[ Start ]
[ Argument ][Galerie FOTO] [ Noutati ] [ Alte resurse ] [ Harta site ] [Adauga la Favorite][ Linkuri ] [ Recomanda unui prieten ]

 


Dumnezeu
este
Bucurie







Argument

Galerie FOTO - AUTORI PE SITE
Aforismul zilei - la zi
Sustin/Recomand/Pledez/Sesisez(un fel de sistematizare a viziunii propuse prin acest site)
DEZVOLTARE PERSONALÃ
Pagina lui K.G.Durckheim
Durckheim - blogspot
Mic îndrumar de meditatie (Durckheim)
Video pe Youtube
SUNETUL LINISTII (K.G.Durckheim & Caspar D. Friedrich)
About/Despre/Contact
Copyright

Linkuri
Alte resurse
Aphorismes (fr.)
Le SON du SILLENCE (K.G.Durckheim & Caspar D.Friedrich)(fr.)
Istoria AL ANON si a celor 12 pasi

I s t o r i e:
Autori - depăsită
Harta site - depăsită
Florilegiu(2006)
Arhiva de noutãti 2012-2016
Arhiva de noutati 2009-2012
Arhiva de noutati 2007-2009

Istoric Aforismul zilei:
Aforismul zilei - 2018
Aforismul zilei - 2017
Aforismul zilei - 2016
Aforismul zilei - 2015
Aforismul zilei - 2014-2
Aforismul zilei - 2014-1
Aforismul zilei - 2013
Aforismul zilei - 2012
Aforismul zilei - 2011
Aforismul zilei - 2010-2
Aforismul zilei - 2010-1
Aforismul zilei - 2009-1
Aforismul zilei - 2008-3
Aforismul zilei - 2008-2
Aforismul zilei - 2008-1
Aforismul zilei - 2007

Poze de vacantã:
Imagini de vacantã - Castelele bavareze
Imagini de vacantã - Praga
Impresii de vacanta - Venetia
Impresii de vacanta - Barcelona
Impresii de vacanta - Viena
Impresii de vacanta - Budapesta

D i v e r s e:
Prezentari PowerPoint primite de la prieteni

Google

SUSTIN/RECOMAND/SESIZEZ

Sustin #REZIST !

Suntem multi, dupã cum s-a vãzut, cei cãrora ne pasã de România,
de oamenii ei, de copiii ei, de viitorul lor...

Eu nu am copii, dar mã intereseazã binele de mâine al copiilor de azi din România.


Când nedreptatea devine lege,
Rezistenta devine o datorie.


Alte imagini pentru Istorie de la protestele societãtii civile anticoruptie si antiguvernamentale aici

When injustice become law
resistance become duty.

Quand l'injustice devient loi
la résistance devient devoir.

Wenn das Unrecht wird Gesetz,
wird der Widerstand zur Pflicht.

„Tãcerea în fata rãului este un rãu în sine.”
Dietrich Bonhoeffer

Si totusi, nu uitati:
Parte însemnatã din solutie este... propria evolutie.

 

SALVATI COPIII
http://www.salvaticopiii.ro/
60% din copiii din România mãnâncã bãtaie de la pãrinti.
http://stiri.re/educatia-facuta-cu-pumnul-statistici-halucinante-arata-ca-60-din-copiii-din-roma
nia-mananca-bataie-de-la-parinti/
Ceva ce trebuie fãcut de cunoscut în România pe toate cãile...
Bãtaia NU este ruptã din rai...
Efectele pe termen lung ale "pedagogiei negre", ale umilirii, neglijãrii, abandonãrii copiilor...

asa cum spun si psihoterapeutii Alice Miller, Susan Forward, Moussa Nabati în textele postate pe acest site.


Trauma copilului bãtut si efectele pe termen lung asupra adultului si mai departe...
Si cum poate fi oprit acest ciclu al traumei...
Cititi un articol foarte bine scris:
Otilia Mantelers - Corpul nu uitã
pe site-ul revistei DILEMA VECHE AICI


Marsul acela "pentru viatã" cred cã ar trebui sã-si extindã pledoaria... si asupra felului în care sunt tratati bebelusii si copiii. Cu deloc mai putinã combativitate...

Oare chiar este rezolvatã toatã problema numai cu aducerea pe lume a copiilor NEDORITI de pãrinti?

E de mirare
atâta sensibilitate a unora în fata avortului si în acelasi timp atâta insensibilitate si orbire a acelorasi în fata abandonãrii copiilor, a maltratãrii copiilor, a bebelusilor chiar!

Câti oare dintre aprigii combatanti ai avortului sunt în cunostintã de cauzã cu privire la soarta copiilor NEDORITI de pãrinti?
A se citi ce spune Alice Miller, de ex. în Cãderea zidului tãcerii, ed. NEMIRA.

Acele marsuri ar trebui sã se transforme în actiuni, în crearea de asezãminte (un exemplu admirabil este cel de aici http://sfantulleontie.ro/2/) pentru asigurarea unei vieti demne, luminoase pentru copiii abandonati, neglijati, exploatati, pentru cei aflati în toatã neputinta lor în "grija" unor pãrinti inconstienti, iresponsabili...

Un exemplu admirabil de oameni cãrora le pasã cu adevãrat aici:
http://copilarieregasita.webs.com/

Si mai e ceva:
Decât sã militeze împotriva contraceptiei cum am vãzut în unele locuri.
Poate cã numãrul atât de mare de avorturi nu ar fi fost atât de mare dacã nu ar fi existat atâta "militare" anti-contraceptie... dacã nu s-ar fi semãnat atâta culpabilizare injustã în privinta contraceptiei...

A SE CITI ÎN ACEST SENS CARTEA
TAINA OMULUI SI TAINA CUNUNIEI
de la Editura THEOSIS, Oradea, detalii aici:

http://www.theosis.ro/index.php/shop/detalii/13
Unii... confundã contraceptia (sau controlul asupra sarcinii) cu avortul...
Biserica condamna avortul, nu contraceptia...

Telefonul copilului: 116 111
http://www.telefonulcopilului.ro/

Ce pãtesc bebelusii când pãrintii se ceartã?
Creierele copiilor care aud vocile furioase ale pãrintilor
devin mai vulnerabile la stres si conflicte


Mai mult aici:http://www.descopera.ro/
Citeste si aici: http://www.eva.ro/sanatate/mama-si-copilul/

Nu existã copii obraznici, ci pãrinti care nu stiu sa reactioneze“:
cum îi educi pe cei mici fara sa-i pedepsesti


Citeste mai mult: http://adevarul.ro/life-style/

RECOMAND
Emisiunea
DOSARELE PSI
de la Radio România Cultural
Sâmbãta între orele 18:15-19:00

Violenta domesticã împotriva femeilor

http://violenta.decatorevista.ro/

DEZVOLTARE PERSONALÃ
Atentie la pierderea calmului, a curajului de a trãi sau a bucuriei de a trãi.
Atentie la umbrã...
Mai mult aici

Meditatia
un mod de viatã
Mai mult aici

ECO-SPIRITUALITATE
Omul este destinat sã participe la ocrotirea Creatiei si la desãvârsirea ei,
nu la jefuirea ei.
Mai mult aici

O SOCIETATE MAI ECHITABILÃ, MAI UMANÃ
- printr-o autenticã culturã spiritualã,
inclusiv dezvoltare personalã -
în care sã fie loc de bine pentru toti.

Mai mult aici

UN MOD DE VIATÃ
MAI SIMPLU
aici
si aici
MAI LENT aici
pentru a fi mai disponibili pentru Esential.

UN MOD DE VIATÃ
MAI SÃNÃTOS AICI si aici
Atentie la problemele de sãnãtate care pot fi semnale de alarmã pentru conflicte nerezolvate, pentru încremenirea vietii din noi,
pentru pierderea drumului...

Despre MOARTE fãrã fricã...
Cunoasterea este cel mai bun antidot împotriva fricii.
aici

Nicolae Steinhardt

Mii de draci mã furnicã vãzând cum este confundat crestinismul cu prostia,
cu un fel de cucernicie tâmpã si lasã,
ca si cum menirea crestinismului n-ar fi decât
sã lase lumea batjocoritã de fortele rãului,

iar el sã înlesneascã fãrãdelegile
dat fiind cã e prin definitie
osândit la cecitate si paraplegie.


Crestinismul neajutorat si neputincios este o conceptie eretica deoarece nesocoteste îndemnul Domnului (...)
....

Crestinismul e o transmutatie, nu a elementelor chimice, ci a omului. Metanoia. Aceasta e MINUNEA CEA MARE (...) transformarea fãpturii.

Nicolae Steinhardt - Jurnalul Fericirii

mai mult aici


Cea mai profundă suferinţă a omului este cea pe care o resimte atunci când îşi pierde ţara de origine, împărăţia supranaturală a Fiinţei lui esenţiale. Este nostalgia omului exilat, departe de adevărata sa patrie. Din angoasa lui se naşte necesitatea unei căi interioare care, printr-un „mers înainte” să-l readucă în ţară. Majoritatea oamenilor nu-şi dau seama de această suferinţă, de această necesitate şi de această şansă, mai ales dacă fac carieră în lume, dacă au o sănătate bună, dacă practică o muncă care îi interesează şi se simt la adăpost în sânul unei comunităţi unde sunt bine văzuţi. Cu toate acestea, în adâncul lor, ei nu sunt fericiţi. Toată securitatea lor exterioară nu împiedică angoasa, culpabilitatea pe care o resimt fără a avea nimic să-şi reproşeze. Ei se îndoiesc de sensul existenţei lor, în mijlocul unei vieţi aparent utile, şi se simt izolaţi deşi, în mod obiectiv, sunt înconjuraţi şi protejaţi. Ce le lipseşte? Care este cauza suferinţei lor: ei sunt despărţiţi de Fiinţa lor esenţială şi nu-şi dau seama că anxietatea lor este protestul eiNumai înrădăcinarea în Fiinţă risipeşte angoasa esenţială, dă un sens existenţei umane şi îi asigură un refugiu în mijlocul insecurităţii din lume.

Nu există nevroză care să nu dispară când Fiinţa esenţială este în libertate la locul ei. [...]

