Dumnezeu
este
Bucurie







Argument
Galerie FOTO
Autori - depãsitã
Sustin/Recomand/Pledez/Sesisez(un fel de sistematizare a viziunii propuse prin acest site)
Arhiva de noutãti 2012-2016
Arhiva de noutati 2009-2012
Arhiva de noutati 2007-2009
Aforismul zilei - la zi
[ Aforismul zilei - 2016 ]
[ Aforismul zilei - 2015 ]
Aforismul zilei - 2014-2
Aforismul zilei - 2014-1
Aforismul zilei - 2013
Aforismul zilei - 2012
Aforismul zilei - 2011
Aforismul zilei - 2010-2
Aforismul zilei - 2010-1
Aforismul zilei - 2009-1
Aforismul zilei - 2008-3
Aforismul zilei - 2008-2
Aforismul zilei - 2008-1
Aforismul zilei - 2007
DEZVOLTARE PERSONALÃ
Pagina lui K.G.Durckheim
Durckheim - blogspot
SUNETUL LINISTII (K.G.Durckheim & Caspar D. Friedrich)
Florilegiu(2006)
Harta site - depãsitã
Linkuri
Alte resurse
About/Despre/Autor site
Copyright
Aphorismes
Le SON du SILLENCE (K.G.Durckheim & Caspar D.Friedrich)
Impresii de vacanta - Venetia
Impresii de vacanta - Barcelona
Impresii de vacanta - Viena
Impresii de vacanta - Budapesta
Prezentari PowerPoint primite de la prieteni
Recomanda unui prieten
Intamplari din INOCENTIA - un pamflet

MEDITATIA ZILEI
7 august 2017

Calea este procesul prin care
omul înstrăinat de Fiinţă,
se întoarce,
pas cu pas,
la originea sa –
şi concomitent
la manifestarea conştientă a Fiinţei încorporate în el.

K.G. Dürckheim – Der Ruf nach dem Meister


31 iulie 2017

K.G. Durckheim - Zenul si noi

De ce ne-ar interesa pe noi Zenul?


Care este scopul central al Zenului?
Renaşterea omului prin experienţa Fiinţei!

Zenul învaţă descoperirea empirică a nucleului nostru transcendent şi ne învaţă să gustăm, în existenţa din această lume, Sinele divin. Învăţătura lui nu are forma unei gândiri analitice, conclusive, nici pe cea a unei credinţe dogmatice sau a unui sistem de speculaţie metafizică. El este calea spre o experienţă realizabilă pentru om şi care, în fapt, îi este destinată. El ne face să descoperim că existenţa noastră, tensionată între viaţă şi moarte, se înrădăcinează în Sinele supranatural care suntem cu toţii în profunzimea ascunsă din noi înşine. Şansa şi vocaţia noastră este de a lua cunoştinţă de aceasta.

Iatã o carte care ar putea interesa pe multi cititori de limba românã.
Sigur nu pe toti. Si, foarte probabil, nu pe cei mai multi...
... în sfârsit am înteles si eu de ce ...
Iatã o carte care ar merita sã fie tradusã în româneste, cu toate acestea...
chiar dacã pentru mai putini... cei interesati dintr-o nevoie interioarã...
Veti întelege dupã ce veti citi primele pagini din carte
deja traduse si postate pe blogul lui KGD sub eticheta "Zenul si noi":
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/search/label/Zenul%20si%20noi

Atracţia tuturor expresiilor Zenului vine de aici:
ele promit eliberarea dintr-o strâmtorare,
născută din distorsiunea vieţii noastre şi a Fiinţei noastre veritabile.


28 iulie 2017

Interesul pentru meditaţie

Iată ce îmi spunea K. Graf Dürckheim în 1970:

„Întâlnesc din ce în ce mai mulţi oameni interesaţi de practicile meditative. Cei mai mulţi sunt impulsionaţi de o nevoie interioară. Situaţia actuală a omului occidental este o formă de existenţă care îl îndepărtează tot mai mult de adevărata sa natură, de natura sa esenţială. Spiritul occidental a creat o civilizaţie care inventează tot ce e posibil pentru ca omul să câştige mai multă libertate. Omul se simte obligat să se adapteze acestei lumi a obiectelor şi a tehnicilor. Adaptându-se lor, însă, omul devine el însuşi un … obiect. Un obiect care trebuie să  fie performant şi care, pentru aceasta, este redus la ceea ce ştie şi ştie să facă.

Dar el este necunoscut în ceea ce el „este”;
omul-obiect l-a „şters” pe omul-subiect care astfel se sufocă şi strigă: „Mă sufoc!”

Cuvântul meditaţie răspunde acestei suferinţe şi acestei nostalgii:
„Lăsaţi-mă să răsuflu. Lăsaţi-mă să respir!”

Karlfried Graf Dürckheim

Astăzi acest tablou coincide şi mai mult decât cu jumătate de secol în urmă cu situaţia omului actual. Interesul pentru meditaţie este de aşa natură încât orice persoană atrasă de învăţătura practicilor meditative ar trebui să-şi pună trei întrebări: Ce?  Pentru ce? Cine învaţă(predă)?


Jacques Castermane în Scrisoarea Centrului Durckheim de la Mirmande, Franta pe august 2017, integral aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro



24 iulie 2017



În activitatea meditativă, întoarcerea (demi-tour) operată cu faţa la perete şi ţinuta actualizează o decizie de schimbare de atitudine şi atestă capacitatea noastră de a sesiza sau a ne lăsa sesizaţi de acest impuls despre care vorbeşte Dürckheim.

A asuma pe deplin întoarcerea este o acţiune care angajează responsabilitatea noastră: aceea de a întoarce spatele eficacităţii şi producerii de imagini; nu mai căutăm să ştim pentru ce suntem aşezaţi, nici la ce serveşte aceasta. Ci luăm decizia de a lăsa acţiunea în curs să ne iniţieze, să ne introducă într-un alt tip de activitate. Realizăm astfel că întoarcerea subliniază această trecere de la o funcţionare egocentrică la cea de abandonare activă. De fiecare dată când operăm această întoarcere, putem relua această decizie evitând o ritualizare golită de sens.

Dominique Durand - Scrisoarea periodicã a Centrului Durckheim, iulie 2017.
Tradusã integral pe blogul lui KGD aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2017/07/jacques-castermane-scrisoarea-centrului.html

Aforismul zilei se arhiveazã aici

Noutãti

6 iulie 2017

Singurătatea, un mod de viaţă admirabil

Cu toţii suntem însufleţiţi, mai mult sau mai puţin, de căutarea absolutului, a adevărului, a unei înţelegeri supreme a lucrurilor. Cei care au ales să trăiască singuri, ca să găsească răspunsuri la aceste întrebări, ne învaţă, după o viaţă întreagă de singurătate şi de căutare că, la urma urmei, nu avem nimic de găsit, dar că „trezirea” e o experienţă eliberatoare, întrucât este extraordinar de simplă şi de evidentă. Însă ce drum lung avem de parcurs înainte să acceptăm această realitate! De câtă răbdare avem nevoie ca să descoperim că acest adevăr, acest ascuns al vieţii e aici, exact în locul în care îl căutăm, într-o deplină şi tacită evidenţă! Tocmai graţie acestei revelaţii  putem în sfârşit „să renunţăm” şi să acceptăm cursul lucrurilor.

Dominique Loreau – FERICIREA TRĂIEŞTE ÎN SPAŢII MICI, Baroque Books & Arts, pag. 92

Nota mea, V.J.: Iatã un punct de vedere corect asupra "trezirii", a cuiva care a trãit-o realmente si stie despre ce vorbeste:
este o revelatie care vine ca rãspuns la efortul omului.
O stare "de drept" care devine "de fapt" doar ca urmare a unui drum de parcurs de cãtre om.
Departe de a ne multumi doar "sã existãm" si sã cultivãm un mod de viatã hedonist
cã totul este OK oricum si noi nu mai avem nimic de fãcut (!),
asa cum "predicã" unii "întelepti non conformisti" (cu multã trecere la cititori),
dar pentru care viata a ajuns,
în final si mult prea devreme,
dupã toate excesele (droguri, sex, alcool) pentru a umple GOLUL INTERIOR,
o povarã...
Dar nimeni nu spune si acest lucru...

Ce cale simplã propun unii! Fãrã dogme, spun ei...

Cum sã taci când vezi ce se aflã la capãtul acestei "cãi" atât de plãcute si de tentante, si de usoare mai ales ?!...

A urma o Cale nu înseamnã a adopta o dogmã, ci înseamnã a avea o directie, a sti încotro mergi.

5 iulie 2017

O carte impresionantã pe care am citit-o zilele acestea si pe care vi-o recomand.
Redã foarte expresiv transmiterea nefericirii din generatie în generatie si amplificarea ei.
Este o transmitere "naturalã" dacã nu se intervine printr-o psihoterapie pentru stoparea acestui lant.

CAMELIA CAVADIA - MÃSTILE FRICII, Editura TREI

Un roman frumos si trist, dur si sensibil deopotrivã, o mãrturie impresionantã despre pãrinti si copii si frica teribilã care îi desparte uneori, sufocând iubirea, pacea interioarã, bucuria vietii, tot ce emai frumos în oameni. (Radu Gãvan)


Ema, David si Sofia sunt niste personaje tragice, într-o istorie cutremurãtoare în familiaritatea ei. Abuzul, fizic si emotional, suferit si perpetuat de personaje, este socant prin perspectiva intimã din care e reflectat.
(Ada Roseti)
(De pe coperta a 4-a a cãrtii)
Detalii carte pe site-ul editurii aici:http://www.edituratrei.ro/carte/camelia-cavadia-mastile-fricii/2947/

4 iulie 2017

Despre "mobilizarea de constiintã" necesarã în cotidian

În artele marţiale, este un apel constant de-a lungul antrenamentului. Ni se cere să fim „în gardă” de fiecare dată când „coborâm garda”…
Picioarele bine aşezate pe sol, aşezaţi în bazinul nostru, orientaţi spre cer. Această atitudine este liturgică; noi suntem „celebranţi” ai vieţii.
Este sarcina noastră: să fim pe fază, să fim acolo!
În mod intens acolo!
Şi poate că într-o bunã zi vom fi sesizaţi  de liniştea pură a Fiinţei.

Pãrintele Francis Dekeyser - Lettre nr. 144, iulie 2017, de la Bethanie, France

Întreaga scrisoare tradusã în româneste AICI

Originalul în francezã AICI
Site-ul centrului Bethanie cu activitatea bogatã si diversã aici: http://www.centrebethanie.org/

2 iulie 2017

Vã invit sã cititi un articol din Formula AS nr. 1270 din iunie 2017

Minunea de la miezul noptii

Este o relatare a unei experiente a unui om din zilele noastre,
experientã despre care vorbeste în primul rând K.G. Durckheim ca fiind o Experientã a Fiintei,
cea care marcheazã, dacã este luatã în serios, un punct de cotiturã în viata respectivului,
si care înseamnã un nou început... al unei vieti cu SENS,
al unei vieti ancorate Altundeva, într-o Realitate mai mare
cu care suntem uniti în profunzimea noastrã.
Iatã de ce scriam eu undeva despre "realitatea acestei Realitãti mai mari",
care "ne face semne", în unele situatii la limitã uneori, dar nu numai atunci.

Cititi AICI:
http://www.formula-as.ro/2017/1270/asul-de-inima-45/minunea-de-la-miezul-noptii-22412

Iatã de ce spun eu cã este actual K.G. Durckheim...

Si cã pentru noi, cei de acum si de aici, sunt cãrtile lui...
Pentru a recunoaste aceste experiente pretioase în prezent sau în trecutul nostru
si a le aprecia drept ceea ce sunt: o invitatie la maturitate, deci un început de drum.
Petru a nu pierde aceste ore astrale ale vietii.
Si mai ales pentru a nu pune VINUL CEL NOU în BURDUFURI VECHI si a risipi astfel minunea trãitã.


