[ Start ]
[ Argument ][Galerie FOTO] [ Noutati ] [ Alte resurse ] [ Harta site ] [Adauga la Favorite][ Linkuri ] [ Recomanda unui prieten ]

 


Dumnezeu
este
Bucurie







Argument

Galerie FOTO - AUTORI PE SITE
Autori - depăsită
Sustin/Recomand/Pledez/Sesisez(un fel de sistematizare a viziunii propuse prin acest site)
Arhiva de noutãti 2012-2016
Arhiva de noutati 2009-2012
Arhiva de noutati 2007-2009
Aforismul zilei - la zi
Aforismul zilei - 2018
Aforismul zilei - 2017
Aforismul zilei - 2016
Aforismul zilei - 2015
Aforismul zilei - 2014-2
Aforismul zilei - 2014-1
Aforismul zilei - 2013
Aforismul zilei - 2012
Aforismul zilei - 2011
Aforismul zilei - 2010-2
Aforismul zilei - 2010-1
Aforismul zilei - 2009-1
Aforismul zilei - 2008-3
Aforismul zilei - 2008-2
Aforismul zilei - 2008-1
Aforismul zilei - 2007
DEZVOLTARE PERSONALÃ
Pagina lui K.G.Durckheim
Durckheim - blogspot
SUNETUL LINISTII (K.G.Durckheim & Caspar D. Friedrich)
Florilegiu(2006)
Harta site - depăsită
Linkuri
Alte resurse
About/Despre/Autor site
Copyright
Aphorismes
Le SON du SILLENCE (K.G.Durckheim & Caspar D.Friedrich)
Imagini de vacantã - Castelele bavareze
Imagini de vacantã - Praga
Impresii de vacanta - Venetia
Impresii de vacanta - Barcelona
Impresii de vacanta - Viena
Impresii de vacanta - Budapesta
Prezentari PowerPoint primite de la prieteni
Istoria AL ANON si a celor 12 pasi

Google

SUSTIN/RECOMAND/SESIZEZ

Sustin #REZIST !

Suntem multi, dupã cum s-a vãzut, cei cãrora ne pasã de România,
de oamenii ei, de copiii ei, de viitorul lor...

Eu nu am copii, dar mã intereseazã binele de mâine al copiilor de azi din România.


Când nedreptatea devine lege,
Rezistenta devine o datorie.


Alte imagini pentru Istorie de la protestele societãtii civile anticoruptie si antiguvernamentale aici

When injustice become law
resistance become duty.

Quand l'injustice devient loi
la résistance devient devoir.

Wenn das Unrecht wird Gesetz,
wird der Widerstand zur Pflicht.

„Tãcerea în fata rãului este un rãu în sine.”
Dietrich Bonhoeffer

Si totusi, nu uitati:
Parte însemnatã din solutie este... propria evolutie.

 

SALVATI COPIII
http://www.salvaticopiii.ro/
60% din copiii din România mãnâncã bãtaie de la pãrinti.
http://stiri.re/educatia-facuta-cu-pumnul-statistici-halucinante-arata-ca-60-din-copiii-din-roma
nia-mananca-bataie-de-la-parinti/
Ceva ce trebuie fãcut de cunoscut în România pe toate cãile...
Bãtaia NU este ruptã din rai...
Efectele pe termen lung ale "pedagogiei negre", ale umilirii, neglijãrii, abandonãrii copiilor...

asa cum spun si psihoterapeutii Alice Miller, Susan Forward, Moussa Nabati în textele postate pe acest site.


Trauma copilului bãtut si efectele pe termen lung asupra adultului si mai departe...
Si cum poate fi oprit acest ciclu al traumei...
Cititi un articol foarte bine scris:
Otilia Mantelers - Corpul nu uitã
pe site-ul revistei DILEMA VECHE AICI


Marsul acela "pentru viatã" cred cã ar trebui sã-si extindã pledoaria... si asupra felului în care sunt tratati bebelusii si copiii. Cu deloc mai putinã combativitate...

Oare chiar este rezolvatã toatã problema numai cu aducerea pe lume a copiilor NEDORITI de pãrinti?

E de mirare
atâta sensibilitate a unora în fata avortului si în acelasi timp atâta insensibilitate si orbire a acelorasi în fata abandonãrii copiilor, a maltratãrii copiilor, a bebelusilor chiar!

Câti oare dintre aprigii combatanti ai avortului sunt în cunostintã de cauzã cu privire la soarta copiilor NEDORITI de pãrinti?
A se citi ce spune Alice Miller, de ex. în Cãderea zidului tãcerii, ed. NEMIRA.

Acele marsuri ar trebui sã se transforme în actiuni, în crearea de asezãminte (un exemplu admirabil este cel de aici http://sfantulleontie.ro/2/) pentru asigurarea unei vieti demne, luminoase pentru copiii abandonati, neglijati, exploatati, pentru cei aflati în toatã neputinta lor în "grija" unor pãrinti inconstienti, iresponsabili...

Un exemplu admirabil de oameni cãrora le pasã cu adevãrat aici:
http://copilarieregasita.webs.com/

Si mai e ceva:
Decât sã militeze împotriva contraceptiei cum am vãzut în unele locuri.
Poate cã numãrul atât de mare de avorturi nu ar fi fost atât de mare dacã nu ar fi existat atâta "militare" anti-contraceptie... dacã nu s-ar fi semãnat atâta culpabilizare injustã în privinta contraceptiei...

A SE CITI ÎN ACEST SENS CARTEA
TAINA OMULUI SI TAINA CUNUNIEI
de la Editura THEOSIS, Oradea, detalii aici:

http://www.theosis.ro/index.php/shop/detalii/13
Unii... confundã contraceptia (sau controlul asupra sarcinii) cu avortul...
Biserica condamna avortul, nu contraceptia...

Telefonul copilului: 116 111
http://www.telefonulcopilului.ro/

Ce pãtesc bebelusii când pãrintii se ceartã?
Creierele copiilor care aud vocile furioase ale pãrintilor
devin mai vulnerabile la stres si conflicte


Mai mult aici:http://www.descopera.ro/
Citeste si aici: http://www.eva.ro/sanatate/mama-si-copilul/

Nu existã copii obraznici, ci pãrinti care nu stiu sa reactioneze“:
cum îi educi pe cei mici fara sa-i pedepsesti


Citeste mai mult: http://adevarul.ro/life-style/

RECOMAND
Emisiunea
DOSARELE PSI
de la Radio România Cultural
Sâmbãta între orele 18:15-19:00

Violenta domesticã împotriva femeilor

http://violenta.decatorevista.ro/

DEZVOLTARE PERSONALÃ
Atentie la pierderea calmului, a curajului de a trãi sau a bucuriei de a trãi.
Atentie la umbrã...
Mai mult aici

Meditatia
un mod de viatã
Mai mult aici

ECO-SPIRITUALITATE
Omul este destinat sã participe la ocrotirea Creatiei si la desãvârsirea ei,
nu la jefuirea ei.
Mai mult aici

O SOCIETATE MAI ECHITABILÃ, MAI UMANÃ
- printr-o autenticã culturã spiritualã,
inclusiv dezvoltare personalã -
în care sã fie loc de bine pentru toti.

Mai mult aici

UN MOD DE VIATÃ
MAI SIMPLU
aici
si aici
MAI LENT aici
pentru a fi mai disponibili pentru Esential.

UN MOD DE VIATÃ
MAI SÃNÃTOS AICI si aici
Atentie la problemele de sãnãtate care pot fi semnale de alarmã pentru conflicte nerezolvate, pentru încremenirea vietii din noi,
pentru pierderea drumului...

Despre MOARTE fãrã fricã...
Cunoasterea este cel mai bun antidot împotriva fricii.
aici

Nicolae Steinhardt

Mii de draci mã furnicã vãzând cum este confundat crestinismul cu prostia,
cu un fel de cucernicie tâmpã si lasã,
ca si cum menirea crestinismului n-ar fi decât
sã lase lumea batjocoritã de fortele rãului,

iar el sã înlesneascã fãrãdelegile
dat fiind cã e prin definitie
osândit la cecitate si paraplegie.


Crestinismul neajutorat si neputincios este o conceptie eretica deoarece nesocoteste îndemnul Domnului (...)
....

Crestinismul e o transmutatie, nu a elementelor chimice, ci a omului. Metanoia. Aceasta e MINUNEA CEA MARE (...) transformarea fãpturii.