Toată suferinţa lumii exprimă, de fapt, non-manifestarea FIINŢEI în puritatea ei nealterată.

K.G. Durckheim - Despre suferintã si perceptia ei la diverse nivele ale evolutiei umane.
Citeste tot capitolul aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2011/12/kg-durckheim-suferinta.html


Prizonier al disperării şi al angoasei lui fiind, omul îşi refulează fără încetare fiinţa lui profundă. Din această suferinţă care zvâcneşte, inexplicabilă la început pentru conştiinţa obişnuită, se poate naşte o imensă nostalgie, nostalgia a ceva ce nu cunoaştem şi care totuşi ne locuieşte. O anume agitaţie, simţămintele de frică, de vinovăţie şi de gol lăuntric devin însoţitorii noştri obişnuiţi. Ei sunt acolo fără un motiv aparent şi nimic de pe lume nu poate remedia ceva: toate măsurile noastre de siguranţă lasă neschimbată această frică aflată în noi, nici una din bogăţiile acumulate nu acoperă acest gol ce se cască tot mai mult iar omul onest, care duce o viaţă fără reproş, continuă să resimtă o ciudată vinovăţie.
Căci este vorba, de fapt, de cu totul altceva. Deja Viktor Frankl recunoştea în aceasta „nevroza existenţială
".

(Alphonse si Rachel Goettmann - Dincolo în adâncul nostru, Editura Herald, Bucuresti 2008)

fragmente din carte (aici)


Dacă ne-am comporta astfel am trăi într-o lume fără frică.
Poate că este greu de crezut, dar viaţa oferă mult mai multe posibilităţi decât am crede
atunci când ne eliberăm de frica noastră.
Există o lume nouă în noi, şi în exteriorul nostru,
o lume fără frică care nu cere decât să fie descoperită.

din LECTIA FRICII
Elisabeth KUBLER-ROSS - LECTII DE VIATA
(citeste mai mult)


Sunt îndrăgostit de viaţă.
Sunt îndrăgostit de plinătate.
Sunt îndrăgostit de focul viu.
Sunt îndrăgostit de Dumnezeu.
Sunt îndrăgostit de sufletul meu.
Către el merg cu braţele întinse.
Pe el îl caut prin toate acestea.
Nu vreau decât să umplu această absenţă a mea, faţă de mine,
căci toate celelalte nu sunt decât consecinţe şi reflexe ale ei!
Ariane Buisset - Baricadele misterioase
(citeste mai departe)


Blaise Pascal
Oamenii cred sincer ca odihna este ceea ce cauta,
dar ei nu cauta decât tumultul.
(citeste articolul intreg)

Recomandare de carte...
...de vacanta...dar nu numai...
pentru cã e plinã de sens...
si într-o prezentare graficã splendidã...
poate fi un cadou special...

Ariane Buisset :
Ultimul tablou al lui Wang Wei


”Cine sunt eu, deci,
şi cine este lumea? Ce ne leagă?
Suntem milioane dar, în mod sigur, dacă fie chiar unul din noi îşi croieşte drum în lumină, întregul pământ este transfigurat!...”

(citeste fragmente pe site)

Toată lumea cunoaşte povestea lui Iov, dar puţini o ştiu pe cea a câinelui său. Totuşi, acest câine ar avea un cuvânt de spus despre drumul care duce la Dumnezeu. El l-a ajutat pe Iov să priceapă cel mai mare dintre toate misterele, cel al Răului.
(citeste mai departe)


Drama cea mai sfâşietoare a vieţii nu este aceea care îţi sare în ochi. Este cea care nu a fost încă detectată şi care provoacă o nelinişte atât de vagă, încât nu poate purta nici un nume. Cea căreia i-ai căzut pradă fără să ştii. Această nelinişte fundamentală te determină să spui cuvinte, să comiţi acte în definitiv, să învârteşti roata. E protejată de un consens al iubirii şi al tăcerii.

(citeste mai departe)


Selectie de poeme din volumul
Culesul roadelor

de Rabindranath Tagore

Îngăduie: Să nu mă rog să fiu păzit de primejdii,
ci să le îndur fără teamă.
Să nu cerşesc alinarea durerii mele,
ci inima s-o birui.
Să nu caut tovarăşi pe câmpul de luptă al vieţii,
ci să mă încred în tăria mea.
Să nu mă rog înfiorat de teamă, să fiu mântuit,
ci să fiu răbdător în lupta pentru libertate.
Nu îngădui să fiu un mişel,
ce simte harul tău numai în noroc;
ci fă-mă să cunosc cârmuirea mâinii tale
în nenorocirea mea.
(citeste mai departe)


Nicolae Steinhardt - Jurnalul Fericirii

Mirarea extraordinară de a fi chemat.
Eu ?!, am vrea, neîncrezători să spunem.
Nu ne vine a crede că s-a putut opri la o fiinţă a cărei netrebnicie o cunoaştem la perfecţie,
că s-a hotărât să poposească în aşa murdar sălaş.
Uimirii i se adaugă teama,
am vrea să fugim de răspundere (de năpastă?)
şi, ca Moise,
am fi ispitiţi să argumentăm (spre a scăpa):
cine sunt eu ca să mă alegi?
Eu nu sunt un om îndemânatic.
Alege pe un altul.
 
Asupra apropierii de Hristos,
proba care nu înşeală,
criteriul definitiv
este buna dispoziţie.
Numai starea de fericire dovedeşte că eşti al Domnului.

Virtuosul neîmblânzit nu ştie
şi nu poate rosti „dulce Iisuse”,
toată sfera dulcelui îi este străină,
inaccesibilă –
şi uită că
jugul Domnului este blând
şi povara lui uşoară.

(fragmente)


Anselm Grun:
Sã ne iertãm pe noi insine

Foarte frecvent auzim oamenii plângându-se că omul modern nu mai are astăzi simţul vinovăţiei şi al păcatului şi că abandonarea practicii spovedaniei merge mână în mână cu absenţa simţului păcatului. Bineînţeles că în zilele noastre omul nu mai înţelege noţiunea tradiţională a păcatului ca încălcare a poruncilor. Acestea nu mai sunt atât de evidente ca şi altădată. Psihologia ne învaţă că în spatele faţadei impecabile de creştini fideli legii, se poate ascunde multă agresivitate şi duplicitate.
(citeste articolul intreg)


Soeur Emmanuelle
De dimineaţa până seara şi de seara până dimineaţa căutăm în afară scăparea salvatoare din vidul lăuntric care ne strânge.
Este o conspiraţie universală împotriva liniştii, a odihnei, a interiorităţii.
Ori tocmai în singurul loc al interiorităţii, în contemplarea stelelor care nu sunt căzătoare se construieşte personalitatea.

(citeste mai mult)

Anselm Grun: Invitatie la seninatatea inimii
Unui om îi era frică de umbra corpului lui şi căpătase oroare de urmele paşilor lui. Pentru a scăpa de acestea a luat-o la fugă. Ori, cu cât făcea mai mulţi paşi, cu atât lăsa mai multe urme; cu cât fugea mai repede, cu atât mai puţin îl părăsea umbra lui. Imaginându-şi că mergea prea încet totuşi, nu se oprea din alergarea tot mai rapidă, fără să se odihnească. Ajuns la capătul puterilor, a murit. El nu ştia că pentru a-şi suprima umbra ar fi fost îndeajuns să se aşeze la umbră şi că pentru a-şi opri urmele ar fi fost îndeajuns să stea liniştit. Ce culme a prostiei!

(citeste articolul intreg)


Vasile Voiculescu : Confesiunea unui scriitor si medic
Îmi cereti sa va spun ceva despre credinta, macar despre credinta mea?
(fragment)

Henri Le Saux

Dumnezeu […]
în îndurarea lui,
îşi trimite mesagerii:
noaptea,
întunericul,
suferinţa,
incapacitatea,
insuccesul în ochii lumii.
El face „semn” omului
şi
aşteaptă...
(citeste mai mult)


Tu esti iubit.
Aceste trei cuvinte,
dacã vrei sã le primesti
cu adevãrat,
pot bulversa si transforma
întreaga ta viatã.

(Iubirea fãrã margini - Un monah al Bisericii de Rãsãrit)
(citeste mai mult)


S.S. Shenuda al III-lea, patriarh al crestinilor copti din Egipt despre:
seninatate,
cum sã ne comportãm cu oamenii,
credinciosia in lucrurile mãrunte,
gandire teoretica si viata practica,
cum sa rezolvam problemele,
ambitie,
incapatanare,
momentul potrivit


"Dacă ne pierdem pacea interioară,
toate ne vor părea perturbate,
iar ceea ce este simplu
ne va părea complicat.
Această complexitate nu vine din exterior,
ci din interior.
*
- Daca sunteti credinciosi în
iubirea pentru cei de aproape,
Dumnezeu va va acorda iubirea vrajmasilor.
El va va da harul
de a va iubi vrajmasii…

(citeste articolul intreg)


Art. 30 din CONSTITUTIA ROMÂNIEI
Libertatea de exprimare

(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisa.


MEDITATIA ZILEI

9 septembrie 2020

Jacques Castermane - Predarea meditatiei la Centrul Durckheim?

”Există o mie și una moduri de a medita;
nu există decât o manieră de a practica zazen.”
Hirano Katsufumi Roshi

Premisă radicală! Ea are avantajul de a evita amestecarea genurilor.
”Există o mie și una moduri de a medita”!
Sunt propuse astăzi, sub numele de meditație, metode foarte diferite care, în mod curios, se opun unele altora. De exemplu:
- o meditație numită modernă, pentru că e științifică și obiectivă, este opusă meditației numite ancestrală, descrisă ca fiind rituală și subiectivă
- o meditație afirmată ca fiind creștină este opusă meditațiilor budiste
- o meditație botezată laică este opusă unei meditații denunțate ca fiind confesională.
Există temerea că ar exista în curând, în Belgia, o meditație valonă opusă unei meditații flamande. (!, n.t.)

”Nu există decât o manieră de a practica zazen”! Și Hirano Roshi adaugă: ”Nu practicăm zen cu mentalul”.

