prostiei!
(citeste
articolul intreg)
Vasile Voiculescu : Confesiunea unui scriitor si medic
Îmi cereti sa
va spun ceva despre credinta, macar despre credinta mea?
(fragment)
Henri Le Saux
Dumnezeu […]
în îndurarea lui,
îşi trimite mesagerii:
noaptea,
întunericul,
suferinţa,
incapacitatea,
insuccesul în ochii lumii.
El face „semn” omului
şi
aşteaptă...
(citeste mai mult)
Tu esti iubit.
Aceste trei cuvinte,
dacã vrei sã le primesti
cu adevãrat,
pot bulversa si transforma
întreaga ta viatã.
(Iubirea
fãrã margini - Un monah al Bisericii
de Rãsãrit)
(citeste mai
mult)
S.S. Shenuda al III-lea, patriarh al crestinilor
copti din Egipt despre:
seninatate,
cum sã ne comportãm cu oamenii,
credinciosia in lucrurile mãrunte,
gandire teoretica si viata practica,
cum sa rezolvam problemele,
ambitie,
incapatanare,
momentul potrivit
"Dacă ne pierdem pacea interioară,
toate ne vor părea perturbate,
iar ceea ce este simplu
ne va părea complicat.
Această complexitate nu vine din exterior,
ci din interior.
*
- Daca sunteti credinciosi în
iubirea pentru cei de aproape,
Dumnezeu va va acorda iubirea vrajmasilor.
El va va da harul
de a va iubi vrajmasii…
(citeste articolul intreg)
|
|
Art. 30 din CONSTITUTIA ROMÂNIEI
Libertatea de exprimare
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor,
a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin
viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace
de comunicare în public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisa.
MEDITATIA
ZILEI
3 decembrie 2019
Recomandare de carte:
Olga Tokarczuk – Călătoria
oamenilor cărţii

Când, prin exersarea trupului şi a voinţei, bărbaţii
urcau treptele succesive ale iniţierii, aflând până la urmă
despre Carte, aceasta însemna pentru fiecare altceva. Doar un singur lucru
îi unea – toţi credeau în sacralitatea ei şi în înţelepciunea
finală. Ea ar fi putut fi o rezolvare a enigmei vieţii prezente
în literele numelui lui Dumnezeu, ori în descrierea perfect poetică
a realităţii. Părea că Dumnezeu a creat oamenii în
toată diversitatea lor pentru a-şi dovedi sieşi cât de
multe ipostaze capătă conceptul uman al lucrării sale.
Ca şi când oamenii în carne şi oase ar fi nişte recipiente
pentru diferitele idei, concepţii şi atitudini. Când erau priviţi
din perspectivă umană, deosebirile erau uriaşe, dar când
erau priviţi aşa, ca şi când Dumnezeu i-ar fi privit de
la înălţimea sa, nu mai existau nici un fel de deosebiri.
Olga Tokarczuk – Călătoria oamenilor
cărţii, POLIROM, pag. 20
A doua carte citită de mine, din cărţile
laureatei Nobel pentru literatură pe 2018, după Poartă-ţi
plugul peste oasele morţilor.
Admirabil backgroundul grandios si coerent din care
scrie această autoare fantastică.
Tocmai am terminat de citit Călătoria oamenilor cărţii.
Ai impresia că autoarea cărţii se află la mii de ani
lumină, ca nivel de înţelegere, de muritorii de rând.
30 noiembrie 2019
Documentarul Marea Unire - România, la 100 de ani
poate fi vizionat pe youtube aici:
https://www.youtube.com/watch?v=tGFL9LwAEqQ
Documentarul Maria, Regina României
poate fi vizionat pe youtube aici:
https://www.youtube.com/watch?v=WEYbNh-Sz18
20 noiembrie 2019

Am început să am o idee despre viaţa
mea,
nu ca o conturare lentă a unei realizări care să corespundă
obiectivelor mele preconcepute,
ci ca descoperirea şi creşterea graduală a unui obiectiv
pe care nu îl cunoşteam.
Marion Milner (1900-1998)
Ce bine ar fi dacã s-ar traduce în
româneste cãrtile sale...
Mã intereseazã de numa'...
Am aflat de acest NUME din cartea lui A. Maslow Motivatie si personalitate,
unde se vorbeste despre oamenii aflati în procesul de actualizare
a Sinelui,
una din caracteristicele lor fiind creativitatea.
A se vedea cãrtile sale pe AMAZON aici:
https://www.amazon.com/s?k=marion+milner
Durere... :)
21 noiembrie 2019
A APÃRUT cartea despre care vorbeam:

La EDITURA HERALD o nouã aparitie editorialã:
o nouã carte de K.G. Durckheim în
româneste:
Chemarea Maestrului Spiritual.
Sensul îndrumãrii spirituale pe calea cãtre Sine
Detalii carte pe site-ul Editurii HERALD aici:
https://www.edituraherald.ro/carti/chemarea-maestrului-spiritual-sensul-indrumarii-spirituale-pe-calea-catre-sine-detail
E vorba de traducerea cãrtii Der Ruf nach
dem Meister.
19 noiembrie 2019
În plus fatã de valoarea supravietuirii postulatã
de Darwin, acum putem postula si "valorile dezvoltãrii".
Nu numai cã e bine ca omul sã supravietuiascã,
ci e de asemenea bine (preferabil, de ales, bine pentru organism)
ca el sã evolueze în directia umanitãtii
depline, cãtre împlinirea potentialurilor sale, cãtre
fericire, seninãtate, experiente de vârf, cãtre transcendentã,
cãtre o cunoastere mai bogatã si mai corectã a realitãtii
si asa mai departe.
A.H. Maslow - Motivatie si personalitate, Editura TREI
Am postat azi un fragment din carte,
Diferente între trebuintele superioare
si cele inferioare
aici pe site:
pagini/Abraham_Maslow_Motivatie_si_personalitate.htm
Apropo de Piramida trebuintelor conceputã
de A. Maslow... si actualizatã tot de el.
18 noiembrie 2019
Un citat din discursul de investire al lui Nelson Mandela,
în care vorbeşte despre importanţa de a îndrăzni să
fim noi înşine şi de a merge până la capătul posibilităţilor
noastre.
În 1994 Mandela scrie: ”Teama noastră cea mai mare nu este aceea
de a fi inadecvaţi şi proşti. Frica noastră cea mai
profundă este aceea de a fi puternici peste măsură. Lumina
din noi, nu întunericul, ne înfricoşează cel mai mult. Ne întrebăm:
cine sunt eu pentru a fi atât de strălucit, de minunat, de frumos,
de talentat? Dar, în definitiv, de ce n-am fi? Noi suntem copiii al lui
Dumnezeu. Făcându-ne mici, nu ajutăm umanitatea. Nu este nimic
bun în ne micşora pe noi înşine pentru a nu-i face pe ceilalţi
să se simtă în nesiguranţă în prezenţa noastră.