Nicolae Steinhardt - Jurnalul Fericirii

mai mult aici


Cea mai profundă suferinţă a omului este cea pe care o resimte atunci când îşi pierde ţara de origine, împărăţia supranaturală a Fiinţei lui esenţiale. Este nostalgia omului exilat, departe de adevărata sa patrie. Din angoasa lui se naşte necesitatea unei căi interioare care, printr-un „mers înainte” să-l readucă în ţară. Majoritatea oamenilor nu-şi dau seama de această suferinţă, de această necesitate şi de această şansă, mai ales dacă fac carieră în lume, dacă au o sănătate bună, dacă practică o muncă care îi interesează şi se simt la adăpost în sânul unei comunităţi unde sunt bine văzuţi. Cu toate acestea, în adâncul lor, ei nu sunt fericiţi. Toată securitatea lor exterioară nu împiedică angoasa, culpabilitatea pe care o resimt fără a avea nimic să-şi reproşeze. Ei se îndoiesc de sensul existenţei lor, în mijlocul unei vieţi aparent utile, şi se simt izolaţi deşi, în mod obiectiv, sunt înconjuraţi şi protejaţi. Ce le lipseşte? Care este cauza suferinţei lor: ei sunt despărţiţi de Fiinţa lor esenţială şi nu-şi dau seama că anxietatea lor este protestul eiNumai înrădăcinarea în Fiinţă risipeşte angoasa esenţială, dă un sens existenţei umane şi îi asigură un refugiu în mijlocul insecurităţii din lume.

Nu există nevroză care să nu dispară când Fiinţa esenţială este în libertate la locul ei. [...]

Toată suferinţa lumii exprimă, de fapt, non-manifestarea FIINŢEI în puritatea ei nealterată.

K.G. Durckheim - Despre suferintã si perceptia ei la diverse nivele ale evolutiei umane.
Citeste tot capitolul aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2011/12/kg-durckheim-suferinta.html


Prizonier al disperării şi al angoasei lui fiind, omul îşi refulează fără încetare fiinţa lui profundă. Din această suferinţă care zvâcneşte, inexplicabilă la început pentru conştiinţa obişnuită, se poate naşte o imensă nostalgie, nostalgia a ceva ce nu cunoaştem şi care totuşi ne locuieşte. O anume agitaţie, simţămintele de frică, de vinovăţie şi de gol lăuntric devin însoţitorii noştri obişnuiţi. Ei sunt acolo fără un motiv aparent şi nimic de pe lume nu poate remedia ceva: toate măsurile noastre de siguranţă lasă neschimbată această frică aflată în noi, nici una din bogăţiile acumulate nu acoperă acest gol ce se cască tot mai mult iar omul onest, care duce o viaţă fără reproş, continuă să resimtă o ciudată vinovăţie.
Căci este vorba, de fapt, de cu totul altceva. Deja Viktor Frankl recunoştea în aceasta „nevroza existenţială
".

(Alphonse si Rachel Goettmann - Dincolo în adâncul nostru, Editura Herald, Bucuresti 2008)

fragmente din carte (aici)


Dacă ne-am comporta astfel am trăi într-o lume fără frică.
Poate că este greu de crezut, dar viaţa oferă mult mai multe posibilităţi decât am crede
atunci când ne eliberăm de frica noastră.
Există o lume nouă în noi, şi în exteriorul nostru,
o lume fără frică care nu cere decât să fie descoperită.

din LECTIA FRICII
Elisabeth KUBLER-ROSS - LECTII DE VIATA
(citeste mai mult)


Sunt îndrăgostit de viaţă.
Sunt îndrăgostit de plinătate.
Sunt îndrăgostit de focul viu.
Sunt îndrăgostit de Dumnezeu.
Sunt îndrăgostit de sufletul meu.
Către el merg cu braţele întinse.
Pe el îl caut prin toate acestea.
Nu vreau decât să umplu această absenţă a mea, faţă de mine,
căci toate celelalte nu sunt decât consecinţe şi reflexe ale ei!
Ariane Buisset - Baricadele misterioase
(citeste mai departe)


Blaise Pascal
Oamenii cred sincer ca odihna este ceea ce cauta,
dar ei nu cauta decât tumultul.
(citeste articolul intreg)

Recomandare de carte...
...de vacanta...dar nu numai...
pentru cã e plinã de sens...
si într-o prezentare graficã splendidã...
poate fi un cadou special...

Ariane Buisset :
Ultimul tablou al lui Wang Wei


”Cine sunt eu, deci,
şi cine este lumea? Ce ne leagă?
Suntem milioane dar, în mod sigur, dacă fie chiar unul din noi îşi croieşte drum în lumină, întregul pământ este transfigurat!...”

(citeste fragmente pe site)

Toată lumea cunoaşte povestea lui Iov, dar puţini o ştiu pe cea a câinelui său. Totuşi, acest câine ar avea un cuvânt de spus despre drumul care duce la Dumnezeu. El l-a ajutat pe Iov să priceapă cel mai mare dintre toate misterele, cel al Răului.
(citeste mai departe)


Drama cea mai sfâşietoare a vieţii nu este aceea care îţi sare în ochi. Este cea care nu a fost încă detectată şi care provoacă o nelinişte atât de vagă, încât nu poate purta nici un nume. Cea căreia i-ai căzut pradă fără să ştii. Această nelinişte fundamentală te determină să spui cuvinte, să comiţi acte în definitiv, să învârteşti roata. E protejată de un consens al iubirii şi al tăcerii.

(citeste mai departe)


Selectie de poeme din volumul
Culesul roadelor

de Rabindranath Tagore

Îngăduie: Să nu mă rog să fiu păzit de primejdii,
ci să le îndur fără teamă.
Să nu cerşesc alinarea durerii mele,
ci inima s-o birui.
Să nu caut tovarăşi pe câmpul de luptă al vieţii,
ci să mă încred în tăria mea.
Să nu mă rog înfiorat de teamă, să fiu mântuit,
ci să fiu răbdător în lupta pentru libertate.
Nu îngădui să fiu un mişel,
ce simte harul tău numai în noroc;
ci fă-mă să cunosc cârmuirea mâinii tale
în nenorocirea mea.
(citeste mai departe)


Nicolae Steinhardt - Jurnalul Fericirii

Mirarea extraordinară de a fi chemat.
Eu ?!, am vrea, neîncrezători să spunem.
Nu ne vine a crede că s-a putut opri la o fiinţă a cărei netrebnicie o cunoaştem la perfecţie,
că s-a hotărât să poposească în aşa murdar sălaş.
Uimirii i se adaugă teama,
am vrea să fugim de răspundere (de năpastă?)
şi, ca Moise,
am fi ispitiţi să argumentăm (spre a scăpa):
cine sunt eu ca să mă alegi?
Eu nu sunt un om îndemânatic.
Alege pe un altul.
 
Asupra apropierii de Hristos,
proba care nu înşeală,
criteriul definitiv
este buna dispoziţie.
Numai starea de fericire dovedeşte că eşti al Domnului.

Virtuosul neîmblânzit nu ştie
şi nu poate rosti „dulce Iisuse”,
toată sfera dulcelui îi este străină,
inaccesibilă –
şi uită că
jugul Domnului este blând
şi povara lui uşoară.

(fragmente)


Anselm Grun:
Sã ne iertãm pe noi insine

Foarte frecvent auzim oamenii plângându-se că omul modern nu mai are astăzi simţul vinovăţiei şi al păcatului şi că abandonarea practicii spovedaniei merge mână în mână cu absenţa simţului păcatului. Bineînţeles că în zilele noastre omul nu mai înţelege noţiunea tradiţională a păcatului ca încălcare a poruncilor. Acestea nu mai sunt atât de evidente ca şi altădată. Psihologia ne învaţă că în spatele faţadei impecabile de creştini fideli legii, se poate ascunde multă agresivitate şi duplicitate.
(citeste articolul intreg)


Soeur Emmanuelle
De dimineaţa până seara şi de seara până dimineaţa căutăm în afară scăparea salvatoare din vidul lăuntric care ne strânge.
Este o conspiraţie universală împotriva liniştii, a odihnei, a interiorităţii.
Ori tocmai în singurul loc al interiorităţii, în contemplarea stelelor care nu sunt căzătoare se construieşte personalitatea.

(citeste mai mult)

Anselm Grun: Invitatie la seninatatea inimii
Unui om îi era frică de umbra corpului lui şi căpătase oroare de urmele paşilor lui. Pentru a scăpa de acestea a luat-o la fugă. Ori, cu cât făcea mai mulţi paşi, cu atât lăsa mai multe urme; cu cât fugea mai repede, cu atât mai puţin îl părăsea umbra lui. Imaginându-şi că mergea prea încet totuşi, nu se oprea din alergarea tot mai rapidă, fără să se odihnească. Ajuns la capătul puterilor, a murit. El nu ştia că pentru a-şi suprima umbra ar fi fost îndeajuns să se aşeze la umbră şi că pentru a-şi opri urmele ar fi fost îndeajuns să stea liniştit. Ce culme a prostiei!

(citeste articolul intreg)


Vasile Voiculescu : Confesiunea unui scriitor si medic
Îmi cereti sa va spun ceva despre credinta, macar despre credinta mea?
(fragment)

Henri Le Saux

Dumnezeu […]
în îndurarea lui,
îşi trimite mesagerii:
noaptea,
întunericul,
suferinţa,
incapacitatea,
insuccesul în ochii lumii.
El face „semn” omului
şi
aşteaptă...
(citeste mai mult)


Tu esti iubit.
Aceste trei cuvinte,
dacã vrei sã le primesti
cu adevãrat,
pot bulversa si transforma
întreaga ta viatã.