*

Pe de altã parte, un fragment dintr-o carte care musteste de întelepciune Zen,
o întelepciune pragmaticã despre un stil de viatã rafinat ca efect al simplitãtii:



Dominique Loreau - FERICIREA TRAIESTE IN SPATII MICI,
Baroque Books & Arts
În asteptarea vârstei a treia aici

NU LA ŞAPTEZECI DE ANI TREBUIE SĂ NE GÂNDIM
UNDE NE VOM PETRECE BĂTRÂNEŢEA

Atentie cã zilele acestea Librãria on line ELEFANT sãrbãtoreste 7 ani si acordã o multime de reduceri.
Profitati de ocazie.

1 iulie 2017

George Bãlan: DESPRE FUGA DE SINE şl ÎNTÎLNIREA CU SINE

Suprema datorie a filosofiei şi supremul merit pe care şi-l poate cîştiga în faţa propriei sale conştiinţe constă azi, poate mai mult decît oricînd, în determinarea oamenilor să se ocupe de ei înşişi, de salvarea lor sufletească. Se simte nevoia unei răscoliri lăuntrice profunde, care să-i facă pe atîţia şi atîţia să treacă de la acel „Ajută-mă Doamne să fug de mine" la un „Ajută-mă Doamne să mă regăsesc" (eventual şi fără „Doamne"...), de la „De-aş putea să-mi ridic o casă cît mai departe de mine" la „de-aş putea să-mi ridic o casă cît mai adînc în mine". Cu nimic anacronizat, mai viu şi mai actual ca niciodată, Pascal poate fi un admirabil sfătuitor şi sprijinitor celor însetaţi de regenerare spirituală.

George Bãlan - În cãutarea maestrului, Editura Institutul European, Iasi, 1999

Mai mult pe acest site aici

30 iunie 2017

Nu ne putem aştepta să fim cu toţii oameni de ştiinţă, dar natura ne-a alcătuit în aşa fel încât să putem fi toţi artişti – într-adevăr, nu artişti de un fel anume, ca pictori, sculptori, muzicieni, poeţi etc., ci artişti ai vieţii. Această profesie, „artişti ai vieţii”, poate vă sună inedit şi cumva ciudat, dar realitatea este că toţi ne naştem artişti ai vieţii şi, neştiind acest lucru, cei mai mulţi dintre noi nu reuşim să fim în acest fel, rezultatul fiind că ne dăm viaţa peste cap, întrebând „Care este sensul vieţii?”, „Nu cumva avem în faţă nimicnicie pură?”, „După ce trăim şaptezeci şi opt de ani sau chiar nouăzeci, unde ne ducem? Cine poate şti?” etc. Aflu că majoritatea oamenilor din epoca modernă sunt nevrotici din acest punct de vedere. Dar omul Zen le poate spune că au uitat cu toţii că sunt artişti înnăscuţi,  artişti creatori ai vieţii şi că, de îndată ce îşi dau seama de acest lucru, de acest adevăr, vor fi vindecaţi cu toţii de nevroză sau psihoză, sau ce alt nume îi mai dau ei necazului care-i sâcâie.
…
Adevăratul Zen, doar o mică fărâmă a lui, este ceea ce transformă viaţa fără haz, a banalităţii monotone şi terne, într-o viaţă a artei, plină de creativitate interioară autentică.

Daisetz Teitaro Suzuki – Prelegeri din budismul Zen
din volumul BUDISMUL ZEN ŞI PSIHANALIZA – autori: Erich Fromm, D.T. Suzuki, Richard de Martino, Editura TREI, trad. Smaranda Nistor

15 iunie 2017

Primul si esentialul demers
pe care trebuie sa-l îndeplineasca omul constã în
a face sa domneascã ordinea în el însusi
si
a-si gãsi locul într-o ordine care îl depaseste.

Iatã concluzia unei întelepciuni nec plus ultra...


Este concluzia finalã a conferintei Imaginea omului si continta:

În mod ideal, omul ar trebui sa progreseze de la absenta de constiinta de sine spre constiinta de sine, apoi spre eliberarea de constiinta sa de sine. Dar viata este diversa: ea ofera momente fara constiinta, si altele cu. Nu ar fi judicios ca omul, acceptându-se cel care este, sa ajunga sa nu mai fie centrat cu totul pe sine însusi? A fi liber, a nu mai suferi de absenta constiintei, nici de existenta ei, a alege fara piedici sa actionezi potrivit necesitatilor si circumstantelor. Putin conteaza ca omul crede ca trebuie sa faca sa domneasca ordinea în lume, manipulând si lumea si oamenii. Primul si esentialul demers pe care trebuie el sa-l îndeplineasca consta în a face sa domneasca ordinea în el însusi si a-si gãsi locul într-o ordine care îl depaseste.
Daca barbatii si femeile ar lucra în sensul acestei suveranitati, este posibil ca astfel ei sa poata îndeplini ceea ce lumea asteapta de la ei: gratie muncii asupra lor, integrarii tuturor dimensiunilor lor, barbatii si femeile ar putea sa contribuie la prezervarea lumii si a umanitatii. Daca omul nu atinge acest obiectiv, acest fapt nu va tine de circumstante, ci de esecul celor care nu vor fi ajuns sa stapâneasca caracterul extraordinar de lucid al noii constiinte integrale, nici sa se elibereze de constiinta orientata spre sine. Fara aceasta schimbare de cap(directie), noua imagine a omului va ramânea la starea de vis, lumea si umanitatea se vor scufunda în moarte.

Jean Gebser - Imaginea omului si contiinta - integral aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2017/06/jean-gebser-imaginea-omului-si.html


Alte texte apartinând lui Jean Gebser pe acest site:
ANGOASA SI OMUL MODERN
aici


14 iunie 2017

Pe blogul lui KGD este deja tradus un text fundamental si foarte actual al unui gânditor strãlucit:

Jean Gebser - Imaginea omului si constiinta
despre Povestea noastrã mai mare, Povestea Umanitãtii în evolutie, adicã
despre evolutia constiintei umane: nivelul arhaic, magic, mitic, mental (cel actual) si nivelul integral
aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2017/06/jean-gebser-imaginea-omului-si.html

8 iunie 2017


Indrãzniti uimirea-încântarea-minunarea

Dacă „cultura noastră ne îndepărtează de esenţial”, dacă „ne petrecem timpul departe de noi înşine”, stă în puterea noastră să ne orientăm vieţile altfel şi să accedem progresiv, prin introspecţie şi elan spre celălalt, la acea „înflorire” care „semnifică în realitate ecloziunea a ceea ce este în noi, revelaţia a ceea ce este în noi, cel mai binele din noi.” Această aparentă contradicţie care vrea să renunţăm la noi pentru a ne găsi pe noi se rezolvă dacă ne gândim că egoul de suprafaţă, cel care este ignorant şi generează cinismul şi disperarea, nu este decât iluzie de identitate; adevăratul eu este atât de adânc îngropat în inconştientul nostru încât adeseori nu ne ajunge o viaţă întreagă pentru a accede la el. Acolo, în inima fiinţei noastre sunt îngropate comorile care nu depinde decât de noi să fie aduse la suprafaţă.

Oser l'emerveillement

Prefata tradusã integral pe site aici

O carte, veche deja, descoperitã de mine la Bienala de artã de la Venetia, la Pavilionul cu cãrtile preferate ale artistilor:



Ce bine ar fi sã o traducã cineva, o editurã, în româneste...

Si cealaltã, anterioarã, de acelasi autor, si anume THE SILENT LANGUAGE.

5 iunie 2017

Imagini din Venetia AICI




Vedere de pe Canal Grande cu Podul Rialto

25 mai 2017

Orele astrale ale omului – Experienţa Fiinţei

La începutul CĂII se află o experienţă iniţiatică. Cel mai adesea ea este o străfulgerare de iluminare care metamorfozează totul. Ca şi cum un văl gros de ceaţă s-ar destrăma subit şi un nou centru, un nou nucleu îşi face apariţia. Şi odată cu el un sens nou, promisiunea unei Plenitudini, a unei Ordini şi a unei Totalităţi diferite. Munţi întregi se prăbuşesc, abisuri necunoscute se deschid, pârâiaşe aproape secate devin fluvii roditoare şi lumina care se ridică este asemenea soarelui care ia locul lunii. Astfel de experienţe sunt ore astrale ale omului. Ele pot avea grade de profunzime, de durată şi de calitate diferite. Ele ne iau prin surprindere în mijlocul cenuşiului cotidian sau în circumstanţe extreme de suferinţă. Dar ele au întotdeauna un caracter de absolut care atestă autenticitatea lor. Este o experienţă care lasă mult în urmă orice impresie sau experienţă naturale şi fără de care omul nu ar şti ce numeşte el „cealaltă dimensiune”.

La începutul drumului se află respectul purtat acestor evenimente, numite „experienţe ale FIINŢEI” care trezesc conştiinţa de sine în această Fiinţă. Nu sunt întotdeauna experienţe răsunătoare ca cele care îi sunt acordate omului atunci când, ajuns la limita puterilor sale,  eul natural îşi vede temeliile prăbuşite. Unele din aceste experienţe ale FIINŢEI sunt un dar surprinzător în mijlocul vieţii „ordinare”. Şi, pe durata lor, omul se află într-o stare stranie, momentan stabilit în centrul său. La începutul Căii, el trebuie să-şi ascută în el simţul care percepe aceste momente iniţiatice în care, pentru un moment, Fiinţa esenţială îl umple în chip absolut. În acele clipe, tot ceea ce simte şi tot ceea ce face el are un caracter foarte particular. El este sensibilizat la maximum în privinţa a tot ceea ce favorizează, sau împiedică, mişcarea sa spre transparenţa pentru transcendenţă. Simţurile exterioare se deschid. El are impresia că până atunci a fost surd şi orb faţă de FIINŢĂ. Într-o clipă, el devine o fiinţă care vede şi aude în interiorul lui şi al lucrurilor, deschis vocii maestrului interior.

K.G. Dürckheim –  Der Ruf nach dem Meister, O.W. Barth Verlag, 1972, pp.146 – 147
În căutarea Maestrului


Una din cãrtile scrise de KGD la 20 de ani de la primele sale cãrti, cele fundamnetale, apãrute deja în româneste.
Dupã un plus de 20 de ani din propria experientã de viatã pe Cale si din cea de psihoterapeut, de îndrumãtor al altora pe Cale.
N-ar fi interesant sã le citim si noi în româneste?

E vorba despre verticalizarea omului...

Întregul capitol tradus în româneste poate fi citit aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2017/05/maestrul-interior-calea-spre-centru.html

17 mai 2017
Mitropolitul Antonie de Suroj
„Pentru mine, Dumnezeu este o realitate"

Un pasaj din cartea biograficã "ACEST OM SFÂNT", Editura THEOSIS, Oradea, 2017
despre Experienta bulversantã a Fiintei - în termenii lui K.G. Durckheim - trãitã la un moment dat de André Borisovici Bloom, experientã care a schimbat totul:
CONVERTIREA
AICI

15 mai 2017

O imagine face cât o mie de cuvinte...
Romanul grafic - mai mult decât artã...

Abia acum l-am descoperit si eu...

O posibilitate de expresie nelimitatã...

O idee despre acest subiect aici

Editura care ne rãsfatã cu aceste minuni de Frumusete este Editura ART:
http://www.editura-art.ro/

13 mai 2017

...abia pornind de la
ceea ce este viata
pot eu începe a trăi cu adevărat...

din Scrisoarea actualã de la Bethanie,
redactatã de pr. Francis Dekeyser,
a cãrei traducere în româneste o puteti citi pe site aici

11 mai 2017

Editura THEOSIS anuntã o nouã aparitie editorialã:

"Acest om sfânt. Impresii despre Mitropolitul Antonie" de Gillian Crow

Detalii carte, un fragment de citit si posibilitate de comandã aici:

http://www.theosis.ro/index.php/shop/detalii/22?mc_cid=2868fb458e&mc_eid=6de11d2685

"Acest om sfânt" pe care îl iubesc si eu...