Ne-am născut ca să manifestăm gloria lui Dumnezeu care
se află în noi. Nu numai în unii dintre noi, ci în fiecare dintre
noi. Şi, în măsura în care îi permitem luminii noastre să
strălucească, le permitem şi celorlalţi, în mod inconştient,
să facă acelaşi lucru. Când ne vom elibera de lanţurile
şi de temerile noastre, prezenţa noastră le va reda şi
celorlalţi libertatea.”
(citat de Anne Ancelin Schutzenberger în cartea
sa Bucuria de a trăi,
Editura Philobia, trad. Cristina Livia Vasilescu, pag. 112)
15 noiembrie 2019
Cartea BUCURIA DE A TRÃI
de Anne Ancelin Schutzenberger
despre care vorbeam mai jos,

poate fi achizitionatã AZI de le LIBRIS
la un pret bun -35% reducere aici:
https://www.libris.ro/bucuria-de-a-trai-anne-ancelin-schutzenberger-PHI978-606-8560-78-6--p10904437.html
O recomand din tot sufletul!
12 noiembrie 2019
Azi despre câteva cãrti, mai ales cã a început
Black Friday cel putin pe ELEFANT, dar si LIBRIS are multe oferte tentante
sãptãmâna aceasta.
Câteva din cãrtile recent achizitionate la promotie de SINGLES'DAY
(11.11):
Frederic Lenoir - Miracolul Spinoza, Editura
Philobia. Detalii aici: https://philobia.com/produs/miracolul-spinoza
Anne Ancelin Schutzenberger - Bucuria de a trãi,
Editura Philobia, Detalii aici: https://philobia.com/produs/bucuria-de-a-trai
O carte pe care eu am gãsit-o foarte interesantã si din
care am tradus mai demult, înainte de a exista în româneste,
câteva fragmente pe site aici:
http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Anne_Ancelin_Schutzenberger.htm
Aldous Huxley - Reîntoarcere
în minunata lume nouã,
POLIROM
Ray Bradbury - CRONICI MARTIENE,
Editura PALADIN
Paul Varley - CULTURA JAPONEZÃ,
HUMANITAS
Catherine Horel - Amiralul Horthy.
Regentul Ungariei, HUMANITAS
William James - Vointa de a crede,
Editura HERALD
James Joyce - Gratia divinã -
bilingvã
Gauguin,
Editura Aquila
IMPRESSIONISSM de Karin H. Grimme,
Editura TASCHEN
Si de Black Friday am luat de la LIBRIS:
Simon Sebag Montefiore - IERUSALIM. Istoria
unui oras, Editura Trei
Albert Einstein - Teoria relativitãtii pe întelesul tuturor,
Humanitas
11 noiembrie 2019
Azi despre câteva filme:
Am vãzut filmul Maria,
Regina României.
Meritã vãzut, e un film foarte frumos, impresionant.
Trebuie vãzut: e un fragment exceptional de istorie necunoscut
îndeajuns.
Iar duminicã seara am vãzut si filmul Cardinalul
de Nicolae Mãrgineanu,
cu Radu Botar în rolul cardinalului Iuliu Hossu,
un alt fragment de istorie necunoscut îndeajuns.
Zilele trecute am vãzut douã filme de animatie
foarte bune, de genuri diferite.
La cinema am vãzut filmul românesc de animatie
Cãlãtoria extraordinarã
a Maronei,
de Anca Damian.
Este povestea unei cãteluse, Marona, care îsi revede
filmul vietii, asa cum li se întâmplã si oamenilor
în situatii extreme sau fatale. O viatã nu foarte fericitã,
cu bune si cu rele. Impresionantã atmosfera luxuriantã -
combinatie de graficã, dinamicã, muzicã - care exprimã
fericirea sau tristetea Maronei. Tot cosmosul se bucurã sau suferã...
Detalii film pe CINEMAGIA. ro aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/maronas-fantastic-tale-2231495/
Celãlalt film l-am vãzut la TV, pe CINEMAX si este un film
de animatie pe care îl vor savura iubitorii de artã:
Ruben Brandt-colectionar
https://www.cinemagia.ro/filme/ruben-brandt-collector-2224931/
Si acolo o animatie interesantã, nu o simplã redare a personajelor
umane.
9 noiembrie 2019
Au început Alegerile Prezidentiale. Mâine încep si în
România. Nu uitati, dacã vã pasã de România.
Eu merg la vot.
E foarte important turul I pentru viitorul României.
Nu pentru candidatul care va fi pe locul 2, ci pentru ca formatiunea
care s-a dovedit a fi o ciumã pentru România sã disparã
din prim-plan.
Sã nu ne culcãm pe o ureche acum cã s-a schimbat
ceva. Absenteismul la vot din 2016 - si "lehamitea" unora (cum
cã nu am avea pe cine alege) - ne-a adus la cârma tãrii
gasca de incompetenti si iresponsabili, pusi pe cãpãtuialã,
care în loc sã ne ducã înainte spre un mai bine
ne-a târât înapoi. Nici spitale, nici autostrãzi,
nici educatie, doar promisiuni, oricâte, cã si asa nu conteazã.
Cu cât mai multi vom participa la vot cu luciditate, cu atât
va scãdea sansa lor de a reveni.
Nu trebuie sã asteptãm ceea ce nu existã:formatiunea
imaculatã, ci sã facem ceea ce putem: sã eliminãm
rãul dovedit cu prisosintã.
O explicatie foarte clarã aici:
http://www.ziare.com/alegeri/alegeri-prezidentiale-2019/viitorul-romaniei-se-joaca-in-turul
I
E nevoie de un partid de stânga autentic, dar nu de un partid
de oportunisti incompententi, iresponsabili, care se catãrã
cu promisiuni populiste pe sperantele segmentelor vulnerabile ale societãtii,
în timp ce de fapt sunt pusi pe jaf fãrã nici o milã;
care mint poporul cu nerusinare, amintindu-ne de discursul, nerusinat
de mincinos, comunist atât de familiar unora dintre noi; care strâmbã
legile pentru a proteja infractorii, sfidând orice simt moral de
dreptate.
8 noiembrie 2019
De astãzi în cinematografe:
Detalii aici:
https://www.facebook.com/mariareginaromanieifilm/
Programul complet al reprezentatiilor în sãptãmâna
8-14 noiembrie 2019 aici:
https://www.facebook.com/notes/queen-marie-of-romania/
6 noiembrie 2019
O carte cu adevărat interesantă,
pe care o citesc acum este:
Partea luminoasă a părţii întunecate.
De ce să fii complet cu bune şi cu rele,
de Todd Kashdan şi Robert Biswas-Diener
trad. Cristina Jinga
Editura TREI, 2019

Ca să recapitulăm aserţiunile de bază ale acestei
cărţi – despărţirea de aşa-numitele aspecte negative
ale arhitecturii tale psihologice îţi limitează potenţialul.