(Iubirea fãrã margini - Un monah al Bisericii de Rãsãrit)
(citeste mai mult)


S.S. Shenuda al III-lea, patriarh al crestinilor copti din Egipt despre:
seninatate,
cum sã ne comportãm cu oamenii,
credinciosia in lucrurile mãrunte,
gandire teoretica si viata practica,
cum sa rezolvam problemele,
ambitie,
incapatanare,
momentul potrivit


"Dacă ne pierdem pacea interioară,
toate ne vor părea perturbate,
iar ceea ce este simplu
ne va părea complicat.
Această complexitate nu vine din exterior,
ci din interior.
*
- Daca sunteti credinciosi în
iubirea pentru cei de aproape,
Dumnezeu va va acorda iubirea vrajmasilor.
El va va da harul
de a va iubi vrajmasii…

(citeste articolul intreg)


Art. 30 din CONSTITUTIA ROMÂNIEI
Libertatea de exprimare


(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisa.


MEDITATIA ZILEI

3 decembrie 2019

Recomandare de carte:
Olga Tokarczuk – Călătoria oamenilor cărţii



Când, prin exersarea trupului şi a voinţei, bărbaţii urcau treptele succesive ale iniţierii, aflând până la urmă despre Carte, aceasta însemna pentru fiecare altceva. Doar un singur lucru îi unea – toţi credeau în sacralitatea ei şi în înţelepciunea finală.  Ea ar fi putut fi o rezolvare a enigmei vieţii prezente în literele numelui lui Dumnezeu, ori în descrierea perfect poetică a realităţii. Părea că Dumnezeu a creat oamenii în toată diversitatea lor pentru a-şi dovedi sieşi cât de multe ipostaze capătă conceptul uman al lucrării sale. Ca şi când oamenii în carne şi oase ar fi nişte recipiente pentru diferitele idei, concepţii şi atitudini. Când erau priviţi din perspectivă umană, deosebirile erau uriaşe, dar când erau priviţi aşa, ca şi când Dumnezeu i-ar fi privit de la înălţimea sa, nu mai existau nici un fel de deosebiri.

Olga Tokarczuk – Călătoria oamenilor cărţii, POLIROM, pag. 20

A doua carte citită de mine, din cărţile laureatei Nobel pentru literatură pe 2018, după Poartă-ţi plugul peste oasele morţilor.
Admirabil backgroundul grandios si coerent din care scrie această autoare fantastică.
Tocmai am terminat de citit Călătoria oamenilor cărţii.
Ai impresia că autoarea cărţii se află la mii de ani lumină, ca nivel de înţelegere, de muritorii de rând.


30 noiembrie 2019

Documentarul Marea Unire - România, la 100 de ani
poate fi vizionat pe youtube aici:
https://www.youtube.com/watch?v=tGFL9LwAEqQ

Documentarul Maria, Regina României
poate fi vizionat pe youtube aici:
https://www.youtube.com/watch?v=WEYbNh-Sz18


20 noiembrie 2019



Am început să am o idee despre viaţa mea,
nu ca o conturare lentă a unei realizări care să corespundă obiectivelor mele preconcepute,
ci ca descoperirea şi creşterea graduală a unui obiectiv
pe care nu îl cunoşteam.


Marion Milner
(1900-1998)

Ce bine ar fi dacã s-ar traduce în româneste cãrtile sale...
Mã intereseazã de numa'...

Am aflat de acest NUME din cartea lui A. Maslow Motivatie si personalitate,
unde se vorbeste despre oamenii aflati în procesul de actualizare a Sinelui,
una din caracteristicele lor fiind creativitatea.

A se vedea cãrtile sale pe AMAZON aici:
https://www.amazon.com/s?k=marion+milner
Durere... :)


21 noiembrie 2019

A APÃRUT cartea despre care vorbeam:



La EDITURA HERALD o nouã aparitie editorialã:
o nouã carte de K.G. Durckheim în româneste:

Chemarea Maestrului Spiritual.
Sensul îndrumãrii spirituale pe calea cãtre Sine


Detalii carte pe site-ul Editurii HERALD aici:
https://www.edituraherald.ro/carti/chemarea-maestrului-spiritual-sensul-indrumarii-spirituale-pe-calea-catre-sine-detail

E vorba de traducerea cãrtii Der Ruf nach dem Meister.

19 noiembrie 2019

În plus fatã de valoarea supravietuirii postulatã de Darwin, acum putem postula si "valorile dezvoltãrii". Nu numai cã e bine ca omul sã supravietuiascã, ci e de asemenea bine (preferabil, de ales, bine pentru organism) ca el sã evolueze în directia umanitãtii depline, cãtre împlinirea potentialurilor sale, cãtre fericire, seninãtate, experiente de vârf, cãtre transcendentã, cãtre o cunoastere mai bogatã si mai corectã a realitãtii si asa mai departe.

A.H. Maslow - Motivatie si personalitate, Editura TREI

Am postat azi un fragment din carte,
Diferente între trebuintele superioare si cele inferioare
aici pe site:
pagini/Abraham_Maslow_Motivatie_si_personalitate.htm

Apropo de Piramida trebuintelor conceputã de A. Maslow... si actualizatã tot de el.

18 noiembrie 2019

Un citat din discursul de investire al lui Nelson Mandela, în care vorbeşte despre importanţa de a îndrăzni să fim noi înşine şi de a merge până la capătul posibilităţilor noastre.

În 1994 Mandela scrie: ”Teama noastră cea mai mare nu este aceea de a fi inadecvaţi şi proşti. Frica noastră cea mai profundă este aceea de a fi puternici peste măsură. Lumina din noi, nu întunericul, ne înfricoşează cel mai mult. Ne întrebăm: cine sunt eu pentru a fi atât de strălucit, de minunat, de frumos, de talentat? Dar, în definitiv, de ce n-am fi? Noi suntem copiii al lui Dumnezeu. Făcându-ne mici, nu ajutăm umanitatea. Nu este nimic bun în ne micşora pe noi înşine pentru a nu-i face pe ceilalţi să se simtă în nesiguranţă în prezenţa noastră. Ne-am născut ca să manifestăm gloria lui Dumnezeu care se află în noi. Nu numai în unii dintre noi, ci în fiecare dintre noi. Şi, în măsura în care îi permitem luminii noastre să strălucească, le permitem şi celorlalţi, în mod inconştient, să facă acelaşi lucru. Când ne vom elibera de lanţurile şi de temerile noastre, prezenţa noastră le va reda şi celorlalţi libertatea.”


(citat de Anne Ancelin Schutzenberger în cartea sa Bucuria de a trăi, Editura Philobia, trad. Cristina Livia Vasilescu, pag. 112)


15 noiembrie 2019

Cartea BUCURIA DE A TRÃI de Anne Ancelin Schutzenberger
despre care vorbeam mai jos,



poate fi achizitionatã AZI de le LIBRIS la un pret bun -35% reducere aici:
https://www.libris.ro/bucuria-de-a-trai-anne-ancelin-schutzenberger-PHI978-606-8560-78-6--p10904437.html


O recomand din tot sufletul!

12 noiembrie 2019

Azi despre câteva cãrti, mai ales cã a început Black Friday cel putin pe ELEFANT, dar si LIBRIS are multe oferte tentante sãptãmâna aceasta.

Câteva din cãrtile recent achizitionate la promotie de SINGLES'DAY (11.11):

Frederic Lenoir - Miracolul Spinoza
, Editura Philobia. Detalii aici: https://philobia.com/produs/miracolul-spinoza

Anne Ancelin Schutzenberger - Bucuria de a trãi
, Editura Philobia, Detalii aici: https://philobia.com/produs/bucuria-de-a-trai
O carte pe care eu am gãsit-o foarte interesantã si din care am tradus mai demult, înainte de a exista în româneste, câteva fragmente pe site aici:
http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Anne_Ancelin_Schutzenberger.htm

Aldous Huxley - Reîntoarcere în minunata lume nouã, POLIROM
Ray Bradbury - CRONICI MARTIENE, Editura PALADIN
Paul Varley - CULTURA JAPONEZÃ, HUMANITAS
Catherine Horel - Amiralul Horthy. Regentul Ungariei, HUMANITAS
William James - Vointa de a crede, Editura HERALD
James Joyce - Gratia divinã - bilingvã
Gauguin, Editura Aquila
IMPRESSIONISSM de Karin H. Grimme, Editura TASCHEN

Si de Black Friday am luat de la LIBRIS:
Simon Sebag Montefiore - IERUSALIM. Istoria unui oras, Editura Trei
Albert Einstein - Teoria relativitãtii pe întelesul tuturor,
Humanitas


11 noiembrie 2019

Azi despre câteva filme:
Am vãzut filmul Maria, Regina României.
Meritã vãzut, e un film foarte frumos, impresionant.
Trebuie vãzut: e un fragment exceptional de istorie necunoscut îndeajuns.