Newsletter tradus integral în româneste pe blogul destinat lui KGD:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/


8 septembrie 2020

Un video fãcut de mine despre cartea HARA, centrul vital al omului,
în care m-am gândit sã dau doar un exemplu practic al ideii:
Când suntem în Hara ALTFEL VEDEM viata si lucrurile... :)
tot dintr-o carte a lui K.G. Durckheim.
De la minutul 5 si ceva înainte.
Aici:


https://youtu.be/QgaVbi7jb7k


6 septembrie 2020

Un video fãcut de mine pe tema cãrtii despre MAESTRUL INTERIOR
Chemarea maestrului spiritual
de K.G. Durckheim

pe youtube.
Prima parte aici:



https://youtu.be/qulP22Or1Zg


6 septembrie 2020

Un film frumos ca o poveste cu Michael Caine si Robert Duvall
Ultima aventurã
Duminicã dimineata pe Tv1000 la 9:20
Detalii pe CINEMAGIA aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/secondhand-lions-ultima-aventura-5030/

5 septembrie 2020

Annick de Souzenelle - Dezvãluirea (fragment)
apropo de OPRIREA omenirii produsã de coronavirus

A sosit timpul pentru om, care s-a construit pânã astãzi din rãdãcinile-pãmânt ale sale, sã efectueze o întoarcere la 180 de grade pentru a merge sã scoatã apã din rãdãcinile-cer ale sale.
...
A sosit timpul pentru om sã iasã din inconstientã.
...
aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2020/09/annick-de-souzenelle-dezvaluirea.html


30 august 2020

Desearã pe CINEMARATON un film de vãzut:
POVESTEA IUBIRII (2016) de Radu Mihãileanu (regizor)
dupã cartea cu acelasi titlu de NICOLE KRAUSS,
autoare din care am citit nu demult Pãdurea întunecatã si stiu cã mi-a plãcut foarte mult.
Detalii pe CINEMAGIA.ro aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/the-history-of-love-488075/


24 august 2020

Am citit ceva interesant pe REPUBLICA.ro
O evocare Ken Robinson (1950-2020) de expert în educatie Anca Tîrcã

La Ken am gasit cel mai frumos exprimat scop al educatiei, pe care îl dezvolt si eu în conferinte si atelierele cu profesorii: „De ce facem educatie? Pentru a-i ajuta pe elevi sa înteleaga lumea din jurul lor si talentul dinlauntrul lor si sa devina oameni împliniti si cetateni carora le pasa.

Un text publicat în 2015 de Sir Ken Robinson si intitulat „On Centering the Child” mi-a placut atât de mult, încât l-am tradus pe loc, sa ne lamurim o data pentru totdeauna cum e cu echilibrul în alegerea metodelor s mult invocata „centrare pe elev”:

Ca si voi, copiii nu sunt nascuti într-o lume, ci în doua. E lumea din jurul lor, cea a altor oameni si lucruri, care exista independent de ei. Aceasta lume era acolo înainte ca ei sa vina pe lume si va exista si dupa ce ei nu vor mai fi. Apoi, e lumea din ei: cea din interior, a constiintei lor, care exista doar cât vor exista si ei. Ca fiinte umane, cunoastem lumea din exterior prin cea din interiorul nostru. O percepem prin simturi si o configuram prin idei, sentimente si valori, care constituie viziunea noastra despre lume. Daca educatia e menita sa atinga principiile unei democratii liberale, atunci ea trebuie sa îi ajute pe copii sa înteleaga ambele aceste lumi si cum una este puternic dependenta de cealalta. Daca se procedeaza astfel, va prelua tot ce e mai bun atât din abordarea traditionalista, cât si din cea progresista.

Articolul integral aici:
https://republica.ro/ce-am-invatat-de-la-sir-ken-robinson

21 august 2020

Toți(?) sau foarte mulți oameni, chiar și copiii mici, pot, în principiu, să fie învățați pe baza unor astfel de trăiri, că experiențele de vârf există, cum sunt, când pot să apară, cine le poate avea, ce le face mai posibile, care este legătura lor cu viața cea bună, cu omul cel bun, cu buna sănătate psihologică etc. Într-o oarecare măsură, asta se poate rezolva până și prin cuvinte, conferințe, cărți. În experiența mea, atunci când am ținut prelegeri aprobatoare despre experiențele de vârf, a fost ca și cum aș fi permis experiențelor de vârf ale măcar unor oameni din audiență să ajungă în conștiință. Adică, uneori cuvintele singure par capabile să înlăture inhibițiile, blocajele și fricile, respingerile care au ținut experiențele de vârf ascunse și reprimate.
Toate acestea indică un alt tip de educație experiențială. Dar nu numai atât, ci implică și un alt tip de comunicare: comunicarea între singurătăți, între euri încapsulate, izolate. Ceea ce susținem este că, în tipul de predare experiențială discutată aici, este necesară în primul rând schimbarea persoanei și schimbarea conștiinței sale de sine. Adică trebuie să o facem conștientă de faptul că experiențele de vârf se desfășoară în lăuntrul său. Până când va deveni conștientă de astfel de experiențe și va avea această experiență ca bază pentru comparație, este un nevârfnic; și este inutilă încercarea de a-i comunica sentimentul și natura experienței de vârf. Dar, dacă o putem schimba, în sensul de a o face conștientă de ceea ce se desfășoară în lăuntrul său, atunci va deveni cineva cu care se poate comunica altfel. Este acum posibilă comunicarea cu ea.

A. Maslow – Religii, valori și experiențe de vârf, pag. 104-105, Editura TREI

Fragmente din carte pe acest site AICI

O carte nec plus ultra pentru cei care îsi pun întrebãri, cei care cautã rãspunsuri, cei care au îndoieli, cei care au ”un sentiment tragic al vietii”, exploratorii profunzimilor si înãltimilor, ”rãmãsita salvatoare”...

Cu precizarea urmãtoare:
În cele din urmã, Religia organizatã, bisericile pot deveni marii dusmani ai experientei religioase si ai celui care trãieste experienta religioasã. Aceasta este principala tezã a cãrtii de fatã.
(pag.12)
Cartea se pare cã s-a epuizat. Îndrãznesc sã cred cã am contribuit si eu la aceasta.

Despre acestea vorbeste si K.G. Durckheim în cãrtile sale din tripla sa calitate: de om de stiintã, din propria experientã pe calea maturitãtii si din bogata experientã de zeci de ani de practicã terapeuticã orientatã pe esentialul fiintei umane.

15 august 2020

C.G. Jung despre o anume solitudine... inevitabilã...

Solitudinea nu survine din cauză că nu avem oameni în jurul nostru, ci mai degrabă din cauză că nu le putem comunica lucruri care nouă ni se par importante sau din cauză că socotim valabile gânduri care celorlalți li se par improbabile. Solitudinea mea a început odată cu experiența viselor mele precoce și și-a atins apogeul pe vremea când lucram la problema inconștientului. Când cineva știe mai multe decât ceilalți, devine singuratic. Singurătatea nu este însă necesarmente opusă comunității, căci nimeni nu simte comunitatea mai profund decât o simte singuraticul, și comunitatea înflorește numai acolo unde fiecare singuratic își amintește de specificul său și nu se identifică deci cu ceilalți.

C.G. Jung – Amintiri, vise, reflecții. Consemnate și editate de Aniela Jaffe, HUMANITAS, 1996,pag. 356
Ceva asemănător spune și R.M. Rilke în Notes sur la melodie des choses.



Turnul de la Bollingen,
construit de C.G. Jung pe mãsura realizãrii de sine, a procesului de individuare.
Intentionat ca o casã de vacantã, început în 1922, dupã moartea mamei sale,
si încheiat cu ultima adãugire dupã moartea sotiei sale în 1955.

”Viata mea este povestea unei realizãri de sine a inconstientului”, spune Jung încã de la începutul acestei cãrti autobiografice, Amintiri, vise, reflecții,
pe care tocmai am recitit-o pe îndelete si cu mare interes
si din care este postat pe site un fragment consistent Gânduri târzii aici

13 august 2020

O carte bună pentru mămici, tãtici...
sau o idee de cadou cu ocazia unui bebeluș nou sosit pe lume:


Charlotte Poussin – Montessori de la naștere la 3 ani.
Învață-mă să fiu eu însumi,
Didactica Publishing House
Detalii pe LIBRIS.ro aici:
https://www.libris.ro/montessori-de-la-nastere-la-3-ani-charlotte-DPH978-606-683-443-8--p1162948.html

Nevoia de libertate, dar și limitele
A învăța să fie liber

Fiecare copil își construiește libertatea în mai multe etape:
integrarea limitelor până la 3 ani,
impregnarea disciplinei până la 6 ani,
responsabilizarea până la 12 ani,
conștientizarea globală până la 18 ani,
care permite din momentul acesta folosirea voinței în marile alegeri de viață. Tânărul adult este atunci liber să dispună de persoana sa fără să prejudicieze drepturile altuia, respectând limitele.
A fi liber nu înseamnă, cu siguranță, că trebuie să lăsăm copilul în voia lui, ci mai degrabă să-i pregătim un mediu înconjurător în care el să poată acționa liber.
(pag. 63)


8 august 2020

Privește dincolo de limita vizibilului. Privește invizibilul. Caută spiritul care face ca totul să apară în spatele celor ce apar. Și hrănește-te cu puterea lumii care îl susține. Izvorul invizibil se găsește oriunde, mereu, indiferent unde te-ai afla, și poți să-l captezi. Cel care se uită bine până la urmă vede.