Nu doar acceptând, dar şi îmbrăţişând aspectele mai
puţin confortabile ale fiinţei tale, chiar dacă pentru
scurte perioade de timp, îţi maximizezi şansele pentru adevăratul
succes şi pentru a deveni integral. Aceasta, şi nu vreo fericire
debilă, este adevăratul Elizeu. (pag. 240)
Detalii carte pe site-ul Editurii TREI aici: http://www.edituratrei.ro
5 noiembrie 2019
O carte bună, sub forma unui dialog socratic, pentru
cei interesaţi de psihologia adleriană:
Curajul de a nu fi pe placul celorlalţi.
Cum să fii liber, să îţi schimbi viaţa şi să
fii cu adevărat fericit
de Ichiro Kishimi şi Fumitache Koga,
Editura LITERA, 2018, trad. Carmen Ardelean, colecţia INTROSPECTIV
Psihologia adleriană neagă trauma, este
teleologică (adică orientată pe scopuri), spre deosebire
de cea freudiană care este etiologică (studiază cauzele).
Fiecare dintre noi îşi poate controla propria viaţă, fără
a se lăsa influenţat de traumele trecutului sau de îndoielile
şi aşteptările celor din jur. Acest mod de gândire profund
eliberatoare, susţine psihologia adleriană, ne ajută să
ne dezvoltăm curajul de a ne schimba şi să renunţăm
la limitările impuse atât de noi înşine, cât şi de cei
din jurul nostru.
E ca şi cum ne-am face că nu vedem cauzele, zic eu. Şi
am căuta să dobândim pe cale raţională un alt stil
de viaţă. Pentru care este nevoie mai întâi si mai
întâi de curaj, de curajul de a nu fi
pe placul celorlalti.
Cu o precizare: Se spune că, pentru a înţelege corect psihologia
adleriană şi pentru a o aplica astfel încât să schimbe
modul cuiva de viaţă, e nevoie de „jumătate
din vârsta pe care o are”. Cu alte cuvinte, dacă ai începe
să o studiezi la patruzeci de ani, mai ai încă douăzeci
până împlineşti şaizeci. Dacă ar fi să începi
studiul la douăzeci de ani mai ai încă zece până la treizeci.
(pag. 248)
1 noiembrie 2019
31 octombrie 2019
O carte foarte utilã:
Lillian Glass – 10 căi pentru a face faţă persoanelor care
îţi fac rău. Când te confrunţi cu oameni toxici
De-a lungul anilor, în cadrul practicii mele private
ca specialist în comunicare şi consultant pentru voce, discurs şi
imagine, am putut observa importanţa incredibilă a cuvintelor.
Am văzut ce efect devastator au cuvintele urâte, gesturile urâte
şi oamenii maliţioşi asupra vieţii altora. Am descoperit
cât de fragili suntem noi ca fiinţe umane. Suntem atât de delicaţi
din punct de vedere emoţional, încât nu doar că ţinem minte
lucrurile urâte care ni s-au întâmplat când eram copii, dar ave, şi
tendinţa să ne trăim vieţile în funcţie de cuvintele
pe care le-am auzit sau situaţiile la care am fost martori în copilărie.
Dacă nu ar fi aşa, atunci de ce atât de mulţi dintre noi
suntem nevoiţi să cerem ajutorul psihoterapeutului, ca adulţi,
pentru a ne vindeca de stima de sine scăzută ce ne-a fost insuflată
în copilărie?
…
Torţionarii care ne împroaşcă cu gunoi verbal şi mesaje
negative, vorba care rănesc, ne lasă cicatrice şi uneori
chiar ne imobilizează, sunt „oameni toxici”. O persoană toxică
poate fi oricine – un coleg din copilărie, un frate sau o soră,
un părinte, un iubit sau o iubită, soţul sau soţia,
şeful sau colegul de muncă.
O persoană toxică este orice persoană care ţi-a înveninat
viaţa, care nu te susţine, care nu se bucură să te
vadă cum te dezvolţi şi te bucuri de succes, care nu îţi
doreşte binele. Pe scurt, el sau ea îţi sabotează eforturile
de a duce o viaţă fericită şi productivă.
Lillian Glass – 10 căi pentru a face faţă persoanelor care
îţi fac rău. Când te confrunţi cu oameni toxici, Editura
TREI, 2018
28 octombrie 2019
Călătoria eroului este alcătuită din
modele universale prin care răzbate strălucirea unei raze. După
părerea mea, o viaţă bine trăită este alcătuită
din mai multe călătorii ale eroului, una după alta. Eşti
chemat mereu şi mereu către tărâmul aventurii, către
noi orizonturi. De fiecare dată apare o problemă:
să îndrăznesc? Şi dacă îndrăzneşti,
trebuie să înfrunţi pericole, dar ai şi ajutoare, iar la
sfârşit te aşteaptă împlinirea
sau eşecul. Există întotdeauna
şi posibilitatea eşecului.
Dar există şi posibilitatea să atingi fericirea.
Joseph Campbell – Căi ale fericirii. Mitologie şi
transformare personală, Editura HERALD, pag. 216
O carte de neratat!
22 octombrie 2019
Un film de vãzut neapãrat:
INTRE CHIN SI AMIN
de Toma Enache
Un film impresionant, curajos, adevãrat...
O redare a unui episod din istoria care nu trebuie uitatã,
care trebuie cunoscutã asa cum a fost pentru a preveni repetarea
grozãviei:
teribilul "experiment Pitesti" de "reeducare" din
temnitele comuniste.
Film lansat în octombrie 2019.
Detalii despre calendarul Galei de prezentare a filmului în diverse
orase aici:
https://www.facebook.com/filmtomaenache/
Azi la Alba Iulia, mâine la Cluj, poimâine la Târgu
Mures samd
Asearã a fost si rândul Aradului sã vadã filmul.
Sala de la cinema ARTA s-a dovedit a fi neîncãpãtoare.
S-a stat si în picioare...
Dar va mai fi o proiectie a filmului în Arad marti pe 29 octombrie
2019.
A se vedea(asculta) pe aceastã temã si
A fost odata comunism
Detalii aici: https://radioromaniacultural.ro/home/a-fost-odata-comunism/
si
Amintiri din temnitele comuniste
Detalii aici: https://radioromaniacultural.ro/home/amintiri-din-temnitele-comuniste/
douã proiecte Radio România Cultural
difuzate în perioada 30 septembrie - 16 decembrie 2019
De pe site-ul RRC https://radioromaniacultural.ro/:
Radio România Cultural lanseaza, începând cu 30 septembrie,
în anul în care românii sarbatoresc 30 de ani de libertate,
doua ample proiecte editoriale care se constituie într-o adevarata
istorie sonora a celor 50 de ani de comunism. Aceasta se concretizeaza
în pagini de memorialistica, dându-le glas unii dintre cei
mai importanti actori ai scenei românesti, dublate de marturii sonore
venite parca direct din iadul comunist, marturii cu vocile celor ce au
patimit în închisori.
A fost odata comunism este o rememorare,
prin intermediul paginilor de memorialistica, selectate de istoricul Georgeta
Filitti, coordonatoarea stiintifica a proiectului, a celor mai importanti
ani ai comunismului românesc.
21 octombrie 2019
Filme interesante de vãzut:
ultimele 3 selectii, din peste 50 de filme europene, nominalizate pentru
LUX Prize,
un premiu decernat de Parlamentul European.