Iar duminicã seara am vãzut si filmul Cardinalul de Nicolae Mãrgineanu,
cu Radu Botar în rolul cardinalului Iuliu Hossu,
un alt fragment de istorie necunoscut îndeajuns.

Zilele trecute am vãzut douã filme de animatie foarte bune, de genuri diferite.
La cinema am vãzut filmul românesc de animatie
Cãlãtoria extraordinarã a Maronei,
de Anca Damian.
Este povestea unei cãteluse, Marona, care îsi revede filmul vietii, asa cum li se întâmplã si oamenilor în situatii extreme sau fatale. O viatã nu foarte fericitã, cu bune si cu rele. Impresionantã atmosfera luxuriantã - combinatie de graficã, dinamicã, muzicã - care exprimã fericirea sau tristetea Maronei. Tot cosmosul se bucurã sau suferã...

Detalii film pe CINEMAGIA. ro aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/maronas-fantastic-tale-2231495/

Celãlalt film l-am vãzut la TV, pe CINEMAX si este un film de animatie pe care îl vor savura iubitorii de artã:
Ruben Brandt-colectionar
https://www.cinemagia.ro/filme/ruben-brandt-collector-2224931/
Si acolo o animatie interesantã, nu o simplã redare a personajelor umane.


9 noiembrie 2019

Au început Alegerile Prezidentiale. Mâine încep si în România. Nu uitati, dacã vã pasã de România.

Eu merg la vot.

E foarte important turul I pentru viitorul României. Nu pentru candidatul care va fi pe locul 2, ci pentru ca formatiunea care s-a dovedit a fi o ciumã pentru România sã disparã din prim-plan.
Sã nu ne culcãm pe o ureche acum cã s-a schimbat ceva. Absenteismul la vot din 2016 - si "lehamitea" unora (cum cã nu am avea pe cine alege) - ne-a adus la cârma tãrii gasca de incompetenti si iresponsabili, pusi pe cãpãtuialã, care în loc sã ne ducã înainte spre un mai bine ne-a târât înapoi. Nici spitale, nici autostrãzi, nici educatie, doar promisiuni, oricâte, cã si asa nu conteazã.

Cu cât mai multi vom participa la vot cu luciditate, cu atât va scãdea sansa lor de a reveni.


Nu trebuie sã asteptãm ceea ce nu existã:formatiunea imaculatã, ci sã facem ceea ce putem: sã eliminãm rãul dovedit cu prisosintã.
O explicatie foarte clarã aici:
http://www.ziare.com/alegeri/alegeri-prezidentiale-2019/viitorul-romaniei-se-joaca-in-turul I
E nevoie de un partid de stânga autentic, dar nu de un partid de oportunisti incompententi, iresponsabili, care se catãrã cu promisiuni populiste pe sperantele segmentelor vulnerabile ale societãtii, în timp ce de fapt sunt pusi pe jaf fãrã nici o milã; care mint poporul cu nerusinare, amintindu-ne de discursul, nerusinat de mincinos, comunist atât de familiar unora dintre noi; care strâmbã legile pentru a proteja infractorii, sfidând orice simt moral de dreptate.


8 noiembrie 2019

De astãzi în cinematografe:


Detalii aici:
https://www.facebook.com/mariareginaromanieifilm/

Programul complet al reprezentatiilor în sãptãmâna 8-14 noiembrie 2019 aici:
https://www.facebook.com/notes/queen-marie-of-romania/


6 noiembrie 2019

O carte cu adevărat interesantă, pe care o citesc acum este:
Partea luminoasă a părţii întunecate.
De ce să fii complet cu bune şi cu rele,
de Todd Kashdan şi Robert Biswas-Diener
trad. Cristina Jinga
Editura TREI, 2019



Ca să recapitulăm aserţiunile de bază ale acestei cărţi – despărţirea de aşa-numitele aspecte negative ale arhitecturii tale psihologice îţi limitează potenţialul. Nu doar acceptând, dar şi îmbrăţişând aspectele mai puţin confortabile ale fiinţei tale, chiar dacă pentru scurte perioade de timp, îţi maximizezi şansele pentru adevăratul succes şi pentru a deveni integral. Aceasta, şi nu vreo fericire debilă, este adevăratul Elizeu. (pag. 240)

Detalii carte pe site-ul Editurii TREI aici:
http://www.edituratrei.ro


5 noiembrie 2019


O carte bună, sub forma unui dialog socratic, pentru cei interesaţi de psihologia adleriană:

Curajul de a nu fi pe placul celorlalţi.
Cum să fii liber, să îţi schimbi viaţa şi să fii cu adevărat fericit
de Ichiro Kishimi şi Fumitache Koga,
Editura LITERA, 2018, trad. Carmen Ardelean, colecţia INTROSPECTIV

Psihologia adleriană neagă trauma, este teleologică (adică orientată pe scopuri), spre deosebire de cea freudiană care este etiologică (studiază cauzele). Fiecare dintre noi îşi poate controla propria viaţă, fără a se lăsa influenţat de traumele trecutului sau de îndoielile şi aşteptările celor din jur. Acest mod de gândire profund eliberatoare, susţine psihologia adleriană, ne ajută să ne dezvoltăm curajul de a ne schimba şi să renunţăm la limitările impuse atât de noi înşine, cât şi de cei din jurul nostru.

E ca şi cum ne-am face că nu vedem cauzele, zic eu. Şi am căuta să dobândim pe cale raţională un alt stil de viaţă. Pentru care este nevoie mai întâi si mai întâi de curaj, de curajul de a nu fi pe placul celorlalti.

Cu o precizare: Se spune că, pentru a înţelege corect psihologia adleriană şi pentru a o aplica astfel încât să schimbe modul cuiva de viaţă, e nevoie de „jumătate din vârsta pe care o are”. Cu alte cuvinte, dacă ai începe să o studiezi la patruzeci de ani, mai ai încă douăzeci până împlineşti şaizeci. Dacă ar fi să începi studiul la douăzeci de ani mai ai încă zece până la treizeci. (pag. 248)


1 noiembrie 2019




31 octombrie 2019

O carte foarte utilã:
Lillian Glass – 10 căi pentru a face faţă persoanelor care îţi fac rău. Când te confrunţi cu oameni toxici


De-a lungul anilor, în cadrul practicii mele private ca specialist în comunicare şi consultant pentru voce, discurs şi imagine, am putut observa importanţa incredibilă a cuvintelor. Am văzut ce efect devastator au cuvintele urâte, gesturile urâte şi oamenii maliţioşi asupra vieţii altora. Am descoperit cât de fragili suntem noi ca fiinţe umane. Suntem atât de delicaţi din punct de vedere emoţional, încât nu doar că ţinem minte lucrurile urâte care ni s-au întâmplat când eram copii, dar ave, şi tendinţa să ne trăim vieţile în funcţie de cuvintele pe care le-am auzit sau situaţiile la care am fost martori în copilărie.
Dacă nu ar fi aşa, atunci de ce atât de mulţi dintre noi suntem nevoiţi să cerem ajutorul psihoterapeutului, ca adulţi, pentru a ne vindeca de stima de sine scăzută ce ne-a fost insuflată în copilărie?

Torţionarii care ne împroaşcă cu gunoi verbal şi mesaje negative, vorba care rănesc, ne lasă cicatrice şi uneori chiar ne imobilizează, sunt „oameni toxici”. O persoană toxică poate fi oricine – un coleg din copilărie, un frate sau o soră, un părinte, un iubit sau o iubită, soţul sau soţia, şeful sau colegul de muncă.
O persoană toxică este orice persoană care ţi-a înveninat viaţa, care nu te susţine, care nu se bucură să te vadă cum te dezvolţi şi te bucuri de succes, care nu îţi doreşte binele. Pe scurt, el sau ea îţi sabotează eforturile de a duce o viaţă fericită şi productivă.

Lillian Glass – 10 căi pentru a face faţă persoanelor care îţi fac rău. Când te confrunţi cu oameni toxici, Editura TREI, 2018



28 octombrie 2019

Călătoria eroului este alcătuită din modele universale prin care răzbate strălucirea unei raze. După părerea mea, o viaţă bine trăită este alcătuită din mai multe călătorii ale eroului, una după alta. Eşti chemat mereu şi mereu către tărâmul aventurii, către noi orizonturi. De fiecare dată apare o problemă: să îndrăznesc? Şi dacă îndrăzneşti, trebuie să înfrunţi pericole, dar ai şi ajutoare, iar la sfârşit te aşteaptă împlinirea sau eşecul. Există întotdeauna şi posibilitatea eşecului.
Dar există şi posibilitatea să atingi fericirea.

Joseph Campbell – Căi ale fericirii. Mitologie şi transformare personală, Editura HERALD, pag. 216
O carte de neratat!




22 octombrie 2019

Un film de vãzut neapãrat:
INTRE CHIN SI AMIN

de Toma Enache

Un film impresionant, curajos, adevãrat...
O redare a unui episod din istoria care nu trebuie uitatã,
care trebuie cunoscutã asa cum a fost pentru a preveni repetarea grozãviei:
teribilul "experiment Pitesti" de "reeducare" din temnitele comuniste.
Film lansat în octombrie 2019.