O carte pe care tocmai am comandat-o...

Pagina Mitropolitului Antonie de Suroj pe acest site aici

8 mai 2017

William Blake sau libertatea infinitã
traducerea unui capitol din cartea
William Blake ou l'infini de Christine Jordis
Editura ALBIN MICHEL, Paris, 2014

O carte bunã, de tradus în româneste...

Un fragment tradus aici


De ce sã opunem Viata sistemului?
Pentru cã sistemele se opun adesea unele altora.
În cazul acesta,
sistemul creat de om se opune sistemului creat de Dumnezeu.

Din spectacolul de teatru radiofonic premiat recent la Gala Uniter 2017

Biblia Neagrã a lui William Blake - scenariu si regia artisticã de Ilinca Stihi.

L-am gãsit pe youtube aici:
https://www.youtube.com/watch?v=ICdW8pnPcOI

26 aprilie 2017
Meditatia initiaticã - împlinire sau obiect de scandal?
Începutul cãrtii
K.G. Durckheim - Meditieren - wozu und wie?
A medita - pentru ce si cum?
Traducere postatã azi pe blog aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2017/04/a-medita-pentru-ce-si-cum-1.html

Această carte gravitează pe calea îngustă din jurul unei unice chestiuni: chestiunea accesului la experienţa FIINŢEI supranaturale, divine, experienţă pe care se sprijină orice sentiment religios viu şi fără de care viaţa oricărei religii moare. Mai sus şi mai jos, la dreapta şi la stânga acestei cărări înguste sunt munţi de probleme şi hăuri de întrebări nerezolvate, de ordin uman în general, de natură psihologică şi teologică în special, care nu vor fi aprofundate aici. Este vorba aici doar de accesul la Experienţa Celui cu Totul Altul, a transcendenţei, şi anume a Transcendenţei imanente din noi, şi despre o Transformare, care este tocmai sensul acestei Experienţe: ca promisiune şi ca sarcină de realizat.

Aşa încât, această carte îi va atinge, prin forţa lucrurilor, numai pe aceia pe care acest cu Totul Altul i-a atins, fie printr-o mare experienţă, fie printr-un scurt contact cu Fiinţa, fie pur şi simplu printr-un presentiment sau o aspiraţie.

Todtmoos-Rütte, martie 1976
Karlfried Graf Dürckheim

21 aprilie 2017
Recomandare de carte:
O carte despre Marele Gaudi tradusã în româneste
la Editura Baroque Books & Arts, Bucuresti, 2016:
Gaudi.
Povestea unui geniu solitar: inspirat, imprevizibil, generos si unic
scrisã de Gijs van Hensbergen
Detalii carte pe site-ul editurii aici:
http://baroquebooks.ro/colectii/savoir-vivre/208-gaudi
sau pe ELEFANT.ro aici:
http://www.elefant.ro/carti/biografii-memorii/biografii/gaudi-328884.html

si
Recomandare de film:
Îndrãzneste sã visezi,
Mâine, sâmbãtã, pe HBO3, la 16:10.
Detalii film aici:
http://www.cinemagia.ro/filme/dare-to-be-wild-595923/

Un film biografic cu multã FRUMUSETE: pasiune, peisaje, magie, misticã, romance.
Pe mine m-a uns la suflet.

21 februarie 2017
Semnalare de carte interesantã

David Richo - Puterea coincidentei.
Cum ne aratã viata ceea ce avem nevoie sã stim
Editura TREI
Cei mai mulţi dintre noi suntem destul de conştienţi de puterile noastre limitate şi nu atât de conştienţi de potenţialul nostru nemărginit. Acest potenţial este adevăratul nostru sine, o energie necondiţionat şi universal iubitoare, judecând cu înţelepciunea veacurilor şi având putere de vindecare din belşug. Când aceste forţe adormite sunt activate, acţionăm în concordanţă cu ceea ce este mai bun în noi. Totuşi, puterile spirituale pe care le deţinem pot rămâne giganţi adormiţi în psihicul nostru, fără ca vreodată să se manifeste în acţiunile pe care le întreprindem. Atunci, destinul nostru rămâne neîmplinit, iar viaţa noastră poate fi cuprinsă de sentimentul că lipseşte ceva. Sincronicitatea apare pentru a ne trezi şi a ne împlini.

Introducerea aici

Se pare cã este deja epuizatã.

1 februarie 2017

Semnalare carte foarte bunã, INSPIRATÃ, tradusã în sfârsit în româneste:

Julia Cammeron CUM SA ELIBEREZI ARTISTUL DIN TINE.
CALEA ARTISTULUI CATRE O CREATIVITATE SUPERIOARA
Editura Paralela 45

De-a lungul veacurilor, artistii au vorbit despre inspiratie, marturisind ca le vorbea Dumnezeu sau îngerii. În epoca pe care-o traim, astfel de conceptii, precum si aceea ca arta este o experieta spirituala, sunt rareori pomenite. Si totusi, experienta centrala a creativitatii este mistica. Deschizându-ne sufletele catre ceea ce trebuie facut, îl întâlnim pe Dumnezeu.
Fata de munca noastra dam dovada de devotiunea calugarilor, si, întocmai ca si ei, unii dintre noi vor fi vizitati de viziuni, iar altii vor trudi în toate zilele, cunoscând gloria doar de la distanta, îngenunchind în capela, dar neprimind niciodata un Tony, ori un Oscar, sau un premiu National Book. Si totusi, vocea linistita si mica poate sa vorbeasca în noi la fel de tare ca în oricine altcineva.
Astfel ca ne rugam. Câtiva vor cunoaste faima. Onoarea însa îi va vizita pe toti cei care muncesc. Ca artisti, experimentam faptul ca Dumnezeu e în detalii.. Producându-ne arta, ne facem vietile artistice. Producându-ne arta, ne întâlnim direct cu mâna Creatorului nostru.

http://www.edituraparalela45.ro/carte/cum-sa-eliberezi-artistul-din-tine-calea-artistului-catre-o-creativitate-superioara

Câteva fragmente traduse de mine mai demult pe site aici

26 ianuarie 2017

De citit si reflectat:

Oana Moraru : Generatia „work hard” versus generatia „party hard”

Articolul întreg - FOARTE CLAR - se aflã pe platforma REPUBLICA.ro aici:
https://republica.ro/generatia-zwork-hard-versus-generatia-zparty-hard

23 ianuarie 2017

Dr. Maria Hippius Gräfin Dürckheim: Iniţiere şi individuaţie

Iniţierea trebuie să fie urmată de Individuaţie.
Atunci începe adevărata muncă.
Iniţiaţi există mulţi astăzi,
dar ei nu trag nici o concluzie de aici,
din faptul că o altă uşă li s-a deschis.
Adevărata muncă este munca de individuare a omului.

Dr. Maria Hippius Gräfin Dürckheim (1909-2003)
analistă jungiană,
tovarăşa de Cale şi de viaţă a lui K.G. Dürckheim

”Marea Doamnă a psihologiei abisale germane”
(cum o numesc psihoterapeutii formaţi la centrul de la Todtmoss-Rütte)

22 ianuarie 2017

O precizare adãugatã ulterior dupã mai multe lecturi despre individuatie:

Cred cã ceea ce propune KGD este putin, dar esential, diferit de ceea ce propun multi autori pe urma lui C.G.Jung,
atunci când vorbesc despre necesitatea individuatiei fãrã a face acest lucru într-o perspectivã mai vastã, dintr-o ratiune sacrã.
Se pierde din vedere cã Jung însusi a subliniat importanta întâlnirii omului cu Dumnezeu din sufletul sãu.
Si cã nu a recomandat individuatia pentru toatã lumea.
KGD este luminos, pozitiv, constructiv, dãtãtor de sperantã, deschizãtor de orizont.
Nu toate cãrtile despre individuatie îti lasã impresia aceasta pozitivã.

Cred cã citatul urmãtor spune esenta diferentei:

Atât timp cât o învăţătură despre om va vorbi despre „necesitatea individuaţiei“
şi despre necesitatea pentru el de a redeveni un sine întreg (Zusichselberkommenmussen),
fără a fi fondată pe o ştiinţă a vieţii bazată pe experienţa Fiinţei,
ea va fi în pericol să devină ori o dogmatică plată,
ori să se pună în slujba unei „psihoanalize“ care,
în timp ce pretinde că îl conduce spre „libertatea omului“ ,
îl conduce de fapt spre o dezlegare funestă de forţe primitive.

Din Prefaţa cărţii K.G. Dürckheim - Im Zeichen der großen Erfahrung          
Todtmoos im Schwarzwald, November 1950

17 ianuarie 2017

Epifania Fiinţei în fiind este tema fundamentală a vieţii umane...
Das Aufgehen des Seins im Dasein ist das Grundthema des menschlichen Lebens...

Epifania Fiinţei în fiind este tema fundamentală a vieţii umane
şi „marea experienţă”,
prin care percepem participarea noastră la Fiinţă,
este cea care străpunge spre fiinţa noastră autentică,
prin carapacea condiţionată în existenţă de Eu şi de viaţă,
şi de aceea ea este „pivotul” şi
turnanta întregii noastre existenţe.

K.G. Dürckheim - Im Zeichen der großen Erfahrung, pag. 65
Todtmoos im Schwarzwald, November 1950

7 ianuarie 2017

A actiona pornind de la fiintã

A acţiona fără a acţiona nu înseamnă a nu face nimic.
Este o acţiune puternică care se naşte spontan dintr-o stare
în care persoana a devenit transparentă fiinţei sale profunde.
Este starea în care eul se retrage,
în loc să ia locul fiinţei profunde,
în loc să introducă o separaţie între natura sa esenţială şi lume,
substituind forţa sa cu cea care vine din fiinţa sa profundă.

K.G. Durckheim - Wunderbare Katze und andere Zen-Texte
(Merveilleux chat et autres recits Zen)
Mai mult aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/

4 ianuarie 2017

Exercitiul mijlocului just



Hara este într-un fel liniuta de unire dintre
fiinta supraterestra si existenta biografica,
între trairea unitatii originare si marturia ei puternica în lume.
De aceea dezvoltarea, consolidarea si activarea Harei sunt aspecte esentiale ale practicii Zen.

K.G. Durckheim - Merveilleux chat et autres recits Zen

Mai mult aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot

2 ianuarie 2017

Obiectivul oricărei maturizări este fructul pe care ea îl produce.
Care este fructul maturităţii umane? Persoana transformată.
Dar ce înseamnă aici transformare? Este eliberarea de eul înlănţuit de lume şi unificarea cu natura noastră profundă care încarnează în noi fiinţa divină.



Esenţa din sine nu este obiectul unei credinţe pioase, ci poate să devină o experienţă dintre cele mai profunde. Această experienţă este ceea ce vizează Zenul, o experienţă care bulversează totul şi în care fiinţa care suntem fundamental, adică în natura noastră esenţială, dar de care suntem separaţi în conştiinţa noastră, ni se revelează. Este experienţa bulversantă a fiinţei în străpungerea sa spre natura sa esenţială şi în irumperea acestei naturi esenţiale. Este experienţa trezirii din nebunia conştiinţei materiale şi contradictorii, cea care determină viziunea noastră „naturală” despre lume, nu admite ca real decât ceea ce se adaptează ordinii conceptelor noastre şi face actele noastre dependente de ceea ce ştim face sau cunoaşte.
Trezirea la realitatea esenţei noastre, numită dintotdeauna marea iluminare, este evenimentul decisiv în viaţa unei fiinţe umane. Este evenimentul care marchează marea cotitură. Vechiul Adam moare şi o fiinţă umană nouă se naşte. În Zen acest eveniment este numit satori.

K.G. Durckheim - Merveilleux chat et autres recits Zen

Mai mult aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2017/01/sensul-zenului.html



1 ianuarie 2017

La multi ani!

Prima postare din an:
K.G. Durckheim - Sensul Zenului
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2017/01/sensul-zenului.html
De ce ne intereseazã pe noi asa ceva...
Pentru cã ne intereseazã maturitatea umanã...