Detalii aici:
https://www.youtube.com/watch?v=gZuH5LXutos
18 octombrie 2019
Culorile toamnei la Arad. Aleea pe care mã plimb eu zilnic.
14 octombrie 2019
O altă întrebare pe care nu am anticipat-o în raportul
iniţial al studiului meu [referitor la oamenii
aflaţi în procesul de actualizare a sinelui] este următoarea: aceşti oameni pot trăi numai cu oameni „buni”
şi într-o lume „bună”? Impresia mea retrospectivă, care
rămâne să fie verificată, fireşte, este că oamenii
aflaţi în procesul actualizării sinelui sunt în esenţă
flexibili şi se pot adapta realist la orice fel de
oameni şi orice mediu. Cred că ei pot
să trateze oamenii buni ca pe nişte oameni buni, iar
pe oamenii răi, ca pe nişte oameni răi.
A.H. Maslow – Motivaţie şi personalitate, pag. 39, Editura TREI
13 octombrie 2019
Toamna la Arad - vedere din Parcul Eminescu, de pe Malul Muresului
Am vãzut si eu zilele acestea filmul de animatie TESTOASA
ROSIE,

un film de lung metraj pentru adulti,
regizat de Michael Dudok de Wit,
cel care a fãcut si scurtmetrajul Father
and Daughter premiat cu Oscar în 2000, care poate fi
vãzut pe Youtube în mai multe locuri, de exemplu aici:

Testoasa rosie a fost fãcut la 10 ani dupã acesta.
Mi-a plãcut realizarea minimalistã ca imagine, în
spirit Zen as spune, dar cu atât mai expresivã.
Un film fãrã cuvinte, doar cu muzica adecvatã. O
poveste fantasticã, simbolicã despre om si viata sa.
Un om esueazã pe o insulã pe care nu existã tipenie
de om. Doar niste crabi vioi si jucãusi si niste pãsãri
care strãbat cerul din când în când. Omul încearcã
sã scape de aceastã singurãtate absolutã.
Îsi încropeste o plutã si pleacã în largul
mãrii. Dar pluta este distrusã cu violentã de o vietate
submarinã. Dupã câteva încercãri ratate
descoperã vietatea respectivã care îl retine pe insulã:
o broascã testoasã rosie care... se dovedeste a-i fi prietenã
de fapt...
5 octombrie 2019
Se poate spune că ateul din secolul
al XIX-lea a dat foc la casă în loc să o remodeleze.
A aruncat întrebările religioase odată
cu răspunsurile religioase, pentru că trebuia să
respingă răspunsurile religioase. Adică a întors spatele
întregii îndeletniciri religioase, pentru că religia organizată
îi oferise un set de răspunsuri pe care nu le putea accepta raţional
– care se bazau pe dovezi pe care un om de ştiinţă care
se respectă nu le-ar fi putut înghiţi. Dar omul de ştiinţă
mai sofisticat este acum în procesul de a învăţa că, deşi
trebuie să fie în dezacord cu majoritatea răspunsurilor la întrebările
religioase pe care le-a oferit religia organizată, este din ce în
ce mai clar că întrebările religioase în sine – şi căutările
religioase, năzuinţele religioase, înseşi trebuinţele
religioase – sunt perfect respectabile din punct de vedere ştiinţific,
că pot fi studiate, descrise, examinate într-un mod ştiinţific
şi că Bisericile încercau să ofere răspunsuri la întrebări
umane întru totul întemeiate. Deşi răspunsurile nu erau acceptabile,
întrebările în sine erau şi sunt perfect acceptabile şi
perfect legitime.
De fapt, psihologii existenţialişti şi umanişti de
astăzi ar considera probabil că o persoană este bolnavă
sau anormală într-un mod existenţial dacă nu ar
fi preocupată de aceste întrebări „religioase”.
Abraham H. Maslow – Religii, valori şi experienţe de vârf,
Editura TREI, pag. 36
O carte excepţională din care am postat
ceva pe site AICI
Oamenii inteligenti si sofisticati care nu pot trãi
fãrã rãspunsuri la întrebãrile profunde
ale vietii vor fi fericiti sã o citeascã...
Detalii carte pe site-ul Editurii TREI aici:
http://www.edituratrei.ro/carte/abraham-h-maslow-religii-valori-si-experiente-de-varf/3135/
4 octombrie 2019
Cum pot fi înţelese experienţele intense în care
predomină sentimentul că orizonturi nelimitate se deschid, că
eşti mai puternic şi mai neajutorat decât ai fost vreodată,
că nu ştii când a trecut timpul şi ceva important s-a întâmplat
şi te-a transformat – stări trăite uneori de îndrăgostiţi,
de părinţi sau care apar în experienţa orgasmică,
în momentele de creativitate, de insight terapeutic, în faţa
unei opere de artă? Sunt diferite de experienţele religioase?
Prăpastia dintre religie şi ştiinţă este de netrecut?
În volumul de faţă, Maslow examinează legăturile dintre
ştiinţă, religie, experienţe mistice, cogniţie
şi valori, respingând ideea că religia organizată ar fi
singurul izvor al virtuţilor şi valorilor umane. Maslow consideră
că experienţele de vârf nu sunt specifice doar emisarilor aleşi
ai lui Dumnezeu, ci fiecărui om, fiind esenţiale pentru o mai
bună înţelegere a unui aspect cu deosebire „uman" al existenţei
– nevoia de actualizare a sinelui.
De pe coperta a 4-a a cãrtii
Abraham H. Maslow – Religii, valori şi experienţe de vârf,
Editura TREI
3 octombrie 2019
Educaţia trebuie privită ca fiind
măcar în parte un efort de a produce fiinţa umană bună,
de a susţine viata cea bună şi societatea cea bună.
Renunţarea la asta este asemenea renunţării la realitate
şi la dezirabilitatea moralei şi eticii. Mai mult,
"O educatie care lasã neatinsã întreaga
sferã a gândirii transcendente este o educatie care nu are
nimic semnificativ de spus despre sensul vietii omului."revista
Manas, 17 iulie 1963
Abraham H. Maslow – Religii, valori şi experienţe de vârf,
Editura TREI, pag. 75
30 septembrie 2019 - 1 octombrie 2019

Abraham Harold Maslow
1908-1970
Semnalez încã o carte DE NERATAT pentru
cei interesati de întelegerea profundã a esentei omului:
Abraham H. Maslow - Religii, valori
si experiente de vârf
Editura TREI, Colectia Psihologia pentru toti, 2017, trad. Vlad Vedeanu.
Detalii carte pe site-ul Editurii TREI aici:
http://www.edituratrei.ro/carte/abraham-h-maslow-religii-valori-si-experiente-de-varf/3135/
Eu acum am descoperit-o si este din categoria nec
plus ultra...
O cãrticicã de putin peste 100 de pagini, dar plinã
de miez, de informatie fundamentalã, de la sursã.