Eric-Emmanuel Schmitt – Felix și izvorul invizibil, Humanitas, 2020

7 august 2020

Jacques Castermane - Un om aflat în meditatie


Budha si Gânditorul lui Auguste Rodin

Scrisoarea de la Centre Durckheim pe august 2020
Tradusã integral în româneste aici
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/

31 iulie 2020

A apãrut discutia despre cartea Strãpungerea spre fiintã


sub deviza lansatã de Editura HERALD
CÃRTI DESCHISE pentru MINTI DESCHISE
pe pagina de Facebook a Editurii HERALD aici:

https://www.facebook.com/edituraherald.ro/videos/vb.151284558283112/2588614884721455/
https://www.facebook.com/edituraherald.ro/videos/2588614884721455/

Regret cã, din neatentie, am ratat expresia a ce era mai important:
În om existã ”si o naturã mai înaltã, parte din esenta sa”... spune Maslow.
La aceastã naturã mai înaltã se referã K.G. Durckheim când vorbeste despre fiinta esentialã,
despre Fiintã,
despre strãpungerea spre Fiintã.
Aceastã veritabilã revolutie (o nouã imagine despre om, societate, naturã, stiintã etc.) a fost,
- spune Maslow cu dezamãgire în Prefata editiei a doua a cãrtii, din 1970 -,
ignoratã si este ignoratã aproape complet de o mare parte din comunitatea intelectualã, în special de cea care controleazã canalele de comunicare a informatiiei cãtre publicul educat si tineret. (din acest motiv am hotãrât sã o numesc ”Revolutia neobservatã”.
Se pare cã este la fel de neobservatã si acum, dacã ne uitãm la sistemul de educatie oficial si la cel medical, cel putin.


30 iulie 2020

VOCEA MAESTRULUI ÎN VIATÃ

Când un om ajunge la calea spre CALE şi decide să-şi consacre existenţa servirii VIEŢII, atunci viaţa însăşi poate să-i devină maestru pe calea interioară. În toate circumstanţele – de exemplu în maniera sa de a se mişca şi de a trata cotidianul, de a face faţă schimbărilor şi loviturilor sorţii, de a reacţiona la suişurile şi coborâşurile existenţei, de a rezista – sau de a ceda – tentaţiilor lumii – în toate lucrurile, odată devenit atent, el va auzi vocea maestrului. Vocea, înaltă sau silenţioasă, care îl exprimă este imposibil să nu fie recunoscută. Ea îi semnalează progresele sau opririle sale, îi spune dacă, la acel moment precis, este pe punctul să se deturneze de la Cale şi să-şi fie infidel sieşi. Datoria de a se pregăti pentru Marea Permeabilitate este necontenit prezentă în mintea omului trezit şi vocea conştiinţei, prin care se manifestă maestrul, nu tace niciodată. Dacă am devenit cu adevărat elevi, orice situaţie cotidiană este un test. Şi noi nu vorbim aici decât despre această stare de discipol.

În confruntările noastre cu viaţa, aşa zisă exterioară, şi cu destinul, suntem mereu tentaţi să pierdem semnificaţia centrală a existenţei noastre. Mii de ocazii – tentaţii sau pericole din lume – ne fac să uităm transcendenţa în favoarea scopurilor apropiate eului, bune sau rele. În loc să ne preocupăm de suferinţa născută din Fiinţa esenţială, interesele noastre se învârt cel mai adesea în jurul grijii cauzate de „poziţia” noastră în lume. Dar tocmai această confruntare cu suferinţele „naturale” formează o componentă esenţială a Căii, o componentă a nucleului. Slujirea VIEŢII nu ne permite să ne sprijinim pe o experienţă, pe care un contact eliberator cu Fiinţa supra-naturală ne-a adus-o, pentru ca de acum înainte să respectăm mai puţin lumea şi noi să ne instalăm pe celălalt ţărm. Căci noi suntem aici pentru a crea spaţiu pentru lumea supranaturală în lume. Pentru a dobândi forţa necesară în lume pentru aceasta, omul trebuie să fie într-un contact cu FIINŢA, aşa încât forma interioară, obţinută datorită acestei centralizări interioare pe Fiinţa esenţială, trebuie să fie repusă în discuţie neîncetat prin noi „amestecuri” cu lumea. El trebuie, de asemenea, să înveţe să-şi discearnă umbra. Curajul lui, sau dimpotrivă frica sa, interioare şi exterioare, de suferinţă îi vor dezvălui atunci dacă el se află pe Cale şi sub conducerea – lipsită de indulgenţă – a maestrului. Dacă el este, realmente, pe calea spre CALE, atunci cea mai mică oprire, cea mai mică îndepărtare, trezesc avertismentele maestrului. Şi încuviinţările lui, de asemenea, atunci când suntem „acolo” într-o manieră justă. Şi auzim încurajările atunci când un nou drum se deschide spre CALE. El ne invită să ne continuăm drumul pe care ezităm să ne angajăm, adesea pentru că saltul spre necunoscut ne înspăimântă. Şi când modul nostru de a fi „acolo” este cu adevărat just resimţim aceasta printr-o pace, o linişte vie şi luminoasă, o armonie interioară profundă, care depăşesc orice „mişcare psihică” şi sunt, de asemenea, dincolo de liniştea sau de tumultul lumii. Aşa cum, în timpul unei meditaţii profunde, un zgomot exterior deranjant la început se transformă într-un murmur de fond pentru o miraculoasă linişte interioară, cu totul străină de zgomotul sau de absenţa de zgomot, o stare situată dincolo de linişte şi de zgomot.

A fi cu adevărat trezit la CALE este semnul unei înalte şi rare trepte de evoluţie umană. Contemporanii noştri, pentru care atitudinea „justă” se reduce la trinitatea „capacitate de reuşită, eficacitate şi comportament normal” sunt foarte departe de acest stadiu. Dar cei mai diferenţiaţi dintre ei nu se simt în largul lor. Mai mult încă, ei suferă de presiunea unei lumi în care esenţialul este refulat.

K.G. Durckheim – Chemarea maestrului spiritual, Editura HERALD, pag.131-133


27 iulie 2020

Un serial foarte bun de vãzut când se va relua, eventual pe HBO GO:
Mrs. AMERICA
Un articol despre el de Ioana Epure pe pressone aici:
https://pressone.ro/mrs-america-sau-cum-uneori-nu-e-despre-cine-castiga-o-dezbatere-ci-despre-cate-voci-se-aud-in-ea

24 iulie 2020

Un film de animatie frumos, de o frumusete stranie totusi:
Mireasa moartã.
Detalii pe CINEMAGIA.ro aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/corpse-bride-12112/


18 iulie 2020

Între timp a mai avut loc o discutie pe tema cãrtii
STRÃPUNGEREA SPRE FIINTÃ. Etapele maturitãtii umane
sub deviza CÃRTI DESCHISE PENTRU MINTI DESCHISE,
initiativa generoasã a Editurii HERALD.
Când se va publica înregistrarea voi anunta si aici.
Si va mai fi încã una pe tema altei cãrti, cea despre maestrul interior.
Am impresia cã cei de la HERALD (o parte cel putin) sunt în concediu, asa cã va mai dura.


12 iulie 2020

O înregistrare video fãcutã de mine pe marginea cãrtii lui K.G. Durckheim
STRÃPUNGEREA spre Fiintã. Etapele maturitãtii umane



pe youtube aici:
https://www.youtube.com/watch?v=DCosjeLeecs

Începe sã-mi placã... Dupã 15 ani de tãcere...
Cea mai sigurã metodã de a-ti învinge frica: a lua taurul de coarne...
Stiu cã nu se aude prea bine... Totusi pe un laptop mai nou am constatat cã se aude suficient.

5 iulie 2020 - c


Anne Laure Gannac - Ziua în care am decelerat (am redus viteza)
Un exemplu de efect al meditatiei zazen si de continuare în cotidian
Mai exact: cotidianul ca exercitiu.



Anne Laure Gannac este jurnalistă, manager la revista Psychologies.
Asigură cronica culturală de la PLAY RTS (Radio Television Elve
ția). 
Autoare a Mčre-fils, l’impossible séparation si Divorce, les enfants parlent aux parents (ed. Anne Carričre) 

1.Nu vreau să renunţ la nimic
 
2. Experimentez pacea
 
"Zazen s-a terminat, exerciţiul continuă”, invită pe Jacques Castermane.
 În exteriorul dojo-ului, 
pregătind masa, aşezând masa, măturând curtea, încerc să rămân în această conştienţă deplină, atenţie precisă la fiecare acţiune - care, de fapt, este lentoare. În mod surprinzător, nu  necesită niciun efort: nu am senzaţia că m-aş forţa să încetinesc, ci că aş urma un ritm intern care cade bine. Ritmul meu. Mă simt bine.
 
După patru zile la Centre Dürckheim, nu mai sunt eu.
 Sau, mai degrabă, simt că sunt eu mai mult ca niciodată. De a fi repusă la loc, de a merge cu adevărat, de a respira cu adevărat. Ceva ca o întoarcere la esenţial care face ca orice nouă fugă înainte să fie de neconceput. Exist, sunt conştientă de aceasta, această acţiune din mine îmi este suficientă pentru a nu simţi nevoia de a acumula zece (acţiuni) în acelaşi timp. Dar, ceea ce pot aici, în atmosfera liniştită şi binevoitoare a centrului, voi putea, oare, să o fac şi acasă, la Paris, în viaţa mea ritmată de imperative, termene şi agitaţiile mulţimii stresate? Mă îndoiesc serios de asta. 

3. Mă întorc la realitate
 

Și am dreptate. La întoarcerea în viaţa mea de zi cu zi, mă simt ca o broască ţestoasă într-o lume de iepuri. Nu prea lentă, ci prea liniştită. Totuşi, la fel ca ţestoasa din fabulă, continui în ritmul meu, în toată chietudinea. Şi trebuie să constat că ajung la timp, îmi termin munca la timp, fac ceea ce am de făcut: La Fontaine avea dreptate. Altfel, nu este suficient să pleci la timp pentru a fi în pas cu ritmul tău într-o lume accelerată: trebuie să accepţi să alegi. Să renunţi. La locul de muncă, să ştii să delegi şi să procrastinezi (amâni): nu pentru că un dosar nu este procesat la minut îmi va exploda în faţă ... În viaţa privată, a ieşi mai puţin şi a te aşeza mai mult. O muncă de revizuire a priorităţilor se impune, o selecţie de dorinţe devine indispensabilă. A sosit momentul renunţărilor necesare. 
Toate acestea le ştiam în fond, le ştiam necesitatea. Dar, datorită acestei „căi a acţiunii”, de acum înainte o simt. Nu mai trece prin cap, ci prin corp, şi nuanţa este radicală. Printr-o întoarcere la simţire şi la respiraţie, toate aceste alegeri, spre marea mea surpriză, se fac aproape de la sine. 