Dacã doriti sã recititi...
Mesajul de An Nou 2016 al lui Francis Dekeyser,
presedinte al Comunitãtii Betahnie, Gorze, Franta
aici

31 decembrie 2016

Creativitate în era algoritmilor

Semnalez un articol interesant pe CONTRIBUTORS de Adrian Stan
despre mediul nostru personalizat de toatã ziua

Un flux informational polarizat întãreste ceea ce suntem si eliminã ceea ce am putea deveni. De la stiri pâna la divertisment, informatia care ne este prezentata este din ce în ce mai mult croita pentru noi, eliminând accidentele atat de necesare procesului creativ, dezvoltarii individuale si pluralismului de opinie.

A se citi aici:
http://www.contributors.ro/editorial/creativitate-in-era-algoritmilor/



30 decembrie 2016

În tirul cu arcul, ca şi în învăţarea oricărei arte, important, în cele din urmă, nu este ceea ce iese, ci ceea ce intră! Adică ceea ce intră în om.
Chiar şi a te antrena pentru o performanţă exterioară serveşte devenirii fiinţei interioare.
Şi care este cel mai mare pericol pentru această fiinţă interioară?
Este acela de a te menţine în ceea ce ai devenit!
Fiinţa umană trebuie să se menţină în creştere,
şi să crească mereu,
fără sfârşit!”

K.G. Durckheim - Merveilleux chat et autres recits zen
Un fragment din aceastã carte este în curs de traducere. Zilele acestea va fi gata.
Este cartea care contine si povestirea despre arta pisicii minunate...

Vã doresc un AN NOU FERICIT în care sã cresteti !

23 decembrie 2016



Vã doresc Sãrbãtori Fericite !

20 decembrie 2011

Reamintesc, si în acest an, pentru vizitatorii nou veniti,

PAGINI de CRÃCIUN pe site:

Dino Buzzati - Poveste de Craciun (aici)

Selma Lagerlof - Noaptea Sfântã(aici)

Michel Tournier - Gaspar, Melhior & Baltazar - fragmente (aici)

Poezie româneascã: (aici)

Si un Powerpoint DE CRÃCIUN cu animatie aici

Jean-Yves Leloup - Viata lui Isus povestitã de un arbore aici

Preot Pascal Sauvage - Mesaj de CRÃCIUN (2015) aici

19 decembrie 2016

Editura HERALD a tradus o nouã carte de Alice Miller, Pentru binele tãu.
Detalii cãrti de Alice Miller la Editura HERALD aici:
https://www.edituraherald.ro/autori/alice-miller

Cartea Pentru binele tau este un semnal de alarma pentru parinti, dar si pentru adulti in general: metodele rigide sau violente de educatie, reprimarea impulsurilor firesti ale micutilor nu sunt in niciun caz „pentru binele copilului”, asa cum se afirma de obicei. Asa cum atrage atentia autoarea, societatea noastra traieste intr-o stare de negare, idealizand rolul parintelui si al educatorului si minimalizand durerea copilului umilit, maltratat, redus la rolul de instrument al nevoilor parintesti. Rezultatele acestei atitudini sunt astazi mai vizibile decat oricand: crime in masa, razboaie, atentate, sinucideri. Iesirea din acest impas nu este usoara, dar va aduce cu sine o libertate emotionala salvatoare.
Ioana Socolescu

14 decembrie 2016

Recomandare de carte bunã:

Marie-Louise von Franz - Visele si moartea.
Ce ne spun visele muribunzilor
din colectia PHILEMON a Editurii NEMIRA

Visele muribunzilor arată că inconştientul, adică lumea instinctelor noastre, nu pregăteşte conştiinţa pentru un sfârşit definitiv, ci mai degrabă pentru o transformare profundă şi, deci, pentru o continuare a procesului vieţii, pe care, însă, nu ne-o putem reprezenta cu mijloacele noastre obişnuite. Temele şi structurile de simboluri din aceste vise se regăsesc în doctrinele diferitelor religii despre viaţa de dincolo de moarte şi, tot în ele, regăsim un impresionant număr de imagini mitice.

Marie-Louise von Franz - Visele si moartea. Ce ne spun visele muribunzilor
Editura NEMIRA, pag.211

Cititi mai mult aici

Pe bunã dreptate se spune cã M.L. von Franz este mai jungianã decât Jung...
Pagina de pe site a lui Marie-Louise von Franz,
unde veti gãsi si alte fragmente din cãrtile sale,
inclusiv din cele trei cãrti ESENTIALE traduse de Editura HERALD se aflã
aici
E de o eruditie coplesitoare... A se vedea cartea SPIRIT SI MATERIE, Editura HERALD.

6 decembrie 2016

Acum citesc o altã carte foarte interesantã, profundã, bine documentatã,
bogat ilustratã cu exemple din viatã, din vise si din basme
despre Umbrã, despre confruntarea cu Umbra si integrarea ei.
Constientizarea Umbrei este un pas esential spre individuare, spre realizarea totalitãtii pshice.
Cartea se numeste Diavolul, în viziuni, povesti si vise de Lavinia Bârlogeanu,
Editura NEMIRA, 2014, colectia Philemon.

Ce împiedicã relatia cu Umbra? În primul rând, idealizarea oamenilor, acoperirea însusirilor mai putin frumoase si respectabile atât pentru ochii altora, cât si în fata propriei persoane. orbirea este cea care fabricã idealizarea. Dar, cu cât un om este mai aproape de ideal, cu atât Umbra lui e mai consistentã si mai tenebroasã. Prin urmare fiti suspiciosi în fata celor mai perfecti dintre dumneavoastrã. Fiti suspiciosi în fata propriei tendinte spre perfectiune, deoarece trãdeazã un raport prost cu Umbra si aceastã stare de lucruri nu este nici pe departe atât de inofensivã precum am putea sã credem, pentru cã ne afecteazã pe toti. Cine nu este constient de Umbrã o proiecteazã, o lasã slobodã prin lume si ea se agatã de spatele cui nici nu gândim. Asa ajungem sã responsabilizãm pe cineva pentru propriile noastre fãrãdelegi, pentru pãcate care sunt ale noastre de fapt, pentru trãsãturi ce ne definesc pe noi însine, dar nu suntem dispusi sã recunoastem sau suntem prea orbi ca sã vedem.

Diavolul, în viziuni, povesti si vise de Lavinia Bârlogeanu, pag. 60, Editura NEMIRA
Prologul cãrtii poate fi citit pe site-ul destinat colectiei Philemon aici:
http://philemon.ro/diavolul-in-viziuni-povesti-si-vise-lavinia-barlogeanu/

5 decembrie 2016
Problema Puer Aeternus de Marie-Louise von Franz

A trăi în ignoranţă este un act masculin şi feminin deopotrivă, a nu înţelege „de ce” şi „cum” se poate realiza evoluţia psihică şi transmutarea spre o altă amenajare a vieţii interioare e un fenomen masculin şi feminin deopotrivă. Neconştientizat, arhetipul eternului copil devine un demon al distrugerii celor mai înalte calităţi sufleteşti şi, în cele din urmă, al morţii, pentru că orice ego are ca scop final moartea protagonistului arhetipal, dar propria lui supravieţuire. În deplin acord cu mentorul său, Carl Gustav Jung, Marie-Louise von Franz spune limpede că avem o soluţie, există căi de a ieşi din această regretabilă realitate, dar e necesar efortul transformării, e inconturnabilă strădania smulgerii din posesia puterilor arhetipale negative, e stringentă evoluţia psihică, accesul la o realitate umană mai înaltă, trăirea vieţii într-un alt registru axiologic, includerea vieţii într-o perspectivă mai amplă, care include şi viaţa de după moarte.

Din studiul introductiv care prefaţează cartea Problema Puer Aeternus de Marie-Louise von Franz,
din colecţia Philemon de la Editura NEMIRA, 2016,
studiu intitulat Puer aeternus – de la idealizare la demascare şi scris de Lavinia Bârlogeanu, coordonatoarea colecţiei.
Toatã colectia PHILEMON este bine prefatata, un lucru foarte util pentru cititor.

O altfel de lecturã, din perspectiva psihologiei profunzimilor, a cãrtii lui Saint-Exupery, Micul Print.

27 noiembrie 2016

A trãi si a descoperi povestea esentialã de viatã
un capitol din cartea
Robert Moss - Visul activ, Editura NEMIRA

Trăim prin povesti. Primii si cei mai buni învăţători din viaţa noastră si din evoluţia omenirii ne educă si ne inspiră spunându-ne poveşti. Povestea e drumul cel mai scurt către sensul lucrurilor, precum si modul nostru cel mai uşor de a ne aminti şi de a purta cu noi sensul pe care îl descoperim. O poveste bună trăieşte înăuntrul şi în afara timpului si ne oferă indicii despre o lume a adevărului de dincolo de lumea faptelor.

Conştient sau inconştient, poveştile ne conduc vieţile. Dacă nu suntem conştienţi că trăim o poveste, probabil că am rămas blocaţi într-una limitată si presantă, o poveste pe care definiţiile si aşteptările altora o leagă strâns în jurul nostru. Atunci când căutăm să ajungem la o poveste esenţială de viaţă, intrăm în contact cu surse imense de vindecare, creativitate si curaj.

Un fragment din carte poate fi citit aici

24 noiembrie 2016

Un autor si o carte, pe care tocmai o citesc,
despre Povestea mai Mare, din care facem cu totii parte,
în termeni de Sine si ego:

Edward F. Edinger - Ego si arhetip.
Individuarea si functia religioasã a psihicului
din aceeasi colectie, PHILEMON, a Editurii NEMIRA

Sinele este centrul ordonator si unificator al întregului psihic (conştient şi inconştient), exact aşa cum ego-ul este centrul personalităţii conştiente. Sau, cu alte cuvinte, ego-ul reprezintă sediul identităţii subiective, în timp ce Sinele este sediul identităţii obiective. Astfel, Sinele este autoritatea psihică supremă şi subordonează ego-ul.
...
Din moment ce există două centre autonome ale fiinţei psihice, relaţia dintre acestea devine vitală. Relaţia ego-ului cu Sinele este una foarte problematică şi corespunde aproape în totalitate cu cea dintre om şi Creatorul său, aşa cum este descrisă în miturile religioase.

Edward F. Edinger - Ego si arhetip. Individuarea si functia religioasã a psihicului

Un fragment din carte poate fi citit aici

20 noiembrie 2016

Recomandare de carte foarte bunã, de o valoare rarã:

JUNG îndrãgostit de suflet de Lavinia Bârlogeanu,
de la Editura NEMIRA.

O lecturã care vã va îmbogãti cu sigurantã.

Am postat deja câteva pagini din carte aici

O foarte bunã prezentare a parcursului lui C.G. Jung,
a cãrui viatã a fost, dupã cum el însusi spunea, "istoria realizãrii de sine a inconstientului".

O recenzie la carte, fãcutã de Bogdan Mihai Mandache, în revista CONVORBIRI LITERARE,
poate fi cititã pe site-ul destinat colectiei PHILEMON de la Editura NEMIRA aici:
http://philemon.ro/bogdan-mihai-mandache-intilnirea-cu-jung/

Eu am achizitionat cartea de pe ELEFANT la un pret foarte bun, invers proportional cu valoarea cãrtii.

"Fascinaţia Sufletului exercită o putere enormă în zilele noastre, de aceea mi se pare important să-l aduc pe Jung în atenţia cititorului obişnuit. Jung înţelege foarte bine faptul că această fascinaţie nu este o manifestare maladivă aşa cum mai cred unii, obişnuiţi să caute marile soluţii pentru existenţa lor în exterior. Se pare că omul zilelor noastre a intrat într-o perioadă nouă în ceea ce priveşte conştiinţa şi starea lui spirituală, iar acest lucru poate fi remarcat dacă luăm în consideraţie nevoia lui de a privi tot mai intens la ceea ce se zbate sã iasă la lumină de sub linia de orizont a conştiinţei, din acel fond adânc al fiinţei de unde a ieşit la iveală - pentru Jung - gnosticul Philemon, arhetipul omului liber care oferă un model esenţial pentru omul de astăzi: al propriei sale libertăţi."