Detalii despre calendarul Galei de prezentare a filmului în diverse orase aici:
https://www.facebook.com/filmtomaenache/
Azi la Alba Iulia, mâine la Cluj, poimâine la Târgu Mures samd

Asearã a fost si rândul Aradului sã vadã filmul.
Sala de la cinema ARTA s-a dovedit a fi neîncãpãtoare.
S-a stat si în picioare...
Dar va mai fi o proiectie a filmului în Arad marti pe 29 octombrie 2019.


A se vedea(asculta) pe aceastã temã si
A fost odata comunism
Detalii aici: https://radioromaniacultural.ro/home/a-fost-odata-comunism/
si
Amintiri din temnitele comuniste
Detalii aici: https://radioromaniacultural.ro/home/amintiri-din-temnitele-comuniste/
douã proiecte Radio România Cultural
difuzate în perioada 30 septembrie - 16 decembrie 2019

De pe site-ul RRC https://radioromaniacultural.ro/:

Radio România Cultural lanseaza, începând cu 30 septembrie, în anul în care românii sarbatoresc 30 de ani de libertate, doua ample proiecte editoriale care se constituie într-o adevarata istorie sonora a celor 50 de ani de comunism. Aceasta se concretizeaza în pagini de memorialistica, dându-le glas unii dintre cei mai importanti actori ai scenei românesti, dublate de marturii sonore venite parca direct din iadul comunist, marturii cu vocile celor ce au patimit în închisori.
A fost odata comunism este o rememorare, prin intermediul paginilor de memorialistica, selectate de istoricul Georgeta Filitti, coordonatoarea stiintifica a proiectului, a celor mai importanti ani ai comunismului românesc.


21 octombrie 2019

Filme interesante de vãzut:
ultimele 3 selectii, din peste 50 de filme europene, nominalizate pentru LUX Prize,
un premiu decernat de Parlamentul European.
Detalii aici:
https://www.youtube.com/watch?v=gZuH5LXutos


18 octombrie 2019


Culorile toamnei la Arad. Aleea pe care mã plimb eu zilnic.


14 octombrie 2019

O altă întrebare pe care nu am anticipat-o în raportul iniţial al studiului meu [referitor la oamenii aflaţi în procesul de actualizare a sinelui] este următoarea: aceşti oameni pot trăi numai cu oameni „buni” şi într-o lume „bună”? Impresia mea retrospectivă, care rămâne să fie verificată, fireşte, este că oamenii aflaţi în procesul actualizării sinelui sunt în esenţă flexibili şi se pot adapta realist la orice fel de oameni şi orice mediu. Cred că ei pot să trateze oamenii buni ca pe nişte oameni buni, iar pe oamenii răi, ca pe nişte oameni răi.

A.H. Maslow – Motivaţie şi personalitate, pag. 39, Editura TREI



13 octombrie 2019



Toamna la Arad - vedere din Parcul Eminescu, de pe Malul Muresului


Am vãzut si eu zilele acestea filmul de animatie TESTOASA ROSIE,


un film de lung metraj pentru adulti,
regizat de Michael Dudok de Wit,
cel care a fãcut si scurtmetrajul Father and Daughter premiat cu Oscar în 2000, care poate fi vãzut pe Youtube în mai multe locuri, de exemplu aici:



Testoasa rosie a fost fãcut la 10 ani dupã acesta. Mi-a plãcut realizarea minimalistã ca imagine, în spirit Zen as spune, dar cu atât mai expresivã.
Un film fãrã cuvinte, doar cu muzica adecvatã. O poveste fantasticã, simbolicã despre om si viata sa.
Un om esueazã pe o insulã pe care nu existã tipenie de om. Doar niste crabi vioi si jucãusi si niste pãsãri care strãbat cerul din când în când. Omul încearcã sã scape de aceastã singurãtate absolutã. Îsi încropeste o plutã si pleacã în largul mãrii. Dar pluta este distrusã cu violentã de o vietate submarinã. Dupã câteva încercãri ratate descoperã vietatea respectivã care îl retine pe insulã: o broascã testoasã rosie care... se dovedeste a-i fi prietenã de fapt...

5 octombrie 2019

Se poate spune că ateul din secolul al XIX-lea a dat foc la casă în loc să o remodeleze. A aruncat întrebările religioase odată cu răspunsurile religioase,  pentru că trebuia să respingă răspunsurile religioase. Adică a întors spatele întregii îndeletniciri religioase, pentru că religia organizată îi oferise un set de răspunsuri pe care nu le putea accepta raţional – care se bazau pe dovezi pe care un om de ştiinţă care se respectă nu le-ar fi putut înghiţi. Dar omul de ştiinţă mai sofisticat este acum în procesul de a învăţa că, deşi trebuie să fie în dezacord cu majoritatea răspunsurilor la întrebările religioase pe care le-a oferit religia organizată, este din ce în ce mai clar că întrebările religioase în sine – şi căutările religioase, năzuinţele religioase, înseşi trebuinţele religioase – sunt perfect respectabile din punct de vedere ştiinţific, că pot fi studiate, descrise, examinate într-un mod ştiinţific şi că Bisericile încercau să ofere răspunsuri la întrebări umane întru totul întemeiate. Deşi răspunsurile nu erau acceptabile, întrebările în sine erau şi sunt perfect acceptabile şi perfect legitime.
De fapt, psihologii existenţialişti şi umanişti de astăzi ar considera probabil că o persoană este bolnavă sau anormală într-un mod existenţial dacă nu ar fi preocupată de aceste întrebări „religioase”.

Abraham H. Maslow – Religii, valori şi experienţe de vârf, Editura TREI, pag. 36
O carte excepţională din care am postat ceva pe site AICI


Oamenii inteligenti si sofisticati care nu pot trãi fãrã rãspunsuri la întrebãrile profunde ale vietii vor fi fericiti sã o citeascã...

Detalii carte pe site-ul Editurii TREI aici:
http://www.edituratrei.ro/carte/abraham-h-maslow-religii-valori-si-experiente-de-varf/3135/


4 octombrie 2019

Cum pot fi înţelese experienţele intense în care predomină sentimentul că orizonturi nelimitate se deschid, că eşti mai puternic şi mai neajutorat decât ai fost vreodată, că nu ştii când a trecut timpul şi ceva important s-a întâmplat şi te-a transformat – stări trăite uneori de îndrăgostiţi, de părinţi sau care apar în experienţa orgasmică, în momentele de creativitate, de insight terapeutic, în faţa unei opere de artă? Sunt diferite de experienţele religioase? Prăpastia dintre religie şi ştiinţă este de netrecut? În volumul de faţă, Maslow examinează legăturile dintre ştiinţă, religie, experienţe mistice, cogniţie şi valori, respingând ideea că religia organizată ar fi singurul izvor al virtuţilor şi valorilor umane. Maslow consideră că experienţele de vârf nu sunt specifice doar emisarilor aleşi ai lui Dumnezeu, ci fiecărui om, fiind esenţiale pentru o mai bună înţelegere a unui aspect cu deosebire „uman" al existenţei – nevoia de actualizare a sinelui. 

De pe coperta a 4-a a cãrtii
Abraham H. Maslow – Religii, valori şi experienţe de vârf, Editura TREI



3 octombrie 2019

Educaţia trebuie privită ca fiind măcar în parte un efort de a produce fiinţa umană bună, de a susţine viata cea bună şi societatea cea bună. Renunţarea la asta este asemenea renunţării la realitate şi la dezirabilitatea moralei şi eticii. Mai mult,
"O educatie care lasã neatinsã întreaga sferã a gândirii transcendente este o educatie care nu are nimic semnificativ de spus despre sensul vietii omului."
revista Manas, 17 iulie 1963


Abraham H. Maslow – Religii, valori şi experienţe de vârf, Editura TREI, pag. 75





30 septembrie 2019 - 1 octombrie 2019


Abraham Harold Maslow
1908-1970


Semnalez încã o carte DE NERATAT pentru cei interesati de întelegerea profundã a esentei omului:
Abraham H. Maslow - Religii, valori si experiente de vârf
Editura TREI, Colectia Psihologia pentru toti, 2017, trad. Vlad Vedeanu.

Detalii carte pe site-ul Editurii TREI aici:
http://www.edituratrei.ro/carte/abraham-h-maslow-religii-valori-si-experiente-de-varf/3135/

Eu acum am descoperit-o si este din categoria nec plus ultra...

O cãrticicã de putin peste 100 de pagini, dar plinã de miez, de informatie fundamentalã, de la sursã.
Mi-a plãcut si traducerea. De admirat, cred cã nu a fost simplu. In special inventarea termenului de vârfnic... ceea ce simplificã redarea simplã si clarã a frazelor.