Integral în româneste aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/

5 iulie 2020

Jacques Castermane - Calea actiunii / Ziua în care am redus viteza

Interesul omului occidental pentru „meditaţie” corespunde unui fapt nou: persoane, din ce în ce mai numeroase, presimt că, în adâncul lor, omul este ceea ce aspiră el să fie. Şi meditaţia ar putea fi acel exerciţiu  care pregăteşte condiţiile care permit şi favorizează împlinirea adevăratei noastre naturi de fiinţă umană.

Ar putea să fie? Da, pentru că astăzi, dacă cuvântul meditaţie este tendinţă, el este adeseori deviat în metode care au drept ţintă dezvoltarea ego-lui, a personalităţii, a personajului social; ceea ce numim dezvoltare personală.

Ceea ce maestrul zen desemnează ca fiind adevărata natură a fiinţei umane nu este un Ego augmentat, ci este realitatea noastră ca persoană. Natura mea esenţială este „Eu sunt”-ul care este la origine, mult înainte ca „Eu sunt Eu sau Eu sunt” (Je suis Moi ou Moi je suis). Esenţa înnăscută precede condiţionatul.

Tradus integral pe blogul destinat lui KGD aici
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com
Mâine sper cã voi reusi sã traduc si partea a doua: ZIUA ÎN CARE AM DECELERAT.


4 iulie 2020

Un alt fragment din cartea autobiografică a lui
C.G. Jung, Amintiri, vise, reflecţii,
care descrie evoluţia sa interioarã si cea a cunoaşterii sale,
inclusiv crezul său religios.

Treptat m-am lămurit că împărtăşania fusese pentru mine un eveniment fatal. În urma ei rămăsese un mare gol, ba mai mult, era opierdere. Ştiam că nu mai puteam participa niciodată la această ceremonie. Pentru mine, ea nu era o religie, ci o absenţă a Domnului. Biserica reprezenta un loc unde nu mai aveam ce căuta. Pentru mine, acolo nu era viaţă; era moarte.
M-a cuprins o milă neţărmurită de tatăl meu. Am înţeles deodată tragicul meseriei lui şi al vieţii sale. Doar se lupta cu o moarte a cărei existenţă nu o putea admite. Se deschisese o prăpastie între el şi mine şi nu vedeam nici o posibilitate de a arunca o punte peste acest abis infinit. […] Dumnezeu nu este uman, m-am gândit. Aşa este măreţia Sa; nu e atins de nimic uman. Este bun şi cumplit, şi una şi alta... […]
Armonia dintre mine, Biserică şi lumea omenească înconjurătoare, aşa cum o cunoşteam, s-a spulberat. Aveam impresia că suferisem cea mai mare înfrângere a vieţii mele. Se prăbuşise concepţia religioasă care-mi apărea drept unica legătură profundă şi plină de sens dintre mine şi univers, adică nu mai puteam participa la credinţa generală, ci mă găseam implicat în ceva inexprimabil, în “secretul meu”, pe care nu-l puteam împărţi cu nimeni. Era teribil şi – ceea ce era cel mai rău – vulgar şi ridicol, ca un hohot de râs diabolic.
Am început să cuget: Ce trebuie să crezi despre Dumnezeu? Nu inventasem singur acea imagine despre Dumnezeu şi catedrală şi cu atât mai puţin acel vis care mă asaltase la vârsta de trei ani. O voinţă mai puternică decât a mea mi le impusese pe amândouă. O făcuse natura în mine? Dar natura nu-i altceva decât voinţa Creatorului. La ce bun să-l acuz pe diavol, când şi el era o creatură a Domnului? Numai Dumnezeu era adevărat – foc pustiitor şi har indescriptibil.
Eşecul împărtăşaniei? Era eşecul meu? Mă pregătisem cu toată seriozitatea şi sperasem într-o trăire a harului şi a iluminării, dar nu se întâmplase nimic. Dumnezeu rămăsese absent. Din voia Domnului şi de dragul Domnului m-am trezit despărţit de Biserică şi de credinţa tatălui meu şi a tuturor celorlalţi, în măsura în care aceştia reprezentau religia creştină. Căzusem în afara Bisericii. Asta m-a umplut de o tristeţe care avea să-mi adumbrească toţi anii până la începutul studiului meu universitar.

C.G. Jung -  Amintiri, vise, reflecţii. Consemnate şi editate de Aniela Jaff
é, HUMANITAS, 1996, pag. 68-69


2 iulie 2020

O mică discuţie pe marginea cărţii recent reeditate de Editura HERALD - HARA, centrul vital al omului - poate fi vizionată pe pagina de Facebook a Editurii HERALD, sectiunea înregistrãri video:
https://www.facebook.com/edituraherald.ro/videos/683253538922221/
sau click pe imagine pentru link direct:



sau pe youtube aici:

https://www.youtube.com/watch?v=W5KJjxLrSlE





Cum nu aveam nici o pozã mai actualã la îndemânã,
am oroare de fãcut poze,
am dat poza de acum 5 ani, de la întâlnirea de 40 de ani
de la absolvirea facultãtii pentru coperta video a acestei discutii neasteptate.

28 iunie 2020
Un fragment din cartea autobiografică a lui
C.G. Jung, Amintiri, vise, reflecţii,
care descrie evoluţia sa interioarã si cea a cunoaşterii sale,
inclusiv crezul său religios.

Întrucât în biblioteca tatălui meu nu se găseau filosofi – erau suspecţi, pentru că gândeau -, a trebuit să mă mulţumesc cu ediţia a doua, din 1832, a Dicţionarului general al ştiinţelor filosofice al lui Krug. M-am adâncit imediat în articolul despre Dumnezeu. El începea spre nemulţumirea mea, cu o etimologie a cuvântului „Gott” (Dumnezeu), care provenea „incontestabil” de la „gut” (bun) şi care desemna ens summum sau perfectissimum. Mai departe scria că nu se puteau dovedi nici existenţa lui Dumnezeu şi nici caracterul înnăscut al ideii de Dumnezeu. Aceasta putea fi din capul locului în om, dacă nu actu, atunci măcar potentia. În orice caz, „capacitatea noastră spirituală” trebuie deja să fi „atins un anumit grad de dezvoltare, înainte de a fi în stare să creeze o idee atât de sublimă.”
Această explicaţie m-a surprins la culme. Mă întrebam: Ce se întâmplă oare cu aceşti „filosofi”? Este clar că nu-l cunosc pe Dumnezeu decât din auzite. […]
Existenţa lui Dumnezeu nu depinde de dovezile noastre. Cum am ajuns eu oare la certitudinea mea că Dumnezeu există? Mi se povestiseră atâtea în această privinţă şi totuşi nu am putut crede în fond nimic. Nimic nu mă convinsese. Deci e sigur că nu de aici provine ideea mea. De fapt nici nu era o idee sau rodul a ceva gândit.
[…]
Atunci mi-a devenit deodată clar că Dumnezeu era, cel puţin pentru mine, una dintre experienţele cele mai sigure şi imediate. Doar nu inventasem acea poveste înfiorătoare cu catedrala. Din contră, ea mi-a fost impusă şi am fost constrâns, cu cea mai mare cruzime, s-o gândesc. Însă după aceea a pogorât asupra mea un har inefabil.

C.G. Jung -  Amintiri, vise, reflecţii. Consemnate şi editate de Aniela Jaff
é, HUMANITAS, 1996, pag. 73,74


27 iunie 2020

Meister Eckhart – Despre detaşare şi posesia efectivă de Dumnezeu
(fragment)

Posesia efectivă de Dumnezeu vine din suflet şi din faptul că ne întoarcem şi tindem lăuntric, intelectual către Dumnezeu, iar nu gândind necontenit şi în acelaşi chip la El. Căci aceasta i-ar fi cu neputinţă ori foarte greu de atins firii omeneşti şi, pe deasupra, nici măcar n-ar fi cel mai bun lucru. Omul nu trebuie să se îndestuleze cu un Dumnezeu gândit, căci îndată ce piere gândul, piere şi Dumnezeu. ci trebuie mai curând să-l aibă pe Dumnezeu însuşi, care este cu mult peste gândirea omului şi a întregii creaturi. Acel Dumnezeu nu piere, chiar de omul şi-ar întoarce, în mod voit, faţa de la El.
Cine îl are pe Dumnezeu în acest fel, deci în fiinţă, acela îl primeşte pe Dumnezeu în chip dumnezeiesc, iar pentru el Dumnezeu străluceşte în toate lucrurile. Şi toate lucrurile au gust dumnezeiesc, iar imaginea lui Dumnezeu i se revarsă din toate lucrurile. În acest om, Dumnezeu priveşte mereu; îl el are loc o desprindere detaşată [de toate lucrurile] şi o întipărire a imaginii lui Dumnezeu, pe care îl iubeşte şi care îi este prezent.

Meister Eckhart –DESPRE OMUL NOBIL, CUPA DIN CARE BEA REGELE. Tratate, HUMANITAS, 2007, trad. Gabriel H. Decuble, pag. 119



26 iunie 2020

Practicarea Harei contribuie decisiv la procesul de individuare, atât prin CLARIFICAREA mentalã pe care o favorizeazã cât si prin ACCESUL la RESURSELE originale datoritã înrãdãcinãrii în Fiintã.

Lucrarile lui Jung si Neumann au „îmbogatit considerabil” - spune Dürckheim - lucrarea mea din anii saizeci si saptezeci. Teoria lor despre Selbst (Sine) corespunde conceptului meu de Wesen (Fiinta esentiala). Jung întelege „adevaratul sine” ca integrarea sinelui în sânul Welt-Ich (eul existential). Aceasta integrare priveste persoana la propriu, adica omul devenit transparent fiintei lui în „eul sau existential”- sa ne amintim radacina latinapersonare. Doctrina jungiana a integrarii Wesen în sânul Welt-Ich constituie si astazi fundamentul teoretic al conceptului de „cale initiatica”, asa cum îl predam noi de mai multe decenii în centrul nostru din Padurea Neagra. Pentru a avansa pe acest drum, trebuie sa ajungem sa învingem fortele umbrei care se opun pe calea spre adevaratul sine. Este vorba mai putin de a suprima suferinta, cât de a trai acel „mori si renasti” pe care îl favorizeaza terapeutul: fara aceasta faza, procesul de realizare de sine (individuatia în sens jungian) nu poate sa patrunda. […] Spre deosebire de scoala jungiana – spune Maria Hippius – la noi tot procesul de realizare de sine, de la început pâna la sfârsit, se opereaza prin intermediul exercitiului: lucrarea corporala a „corpului care suntem” ilumineaza (clarifica) transformarea de sine.