Mi-a plãcut si traducerea. De admirat, cred cã nu a fost
simplu. In special inventarea termenului de vârfnic... ceea ce simplificã
redarea simplã si clarã a frazelor.
O abordare a problematicii omului mai mult decât actualã
(comparativ cu ceea ce se aflã acum pe piatã),
desi cartea a fost publicatã în 1970.
O reflectie foarte profundã, care dã o directie si un rãspuns
pozitiv
generatiei actuale aflate "în cãdere liberã în
viitor", cum spune Joseph Campbell, urmare a inadecvãrii reperelor
traditionale "înghetate"...
E vorba de experientele de vârf, peak-experience,
care, o datã trãite, dau sens vietii, schimbã în
totalitate perspectiva (Weltanschauungul) omului, îl ridicã
la un alt nivel de întelegere. Si toate domeniile asupra cãrora
are implicatii o asemenea experientã.
Experientele de vârf sunt cele la care K.G.
Durckheim se referã ca fiiind Experiente
ale Fiintei.
Eu am achizitionat-o de la Librãria Cãrturesti Arad, la
pretul de aproape 10 lei. Pe ELEFANT era la un pret mai mult decât
dublu (?!), a se vedea aici,
nu stiu de ce. Probabil cã nu se vindea... :) O carte atât
de bunã!
Am reusit sã postez câteva pagini semnificative
pe site AICI
29 septembrie 2019
Ultima zi de Black Friday de Toamnã pe ELEFANT!
Semnalez o carte interesantã pe care am achizitiona si eu zilele
acestea:
BORIS CYRULNIK - Psihoterapia lui Dumnezeu.
Ce ne arata psihologia si neurologia despre efectul de rezilienta al credintei
Detalii carte pe ELEFANT aici:
https://www.elefant.ro/psihoterapia-lui-dumnezeu-ce-ne-arata-psihologia-si-neurologia-despre-efectul-de-rezilienta-al-credintei
Pentru cei interesati de cartea OMUL ÎN CÃUTAREA
SENSULUI VIETII de Viktor E. Frankl
Am observat cã a apãrut o nouã traducere a cãrtii
în 2018 la Editura VELLANT, în
colectia VERSANT, detalii pe ELEFANT aici:
https://www.elefant.ro/omul-in-cautarea-sensului-vieti
29 septembrie 2019
De ce învăţătura Orientului privitoare
la anihilarea eului nu e cel mai bun lucru…
(o spune şi C.G. Jung; o spune foarte clar şi K.G. Dürckheim:
pentru ca eul să treacă pe locul doi - ca slujitor al fiinţei
– el trebuie să existe mai întâi, ceea
ce nu totdeauna se întâmplã, nota mea V.J.)
În momentul de faţă, mai ales în Orient, se vorbeşte foarte
mult despre absenţa eului. Încerci să anihilezi singurul lucru
care îţi oferă un control asupra jocului. Trebuie să fie
cineva acolo, sus, căci altfel nu vei fi orientat către nimic.
Sinele, acesta e marele cerc, corabia, iar eul este micul căpitan
de pe punte.
Joseph Campbell – Căi spre fericire. Mitologie şi transformare
personală, Editura HERALD, 2018, pag.130
28 septembrie 2019
Despre Umbră
Societatea îţi va oferi un rol să-l joci, iar aceasta înseamnă
că va trebui să elimini din viaţa ta multe dintre lucrurile
pe care, ca persoană, te gândeai să le faci. Aceste potenţiale
sunt aruncate jos, în inconştient. Societatea îţi spune: „Trebuie
să faci asta, trebuie să faci aia!”. Dar în acelaşi timp
îţi mai spune şi „Nu ai voie să faci asta, trebuie să
faci celălalt lucru!”. Lucrurile pe care ai vrea să le faci
şi care nu sunt prea drăgălaşe, sunt aruncate tot
jos, în inconştient. Acesta este centrul inconştientului personal.
Iar umbra este, ca să spunem aşa, unghiul mort din firea ta.
Este acea parte din tine la care nu te vei uita. Este exact omologul inconştientului
freudian, amintirile reprimate, precum şi potenţialele reprimate
din lăuntrul tău.
Umbra este ceea ce ai fi putut fi dacă te-ai fi născut pe partea
cealaltă a drumului: cealaltă persoană, celălalt „tu”.
Umbra este alcătuită din dorinţele şi ideile pe care
ţi le-ai reprimat în lăuntrul tău sau pe care le-ai introiectat.
Umbra este groapa de gunoi a sinelui. Dar este şi un fel de tezaur:
păstrează marele potenţiale nerealizate din interiorul
tău.
…
În adâncimile întunecoase de acolo se poate acumula o mulţime de
lucruri. În cele din urmă, enantiodromia se va face simţită
şi demonul necunoscut şi neluat în seamă va năvăli
mugind la lumină.
Dacă rolul tău personal este prea slab, prea îngust - dacă
ai îngropat prea mult din tine în umbra ta – vei fi secătuit. Cea
mai mare parte a energiilor tale nu-ţi mai sunt accesibile şi
disponibile. Umbra eşti tu aşa cum ai fi putut să fii:
este acel aspect al tău care ai fi putut fi chiar tu dacă ţi-ai
fi îngăduit să-ţi îndeplineşti potenţialul inacceptabil.
Joseph Campbell – Căi spre fericire. Mitologie şi transformare
personală, Editura HERALD, 2018, pp.134-135
Notă. Enantiodromia ar însemna „fugă
în direcţia opusă”.
27 septembrie 2019
Mituri pentru viitor
Ce vedem astăzi? Cred că din cele ce am spus până acum
este clar că mitologia are o anumită funcţie, are grijă
de această creatură pe care o numim om, născută prea
devreme. Ne însoţeşte şi ne poartă din copilăria
fragedă până la maturitate, de la maturitate spre a doua noastră
copilărie, iar apoi pe uşa aceea neagră.
…
Consider că, pentru om, mitologia este echivalentul unui astfel de
organ [e vorba de marsupiu].
Avem nevoie de mitologie aşa după cum animalele marsupiale au
nevoie de buzunar ca să se dezvolte suficient pentru a depăşi
stadiul de copilărie incompetentă şi pentru a fi în stare
să iasă afară din marsupiu şi să spună:
„Iată-mă, acesta sunt eu.”
Pentru a sprijini dezvoltarea personală, mitologia nu trebuie să
fie rezonabilă, nu trebuie să fie raţională, nu trebuie
să fie adevărată; trebuie numai să fie confortabilă,
ca un marsupiu.
…
Şi ce avem acum? Avem o mulţime de naşteri ratate care
nu mai „absolvă” cel de-al doilea uter. Puii au fost aruncaţi
afară, golaşi şi scâncind neputincioşi şi trebuie
să se descurce cumva singuri.