17 noiembrie 2016

O carte de inspiratie... jungianã foarte bine scrisã, interesant construitã:
ARRHETONUL de Lavinia Bârlogeanu, Editura NEMIRA, 2012

O invit pe Ralona să ia loc pe scaun, în dreapta mea. Înţelege imediat că adunarea este alcătuită din oameni cărora le este insuportabilă singurătatea şi care sunt repudiaţi şi blamaţi de colegii lor din universitate, din cauză că ei ştiu lucruri pe care cei mai mulţi nu le ştiu.
- Îţi aminteşti, o întreb eu, aplecându-mă uşor  spre ea, ai vrut să pleci din universitate când ţi-ai propus să fii tu însăţi. Şi noi am făcut-o, toţi cei de aici.
Ralona priveşte cu atenţie în jur şi îi dau răgazul să se familiarizeze cu ceea ce se întâmplă în acea adunare, timp în care eu continui să-mi expun ideile în faţa participanţilor:
- Majoritatea colegilor noştri, indiferent din ce departament fac parte, trăiesc într-o altă lume decât noi, nu poţi vorbi cu nimeni despre spiritul etern, nu găseşti nicăieri puncte de contact, mai mult chiar, suntem priviţi cu uimire, suspiciune, teamă, revoltă.
(…)
- … Ei nu sunt capabili să scrie cărţi mari, cum scriaţi dumneavoastră, maestre – îmi spunea o doamnă, care încearcă să-mi continue munca şi mă priveşte cu admiraţie – astăzi este tot mai greu, dacă nu imposibil să faci aşa ceva, astăzi domneşte religia facilului. Ni se interzice dreptul de a scrie cărţi serioase, suntem obligaţi să producem articolaşe cu un număr limitat de pagini în care să atingem probleme punctuale. Ce înseamnă, domnilor, probleme punctuale? Hai să spunem adevărul: nimicuri. Universitatea vrea NIMICURI.

Un mic fragment dintr-o carte pe care tocmai am citit-o zilele acestea, o carte totală,
demnă de admiraţie pentru backgroundul care a conceput-o, demnă de… Jung, personajul principal al cărţii,
Arrhetonul de Lavinia Bârlogeanu, Editura NEMIRA, 2012
Am cumpărat-o de pe ELEFANT la un preţ bun.
Preţul este invers proporţional cu valoarea cărţii. La toatã colectia de la NEMIRA.
Trebuie spus cã si lectura ei necesită un anumit background din partea cititorului.

12 noiembrie 2016

Semnalez o colectie de carte de psihologie jungianã la Editura NEMIRA:
colectia PHILEMON,
coordonatã de Prof. univ. Lavinia Bârlogeanu.

Detalii de vãzut aici: http://philemon.ro/
Inclusiv cele douã lansãri de carte de la Târgul Gaudeamus 2016 de sãptãmâna viitoare.

Profesionalism, seriozitate, pasiune, profunzime, cunoastere ...
Cu un cuvânt: competentã în materie.
Si curaj de a spune lucrurilor pe nume.

Iatã în sfârsit si la noi în România spiritualitate autenticã,
orientatã pe întregirea personalitãtii cu pãrtile lipsã,
tintind spre maturitatea umanã, cum spune K.G. Durckheim.
Si practicieni pregãtiti si vorbind din propria experientã de viatã.

Mai jos un fragment relevant dintr-un interviu cu Lavinia Bârlogeanu intitulat:
„Nu exista vise stupide, exista oameni care nu le pot întelege“.

Calea lui Jung poate fi urmata si de altii?

Da, este urmata si de altii, de catre cei care au nevoie si de altceva decît de o adaptare la viata sociala. În general, oamenii care vor sa se pregateasca ei însisi, printr-o munca interioara, pentru lucruri esentiale, includ aici si moartea, acei oameni carora nu le mai ajunge sau nu li se mai pare destul de ofertanta Biserica pentru ceea ce au de facut în privinta evolutiei lor spirituale, cei care nu mai vor sa-si lase sufletul în grija pastratorilor de suflete. Cea mai mare criza a lumii de astazi este criza spirituala. Degeaba te duci la biserica si lasi totul în seama preotului. Nimeni din exteriorul nostru nu poate face munca pe care ar trebui s-o faca fiecare cu sine. Tipul de interdictie si restrictiile bisericii, toata filozofia binelui si a raului pe care o propovaduieste sînt profund neadaptate realitatii umane. Jung spunea: prefer sa fiu întreg decît sa fiu bun. Nu trebuie sa ne mistificam, e nevoie sa ne aratam asa cum sîntem. Esenta umana presupune si acceptarea Raului, a Umbrei.

Interviul poate fi citit integral aici:
http://philemon.ro/


18 ianuarie 2017
O precizare adãugatã ulterior dupã mai multe lecturi:

Cred cã ceea ce propune KGD este putin, dar esential, diferit de ceea ce propune C.G. Jung,
desi amândoi sustin necesitatea individuatiei.

Cred cã citatul urmãtor spune esenta diferentei:

Atât timp cât o învăţătură despre om va vorbi despre „necesitatea individuaţiei“
şi despre necesitatea pentru el de a redeveni un sine întreg (Zusichselberkommenmussen),
fără a fi fondată pe o ştiinţă a vieţii bazată pe experienţa Fiinţei,
ea va fi în pericol să devină ori o dogmatică plată,
ori să se pună în slujba unei „psihoanalize“ care,
în timp ce pretinde că îl conduce spre „libertatea omului“ ,
îl conduce de fapt spre o dezlegare funestă de forţe primitive.

Din Prefaţa cărţii K.G. Dürckheim - Im Zeichen der großen Erfahrung          
Todtmoos im Schwarzwald, November 1950

9 noiembrie 2016

CALEA ESTE TINTA

Un interviu cu Karlfried Graf Durckheim, la aproape 90 de ani, luat de psihanalistul Pierre Willequet

Graf Dürckheim, prin toată opera Dvs, prin dialoguri şi conferinţe, ne sugeraţi o ascultare, o mare prezenţă faţă de sine. Aţi putea să ne precizaţi ce este această prezenţă faţă de sine?

Pentru a răspunde la această întrebare este necesară distincţia dintre „eul existenţial” şi „Sinele sau fiinţa esenţială”. Când vorbesc despre prezenţa faţă de sine, vorbesc despre contactul pe care-l avem cu profunzimea noastră, cu fiinţa care SUNTEM. Există fiinţa pe care o AVEM, este cea care vrea să fie în formă bună, într-o sănătate bună, să se protejeze de dificultăţi… este fiinţa existenţială. Şi apoi există cu totul altceva, este prezenţa Divinului din om şi când vorbesc despre Divinul din om vorbesc despre ceva foarte natural, adică profunzimea, conştiinţa interioară care se revelează într-o experienţă mistică. Fiecare persoană care se află pe Cale a avut cele puţin o dată o experienţă de acest ordin, urmare căreia aude o mică voce care îi spune „acea trăire nu a existat numai pentru ca tu să-i păstrezi o frumoasă amintire… porneşte la Drum, pune un exerciţiu pe mijlocul Drumului şi încearcă să devii cel care, în viaţa de toate zilele, în existenţă, este o mărturie a Supranaturalului(l’Au-delà). În măsura în care devii aceasta, tu eşti o persoană, adică o fiinţă prin care „răsună”, ca să spunem aşa, Divinul care suntem în profunzimea noastră.”
...
...
Cuvântul „Cale” se aude din ce în ce mai des; care este sensul lui pentru Dvs?

Calea exprimă o atitudine a omului în care el nu se opreşte niciodată din travaliul pe care îl are de făcut asupra sa. O atitudine în care el nu se lasă dirijat unilateral de fiinţa sa existenţială care vrea să poată să facă, să ştie, să poată multe lucruri, să câştige bani, să se lupte pentru o poziţie bună în societate, ci începe să-şi asculte Fiinţa sa esenţială care, prin experienţa mistică, ne pune exact pe Cale, manifestând în lume originea noastră divină.

A deveni martor al Divinului în lume, prin calitatea pe care o încarnăm? Prin forma care suntem?

În tot ceea ce este, în tot ceea ce facem. Este vorba de a exprima Divinul care nu este o idee, ci o experienţă pe care am trăit-o noi înşine, o experienţă care ne revelă pe noi nouă înşine, o experienţă care este numită mistică. Adesea aud spunându-se „aceasta nu este DECÂT mistică”, ca şi cum ar fi vorba despre ceva care nu ar avea realitate. Dimpotrivă! Noi trăim aceste experienţe în realitatea noastră profundă şi tocmai conţinutul acestei realităţi profunde trebuie să-l exprime bărbatul, femeia în viaţa sa şi martorul Divinului în viaţă este o persoană. În acest sens putem spune că Isus a fost prima persoană pentru că toată viaţa sa nu a fost decât o unică mărturie a Tatălui. Martorul Divinului în existenţă este o persoană. Actualmente, există mulţi oameni, şi foarte puţine persoane.

Pentru persoana care se angajează pe Cale, care sunt criteriile unei autentice căutări spirituale, cum ştim ce drum să apucăm?

Criteriul este înainte de toate sacrificiul pe care suntem capabili să-l facem din intenţiile si dorinţele" micului eu" . Omul, în „micul său eu”, poate fi un excelent tată de familie, un soţ fidel, un bun patriot, un om dotat cu un remarcabil simţ etic, fără să fi fost vreodată atins de Supranatural. În schimb, puteţi întâlni de exemplu un artist care, din punct de vedere moral, poate da multora motive de critici şi totuşi să aibă o profundă relaţie cu Supranaturalul şi care este cu adevărat, în munca sa de artist, reprezentant al Fiinţei esenţiale. De cum un om este cuprins de calitatea esenţială a vieţii, el a început deja Calea.

Cititi întreg interviul tradus AZI în româneste pe blogul lui KGD aici:

http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro

7 noiembrie 2016

A medita? Moment de oprire!

Repede! Mai repede! Măriţi ritmul!

Cuvântul „oprire” este astăzi, în lumea întreprinderilor, înţeles ca o ofensă adusă injoncţiunii : a fi performant.

În acelaşi timp, citesc că meditaţia este propusă responsabililor cu managementul diverselor sectoare de întreprindere „pentru ca ei să-şi poată „asuma” stresul cu care sunt confruntaţi zilnic..!.” Găsesc această propunere dăunătoare şi periculoasă.
De fapt, a medita în scopul de a putea menţine,
în numele unor interese existenţiale şi materiale,
un ritm de muncă absurd şi abrutizant  -
fără a mai resimţi simptomele care au drept cauză această manieră de a acţiona –
este periculos pentru sănătate.

Jacques Castermane - Newsletterul din noiembrie 2016

Citii integral pe blogul lui KGD aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2016/11/a-medita-moment-de-oprire-jacques.html

15 octombrie 2016

O carte pe care tocmai o citesc...
si nu pot decât sã o recomand...
despre C.S.Lewis si lumea lui imaginativã...
O continuã cãutare a EXPRESIEI MAXIMALE pentru a reda Marea Poveste...

In viziunea lui Lewis, povestea Narniei are capacitatea de a vrăji din nou o lume dezvrăjită. Ne ajută să ne imaginăm propria lume într-un mod inedit, Aceasta nu este o formă de escapism, ci un mod de a discerne niveluri de sens şi valori mai profunde în lucrurile pe care deja le ştim. Aşa cum arată Lewis, cititorul unor astfel poveşti pentru copii nu „dispreţuieşte pădurile adevărate" doar fiindcă „a citit despre păduri fermecate"; dimpotrivă, noul mod de a vedea lucrurile „face ca toate pădurile reale să fie puţin fermecate".
...