Citat din cartea biografica Karlfried Graf Durckheim. O viata sub semnul transformarii, scrisã de Gerhard Wehr, în Prefata cartii Hara, de aici: https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2013/10/biografie-karlfried-graf-durckheim.html



22 iunie 2020

S-a reeditat HARA, centrul vital al omului de K.G. Durckheim.
Aratã asa:

Detalii si posibilitate de PRECOMANDÃ pe site-ul Editurii HERALD aici:
https://www.edituraherald.ro/carti/hara-centrul-vital-al-omului-437-detail#.XvDB79R97UI

De pe coperta a IV-a a ediţiei germane din 2005

O carte creată pentru a deveni o carte de viaţă esenţială. (Frankfurter Allgemeine Zeitung).

Karlfried Graf Durckheim, cel care, ca nici un alt european, a unit în gândirea sa, într-o sinteză creatoare, vechea înţelepciune a Orientului şi a Occidentului, ne prezintă în această carte, într-un mod magistral, exerciţiul fundamental al practicii meditative orientale cu numeroase exemple şi indicaţii practice precise.


De pe coperta a IV-a a traducerii în franceză

Hara nu este numai o teorie doctrinală. Ea este învăţătura unei practici în slujba esenţialului.

Practica Harei ajută deopotrivă la gestionarea vieţii în această lume şi la înaintarea pe CALE. Este vorba de CALEA  care îi redă omului, care şi-a pierdut rădăcinile, conştiinţa originii sale eterne şi care îl pregăteşte să-şi realizeze destinul său primordial, adică revelarea FIINŢEI în existenţă.



19 iunie 2020

O veste bunã pentru cititorii cãrtilor lui K.G. Durckheim:
am aflat "pe surse" cã Editura HERALD va publica o nouã editie a cãrtii
Hara, centrul vital al omului.



16 iunie 2020

Platforma REOPEN.EUROPA cu informatii la zi despre REDESCHIDEREA de dupã IZOLARE:
https://reopen.europa.eu/en


Un ONG, vechi deja, foarte foarte util pentru cetãtenii ROMÂNIEI:
Funky CITIZENS de educatie, informare si formare pentru implicare civicã aici
https://funky.ong/

15 iunie 2020

Un film de animatie pentru oameni mari de vãzut:
RÂNDUNELELE DIN KABUL

Detalii pe CINEMAGIA.ro aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/les-hirondelles-de-kaboul-2243491/


Un nou site de stiri - SpotMedia.ro - fondat de Ex-Echipa de la ZIARE.com:
SpotMedia.ro

10 iunie 2020

Pr. Francis Dekeyser - Scrisoarea nr. 172 de la Bethanie

„Atitudinea realistã fatã de existentã este în mod fundamental
respectul si nu dispretul,
închinarea si nu impietatea,
lauda si nu blasfemia.»
F. SCHUON

Citat de Pr. Francis Dekeyser în Scrisoarea actualã, nr. 172 pe iunie 2020, de la Centre Bethanie, France
În francezã aici

Tradusã integral în româneste AICI

Criza prin care trecem astăzi este esenţialmente spirituală. Noi am uitat cine suntem; această pierdere a identităţii ne înnebuneşte. Lumea se pare că a adormit în orizontalitatea în care fiecare este, mai mult sau mai puţin, împotmolit pentru a-şi proteja bunurile şi pentru a se proteja de duşmani exteriori.


8 iunie 2020

Un dialog de o mare CLARITATE dintre Jacques Castermane si Graf Durckheim (1970)

Jacques Castermane: - Prin ce anume poate practica Zen să fie utilă omului occidental? Pentru că este vorba de un exerciţiu care îşi are rădăcinile în Orient.

Graf Dürckheim: - Ar fi o mare neînţelegere să credem că zazenul este un exerciţiu oriental. Zenul se practică în principal în Japonia unde a fost introdus în secolul al XIII-lea. Dar dacă vă voi descrie ce anume m-a impresionat în Zen vă veţi da seama foarte repede că experienţa umană, pentru care această tradiţie pregăteşte condiţiile, depăşeşte Japonia tradiţională, culturală şi spirituală.

J.C. – Ceea ce spuneţi dvs nu este ceea ce citesc în anumite cărţi care apără ideea că zenul este şi nu poate fi decât o ramură a budismului.

G.D. – Nu întâlnim Zenul într-o carte. Întâlnim Zenul în prezenţa oamenilor Zenului. Cei pe care i-am putut întâlni în timpul sejurului meu în Japonia mi-au părut întotdeauna remarcabili. Acolo unde întâlniţi Zenul, există mereu o atmosferă foarte proaspătă, foarte puternică, foarte vie şi plină de umor. Autenticitate şi veracitate, iată ce m-a frapat în mediul Zenului, în întâlnirea mea cu maeştrii şi discipolii lor.

Ceea ce m-a atras este şi faptul că Zenul nu este o teorie. Este o practică. La baza Zenului se află exerciţiul şi experienţa.
...
Zenul ne invitã sã avem curajul sã ne uitãm teoriile pentru a lua în serios ceea ce trãim, ceea ce simtim în clipa de fatzã.
...
Primul lucru de fãcut atunci când practicãm zazenul? Ne destindem… ne destindem… ne destindem în acord cu acest gest al Vietii care este actul de a expira si primul lucru de fãcut atunci când practicãm zazenul este de a ne deschide… a ne deschide… a ne deschide în acord cu acest gest al Vietii care este actul de a inspira. Zenul devine atunci cultura linistii interioare, cultura calmului interior, cultura pãcii interioare.

Integral tradus în româneste pe blogul destinat lui KGD aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com

4 iunie 2020

Seth Godin - Sparge tiparele
Teama de trufie

Lecţia lui Icar ne este cunoscută tuturor, chiar şi celor care nu mai sunt la curent cu mitologia greacă. Zeii se mânie pe cei care au curajul să zboare, iar pedeapsa este foarte severă.

Australienii numesc acest lucru „problema macului înalt.” Nu te ridica şi nu ieşi cu nimic în evidenţă, altfel vei fi tăiat.

Suntem antrenaţi să ne integrăm în peisaj, nu să ieşim în evidenţă, iar cel mai uşor mod din lume de a ne integra este să nu începem niciodată nimic. Nu-ţi exprima părerile. Dacă observi ceva, nu spune nimic.

În realitate, ne petrecem zilele aşteptând permisiunea de a începe. Iar acesta este motivul pentru care am publicat toată tirada asta.

Dacă ştii pe cineva care are nevoie de permisiune, dă-i cartea să o citească. Dacă tu ai nevoie de permisiune, gândeşte-te la mentorul, la coach-ul sau la prietenul care şi-a dat-o. Cineva îşi dă permisiunea. Cineva, poate indirect, te-a angajat, ţi-a dat bani, te-a pregătit şi te-a încurajat – toate pentru ca tu să observi ce trebuie făcut şi să faci acel lucru.

Nu e trufie. E ceva esenţial.

Dar dacă toată lumea face asta? Dacă toată lumea îşi exprimă părerile, observă lucruri, începe lucruri şi crede că e bine să facă zarvă?

Atunci o să ai o altă problemă, nu? De fapt vei avea o mulţime de alte probleme.

Şi vei fi nevoit să alegi care dintre noile idei merită atenţia şi care nu sunt, de fapt, atât de bune.

Şi vei fi nevoit să le livrezi pe cele mai bune dintre ele.

Ambele situaţii sunt pozitive şi niciuna dintre ele nu atrage după sine mânia zeilor şi nu este un capăt de lume.

Seth Godin – SPARGE TIPARELE. Când ai făcut ultima dată ceva pentru prima dată?,
Editura Publica, trad. Carmen Dimitruc, , pag. 87


2 iunie 2020

Un articol foarte interesant despre
MARATONUL DE 100 de ani al Chinei.
5 premise false care au orbit Occidentul în relatia cu China, în ultimii 50 de ani.
https://universul.net/


31 mai 2020

Azi am vãzut un film frumos, din 1986, cu aptitudini de RE-SENSIBILIZARE UMANÃ,
apropo de tendinta actualã spre DE-SENSIBILIZARE UMANÃ din cauza Mirajului exercitat de Digital,
pe CINEMAX2
Copiii unui Dumnezeu mai mic,

detalii aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/children-of-a-lesser-god-copii-unui-dumnezeu-mai-mic-3856/

Apoi am vãzut la Digi24 la emisiunea IN FATA TA un regal de emisiune cu un matematician:
Prof. RADU GOLOGAN, presedinte al Societãtii de Stiinte Matematice din România.



Rolul matematicii este sã formeze o gândire corectã.
La scoalã înveti sã gândesti si sã te descurci intelectual în viatã.
Scoala on line? Mai degrabã o variantã hibridã.