O abordare a problematicii omului mai mult decât actualã
(comparativ cu ceea ce se aflã acum pe piatã),
desi cartea a fost publicatã în 1970.
O reflectie foarte profundã, care dã o directie si un rãspuns pozitiv
generatiei actuale aflate "în cãdere liberã în viitor", cum spune Joseph Campbell, urmare a inadecvãrii reperelor traditionale "înghetate"...

E vorba de experientele de vârf, peak-experience, care, o datã trãite, dau sens vietii, schimbã în totalitate perspectiva (Weltanschauungul) omului, îl ridicã la un alt nivel de întelegere. Si toate domeniile asupra cãrora are implicatii o asemenea experientã.

Experientele de vârf sunt cele la care K.G. Durckheim se referã ca fiiind Experiente ale Fiintei.

Eu am achizitionat-o de la Librãria Cãrturesti Arad, la pretul de aproape 10 lei. Pe ELEFANT era la un pret mai mult decât dublu (?!), a se vedea aici, nu stiu de ce. Probabil cã nu se vindea... :) O carte atât de bunã!

Am reusit sã postez câteva pagini semnificative pe site AICI



29 septembrie 2019

Ultima zi de Black Friday de Toamnã pe ELEFANT!

Semnalez o carte interesantã pe care am achizitiona si eu zilele acestea:
BORIS CYRULNIK - Psihoterapia lui Dumnezeu.
Ce ne arata psihologia si neurologia despre efectul de rezilienta al credintei

Detalii carte pe ELEFANT aici:
https://www.elefant.ro/psihoterapia-lui-dumnezeu-ce-ne-arata-psihologia-si-neurologia-despre-efectul-de-rezilienta-al-credintei

Pentru cei interesati de cartea OMUL ÎN CÃUTAREA SENSULUI VIETII de Viktor E. Frankl
Am observat cã a apãrut o nouã traducere a cãrtii în 2018 la Editura VELLANT, în colectia VERSANT, detalii pe ELEFANT aici:
https://www.elefant.ro/omul-in-cautarea-sensului-vieti


29 septembrie 2019

De ce învăţătura Orientului privitoare la anihilarea eului nu e cel mai bun lucru…

(o spune şi C.G. Jung; o spune foarte clar şi K.G. Dürckheim: pentru ca eul să treacă pe locul doi - ca slujitor al fiinţei – el trebuie să existe mai întâi, ceea ce nu totdeauna se întâmplã, nota mea V.J.)

În momentul de faţă, mai ales în Orient, se vorbeşte foarte mult despre absenţa eului. Încerci să anihilezi singurul lucru care îţi oferă un control asupra jocului. Trebuie să fie cineva acolo, sus, căci altfel nu vei fi orientat către nimic. Sinele, acesta e marele cerc, corabia, iar eul este micul căpitan de pe punte.

Joseph Campbell – Căi spre fericire. Mitologie şi transformare personală, Editura HERALD, 2018, pag.130


28 septembrie 2019

Despre Umbră

Societatea îţi va oferi un rol să-l joci, iar aceasta înseamnă că va trebui să elimini din viaţa ta multe dintre lucrurile pe care, ca persoană, te gândeai să le faci. Aceste potenţiale sunt aruncate jos, în inconştient. Societatea îţi spune: „Trebuie să faci asta, trebuie să faci aia!”. Dar în acelaşi timp îţi mai spune şi „Nu ai voie să faci asta, trebuie să faci celălalt lucru!”. Lucrurile pe care ai vrea să le faci şi care nu sunt prea drăgălaşe, sunt aruncate tot jos, în inconştient. Acesta este centrul inconştientului personal.
Iar umbra este, ca să spunem aşa, unghiul mort din firea ta. Este acea parte din tine la care nu te vei uita. Este exact omologul inconştientului freudian, amintirile reprimate, precum şi potenţialele reprimate din lăuntrul tău.
Umbra este ceea ce ai fi putut fi dacă te-ai fi născut pe partea cealaltă a drumului: cealaltă persoană, celălalt „tu”. Umbra este alcătuită din dorinţele şi ideile pe care ţi le-ai reprimat în lăuntrul tău sau pe care le-ai introiectat. Umbra este groapa de gunoi a sinelui. Dar este şi un fel de tezaur: păstrează marele potenţiale nerealizate din interiorul tău.

În adâncimile întunecoase de acolo se poate acumula o mulţime de lucruri. În cele din urmă, enantiodromia se va face simţită şi demonul necunoscut şi neluat în seamă va năvăli mugind la lumină.
Dacă rolul tău personal este prea slab, prea îngust -  dacă ai îngropat prea mult din tine în umbra ta – vei fi secătuit. Cea mai mare parte a energiilor tale nu-ţi mai sunt accesibile şi disponibile. Umbra eşti tu aşa cum ai fi putut să fii: este acel aspect al tău care ai fi putut fi chiar tu dacă ţi-ai fi îngăduit să-ţi îndeplineşti potenţialul inacceptabil.


Joseph Campbell – Căi spre fericire. Mitologie şi transformare personală, Editura HERALD, 2018, pp.134-135

Notă. Enantiodromia ar însemna „fugă în direcţia opusă”.


27 septembrie 2019
Mituri pentru viitor


Ce vedem astăzi? Cred că din cele ce am spus până acum este clar că mitologia are o anumită funcţie, are grijă de această creatură pe care o numim om, născută prea devreme. Ne însoţeşte şi ne poartă din copilăria fragedă până la maturitate, de la maturitate spre a doua noastră copilărie, iar apoi pe uşa aceea neagră.

Consider că, pentru om, mitologia este echivalentul unui astfel de organ [e vorba de marsupiu
]. Avem nevoie de mitologie aşa după cum animalele marsupiale au nevoie de buzunar ca să se dezvolte suficient pentru a depăşi stadiul de copilărie incompetentă şi pentru a fi în stare să iasă afară din marsupiu şi să spună: „Iată-mă, acesta sunt eu.”
Pentru a sprijini dezvoltarea personală, mitologia nu trebuie să fie rezonabilă, nu trebuie să fie raţională, nu trebuie să fie adevărată; trebuie numai să fie confortabilă, ca un marsupiu.

Şi ce avem acum? Avem o mulţime de naşteri ratate care nu mai „absolvă” cel de-al doilea uter. Puii au fost aruncaţi afară, golaşi şi scâncind neputincioşi şi trebuie să se descurce cumva singuri.

Cred că trebuie să privim acum la aceeaşi sursă la care au privit şi oamenii din secolele al XII-lea şi al XIII-lea, atunci când civilizaţiile lor se prăbuşeau: la poeţi şi la artişti. Aceşti oameni pot să privească dincolo de simbolurile sfărâmate ale prezentului şi să făurească noi imagini de lucru, imagini care sunt transparente la transcendenţă. Nu toţi poeţii şi artiştii pot face lucrul acesta, fireşte, pentru că mulţi nu sunt interesaţi de temele mitice, iar unii, chiar dacă sunt interesaţi, nu ştiu prea mult despre ele; alţii, chiar dacă ştiu destul despre ele, confundă viaţa lor personală cu viaţa omenească – furia lor ar trebui să fie furia tuturor oamenilor. Dar printre noi au existat şi mari artişti care au ştiut să descifreze contemporaneitatea în aşa fel încât să permită marilor idei să străbată strălucind în timp, luminând şi inspirând călătoriile individului.
Doi dintre marii artişti care m-au călăuzit în acest fel au fost Thomas Mann şi James Joyce. Să luăm Muntele vrăjit şi Ulise. Aveţi aici toată scena lumii contemporane – sau ceva din preajma primului război mondial – interpretată în termeni mitologici. Ei bine, este mai probabil să găsiţi echivalenţe în experienţele lui Stephen Dedalus şi Hans Castorp, decât la Sfântul Pavel. Sfântul Pavel a făcut o mulţime de lucruri, dar toate acestea se petreceau într-o altă ţară şi cu mii de ani în urmă. (…)

Joseph Campbell – Căi ale fericirii. Mitologie şi transformare personală, Editura HERALD, pp.55-59




26 septembrie 2019

O carte de neratat:
Joseph Campbell – Căi ale fericirii. Mitologie şi transformare personală, Editura HERALD

Am cunoscut recent lucrările unui admirabil psihiatru din Germania, pe nume Karlfried Graf Dürckheim (a nu se confunda cu sociologul Emile Durkheim). Acest psihiatru a rezumat întreaga problematică a sănătăţii – psihologice şi fizice – prin referire la mit, continuând lucrările lui Carl Gustav Jung şi Erich Neumann. În noi trăieşte o înţelepciune de viaţă, spune Dürckheim. Suntem cu toţii manifestări ai unei puteri mistice: puterea vieţii, cea care a modelat întreaga viaţă şi care ne-a modelat şi în pântecele mamei noastre. Iar acest gen de înţelepciune trăieşte în noi şi reprezintă intensitatea acestei puteri, energia ei care se scurge în timp şi în spaţiu. Dar este o energie transcendentă. Este o energie care vine dintr-un spaţiu aflat dincolo de puterea noastră de cunoaştere. Iar această energie este legată în fiecare dintre noi – în acest trup – de un anumit angajament. Acum, mintea care gândeşte, ochii care văd se implică atât de mult în concepte şi sarcini locale şi temporale, încât ajungem şi noi să fim legaţi şi nu mai lăsăm fluxul de energie să curgă în voie. Iar după aceea ne îmbolnăvim. Energia se blochează, iar noi suntem aruncaţi din centrul cercului; această idee este foarte asemănătoare cu conceptele medicinei tradiţionale chineze şi indiene. Astfel, problema psihologică – cum să ne ferim de a rămâne blocaţi -  este să devenim transparenţi la transcendenţă – aceasta este expresia. Nimic mai simplu!