…
Cred că trebuie să privim acum la aceeaşi sursă la
care au privit şi oamenii din secolele al XII-lea şi al XIII-lea,
atunci când civilizaţiile lor se prăbuşeau: la poeţi
şi la artişti. Aceşti oameni pot să
privească dincolo de simbolurile sfărâmate ale prezentului
şi să făurească noi
imagini de lucru, imagini care sunt
transparente la transcendenţă. Nu toţi poeţii
şi artiştii pot face lucrul acesta, fireşte, pentru că
mulţi nu sunt interesaţi de temele mitice, iar unii, chiar dacă
sunt interesaţi, nu ştiu prea mult despre ele; alţii, chiar
dacă ştiu destul despre ele, confundă viaţa lor personală
cu viaţa omenească – furia lor ar trebui să fie furia tuturor
oamenilor. Dar printre noi au existat şi mari artişti care au
ştiut să descifreze contemporaneitatea în aşa fel încât
să permită marilor idei să străbată strălucind
în timp, luminând şi inspirând călătoriile individului.
Doi dintre marii artişti care m-au călăuzit în acest fel
au fost Thomas Mann şi James Joyce. Să luăm Muntele
vrăjit şi Ulise. Aveţi aici toată scena
lumii contemporane – sau ceva din preajma primului război mondial
– interpretată în termeni mitologici. Ei bine, este mai probabil
să găsiţi echivalenţe în experienţele lui Stephen
Dedalus şi Hans Castorp, decât la Sfântul Pavel. Sfântul Pavel a
făcut o mulţime de lucruri, dar toate acestea se petreceau într-o
altă ţară şi cu mii de ani în urmă. (…)
Joseph Campbell – Căi ale fericirii. Mitologie
şi transformare personală, Editura HERALD, pp.55-59
26 septembrie 2019
O carte de neratat:
Joseph Campbell –
Căi ale fericirii. Mitologie şi transformare
personală, Editura
HERALD
Am cunoscut recent lucrările unui admirabil psihiatru
din Germania, pe nume Karlfried Graf Dürckheim
(a nu se confunda cu sociologul Emile Durkheim). Acest psihiatru a rezumat
întreaga problematică a sănătăţii – psihologice
şi fizice – prin referire la mit, continuând lucrările lui Carl
Gustav Jung şi Erich Neumann. În noi trăieşte o înţelepciune
de viaţă, spune Dürckheim. Suntem cu toţii manifestări
ai unei puteri mistice: puterea vieţii, cea care a modelat întreaga
viaţă şi care ne-a modelat şi în pântecele mamei noastre.
Iar acest gen de înţelepciune trăieşte în noi şi reprezintă
intensitatea acestei puteri, energia ei care se scurge în timp şi
în spaţiu. Dar este o energie transcendentă. Este o energie
care vine dintr-un spaţiu aflat dincolo de puterea noastră de
cunoaştere. Iar această energie este legată în fiecare
dintre noi – în acest trup – de un anumit angajament. Acum, mintea care
gândeşte, ochii care văd se implică atât de mult în concepte
şi sarcini locale şi temporale, încât ajungem şi noi să
fim legaţi şi nu mai lăsăm fluxul de energie să
curgă în voie. Iar după aceea ne îmbolnăvim. Energia se
blochează, iar noi suntem aruncaţi din centrul cercului; această
idee este foarte asemănătoare cu conceptele medicinei tradiţionale
chineze şi indiene. Astfel, problema psihologică – cum să
ne ferim de a rămâne blocaţi - este să devenim
transparenţi la transcendenţă – aceasta este
expresia. Nimic mai simplu!
Joseph Campbell – Căi
ale fericirii. Mitologie şi transformare personală,
Editura HERALD, pag.15-16
O carte pe care tocmai am început sã o citesc. Si este de
neratat!
O recomand cu toatã cãldura.
Pentru cei interesati de întelegerea profundã a lucrurilor...
Joseph Campbell este autorul bestsellerului EROUL CU O MIE DE CHIPURI,
ambele cãrti traduse la Editura HERALD.
Detalii pe site-ul Editurii HERALD aici:
https://edituraherald.ro/carti/cai-ale-fericirii-mitologie-si-transformare-personala-653-detail
Atentie!
Zilele acestea - 25-29 septembrie - este Black Friday
de toamnã la ELEFANT.
Reduceri consistente. A se vedea aici:
https://www.elefant.ro/carte-cms-black-week-carte
Despre cãrtile lui K.G. Durckheim traduse
în româneste, dar si o multime de texte ale acestui autor
inedite în româneste aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/
12 septembrie 2019
Yuval Noah Harari – HOMO DEUS. Scurtă
istorie a viitorului
- Pãrerea mea -
Marele proiect uman al secolului XX – eradicarea foametei,
a molimelor şi a războiului – îşi propunea să menţină
o normă universală de bunăstare, sănătate şi
pace pentru toată lumea, fără nici o excepţie. Noile
proiecte ale secolului XXI – obţinerea nemuririi, fericirii şi
îndumnezeirii – speră de asemenea să vină în sprijinul
întregii omeniri. Totuşi, dat fiind că aceste proiecte îşi
propun mai curând să depăşească decât să menţină
norma, ar putea duce la crearea unei caste de supraoameni care îşi
vor abandona rădăcinile liberale şi îi va trata pe oamenii
obişnuiţi la fel cum i-au tratat europenii pe africani în secolul
al XIX-lea.
Dacă descoperirile ştiinţifice şi progresele tehnologice
vor împărţi omenirea într-o masă de oameni inutili şi
o elită restrânsă de supraoameni upgradaţi sau dacă
autoritatea va trece cu totul din mâinile fiinţelor umane la algoritmii
deosebit de inteligenţi, liberalismul se va prăbuşi.
(Precizare. Prin „liberalism” autorul desemnează aici valoarea sacrã
a individului ca atare, valoarea acordată propriei experienţe
a fiecărui ins, dreptul de se ghida după propriile valori.)
Yuval Noah Harari – HOMO DEUS. Scurtă istorie
a viitorului, POLIROM, pag. 306
O carte pe care mi-am impus să o citesc - dupã
ce am citit deja SAPIENS... - şi pe care tocmai am terminat-o. Am
parcurs-o cu un mare efort, deoarece nu am cum să rezonez cu perspectiva
redusă asupra omului pe care o are Harari, o
perspectivã pozitivistã, tipicã pentru stiinta secolului
al XIX-lea, mai ales în această carte unde s-ar fi cerut o
privire mai profundă.
O perspectivă care ignoră esenţialul fiinţei umane
nu poate crea nimic interesant, decât „o privire de robot”, "strict
stiintificã" - demnã de secolul XIX, nicidecum de secolul
XXI - ,din exterior, asupra omului şi a realizărilor inteligenţei
lui. Pentru autor, nu există suflet, nu există conştiinţă.
Omul este doar animalul cel mai evoluat. Nimic esenţial nu-l deosebeşte
de „rudele” lui. „Organismele sunt algoritmi” se spune. Încă nu
sunt descifraţi în integralitate aceşti algoritmi, dar în sensul
acesta se îndreaptă căutările Inteligenţei Artificiale..
Se pleacă de la faptul, constatat, că senzaţia şi
emoţia se exprimă printr-un algoritm biochimic, e adevărată
şi reciproca. Dar de aici până la a ne imagina că întregul
organism, inclusiv omul, poate fi redus la un algoritm, oricât de sofisticat
ar fi, e cale lungă. O spune şi autorul.