Inregistrarea emisiunii aici:
https://www.digi24.ro/emisiuni/in-fata-ta/in-fata-ta-31-mai-14-00-1315903


Am remarcat un film frumos programat sãptãmâna viitoare la TV, miercuri la 11:25 pe FILMCAFE
POVESTE FÃRÃ SFÂRSIT (1984),
una din ecranizãrile dupã cartea lui Michael Ende cu acelasi nume.
Detalii aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/die-unendliche-geschichte-8590/



29 mai 2020

Adesea sunt întrebat de pacienţi ce pot face pentru a se menţine în formă din punct de vedere mental la bătrâneţe. Răspunsul meu îi ia de multe ori prin surprindere: „Uitaţi de cuvinte încrucişate şi sudoku; ieşiţi afară şi alergaţi!” Căci studiile moderne arată că cel mai bun antrenament pentru creier este alergarea. În orice caz, odată formate noile celule nervoase, remestecarea cunoştinţelor deja avute nu este de ajuns pentru a le menţine în viaţă. trebuie învăţat ceva cu adevărat dificil.
Care sunt „sarcinile dificile” care fac posibilă supravieţuirea neuronilor noi? În mod esenţial nu este vorba despre a reda ceva învăţate pe de rost. Asta e mult prea simplu.
[…]
Dacă reflectăm puţin însă, e vorba despre ceea ce noi, oamenii, facem zilnic; avem experienţe, ne orientăm în mediul înconjurător şi depăşim provocările şi vicisitudinile din viaţa cotidiană. Mai cu seamă avem de a face cu alţi oameni; trebuie să evaluăm, să decidem, să acţionăm şi să ne confruntăm mereu cu ceilalţi. Trebuie să revizuim sau să renunţăm la planuri deja făcute, să încheiem acorduri, să ne ţinem de ele şi multe altele. Tocmai asta –adică viaţa în toată întinderea şi profunzimea ei – este ceea ce menţine în viaţă celulele nervoase nou formate.


Manfred Spitzer – DEMENŢA DIGITALĂ, pag. 52,53



25 mai 2020
Jacques Castermane Când vă faceţi exerciţiul?
Newsletter pe mai 2020 de la CENTRE DURCKHEIEM, France
tradus integral în româneste aici:

http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/

Ce înseamnă „A face exerciţiul toată ziua?”

Foarte simplu! A profita de activităţile vieţii cotidiene, pe care le am de FĂCUT, pentru a mă simţi în contact cu acţiunile INFEZABILE care mi-a fost dat să le descopăr şi să le iau în serios cu ocazia exerciţiului particular: ţinuta corporală (verticalitatea interioară), forma corporală (nici crispat, nici indolent).  Şi vă propun un exerciţiu contrariant pentru EGO-ul majorităţii contemporanilor noştri: „Faceţi tot ceea ce faceţi un pic mai lent!Totul? Da, a aranja vesela, a merge de la un birou la altul, a ne îmbrăca, a curăţa morcovi, a scrie o scrisoare… şi adaugă Graf Dürckheim: a ne bărbieri sau a ne machia!



17 mai 2020

O evocare a Sabinei Wurmbrand de cãtre Voicu Bojan
Sabina Wurmbrand - discretia slujirii si nobletea suferintei
pe pressone.ro aici:
https://pressone.ro/sabina-wurmbrand-discretia-slujirii-si-nobletea-suferintei

16 mai 2020

Recomandare de lecturã:

Manfred Spitzer - DEMENTA DIGITALÃ.
Cum ne tulburã mintea noile tehnologii
Editura HUMANITAS, 2020
O carte pe care tocmai o citesc. Foarte interesantã. Accesibilã. Utilã.
Autorul are dreptate.
Detalii pe LIBRIS.ro aici:
https://www.libris.ro/



6 mai 2020

În sfârsit...

K.G. Durckheim:
RESPIRATIA, MOTORUL TRANSFORMÃRII NOASTRE

O traducere revizuitã, aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/

Angoasa omului se citeşte în dificultatea de a se abandona (a expira), şi în blocajul în momentul primirii (de a inspira). Eliberarea de ambele blocaje este condiţia pentru a realiza o mişcare naturală şi armonioasă de alternanţă în succesiunea – aş spune „dată de Dumnezeu” – „ne-abandonăm-Acasă” şi  „ne-reprimim-ca-un-nou cadou”.

... noi nu respirãm, ci suntem respirati...

Terapia respiraţiei, pe care fiecare din noi vrem să o practicăm în meditaţie, vizeazã sã-l facã pe om permeabil pentru Cel cu Totul Altul. Ea poate nu doar să recunoască lipsa de transparenţă în tulburările fizice ale suflului, ci poate şi să contribuie, lucrând la calitatea respiraţiei, la demontarea acestor tulburări şi la regăsirea permeabilităţii, în sens propriu cât şi în sens figurat.


25 aprilie 2020
Douã recomandãri de carte si un film pentru aceastã perioadã de stat în casã:

Când înfloreste liliacul de Martha Hall Kelly
inspiratã din evenimente si oameni reali
Detalii pe LIBRIS aici:
https://www.libris.ro/cand-infloreste-liliacul-martha-hall-kelly-LIT978-606-33-1483-4--p1164672.html


CAMINO. O cãlãtorie a spiritului de Shirley MacLaine
Detalii pe LIBRIS aici:
https://www.libris.ro/camino-o-calatorie-a-spiritului-shirley-for973-85347-5-5.html

Si filmul REGELE LEU remake 2019 azi pe HBO, acum la 16:10
Detalii pe CINEMAGIA.ro aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/the-lion-king-1251117/

PS: L-am vãzut si nu m-a impresionat prea mult.

Nu se comparã ca expresivitate si emotie cu varianta din 1994, mai modestã ca tehnicã de realizare, dar cât de sugestivã, cîte momente emotionante redate prin desenele acelea...

E un exemplu de dezvoltare tehnicã neînsotitã de dezvoltare interioarã pe mãsurã, pe termen lung: un exemplu de efect al Mirajului pe care îl exercitã Inteligenta Artificialã în dauna evolutiei constiintei.
E o exemplificare a DEMENTEI DIGITALE care ne roade la temelia fiintei - superficialitatea, de-sensibilizarea, aplatizarea emotionalã, diminuare calitativã de umanitate.
Si o exemplificare a ceea ce spune Neil Postman în cartea DISTRACTIA CARE NE OMOARÃ - un anumit mediu de comunicare va influenta continutul, va favoriza un anumit continut, ne va schimba cultura, ne va schimba pe noi.
Ne va înstrãina de noi, mai exact, spun eu, dacã nu suntem atenti.
Pentru ca Inteligenta Artificialã sã nu devinã un pericol pentru Umanitate ar trebui sã fie însotitã de o Evolutie pe mãsurã a Constiintei celor ce o "mânuiesc", în primul rând.


11 aprilie 2020

Am terminat traducerea pentru
MIC ÎNDRUMAR DE MEDITATIE (cf. KGD)

aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2020/04/mic-indrumar-de-meditatie-conform-kg.html

Pentru a ne întoarce ACASÃ,
cum spune Jacques Castermane.
Din exilul interior în care ne aflãm, cum spune Annick de Souzenelle.

Poate cã omul trebuie provocat pentru a intra în maturitatea spiritualã, cum spunea KGD, referitor la situatiile de CRIZÃ.


Mă voi aşeza,
şi voi tăcea,
şi voi asculta
ceea ce Dumnezeu vorbeşte în mine.

Magistrul Eckhart


Pentru cei care doresc sã-l listeze:

Mic îndrumar de meditatie zazen cf. K.G. Durckheim
în format PDF aici:
http://www.ceruldinnoi.ro/Prezentari/PDF/Mic_indrumar_de_zazen_KGDurckheim.pdf

10 aprilie 2020

Pentru cei intersati de
MIC ÎNDRUMAR DE MEDITATIE (cf. KGD)
am reusit sã mã apropii de final
(mai am douã mici capitole).
Ultima actualizare azi la 17:45
aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2020/04/mic-indrumar-de-meditatie-conform-kg.html




Primãvara vãzutã din balcon.
De dimineatã, cã între timp s-au mai scuturat niste flori.

9 aprilie 2020
Iatã cã avem si punctul de vedere al Domnului Jacques Castermane
în problema COVID-19
Ce-i de fãcut în vremea corona-virusului ?


Fãcãtorul bombei atomice nu are, în prezent, în fata a ceea ce el considerã a fi un prãdãtor, altã armã decât masca si, pe planul strategic izolarea la domiciliu (confinement).

Rămâneţi acasă
şi profitaţi de aceasta
pentru
A vă întoarce acasă!”.


Integral în româneste aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com


7 aprilie 2020

MIC ÎNDRUMAR DE MEDITATIE (conform K.G. Durckheim)
- un mic serial -

Am decis să postez un mic îndrumar de meditaţie - aşa cum este propusă de K.G. Dürckheim. Paşii esenţiali pentru a putea începe. Pentru cei care ar putea fi interesati de asa ceva.

Cred că în această perioadă de OPRIRE generală şi „uluială”, de viitor imprevizibil, cel mai bun lucru de făcut este să învăţăm să facem linişte în noi, şi poate vom presimţi astfel ceva din adâncul nostru, o realitate mai profundă, în care ne aflăm originea şi în care trebuie să ne reinstalăm, pentru a ne regãsi locul natural (supra-natural) prevãzut pentru noi, acolo unde aflã informatia devenirii noastre, cum spune Annick de Souzenelle, adicã în Fiinta esentialã, cum spune K G Durckheim.

Pentru a ne întoarce ACASÃ, cum spune Jacques Castermane.
Din exilul interior în care ne aflãm, cum spune Annick de Souzenelle.

Cartea din care traduc este LA VOIE INITIATIQUE. Le Don de la Gr
âce. În germană Weg der Ubung. Geschenk der Gnade, 1992. O apariţie postumă, ediţie stabilită de Christa Well, conţinând conferinţele de la Frankfurt 1972-1983 susţinute de K.G. Dürckheim.

Componentele acestui mic îndrumar sunt următoarele:

1. Hara stând în picioare
2. Hara aşezat
3. Mic exerciţiu de sensibilizare
4. Mare exerciţiu de sensibilizare
5. Relaxăm încordările şi instaurăm tensiunea corectă

6. Murmurul ca pregătire pentru respiraţia naturală

7. Iniţiere în concentrarea pe formula respiratorie

8. Ieşirea din exerciţiu


DETALII pe blogul destinat lui KGD aici
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2020/04/mic-indrumar-de-meditatie-conform-kg.html



5 aprilie 2020



Annick de Souzenelle - Despre ce coroanã este vorba?

O voce care nu mai are nevoie de nici o prezentare.

Pagina Doamnei Annick de Souzenelle (98 de ani) pe acest site AICI

O lecturã actualã - a omului contemporan - a vechilor cãrti de întelepciune, în cazul acesta a Bibliei.
Despre destinul uitat al omului în aceastã viatã:
acela de
A SE VERTICALIZA
- prin ancorarea între cer si pãmânt -,
dupã ce pânã acum a trãit nutrit fiind doar de seva pãmântului,
o viatã doar
pe ORIZONTALÃ.