Nu putem înţelege fascinaţia pentru Narnia fără să înţelegem felul în care, în general, povestirile schimbă modul în care înţelegem realitatea şi locul nostru în această realitate. Cronicile din Narnia rezonează puternic cu o profundă intuiţie umană că povestea noastră personală se înscrie într-o naraţiune mult mai cuprin­zătoare, care, odată înţeleasă, ne ajută să ne vedem situaţia într-un mod nou şi mai semnificativ. Ni se ridică un văl de pe faţă, ni se deschide o poartă, cortina este dată la o parte - ni se dă voie să pătrundem într-o lume nouă. Vedem cum povestea noastră se integrează într-o poveste mult mai amplă, fapt care ne ajută să înţelegem în ce fel ne înscriem în această ordine mai cuprinzătoare şi rolul pe care noi înşine îl putem juca.
La fel ca Tolkien, Lewis cunoştea bine puterea imaginativă a „miturilor" - povestiri care încearcă să răspundă la întrebările: cine suntem, unde ne aflăm, de ce s-a stricat mersul lumii şi ce se poate face în acest sens. Tolkien a folosit mi­tul pentru a-şi impregna Stăpânul inelelor cu o stranie „neasemănare", cu un aer de mister şi vrajă, care face aluzie la o realitate dincolo de ceea ce raţiunea umană poate cuprinde. Lewis a observat că binele şi răul, pericolul, suferinţa şi bucuria se văd mult mai limpede când sunt „cufundate într-o poveste". Prin „realismul [lor] evocator", povestirile asigură un mod de a pătrunde structura de adâncime a lumii noastre, atât la nivel imaginativ, cât şi raţional.

Alister McGrath - C.S. Lewis. O viatã, Editura Newordpress, Arad, 2015,
trad. Natan Mladin

Câteva fragmente din carte, postate astãzi, pot fi citite aici

8 octombrie 2016

Am postat NOTA TRADUCÃTORULUI la cartea recent apãrutã,
K.G. Durckheim - Strãpungerea spre fiintã. Etapele maturitãtii umane
AICI

26 septembrie 2016


A apãrut cartea lui K.G.Durckheim
Strãpungerea spre fiintã.
Etapele maturitãtii umane.



Detalii pe site-ul Editurii HERALD aici:
https://www.edituraherald.ro/carti/etapele-maturitatii-detail


Unii se vor intreba daca maturitatea nu este un privilegiu rezervat senectutii.
Maturitatea nu este nici expresia unei predispozitii fericite, nici fructul natural al senectutii, ci rezultatul unui travaliu pe care omul il indreapta asupra sa.

Care este prima conditie in vederea dobandirii maturitatii? A recunoaste cu toata onestitatea ca ea ne lipseste. Trebuie sa luam limpede cunostinta de rezistentele noastre indreptate impotriva cresterii noastre interioare. Numai atunci vom avea acces la surse. Adversarul, necesar totusi, este Eul care separa si divizeaza; iar sursa este fiinta noastra esentiala, obturata insa de Eu. A asculta vocea ei, a o intercepta nu doar in orele linistite, ci de-a lungul cotidianului dificil, chiar si in mijlocul muncii mecanizate, aceasta este munca noastra de prima necesitate.

Fara aceasta dezvoltarea a sufletescului esential uman, omul ramane, oricare ar fi gradul de dezvoltare a aptitudinilor sale practice sau profesionale, doar jumatate de om, si aceasta inseamna imatur.

Majoritatea nu stiu ca aceasta lipsa de maturitate este extraordinar de raspandita in societate si ca ea este cauza multor esecuri atat pe plan personal, cat si pe plan familial (cresterea copiilor) si, deloc mai putin, pe plan social: lipsa de maturitate a barbatilor si a femeilor care ocupa posturi de prim-plan este cauza unei multitudini de ravagii in viata celor care sunt incredintati responsabilitatii lor.

Karlfried Graf Dürckheim

27 septembrie 2016

Imagini din BARCELONA AICI




Pavilioanele Guell_Gaudi din Barcelona

18 septembrie 2016


Daniel Pennac
Necazuri cu şcoala… recomandare de lectură…


AICI

13 septembrie 2016



Poze cu diverse posturi de meditatie.
Pozitii corecte si incorecte de meditatie.
AICI:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro

10 septembrie 2016

Terapeutica pragmatică şi terapeutica iniţiatică

Există, pe de o parte, terapeutica pragmatică, care până în prezent a predominat fără a fi pusă în discuţie, şi, pe de altă parte, terapeutica iniţiatică care este în curs de dezvoltare. Adjectivul iniţiatic vine de la latinul initiare care vrea să spună: a deschide poarta care duce la ceea ce este secret. Ceea ce este secret este omul însuşi în esenţa sa, în fiinţa sa esenţială. Prin fiinţă esenţială înţelegem modul particular în care FIINŢA, componentă supranaturală a omului, este prezentă în fiecare individ şi ar vrea să se manifeste în lume în el şi prin el. A ajunge la manifestarea acestei prezenţe este dorinţa profundă, speranţa şi datoria fundamentală a omului. De îndeplinirea acestei datorii depinde în cele din urmă fericirea veritabilă şi vindecarea veritabilă.
Terapeutica pragmatică se preocupă în definitiv de „a şti să faci” – a şti să acţionezi, să te lupţi, să înţelegi, să dai formă, să lucrezi, să te adaptezi, să iubeşti etc. – pe scurt, de capacitate şi de eficacitate. Terapeutica iniţiatică se adresează omului considerat independent de capacităţile lui de randament şi de eficacitate în lume, omului dornic să realizeze împlinirea fiinţei lui; ea vizează transparenţa şi maturitatea.

Cele două forme de suferinţă corespund celor două datorii fundamentale ale omului. Una constă în a înfrunta lumea într-un mod care este just, a se adapta acolo şi a şti să se impună în ea, a o stăpâni şi a o modela ca pe un obiect şi ca pe o comunitate. Cealaltă datorie ne cere să urmăm calea interioară care duce la fiinţa noastră esenţială şi să ne maturizăm lăuntric înaintând pe calea iniţiatică a sufletului pentru a ne realiza adevăratul sine. Numai cu condiţia de a fi conştienţi de aceste două datorii cât şi de tot ceea ce presupun ele şi de a îndeplini exigenţele implicate de una sau de alta poate omul să fie un om întreg.

...toate suferinţele condiţionate de lume dispar atunci când se naşte interioritatea necondiţionată...

K.G. Durckheim - Exercitii initiatice asupra corpului

Cititi întreg capitolul tradus aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro

1 septembrie 2016

Exercitii initiatice asupra corpului...

Nu stiu dacã existã cineva care sã nu fie vizat /interesat de aceastã "poveste" pragmaticã si totusi "miraculoasã"...

Omul care este „acolo” la modul just este deschis lumii fără a se fi predat ei; este recules în sine, fără a fi închis faţă de lume. Este decontractat fără riscul de a fi dizolvat şi are tonusul dezirabil fără a fi contractat. Modul just de a fi „acolo” depinde totdeauna de instalarea persoanei în centrul său, adică în centrul de greutate adecvat. Când acesta din urmă este plasat prea sus, experienţa arată că omul îşi afirmă eul fără să aibă cu adevărat încredere în sine, ceea ce provoacă o stare de tensiune. Această stare este întotdeauna expresia unei predominanţe a eului care dăunează totalităţii fiinţei şi realizării de sine şi care poate să traducă fie o lipsă de încredere în viaţă, fie anxietatea, fie o stare de alertă permanentă sau, mai mult, o iluzorie suficienţă. Toate acestea sunt legate de o lipsă de stabilitate a persoanei, atât din punct de vedere fizic, cât şi psihic şi intelectual. În plus, orice atitudine tensionată cu deplasarea centrului de greutate în sus ameninţă necontenit să basculeze în starea opusă, adică să cadă în disoluţie, moliciune, vlăguire.
Atitudinea justă, ca şi atitudinea falsă, se reflectă în maniera justă sau în maniera falsă de a sta în picioare, aşezaţi sau de a merge.


a. Statul în picioare tensionat.
Centrul de greutate este plasat prea sus (un pic exagerat).

b. Statul în picioare corect.
Omul îşi menţine centrul de greutate la locul potrivit, el posedă baza sigură care îl leagă, ca printr-o rădăcină, în mod ferm de pământ, îl tratează şi îl lasă să se dezvolte şi să „fie acolo” în mod natural. Într-o asemenea poziţie, ele este în măsură să înfrunte toate furtunile fără să-şi piardă curajul. Cel care posedă Hara nu se clatină atunci când i se aplică o lovitură în spate. Fără Hara el s-ar prăbuşi. Datorită Harei, el este decontractat, deschis lumii şi fără afectare. El poate să aibă atitudinea care corespunde exact naturii sale profunde.

K.G. Durckheim - Exercitii initiatice în psihoterapie

Iatã încã o carte care ar trebui tradusã în româneste!
De mare folos ar fi pentru multi.

Toatã povestea - încã în lucru - o puteti citi pe blogul lui KGD aici:

http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro

29 august 2016


Hermann Hesse - Siddhartha

Câteva mici fragamente aici

28 august 2016

Noul program al sesiunilor de la Centre Bethanie, Gorze, France aici:
http://www.centre-bethanie.org/compression/bethanie_programme.pdf

27 august 2016

Marguerite Yourcenar - CU OCHII DESCHSI, Editura Curtea veche

Sã fii printre sfinti când Dumnezeu a murit
*
... Nu am deloc impresia că Fiinţa Eternă a murit, în orice fel am alege să numim nenumitul...

Ceea ce moare sunt formele, totdeauna limitate, pe care omul i le dă lui Dumnezeu. 
*
M-am gândit deseori cum ar putea fi educatia copilului.
*

AICI

23 august 2016

O carte care chiar meritã cititã:

Anita Moorjani - Am murit si m-am descoperit pe mine însãmi.
Cãlãtoria mea de la cancer la vindecarea profundã, trecând printr-o experientã în apropierea mortii.

În cartea de fatã Anita povesteste tot ce a învãtat în timpul experientei sale în apropierea mortii despre boalã, vindecare, teamã, iubirea de sine si mãretia sublimã care reprezintã esenta fiecãrui om.

La finalul cãrtii este o serie de întrebãri primite de autoare de la cititori si rãspunsurile ei.
Iatã una dintre ele:
Î : Am auzit multi oameni vorbind despre importanta iertãrii.
În timpul experientei tale în apropierea mortii ai constatat cã trebuie sã ierti foarte mult?

R: În lumea de dincolo starea de claritate este atât de acutã încât iertarea capãtã un cu totul alt înteles. Cu aceastã ocazie, am înteles cã singura persoanã pe care nu o iertasem cu adevãrat pe Pãmânt am fost eu însãmi, nu ceilalti oameni. Pe de altã parte, nu am simtit nicio judecatã negativã pentru asa-zisele mele greseli, ci doar o întelegere deplinã referitoare la actiunile mele.

O experientã din care veti afla multe lucruri interesante,
unele neasteptate sau altfel decât cele din povestile pe care ni le spunem de generatii.

Despre fiinta noastrã interioarã care se sufocã în noi de atâta adaptare la asteptarile celor din jur uneori.
Despre unicul necesar: a fi noi însine, cei adevãrati...

Detalii carte pe site-ul editurii Adevãr Divin aici:
http://www.divin.ro

15 august 2016

Un fragment din cartea lui Vasili Kandisnky
Despre Spiritual în artã, si în arta picturii în special

Triunghiul spiritual al umanitãtii
O imagine elocventã despre cum se petrece înaintarea cãrutei umanitãtii recalcitrante...
AICI

1 august 2016

In memoriam
Regina Ana a României
1923-2016

"Viata poate fi frumoasã..."

"Nu suntem o familie în care se plânge.
Ar fi prea putin..."




În emisiunea Eugeniei Vodã Profesionistii de aici :

https://www.youtube.com/watch?v=nwMQnFUwXQc

2 august 2016

"Fiecare om este propriul sãu salvator.
Salvarea este numai prin efortul personal."
o spune explicit atât R.H. Benson de dincolo
cât si si K.G. Durckheim prin toatã opera sa.