Joseph Campbell – Căi ale fericirii. Mitologie şi transformare personală, Editura HERALD, pag.15-16


O carte pe care tocmai am început sã o citesc. Si este de neratat!
O recomand cu toatã cãldura.
Pentru cei interesati de întelegerea profundã a lucrurilor...

Joseph Campbell este autorul bestsellerului EROUL CU O MIE DE CHIPURI,
ambele cãrti traduse la Editura HERALD.

Detalii pe site-ul Editurii HERALD aici:
https://edituraherald.ro/carti/cai-ale-fericirii-mitologie-si-transformare-personala-653-detail


Atentie!
Zilele acestea - 25-29 septembrie - este Black Friday de toamnã la ELEFANT.
Reduceri consistente. A se vedea aici:
https://www.elefant.ro/carte-cms-black-week-carte

Despre cãrtile lui K.G. Durckheim traduse în româneste, dar si o multime de texte ale acestui autor inedite în româneste aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/

12 septembrie 2019

Yuval Noah Harari – HOMO DEUS. Scurtă istorie a viitorului

- Pãrerea mea -

Marele proiect uman al secolului XX – eradicarea foametei, a molimelor şi a războiului – îşi propunea să menţină o normă universală de bunăstare, sănătate şi pace pentru toată lumea, fără nici o excepţie. Noile proiecte ale secolului XXI – obţinerea nemuririi, fericirii şi îndumnezeirii – speră de asemenea să vină în sprijinul întregii omeniri. Totuşi, dat fiind că aceste proiecte îşi propun mai curând să depăşească decât să menţină norma, ar putea duce la crearea unei caste de supraoameni care îşi vor abandona rădăcinile liberale şi îi va trata pe oamenii obişnuiţi la fel cum i-au tratat europenii pe africani în secolul al XIX-lea.
Dacă descoperirile ştiinţifice şi progresele tehnologice vor împărţi omenirea într-o masă de oameni inutili şi o elită restrânsă de supraoameni upgradaţi sau dacă autoritatea va trece cu totul din mâinile fiinţelor umane la algoritmii deosebit de inteligenţi, liberalismul se va prăbuşi.

(Precizare. Prin „liberalism” autorul desemnează aici valoarea sacrã a individului ca atare, valoarea acordată propriei experienţe a fiecărui ins, dreptul de se ghida după propriile valori.)

Yuval Noah Harari – HOMO DEUS. Scurtă istorie a viitorului, POLIROM, pag. 306

O carte pe care mi-am impus să o citesc - dupã ce am citit deja SAPIENS... - şi pe care tocmai am terminat-o. Am parcurs-o cu un mare efort, deoarece nu am cum să rezonez cu perspectiva redusă asupra omului pe care o are Harari, o perspectivã pozitivistã, tipicã pentru stiinta secolului al XIX-lea, mai ales în această carte unde s-ar fi cerut o privire mai profundă.
O perspectivă care ignoră esenţialul fiinţei umane nu poate crea nimic interesant, decât „o privire de robot”, "strict stiintificã" - demnã de secolul XIX, nicidecum de secolul XXI - ,din exterior, asupra omului şi a realizărilor inteligenţei lui. Pentru autor, nu există suflet, nu există conştiinţă. Omul este doar animalul cel mai evoluat. Nimic esenţial nu-l deosebeşte de „rudele” lui. „Organismele sunt algoritmi” se spune.  Încă nu sunt descifraţi în integralitate aceşti algoritmi, dar în sensul acesta se îndreaptă căutările Inteligenţei Artificiale.. Se pleacă de la faptul, constatat, că senzaţia şi emoţia se exprimă printr-un algoritm biochimic, e adevărată şi reciproca. Dar de aici până la a ne imagina că întregul organism, inclusiv omul, poate fi redus la un algoritm, oricât de sofisticat ar fi, e cale lungă. O spune şi autorul.

Nemurirea este înţeleasă ca „imortalitate” a acestei vieţi. Viaţa nemuritoare nu ar fi  altceva decât O Mare Plictiseală în cel mai bun caz, o Oroare de fapt dacă stai să te gândeşti. Un „noroc” de care vor avea parte, evident, doar unii, care vor dispune de resursele financiare necesare întretinerii periodice a tineretii...

Creativitatea omului – ceea ce vedem şi acum în progresul tehnologic – ar fi tot pe linia aceasta a automatizării tuturor proceselor, oamenii vor renunţa la propria autoritate pentru că totul se va face automat. Creativitatea în acest sens ar fi, văd eu, un fel de  „joacă” de a ce mai ştie inteligenţa artificială să facă. 

Îndumnezeirea ? - ce întelege Harari prin aceasta se poate deduce.

Supraoamenii de care vorbeşte autorul ar fi, de fapt, nişte „infantili” capabili să facă multe, dar complet ignoranţi cu privire la ceea ce sunt ei înşişi. Ei nu mai au nevoie să se cunoască pentru că toate deciziile se vor lua automat în funcţie de algoritmii care învaţă singuri, şi în timp real, să ne cunoască mai bine decât noi, să ne definească. Oamenii nu vor trebui să-şi mai bată capul că multele voci ale eului narator din capul lor (inclusiv vocile inconştientului). Iată cum este eludată necesitatea de a conştientiza cum funcţionăm ca fiinţe umane – primul pas spre maturitatea umană. Dar oamenii despre care vorbeşte Harari nu cunosc această noţiune ce ţine de profunzimea umană, de esenţialul fiinţei umane. Această noţiune ar ţine de domeniul ficţiunii...

Ceea ce face Harari este o prospectare si imaginare a viitorului în funcţie de ceea ce se întâmplă acum în domeniile Inteligenţei Artificiale şi de direcţiile în care se fac căutări. Eu nu îi contest autorului calitatea de a analiza, organiza şi sintetiza atâta informaţie, şi nici imaginaţia bogată.

De fapt, Harari nu face decât să ne arate ce se află la capătul drumului pe care mergem. Se poate spune chiar că aceasta este direcţia generală. De aici si succesul de marketing. Chiar dacă pe acest drum, în final, unii vor fi supraoamenii care vor stăpâni, iar ceilalţi vor fi marea masă de săraci şi inutili (nemaifiind necesari nici pentru rãzboaie, nici pentru economie) de care elitele nu vor mai avea interesul să se ocupe. După cum se vede rămânerea omului în infantilism - consumatorul ideal - este o trăsătură generală întretinutã de acest progres tehnologic. ametitor. Nimeni nu are interesul ca omul să trăiască conştient, autonom, responsabil, conectat cu propria profunzime, prin propriile rădăcini, nemanipulabil asadar. Si nici insul în sine, cu rare exceptii, nu are astfel de preocupãri. Si nu are întrebãri. Este incomod să te întorci spre interior şi să-ţi pui atâtea probleme! Este mai comod să iei nişte pastile de „fericire” sau de "amortire a durerii". Este mai tentant să fii la curent cu avalanşa de noutăţi tehnologice de pe piaţă. Nu e nevoie de nici o conspiraţie pusă la cale de cineva. Singuri ne lăsăm furaţi de peisaj.
Şi iată de ce cei preocupaţi de maturitatea umană, desi sunt tot mai multi, sunt mult mai puţini.
Nu vor fi niciodată ei majoritarii, după cum se vede…
Ei vor fi niste oaze naturale prezervate...
cei care întrupeazã "Ideea de om". Altceva decât supraoamenii visati de Inteligenta Artificialã.


19 august 2019


„Numinosul" este un fel de realitate,
iar noi trăim, în mod obişnuit, într-o alta.
Dualismul nostru trebuie să rămână empiric, aşa cum recomandă Kurt Schneider.