Nemurirea este înţeleasă ca „imortalitate”
a acestei vieţi. Viaţa nemuritoare nu ar fi altceva decât O
Mare Plictiseală în cel mai bun caz, o Oroare de fapt dacă stai
să te gândeşti. Un „noroc” de care vor avea parte, evident,
doar unii, care vor dispune de resursele financiare necesare întretinerii
periodice a tineretii...
Creativitatea omului – ceea ce vedem şi
acum în progresul tehnologic – ar fi tot pe linia aceasta a automatizării
tuturor proceselor, oamenii vor renunţa la propria autoritate pentru
că totul se va face automat. Creativitatea în acest sens ar fi, văd
eu, un fel de „joacă” de a ce mai ştie inteligenţa artificială
să facă.
Îndumnezeirea ? - ce întelege
Harari prin aceasta se poate deduce.
Supraoamenii de care vorbeşte autorul
ar fi, de fapt, nişte „infantili” capabili
să facă multe, dar complet ignoranţi cu privire la ceea
ce sunt ei înşişi. Ei nu mai au nevoie să se cunoască
pentru că toate deciziile se vor lua automat în funcţie de algoritmii
care învaţă singuri, şi în timp real, să ne cunoască
mai bine decât noi, să ne definească. Oamenii nu vor trebui
să-şi mai bată capul că multele voci ale eului narator
din capul lor (inclusiv vocile inconştientului). Iată cum este
eludată necesitatea de a conştientiza cum funcţionăm
ca fiinţe umane – primul pas spre maturitatea umană. Dar oamenii
despre care vorbeşte Harari nu cunosc această noţiune ce
ţine de profunzimea umană, de esenţialul fiinţei umane.
Această noţiune ar ţine de domeniul ficţiunii...
Ceea ce face Harari este o prospectare si imaginare
a viitorului în funcţie de ceea ce se întâmplă acum în domeniile
Inteligenţei Artificiale şi de direcţiile în care se fac
căutări. Eu nu îi contest autorului calitatea de a analiza,
organiza şi sintetiza atâta informaţie, şi nici imaginaţia
bogată.
De fapt, Harari nu face decât să ne arate ce
se află la capătul drumului pe care mergem. Se poate spune chiar
că aceasta este direcţia generală. De aici si succesul
de marketing. Chiar dacă pe acest drum, în final, unii vor
fi supraoamenii care vor stăpâni, iar ceilalţi vor fi marea
masă de săraci şi inutili (nemaifiind necesari nici pentru
rãzboaie, nici pentru economie) de care elitele nu vor mai avea
interesul să se ocupe. După cum se vede rămânerea
omului în infantilism - consumatorul ideal - este o trăsătură
generală întretinutã de acest progres tehnologic. ametitor.
Nimeni nu are interesul ca omul să trăiască conştient,
autonom, responsabil, conectat cu propria profunzime, prin propriile rădăcini,
nemanipulabil asadar. Si nici insul în sine,
cu rare exceptii, nu are astfel de preocupãri. Si nu are
întrebãri. Este incomod să te întorci spre interior
şi să-ţi pui atâtea probleme! Este mai comod să iei
nişte pastile de „fericire” sau de "amortire a durerii".
Este mai tentant să fii la curent cu avalanşa de noutăţi
tehnologice de pe piaţă. Nu e nevoie de
nici o conspiraţie pusă la cale de cineva. Singuri ne lăsăm
furaţi de peisaj.
Şi iată de ce cei preocupaţi de maturitatea umană,
desi sunt tot mai multi, sunt mult mai puţini.
Nu vor fi niciodată ei majoritarii, după cum se vede…
Ei vor fi niste oaze naturale prezervate... cei care întrupeazã
"Ideea de om". Altceva decât supraoamenii visati de Inteligenta
Artificialã.
19 august 2019

„Numinosul" este un fel de realitate,
iar noi trăim, în mod obişnuit, într-o alta.
Dualismul nostru trebuie să rămână empiric, aşa
cum recomandă Kurt Schneider.
Un fragment - pe care nu am rezistat sã nu-l
postez -
din cartea lui Ion Vianu
Între violenţă şi compasiune. Amintirile unui psihiatru
despre NUMEN: AICI
18 august 2019
… dar proximitatea cu numinosul
ridică probleme tulburătoare; pe lângă ele nu se poate
trece ca şi cum nu ar fi nimic.
...
Oare modernitatea mai poate crede în basme? Sau singura cale este percepţia
valorii simbolice a mitului? În cazul lui Hristos, concepem valoarea simbolică
a ciclului suferinţă - moarte psihică – regenerare, valoarea
propedeutică a acestui sens. Ce se întâmplă între „Dumnezeul
meu, pentru ce m-ai părăsit?” şi întâlnirea mironosiţelor
are valoarea unei povestiri simbolice. Dar se mulţumeşte oare
o inimă omenească cu acest învăţământ uscat?
Pentru a înţelege omul religios, singura
lui posibilitate de a exista în lumea actuală este modul
basmului, aşa cum îl înţeleg şi trăiesc copiii:
nici sens literal, nici fals asumat! O lume „de
farmec plină”. Sunt convins că,
în felul acesta, omul rămâne capabil să admită Sacrul.
Universul tehnic nu este obligatoriu raţionalist, numai că
vârsta supunerii oarbe a imaginarului faţă de o autoritate intelectuală
specializată, dogma, a trecut. După cum trecută este şi
capacitatea de a te minţi. Soluţia prin basm, a gândirii
simbolice care creează, face ca viul să fie şi mai viu,
dă adâncime şi sens conştiinţei. Tragedia
de azi a religiei este aceea că ne închide undeva între reaua-credinţă
şi reaua conştiinţă.
Ion Vianu – Între violenţă şi compasiune.
Amintirile unui psihiatru, POLIROM, 2018, pag.49, 53
17 august 2019
Apropo de ISTORIA OMENIRII..
recomand pentru cei interesati de o asimilare rapidã a unei imagini
sintetice :
ATLAS ISTORIC AL LUMII.
O cãlãtorie vizualã
prin istoria umanitãtii, din antichitate pânã în
zilele noastre
Editura LITERA
O carte foarte bine structuratã, cu scheme si imagini grafice expresive,
cu date exacte pe o coloanã separatã.
O plãcere sã o parcurgi.
Detalii carte pe ELEFANT.ro aici:
https://www.elefant.ro/atlasul-istoric-al-lumii_13cc19b6-03ae-448e-afd6-98d8fdd09be8
11 august 2019
Yuval Noah Harari - SAPIENS.
Scurtã istorie a omenirii,
o carte pe care am citit-o cu mult interes.
Cred cã ar putea fi inclusã în bibliografia scolarã
de liceu, pentru cã
oferã o perspectivã completã si complexã asupra
istoriei omenirii.
Cu rezerva, marea rezervã esentialã, cã omul este
vãzut ca rezultatul unui PROCES EVOLUTIV ORB, fãrã
vreun scop sau ratiune si, în consecintã, din punct de vedere
strict stiintific fãrã un sens al vietii.