La urma urmei revelatiile de dincolo ale lui R.H. Benson (de AICI)
nu fac decât sã confirme justetea viziunii lui Durckheim despre om, viatã, Dumnezeu.
Si sã infirme o multime de fictiuni religioase inventate de om care nu fac decât sã-l îndepãrteze de realitatea sa.
Fictiuni care erau poate necesare atât timp cât nivelul de autocunoastere al omului nu era cel de azi,
când vedem bine cum ni se formeazã (si mai ales deformeazã) imaginea de sine, despre viatã, despre Dumnezeu.

Dacã în lumea de dincolo LEGILE NATURALE sunt suverane,
atunci nici aici, în lumea fizicã, nu poate fi altfel.
Si, în consecintã, asteptãm mai putine "miracole" gratuite de sus, de la sfinti, "prin credintã" etc
si acordãm mai multã atentie la ceea ce suntem, la ceea ce trebuie sã devenim.

Putem intra încã de aici în Realitatea lumii de dincolo - spune K.G. Durckheim.
Ne putem ancora în aceastã Realitate, mai exact. Acesta este maximul care se poate face în lumea aceasta.
Calea pe care o propune Durckheim este cea a constientizãrii si a sporirii ei.
R.H. Benson subliniazã acelasi punct de cotiturã de unde poate începe evolutia spiritualã a cuiva:
constientizarea realitãtii de fond, adevãrul de dincolo de fatadã.

Omul este sortit evolutiei spirituale.
Dumnezeu vrea ca omul sã reuseascã.
Omului îi revine sã-si clarifice ceata care îi întunecã aceastã imagine despre Dumnezeu.


31 iulie 2016

ultima adaugare: orele 20:00...

Alte secvente din lumea de dincolo

Pentru început ne putem da seama de "justetea" imaginii noastre despre cei ajunsi la "odihna vesnicã"...

Proiect pentru viitoarea mea activitate
Trebuie să amintesc că eu nu ceream pur şi simplu să revin la nivelul lumii fizice pentru a-i arăta că încă trăiesc!  Eu doream să desfac un lucru pe care mi-ar fi plăcut să nu-l fi făcut niciodată. Şi îmi dădeam seama că această sarcină nu putea fi îndeplinită într-o clipă. Nu puteam niciodată să şterg această carte, dar puteam să-mi liniştesc spiritul arătând adevărul, aşa cum îl cunoşteam acum, lumii de pe pământ.

R.H. Benson - Viata în lumea invizibilã

AICI


29 iulie 2016

Despre distractiile din lumea spiritualã...

...spre deosebire de lumea fizică,
piesele noastre de teatru oferă o soluţie cu adevărat fericită la fiecare problemă –
soluţie pe care pământul este prea orb ca s-o adopte.
AICI




28 iulie 2016

Alte impresii din lumea de dincolo...

Cum altfel am afla mai clar cum sã trãim, în ce directie sã ne îndreptãm în viatã, care este tinta de atins?...

Nu stiu dacã ati observat cum viziunea lui K.G. Durckheim despre om se potriveste perfect
cu cerul descris de cei care relateazã din lumea de dincolo:
scopul vietii este dezvoltarea personalã;
efortul uman se impune în acest sens;
fãrã acest efort personal si constient nimic nu se întâmplã,
nici o realizare a propriei persoane.
Jargonul religios de un fel sau altul nu duce la nici o realizare realã.
Este mai mult o escamotare a realitãtii pe care nu o privim direct în fatã.


Dumnezeu nu este mai aproape de noi în lumea spirituală
decât este de voi în lumea terestră.
Dar noi suntem mai apropiaţi de El
pentru că, printre alte lucruri,
vedem mai limpede Mâna Divină în această lume
şi expresia Spiritului Său.

R.H. Benson... de dincolo... în capitolul O vizitã...
Putem deduce cine este înaltul personaj care este vizitatorul...
AICI


27 iulie 2016

Vesti bune, multasteptate, de la Editura HERALD:
Se apropie publicarea cãrtii
Strãpungerea spre Fiintã.
Etapele maturitãtii umane
de K.G. Durckheim

24 iulie 2016
Un moment festiv din lumea de dincolo...
traducerea unui capitol din R.H. Benson, O vizitã,
din volumul Viata în lumea nevãzutã...
din care se va vedea de ce spun eu cã CERUL NU ESTE RELIGIOS...
desi este fundamental profund religios...

Am spus deja că aici, în lumea spirituală, există comunităţi care aparţin aceloraşi religii. Ne-am putea gândi aşadar că nici lumea spirituală nu stă mai bine în acest sens decât lumea fizică. Dar când lumea de pe pământ va fi cu adevărat iluminată, aceste comunităţi de aici vor dispărea. Orbirea şi stupiditatea lumii terestre sunt cauza existenţei lor aici. Acestor religii li se acordă toleranţă; şi ele ar trebui, de asemenea, să se exerseze în toleranţă, altfel ele vor fi măturate de aici. Ele nu trebuie să încerce niciodată să influenţeze ori să forţeze un suflet să creadă în doctrinele lor eronate. Ele trebuie să se ocupe de ceea ce le priveşte pe ele însele; membrii lor sunt pe deplin şi absolut liberi să practice religia lor în mediul lor. Adevărul îi aşteaptă pe pragul bisericilor lor, în momentul ieşirii din ele şi nu în momentul intrării în ele.

Când în cele din urmă un suflet percepe inutilitatea credinţelor sale religioase, el se detaşează imediat de ele. Devenit liber, şi cunoscând adevărul complet – care nu are nici credeu-ri nici porunci ecleziastice - , el îşi oferă gândurile Tatălui Ceresc, şi le oferă exact aşa cum îi vin în minte: libere, sincere, simple, dezbrăcate de orice jargon şi izvorâte din adâncul inimii.

AICI

7 iulie 2016

In legãturã cu cãrtile despre VIATA DE DINCOLO: o concluzie...

Am terminat de citit cele douã cãrti întocmite de Allan Kardec, traduse si în româneste,
CARTEA SPIRITELOR si CARTEA MEDIUMILOR, iar în total am citit mai mult de 10 cãrti pe aceastã temã.
Meritã citite ambele cãrti mentionate mai sus pentru a ne lãmuri în privinta a ce este si a ce nu este de luat în seamã în aceste comunicãri.
Concluzia care se degajã mai ales este cã "revelatia" primitã de dincolo depinde în primul rând de nivelul spiritului comunicator. Nu întotdeauna spiritul comunicator este de nivel elevat. Pot sã intervinã o multime de spirite de nivel inferior, si nu toate sunt bine intentionate, unele se pot amuza pur si simplu pe seama credulitãtii noastre. Drept urmare nu poate fi luat ca adevãr absolut tot ce provine prin aceste comunicãri. Multe sunt fãcute de spirite încã impregnate de materialitate. Calitatea comunicãrii se vede dupã felul în care se exprimã, dupã problemele pe care le abordeazã, dupã claritatea ideilor. Si, desigur, calitatea redãrii de cãtre medium este iarãsi esentialã, pentru cã spiritul comunicator îsi ia ca unelte de lucru posibilitãtile mediumului.

Pentru mine cele mai complete revelatii din lumea de dincolo rãmân comunicãrile lui R.H. BENSON, toate cele 5 sau 6 cãrti.

Pãcat cã nu sunt traduse în româneste... Desi existã o multime de alte cãrti traduse pe tema after life, preferate de editurile românesti, poate pentru cã mediunii respectivi sunt la modã...
Dar niciuna nu se comparã cu mesajul esential, principiile simple si clare ale evolutiei din lumea de dincolo, LEGILE NATURALE pe care le aflãm din cãrtile lui R.H. BENSON.
Chiar si cãrtile lui Chico Xavier, mediumul pentru medicul Andre Luiz, contin idei moralizatoare pur si simplu. Una din ele este aceastã cerintã de supunere "fãrã murmur" în fata greutãtilor vietii. Or, eu nu vãd posibilã nici o evolutie realã umanã pe linia aceasta. Asa am putea justifica orice absurditate în viatã, orice situatie abuzivã, orice nedreptate la urma urmei... Cred cã nici Allan Kardec nu ar subscrie la asa ceva. "Ajutã-te si Cerul te va ajuta" spunea el sau unul din spiritele elevate care dãdeau rãspunsuri la întrebãrile lui. Plus cã totul se petrece cumva între membrii familiei, prin reîncarnãri în diverse forme. Ca si cum familia ar fi cel mai bun lucru - sã mã ierte unii... - nu numai de pe lume ci pânã si în viata de dincolo... Idei încã omenesti, spirite nedesprinse încã din materialitate, ar spune Allan Kardec. Mi se pare un cerc cam îngust pentru aceastã Mare Poveste, în care unora dintre noi - cãrora ni se face pãrul mãciucã la ideea de a ne regãsi din nou în familia de origine în aceeasi situatie... - ne dispare gustul pentru lumea de dincolo.. Spre deosebire de acestea, R.H. Benson spune cã numele de familie nici nu conteazã, identitatea noastrã nu are nici o legãturã cu familia de origine, ci cu personalitatea noastrã unicã.

Sã nu uitãm cã este o mare diferentã de nivel spiritual între autorii cãrtilor dictate din lumea de dincolo.
Primul, R.H. Benson - preot anglican, apoi catolic, cu preocupãri reale de viatã spiritualã - a ajuns în lumea de dincolo direct în regiunile luminoase si a "revenit" cu mesajele sale dupã 30 de ani. Din propria declaratie, el ne relateazã "ceea ce a reusit sã înteleagã el însusi în tot acest timp prin propriul efort de cunoastere" la care se adaugã rãspunsurile pe care le-a primit de la fiintele superioare lui pe care a avut ocazia sã le întrebe.
Pe când medicul Andre Luiz, care si-a dictat cãrtile lui Chico Xavier, ajuns în tinuturile întunecoase - un fel de purgatoriu - în care a rãtãcit 8 ani de zile, apoi, la rugãmintea lui, a fost salvat de acolo si a evoluat. A revenit cu mesajele destul de repede, cam dupã 10 ani (?).
Este clar cã nu aveau cum sã vorbeascã de la acelasi nivel de cunoastere a lumii spirituale.

Ca fapt divers, nici cãrtile scrise de James van Praagh, mediumul de succes, nu mi se par de un nivel spiritual elevat.

Nu cred cã cã voi mai completa pagina lui R.H. Benson de aici cu alte informatii. Sau, în orice caz, nu în curând.

4 iulie 2016

In memoriam Elie Wiesel

Într-adevăr, as putea să povestesc până la sfârşitul zilelor mele despre săptămânile, lunile şi veşniciile pierdute pe care le-am trăit la Auschwitz, lăsând la o parte orice alt subiect, să-mi consacru în exclusivitate viaţa, supravieţuirea, depunerii de mărturii în favoarea tuturor celor răpiţi de vijelia de cenuşa. Dar învăţăcelul mistic din mine nu încetează să mă avertizeze: „Atenţie! Nu trebuie să spui prea mult! Secretul adevărului rezidă în tăcere!" Iată, deci, dilema: cu neputinţă să taci, interzis să vorbeşti. Aşa că prefer să aştept. Şi să vorbesc despre altceva, despre atâtea alte lucruri, mai curând decât despre experienţa mea la Auschwitz. Despre Talmud, Biblie, misticism, hasidism, romanele referitoare la Ierusalim şi la Moscova şi Oraşul norocului. Şi totuşi, chiar atunci când imaginează istorisiri vechi sau recente, populate de personaje cu destine felurite, povestitorul continuă să trăiască în umbra flăcărilor care l-au iluminat si orbit cândva. Le vede, totdeauna le va vedea. A jurat să nu le lase niciodată să se stingă. Chiar şi acolo sus, în lumea despre care se spune că este a adevărului, se va înfăţişa în faţa tronului ceresc şi va spune: priveşte, Te rog priveşte flăcările care ard, ard într-una, ascultă strigătele mute ale copiilor pe cale de a se preface în cenuşă si pulbere.