Un fragment - pe care nu am rezistat sã nu-l postez -
din cartea lui Ion Vianu
Între violenţă şi compasiune. Amintirile unui psihiatru

despre NUMEN: AICI


18 august 2019

… dar proximitatea cu numinosul  ridică probleme tulburătoare; pe lângă ele nu se poate trece ca şi cum nu ar fi nimic.
...
Oare modernitatea mai poate crede în basme? Sau singura cale este percepţia valorii simbolice a mitului? În cazul lui Hristos, concepem valoarea simbolică a ciclului suferinţă - moarte psihică – regenerare, valoarea propedeutică a acestui sens. Ce se întâmplă între „Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?” şi întâlnirea mironosiţelor are valoarea unei povestiri simbolice. Dar se mulţumeşte oare o inimă omenească cu acest învăţământ uscat? Pentru a înţelege omul religios, singura lui posibilitate de a exista în lumea actuală este modul basmului, aşa cum îl înţeleg şi trăiesc copiii: nici sens literal, nici fals asumat! O lume „de farmec plină”. Sunt convins că, în felul acesta, omul rămâne capabil să admită Sacrul. Universul tehnic nu este obligatoriu raţionalist, numai că vârsta supunerii oarbe a imaginarului faţă de o autoritate intelectuală specializată, dogma, a trecut. După cum trecută este şi capacitatea de a te minţi. Soluţia prin basm, a gândirii simbolice care creează, face ca viul să fie şi mai viu, dă adâncime şi sens conştiinţei. Tragedia de azi a religiei este aceea că ne închide undeva între reaua-credinţă şi reaua conştiinţă.

Ion Vianu – Între violenţă şi compasiune. Amintirile unui psihiatru, POLIROM, 2018, pag.49, 53



17 august 2019

Apropo de ISTORIA OMENIRII..
recomand pentru cei interesati de o asimilare rapidã a unei imagini sintetice :
ATLAS ISTORIC AL LUMII.
O cãlãtorie vizualã prin istoria umanitãtii, din antichitate pânã în zilele noastre
Editura LITERA

O carte foarte bine structuratã, cu scheme si imagini grafice expresive, cu date exacte pe o coloanã separatã.
O plãcere sã o parcurgi.
Detalii carte pe ELEFANT.ro aici:
https://www.elefant.ro/atlasul-istoric-al-lumii_13cc19b6-03ae-448e-afd6-98d8fdd09be8



11 august 2019

Yuval Noah Harari - SAPIENS.
Scurtã istorie a omenirii,
o carte pe care am citit-o cu mult interes.
Cred cã ar putea fi inclusã în bibliografia scolarã de liceu, pentru cã
oferã o perspectivã completã si complexã asupra istoriei omenirii.
Cu rezerva, marea rezervã esentialã, cã omul este vãzut ca rezultatul unui PROCES EVOLUTIV ORB, fãrã vreun scop sau ratiune si, în consecintã, din punct de vedere strict stiintific fãrã un sens al vietii.
Trãirile sale sunt expresia unor fenomene biochimice... Si atunci fericirea s-ar putea obtine prin mijloace "chimice", nu? E doar una din variante. Alta ar fi sã ne iluzionãm mai eficient... Nu e de mirare dacã, apropiindu-se de final, cititorul se duce cu gândul la fictiunea distopicã MINUNATA LUME NOUÃ a lui Aldous Huxley, în care oamenii îsi luau portia zilnicã de "soma" si erau asigurati contra nefericirii. Cãci în final însusi autorul invocã aceastã carte din aceastã perspectivã.

Despre toate acestea este vorba în capitolul frumos intitulat:

Si au trãit fericiti pânã la adânci bãtrâneti
din care redau un fragment din subcapitolul intitulat:

Cunoaste-te pe tine însuti

pentru concluzia "colosalã" la care ajunge autorul:

Problema principală este dacă oamenii ştiu adevărul despre ei înşişi.

Ca să rezumăm, chestionarele privind starea de bune subiectivă identifică starea noastră de bine cu sentimentele noastre subiective şi căutarea fericirii cu urmărirea unei stări emoţionale particulare. Prin comparaţie, pentru multe filosofii tradiţionale şi religii precum budismul, cheia fericirii e să ştii adevărul despre tine însuţi: să înţelegi cine – sau ce – eşti cu adevărat. Majoritatea oamenilor se identifică în mod greşit cu sentimentele, gândurile, preferinţele şi antipatiile lor. […] Nu-şi dau niciodată seama că ei nu sunt sentimentele lor şi că urmărirea neîncetată a anumitor sentimente sau senzaţii îi face doar să cadă în capcana nefericirii.
Dacă aşa stau lucrurile, atunci întreaga înţelegere pe care o avem despre istoria fericirii ar putea fi eronată. Poate că nu e atât de important dacă aşteptările oamenilor sunt împlinite şi dacă ei se bucură de senzaţii plăcute. Problema principală este dacă oamenii ştiu adevărul despre ei înşişi. Ce dovezi avem că oamenii de astăzi înţeleg măcar puţin mai bine acest adevăr decât vânătorii-culegători arhaici sau ţăranii medievali?

Specialiştii au început să studieze istoria fericirii abia de câţiva ani şi încă formulăm ipoteze iniţiale şi căutăm metode de cercetare adecvate. E mult prea devreme să adoptăm concluzii rigide şi să punem capăt unei dezbateri care nici nu a început bine. ce e important e să reuşim să cunoaştem cât mai multe abordări diferite cu putinţă şi să punem întrebările potrivite.
Majoritatea cărţilor de istorie îşi îndreaptă atenţia către ideile marilor gânditori, vitajia războinicilor, caritatea sfinţilor şi creativitatea artiştilor. Ele au multe de spus despre ţeserea şi destrămarea structurilor sociale, despre ascensiune şi prăbuşirea imperiilor, despre descoperirea şi răspândirea tehnologiilor. Totuşi, nu spun nimic despre cum au influenţat toate acestea fericirea şi suferinţele indivizilor. Aceasta e cea mai mare lacună de înţelegere pe care o avem asupra istoriei. Ar fi de dorit să începem s-o umplem.

Yuval Noah Harari – SAPIENS. Scurtă istorie a omenirii, pag.333, POLIROM


Si iatã cã Durckheim, printre altii, tocmai aceasta face: vorbeste despre adevãrul despre om... despre fiinta de constiintã omul...
despre esenta sa nevãzutã dar ascunsã în tot ceea se vede.

Fericirea lui din aceastã pespectivã?
Sã devinã ceea ce (potential) este prin esenta sa.
Cum anume? Ascultând de MAESTRUL INTERIOR...
învãtând sã asculte... sã se asculte...
sã facã liniste mai întâi în el însusi.

31 iulie 2019

Am auzit un zvon:
cum cã în curând va iesi de sub tipar o nouã carte de K.G. Durckheim:
MAESTRUL INTERIOR

E cert. Este vorba de traducerea în româneste a cãrtii:
Der Ruf nach dem Meister. Der Meister in uns.

16 iulie 2019

Iatã la ce ne foloseste HARA...

„A fi înrădăcinat şi fondat pe Prezenţa Sa” necesită un caracter virtuos, adică o forţă interioară care ne ancorează în „humusul” nostru: regăsim aici exerciţiul numit Hara…

Astfel, omul de humus devine disponibil pentru a primi roua cerească, care va face din el ceea ce trebuie el să fie şi nimic altceva. Iar ceea ce trebuie să fie va rămâne pentru el un mister de descoperit în fiecare zi, în acţiunea de graţie care ţâşneşte din inima celui care a încredinţat totul în mâinile Tatălui.

Francis Dekeyser în scrisoarea tradusã zilele trecute AICI


13 iulie 2019

Pãrintele FRANCIS DEKEYSER - Despre pericole pe cale
în Scrisoarea pe iulie 2019 de la Bethanie

Un text de un discernãmânt foarte profund!



Viaţa nu poate fi decât spirituală! Tot ceea ce trăieşte şi respiră este animat de suflul vital care îşi are sursa, izvorul în Dumnezeu. Eu trăiesc pentru că sunt o fiinţă spirituală, adică o fiinţă vie a Suflului. Fără Suflu nu există viaţă: „Le retragi Tu suflul, ele mor şi se întorc în ţărână.” (Ps. 104). Acest suflu ne locuieşte, ne poartă şi ne hrăneşte. Este o forţă ordonatoare şi formatoare, dar şi eliberatoare şi unificatoare în acelaşi timp.

Omul care primeşte conştient această forţă este pe cale de transformare. El participă la opera regeneratoare a lui Christos graţie spiritului său, căci Spiritul este cel care vivifică spiritul din noi şi astfel, graţie acestui elan vital care pulsează în spiritul nostru, chiar şi omul prizonier al eului său existenţial aspiră, fără să o ştie adesea, să regăsească graţia lui Christos înviat.

Omul este astfel făcut încât este împins în mod constant să se depăşească şi tocmai în această „tindere spre” se realizează omul. Acest impuls interior este puternic şi angajamentul poate să se lovească de multiple pericole. Voi semnala două dintre acestea: pe de o parte, tendinţa spre „subterfugiu spiritual” şi, de altă parte, identificarea cu „supraeul spiritual”.

Tradusã integral în româneste pe site AICI

Si pe blogul destinat lui KGD pentru cã este exact în acelasi spirit:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/

Salt la începutul paginii top

Continuarea paginii:


Pentru reducerea timpului de încãrcare a paginii de start am fãcut un ISTORIC al paginii de start, sectionat pânã acum, în 5 pagini. In timp vor fi mai multe.

Se navigheazã din paginã în paginã.