Trãirile sale sunt expresia unor fenomene biochimice... Si atunci
fericirea s-ar putea obtine prin mijloace "chimice", nu? E doar
una din variante. Alta ar fi sã ne iluzionãm mai eficient...
Nu e de mirare dacã, apropiindu-se de final, cititorul se duce
cu gândul la fictiunea distopicã MINUNATA LUME NOUÃ
a lui Aldous Huxley, în care oamenii îsi luau portia zilnicã
de "soma" si erau asigurati contra nefericirii. Cãci
în final însusi autorul invocã aceastã carte
din aceastã perspectivã.
Despre toate acestea este vorba în capitolul frumos intitulat:
Si au trãit fericiti pânã la adânci
bãtrâneti
din care redau un fragment din subcapitolul intitulat:
Cunoaste-te pe tine însuti
pentru concluzia "colosalã" la care ajunge autorul:
Problema
principală este dacă oamenii ştiu adevărul despre
ei înşişi.
Ca să rezumăm, chestionarele privind starea de bune subiectivă
identifică starea noastră de bine cu sentimentele noastre subiective
şi căutarea fericirii cu urmărirea unei stări emoţionale
particulare. Prin comparaţie, pentru multe filosofii tradiţionale
şi religii precum budismul, cheia fericirii e să ştii adevărul
despre tine însuţi: să înţelegi cine – sau ce – eşti
cu adevărat. Majoritatea oamenilor se identifică în mod greşit
cu sentimentele, gândurile, preferinţele şi antipatiile lor.
[…] Nu-şi dau niciodată seama că ei nu sunt sentimentele
lor şi că urmărirea neîncetată a anumitor sentimente
sau senzaţii îi face doar să cadă în capcana nefericirii.
Dacă aşa stau lucrurile, atunci întreaga înţelegere pe
care o avem despre istoria fericirii ar putea fi eronată. Poate că
nu e atât de important dacă aşteptările oamenilor sunt
împlinite şi dacă ei se bucură de senzaţii plăcute.
Problema principală este dacă oamenii ştiu adevărul
despre ei înşişi. Ce dovezi avem că oamenii de astăzi
înţeleg măcar puţin mai bine acest adevăr decât vânătorii-culegători
arhaici sau ţăranii medievali?
Specialiştii au început să studieze istoria fericirii abia de
câţiva ani şi încă formulăm ipoteze iniţiale
şi căutăm metode de cercetare adecvate. E mult prea devreme
să adoptăm concluzii rigide şi să punem capăt
unei dezbateri care nici nu a început bine. ce e important e să reuşim
să cunoaştem cât mai multe abordări diferite cu putinţă
şi să punem întrebările potrivite.
Majoritatea cărţilor de istorie îşi îndreaptă atenţia
către ideile marilor gânditori, vitajia războinicilor, caritatea
sfinţilor şi creativitatea artiştilor. Ele au multe de
spus despre ţeserea şi destrămarea structurilor sociale,
despre ascensiune şi prăbuşirea imperiilor, despre descoperirea
şi răspândirea tehnologiilor. Totuşi,
nu spun nimic despre cum au influenţat toate acestea fericirea şi
suferinţele indivizilor. Aceasta
e cea mai mare lacună de înţelegere pe care o avem asupra istoriei.
Ar fi de dorit să începem s-o umplem.
Yuval Noah Harari – SAPIENS. Scurtă istorie a omenirii, pag.333,
POLIROM
Si iatã cã Durckheim, printre altii,
tocmai aceasta face: vorbeste despre adevãrul despre om... despre
fiinta de constiintã omul...
despre esenta sa nevãzutã dar ascunsã în tot
ceea se vede.
Fericirea lui din aceastã pespectivã?
Sã devinã ceea ce (potential) este prin esenta sa.
Cum anume? Ascultând de MAESTRUL INTERIOR...
învãtând sã asculte... sã se asculte...
sã facã liniste mai întâi în el însusi.
31 iulie 2019
Am auzit un zvon:
cum cã în curând va iesi de sub tipar o nouã
carte de K.G. Durckheim:
MAESTRUL INTERIOR
E cert. Este vorba de traducerea în româneste a cãrtii:
Der Ruf nach dem Meister. Der Meister in uns.
16 iulie 2019
Iatã la ce ne foloseste HARA...
„A fi înrădăcinat şi
fondat pe Prezenţa Sa” necesită un caracter virtuos,
adică o forţă interioară care ne ancorează în
„humusul” nostru: regăsim aici exerciţiul
numit Hara…
Astfel, omul de humus devine disponibil pentru a
primi roua cerească, care va face din el ceea
ce trebuie el să fie şi nimic altceva. Iar ceea ce trebuie
să fie va rămâne pentru el un
mister de descoperit în fiecare zi,
în acţiunea de graţie care ţâşneşte din inima
celui care a încredinţat totul în mâinile Tatălui.
Francis Dekeyser în scrisoarea tradusã zilele trecute AICI
13 iulie 2019
Pãrintele FRANCIS DEKEYSER
- Despre pericole pe cale
în Scrisoarea pe iulie 2019 de la Bethanie
Un text de un discernãmânt foarte profund!
Viaţa nu poate fi decât spirituală!
Tot ceea ce trăieşte şi respiră este animat
de suflul vital care îşi are sursa, izvorul în Dumnezeu. Eu
trăiesc pentru că sunt o fiinţă spirituală, adică
o fiinţă vie a Suflului. Fără Suflu nu există
viaţă: „Le retragi Tu suflul, ele mor şi se întorc în ţărână.”
(Ps. 104). Acest suflu ne locuieşte, ne poartă şi ne hrăneşte.
Este o forţă ordonatoare şi formatoare, dar şi eliberatoare
şi unificatoare în acelaşi timp.
Omul care primeşte conştient
această forţă este pe cale de transformare. El participă
la opera regeneratoare a lui Christos graţie spiritului său,
căci Spiritul este cel care vivifică spiritul din noi şi
astfel, graţie acestui elan vital care pulsează în spiritul
nostru, chiar şi omul prizonier al eului său existenţial
aspiră, fără să o ştie adesea, să regăsească
graţia lui Christos înviat.
Omul este astfel făcut încât este împins în
mod constant să se depăşească şi tocmai în această
„tindere spre” se realizează omul. Acest impuls interior este puternic
şi angajamentul poate să se lovească de multiple
pericole. Voi semnala două dintre acestea: pe de o parte,
tendinţa spre „subterfugiu spiritual” şi, de altă
parte, identificarea cu „supraeul spiritual”.
Tradusã integral în româneste
pe site AICI
Si pe blogul destinat lui KGD pentru cã este exact în acelasi
spirit:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/
Salt la începutul paginii top
Continuarea paginii: 
Pentru reducerea timpului de încãrcare a paginii de start
am fãcut un ISTORIC al paginii de start, sectionat pânã
acum, în 5 pagini. In timp vor fi mai multe.
Se navigheazã din paginã în paginã.
| |