Va fi auzit oare povestitorul acolo sus?

Dar aici, jos?

Din volumul de memorii Elie Wiesel - Toate fluviile curg în mare, Editura HASEFER, 2000

Câteva fragmente din carte postate azi aici

19 iunie 2016

Despre opozitia (aparentã) dintre religie si spiritualitate
Iatã un subiect fierbinte, abordat de cineva în mãsurã sã-l clarifice,
vorbind din propria experientã si din calitatea de preot ortodox

Îmi pare că în aceste timpuri există o punere în opoziţie deplorabilă între spiritualitate şi religie. Or această opoziţie nu îmi pare a fi reală decât doar dacã considerãm că religia  este o adeziune intelectuală la un sistem de gândire. Dar în acest caz avem de a face în mod clar cu o deviere a credinţei, prea prezentă, vai, în istoria oamenilor. Să încercăm să vedem mai clar cum stau lucrurile.

Pascal Sauvage - Scrisoarea nr. 134, iunie 2016, de la Betahnie, Gorze, Franta
Cititi traducerea integralã a scrisorii care rezumã esentialul a ce înseamnã de fapt spiritualitateaAICI

16 iunie 2016

Omul nu este abandonat pe Pământ. El este un copil al lui Dumnezeu, care este implicat într-o activitate constructivă, fiind temporar îmbrăcat în carne. Este un elev în cadrul unei şcoli meritorii, în care trebuie să înveţe să crească spiritual, să se ridice la un nivel mai înalt. Efortul depus în ipostaza de om este şansa, unealta şi manualul său.
Interacţiunea omului cu invizibilul este un proces sacru, având scopul de a restabili creştinismul pur. Fie ca nimeni să nu îşi neglijeze îndatoririle acolo unde îi este locul în cadrul Planului Divin.

Chico Xavier - Nosso Lar, Ganesha Publishing House
Prefata si primul capitol aici

14-16-19 iunie 2016

Între timp am descoperit si eu o altã carte scrisã tot de dincolo si tot ca în aceeasi perioadã (1943), de un fost medic. E vorba de cartea Nosso Lar (Cãminul nostru) transmisã prin mediumul brazilian Chico Xavier. S-a fãcut si un film dupã carte. Cartea este tradusã si în româneste. A se vedea aici:
Detalii carte pe site-ul editurii aici:http://edituraganesha.ro/produs/nosso-lar-chico-xavier-ganesha/
Tot acolo s-a mai tradus si publicat În slujba vietii eterne, de acelasi autor. Detalii aici: http://edituraganesha.ro/produs/in-slujba-vietii-eterne-chico-xavier-ganesha/
Eu am fãcut comanda prin Librãria Cãrturesti.
Cartile pot fi citite si pe net, dacã veti cãuta. Dar la acest pret acceptabil meritã achizitionate legal.
Intre timp am apucat sã vãd filmul biografic dedicat lui Chico Xavier, un medium propus pentru premiul Nobel. Toate drepturile de autor pentru multele cãrti publicate - primite prin dicteu - au fost cedate în scopuri caritabile.
Apoi am apucat sã vãd în sfârsit si eu filmele Nosso Lar si Si viata continuã.

Între timp am descoperit cã avem tradusã în româneste si cartea fundamentalã - veche de mai bine de un secol... -care sistematizeazã acest fel de revelatii - de la spiritele de dincolo prin mediumi. E vorba de celebra carte a lui Allan Kardec, Cartea spiritelor tradusã în româneste de George Scrima de la Editura Herald, apãrutã în 2016. Ce coincidentã! Allan Kardec nu era medium, dar a studiat materiale primite de mediumi.
Detalii carte pe site-ul Editurii Herald aici:
https://edituraherald.ro

Vã recomand sã vedeti filmul Nosso Lar (Casa noastrã).
Se aflã pe net subtitrat în limba românã.
Un film foarte reusit. Impresionant. Realizat în spiritul respectului sacru pentru fiinta umanã, dar si al responsabilitãtii pentru propria atitudine.
Descrierea lumii spirituale din film este uimitor de asemãnãtoare cu cea pe care o face R.H. Benson în cãrtile sale. Existã însã si diferente, dar nu de principiu. E normal sã existe, fiecare vorbeste din experienta sa, si fiecare are propriul mod de a-l pune în imagini pentru a-l comunica prietenilor de pe Pãmânt. Dar mai ales cei doi vorbesc despre locuri diferite din lumea spiritualã. Andre Luiz prin Chico Xavier vorbeste despre propria experientã de 8 ani petrecuti în zona Umbral (un fel de purgatoriu sau ceva mai rãu) în care a ajuns initial si apoi despre iesirea de acolo si despre viata din colonia spiritualã Nosso Lar care deserveste aceastã zonã de tanzitie. H.G. Benson prin Anthony Borgia vorbeste în special despre viata de pe tãrâmurile luminoase. Primul face multã referire la procesele de reîncarnare (mai ales la cea obligatorie, impusã, de expiere a datoriilor), al doilea nu vorbeste deloc despre asa ceva. Primul se exprimã cu predilectie într-un limbaj religios, cu vizibilã tentã moralizatoare, precizând totusi diferenta dintre trãirea realã si formalism. Al doilea vorbeste despre realitãti concrete, directe, din realitatea ultimã, fãrã reprezentãri religioase, dar cu un viu si fericit sentiment de religiozitate.
Foarte interesant: sensul vietii este evolutia spiritualã si responsabilitatea ne apartine nouã însine. Iatã ce aflãm de la "acest fel de cãrti"...,
de la aceste comunicãri din lumea de dincolo,
care, dacã le veti citi, veti vedea cã nu au cum sã fie altceva decât ceea ce pretind a fi (nu mã refer la înselãtorii sau sarlatanii sau cei care se îmbogãtesc pe seama acestor comunicãri sau pretinse comunicãri cu spiritele).
Un alt lucru care mi s-a pãrut interesant în aceste revelatii de dincolo:
trimiterea la psihologie pentru a ne întelege pe noi însine si relatiile nocive cu ceilalti (iubirea egoistã, posesivã)- a se vedea în acest sens filmul Si viata continuã.
Accentul pus pe "stiinta pshicã" este subliniat si de Benson.

14 iunie 2016


Allan Kardec - CARTEA SPIRITELOR
Editura HERALD, 2016
De parcã ne-am fi vorbit...
De fapt în 2016 este o republicare a cãrtii, cartea a apãrut initial în 2009, dacã nu mã însel.
Gratie Editurii HERALD avem sansa sã citim în româneste aceastã carte fundamentalã.
"Spiritismul nu este altceva decât o „scoala de întelepciune”: nici un secret ezoteric, nici un demers initiatic."
Am postat Prefata cãrtii aici
Scopul vietii este dezvoltarea personalã...
Crestinismul initial avea în vedere tocmai acest lucru...
Iatã ce aflãm de la aceste "revelatii" de dincolo.

10 - 12 iunie 2016

H.G. BENSON din lumea de dincolo...despre lumea de dincolo...

Ei văd în acelaşi timp că întreaga lume spirituală se întinde în faţa lor
cu drept egal pentru toţi oamenii, semenii lor,
şi că Dumnezeu, de care au fost întotdeauna înfricoşaţi atunci când erau pe pământ,
este un Tată cu o bunăvoinţă nelimitată şi nelimitabilă 
şi Unul care, mai mult, nu a putut să nutrească niciodată răzbunare pentru vreunul din copiii săi.
Aceasta este în sine o descoperire iluminatoare
care este de o mare utilitate pentru noul venit în lumea spirituală,
căci ea îi deschide totodată mintea pentru adevăr.


Mai mult - fragmente nou postatei - aici

7 iunie 2016

Michael Newton - Destinul sufletelor
am selectat câteva fragmente relevante pe anumite teme
„Când îi conduci pe oameni în lumea spiritelor, ei îl vad pe Dumnezeu?”
Iata o întrebare care mi se pune frecvent în timpul conferintelor si la care nu poate exista un raspuns scurt.
AICI

2 iunie 2016

Semnalez un articol foarte interesant
despre MISCAREA TRANSUMANISTÃ
un interviu cu Dan CAUTIS luat de Octavian PALADE:

Românul care îi pregateste pe americani pentru viitor:
”E foarte posibil ca rasa umanã sa devinã o rasã de sclavi”
aici:
http://playtech.ro/2016/interviu-dan-cautis-transumanism/

27 mai 2016

Sugestii de vacantã - VIENA


Fatada muzeului destinat lui Hundertwasser

Mai mult aici

23 mai 2016


Michael Newton - Cãlãtoria sufletelor

Nu sunt o persoana religioasa,
dar am aflat ca locul unde mergem dupa moarte
este unul de ordine si de îndrumare
si am ajuns sa apreciez ca
viata de acum si cea de apoi au fost croite cu mare maiestrie.
Michael Newton - Cãlãtoria sufletelor, Cartea Daath Publishing House

Introducerea si CONCLUZIA acestei cãrti fascinante si ametitoare pot fi citite pe site aici

19 mai 2016

.... omul a neglijat studiul cel mai important dintre toate
– studiul lui însuşi,
şi, plecând de aici,
studiul destinaţiei lui ultime,
după scurta, foarte scurta durată a vieţii de pe pământ,
vine timpul pentru el să plece de aici în „moarte”
şi călătorie mai departe –
unde?
din volumul Here and Hereafter (Roberth Hugh BENSON)

Pentru început: ce se întâmplã în momentul mortii aici

Apoi va urma:
- cum ajungem la locul nostru în lumea spiritualã
- efectele negative ale ritualurilor, religioase sau nu, dar strãine de realitatea spiritualã a situatiei
- totala ineficientã a rugãciunilor invocate pentru sufletul plecat - din acelasi motiv al necunoasterii realitatii a ceea ce se întâmplã
- ce se întâmplã cu cei care ajung în regiunile întunecate ale lumii spirituale
- ideile religioase "putine dar sigure" cu care am trãit o viatã se dovedesc a fi cea mai mare piedicã în fata naturalului si a normalului lumii spirituale

Iatã cea bunã ocazie sã aflãm cum este de fapt dincolo de la cineva chiar de dincolo.

Uimitor cât este de actualã perspectiva autorului (trecut dincolo în 1914, mesajul acesta este din 1957), veti vedea pe parcurs:
cronica vietii noastre înregistratã în mintea subconstientã,
(exact ce spune prof. Dulcan în cartea MINTEA DE DINCOLO)
fiecare om se va judeca singur
fiecare om este propriul SALVATOR, este rãspunzãtor de el însusi,
SALVARE = a-ti croi un destin spiritual propriu,
omul se aflã într-un proces de evolutie,
si nu a "cãzut" de undeva de mai sus...

30 aprilie 2016 - 15 mai 2016

Vã doresc Sãrbãtori Fericite!





O vedere din Paradis, din lumea nevãzutã... din lumea de dincolo...
din care se spune cã nu s-a întors nimeni...

Si totusi unii s-au întors ca sã ne povesteascã,
ca sã risipeascã spaima de moarte,
spunând care este realitatea:
viata continuã si dupã abandonarea corpului muritor.

Si ca sã restabileascã adevãrul deformat de multele religii omenesti, prea omenesti...


Unul dintre acestia este Monseniorul Robert Hugh Benson (1871-1914): aici

”Cunoasterea este cel mai bun antidot împotriva fricii,
mai ales daca aceasta frica este pe tema posibilei sau probabilei stari de existenta dupa ce trecem din lumea aceasta în urmatoarea”, spune Anthony Borgia (mediumul prin care s-au transmis mesajele) în prefata primei carti.

Continuarea paginii:

Pentru reducerea timpului de încãrcare a paginii de start am fãcut un ISTORIC al paginii de start,
sectionat (deocamdatã) în 3 pagini.
In timp vor fi mai multe.

Posibilitati de NAVIGARE

Spre pagina 1 de istoric a paginii de start aici

Spre pagina 2 de istoric a paginii de start aici

Spre pagina 3 de istoric a paginii de start aici