Un text revelator pentru semnificatia actualei perioade traversatã de umanitate.

Un text cu care, din nou, rezonez 100%.

AICI

"Doar această situaţie de aparent exil, care este, de fapt, ieşirea din exil, va face cu putinţă întoarcerea fiinţelor care, asigurate de sus, se vor verticaliza.
Această imagine ne îngăduie să ne amintim că omul este un arbore care şi-a extras sevele, pe timpul unei ierni îndelungate, din rădăcinile lui terestre.
Astăzi se anunţă o primăvară ce-l va face să-şi extragă seva din rădăcinile sale cereşti, să se îmbete de aer şi lumină şi să-şi dea rodul, acela al cunoaşterii, dar al cunoaşterii dobândite pe calea interioară, realizarea divină a fiinţei.
Ea îi va fi coroană." 




3 aprilie 2020

Si dacã pânã si unele din filmele premiate recent ar avea o semnificatie mai profundã?

Revolta si exploziile de violentã ale "nãpãstuitilor vietii"
din finalul filmelor JOKER si PARASITE
îmi par a fi o voce a inconstientului omenirii în suferintã,
UN PROTEST la care ar trebui reflectat.

NU ACEASTA ESTE SOLUTIA la problemã, desigur.

Dar atentionarea ar trebui luatã în serios.

Si nu e vorba de pledoarie pentru comunism aici.

Ci de a fi cu adevãrat uman, responsabil de aproapele tãu.

O reglare fundamentalã s-ar impune.
Si poate cã asa ceva se are în vedere prin aceastã OPRIRE generatã de un biet virus invizibil.

Ce va fi "dupã corona-virus" este imprevizibil,
dar e sigur cã viata nu va mai fi la fel.
Poate cã este un moment de rãscruce pentru umanitate.

31 martie 2020

O invitatie la OPRIRE...

Si dacã aceastã OPRIRE a cursului vietii obisnuite la nivel planetar,
datoritã corona-virusului,
ar avea semnificatia unei INVITATII la OPRIRE la nivel de individ?

A unei OPRIRI din alergarea în care suntem împinsi din exterior,
a unei OPRIRI si întoarceri spre INTERIOR?

Spre interiorul fiecãruia din noi,
acolo unde "suntem asteptati"
de ESENTIALUL nostru pierdut cu totul din vedere,
cel care "nu este din aceastã lume",
dar care tinde si urgenteazã sã se manifeste în aceastã lume,
în om si prin intermediul omului.


Interesant cã cei care MEDITEAZÃ
(nu orice meditatie)
pentru a-si mentine legãtura vie cu SURSA DE VIATÃ,

constienti cã apartin unei ORDINI MAI MARI,
si cã nu-si au locul în lume decât prin aceastã apartenentã
si rostul numai prin participarea la EA,

resimt aceastã practicã ca pe o OPRIRE,
din tumultul lumii,
în care cãutãm sã facem LINISTE în noi
pentru a ASCULTA...
pentru A AUZI
Cuvântul care iese din TÃCERE,

care ne repune în ordine,

Unicul Necesar.





29 martie 2020

Si dacã CORONA-VIRUSUL ne-ar scoate ÎN EVIDENTÃ,

într-un mod surprinzãtor pentru cunoasterea la care a ajuns omenirea,

si în pofida acesteia,
si fãrã nici o tãgadã,

tocmai VULNERABILITATEA
absolutã a fiintei umane
în absenta LEGÃTURII VITALE cu SURSA de VIATÃ?

A legãturii vitale PIERDUTE
- pentru cã aceastã pierdere tine de destinul omului -
dar pe care omul are sarcina sã o regãseascã aici în aceastã viatã
- si aceasta tine de destinul omului -
dacã vrea sã îsi onoreze calitatea de OM.

Deoarece omul nu poate trãi inconstient ca o plantã.

El este "coroana" creatiei în curs de desfãsurare(a unei evolutii asadar),
creatie la care este chemat sã participe CONSTIENT de destinul sãu suprauman.
Inclusiv la propria creatie...

Si dacã tocmai acesta ar fi mesajul transmis prin aceastã pandemie?

Un virus cu un comportament imposibil de definit,
dar care se propagã vertiginos, exponential,
imposibil de stopat,
care devine tot mai virulent.

O "inventie" uimitoare!...trebuie sã recunoastem...
pentru a transmite o ATENTIONARE unei omeniri foarte "destepte"...

Pentru o lume în derivã,
orientatã numai spre exterior,
ignorându-si propriul interior: esenta.

Purtând în sine un GOL imens, un DOR în locul ESENTEI,
si cãutând sã-si umple acest gol cu "lucruri din exterior", nu doar materiale.
Cu cât mai multe, cu atât mai bine - se sperã.
De aici si EGOISMUL... LÃCOMIA nesãbuitã...
Si EFECTELE acestei GOANE NEBUNE dupã tot mai mult:
Discrepanta strigãtoare la cer dintre nivelurile de viatã.
Foametea, si bolile, unei mari pãrti din omenire lipsite de strictul necesar.

Exploatarea tãrilor slab dezvoltate, jefuirea resurselor lor naturale, "mâna de lucru ieftinã", MUNCA COPIILOR...
Prãdarea nemiloasã a planetei.
Crimele împotriva animalelor (pt. a recolta pe viu "pãrti" din ele).
Distrugerea mediului natural si a ECHILIBRULUI planetei.


IRESPONSABILITATEA omului, capabil de multe, datoritã cunoasterii "tehnice" avansate,
AJUNS LA BUTOANELE UMANITÃTII,
dar rãmas în forul sãu interior la o fazã INFANTILÃ de dezvoltare.
INCONSTIENT de aspiratia profundã intrinsec umanã
care se aflã la rãdãcina acestei goane nebune spre exterior dupã "tot mai mult"...

Când de fapt ne lipseste UNICUL NECESAR - legãtura cu Sursa de Viatã.

Abia aceasta ne re-pune în ordine... "de la sine".

Toatã aceastã GOANÃ NEBUNÃ se dovedeste a fi zadarnicã.
GOLUL interior se simte tot mai tare, cu cât se adunã mai multe "lucruri".

Trãim într-o continuã DISTRACTIE, adicã DIS-TRAGERE de la ESENTIAL.

Dar dacã ne-am opri si am privi la motivatiile noastre profunde
poate cã am începe sã aflãm câte ceva despre noi însine
si despre esentialul pe care îl purtãm în noi
si de a cãrui realizare suntem doar noi responsabili.

Ne lipseste cultura experientei interioare, spune KGD.

Poate cã omul trebuie provocat pentru a intra în procesul de maturizare interioarã, cum spune tot KGD.

Despre acestea este vorba în Textul indicat mai jos.

Un text cu care rezonez 100%.

Pãrintele Francis Dekeyser
Scrisoarea de la Bethanie pe martie-aprilie 2020




Fiecare dintre noi caută să înţeleagă evenimentele pe care le trăim astăzi, dar se pare că puţini oameni se referă la datele tradiţionale ale înţelepciunii spirituale a omenirii. În zarva mediatică, cum să te ridici deasupra multitudinii de opinii individuale, adesea contradictorii? Fiecare merge acolo cu refrenul său şi în cele din urmă totul devin o frumoasă cacofonie ...
...
Lumea formei este într-o transformare perpetuă şi noi suntem departe de a-i înţelege toată complexitatea şi toată subtilitatea acesteiai ... A fi identificat cu forma înseamnă a fi în rătăcire permanentă şi a te învârti într-un cerc în viaţă, fără punct de referinţă şi stabilitate. De multe ori nu mai înţelegem nimic şi căutăm în mental explicaţii care nu sunt acolo şi care nu vor fi niciodată acolo. Prin urmare, suntem invitaţi să schimbăm metoda pentru a accede la un sens dincolo de sens şi de non-sens.

Integral tradusã în româneste pe acest site AICI

si pe blogul destinat lui KGD aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2020/03/preot-francis-dekeyser-scrisoarea-de-




28 martie 2020

Un film de vãzut azi pe TVR2 la 20:00
COPIII PARISULUI
Detalii pe CINEMAGIA.ro aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/la-rafle-484596/




23 martie 2020


O carte pe care tocmai o citesc:


NEIL POSTMAN
DISTRACŢIA CARE NE OMOARĂ
Discursul public în epoca televizorului


Cuvânt înainte

Cu toţii stăteam cu ochii pe anul 1984. Când anul 1984 a venit şi profeţia lui nu s-a împlinit, americanii raţionali au răsuflat uşuraţi şi s-au felicitat. Rădăcinile democraţiei liberale rezistaseră. Chiar dacă în alte părţi domnea teroarea, măcar noi nu fuseserăm bântuiţi de coşmarurile orwelliene.

Dar uitasem că, alături de profeţia întunecată a lui Orwell, mai există o alta - ceva mai veche, ceva mai puţin cunoscută, dar la fel de înfricoşătoare: Minunata Lume Nouă a lui Aldous Huxley. În ciuda opiniei generale, chiar şi a celor educaţi, Huxley şi Orwell nu au profeţit acelaşi lucru. Orwell ne aver­tizează că vom fi învinşi de către o forţă opresivă impusa din afară. Dar, în viziunea lui Huxley, nu e nevoie de Big Brother  pentru a lipsi oamenii de autonomia, de maturitatea şi de istoria lor. Aşa cum vedea el lucrurile, oamenii vor ajunge să iubească opresiunea, să adore tehnologiile care le anulează capacitatea de a gândi.

Orwell se temea de cei care vor interzice cărţile. Huxley se temea de faptul că nu va mai exista niciun motiv pentru a le interzice, pentru că nu va mai exista nimeni care să vrea să le citească. Orwell se temea de cei care ne vor priva de informaţie. Huxley se temea de cei care ne vor da atât de multă informaţie, încât vom fi aruncaţi în pasivitate şi egoism. Orwell se temea că adevărul ni se va ascunde. Huxley se temea că adevărul va fi înecat într-un ocean de irelevanţă. Orwell se temea că vom deveni o cultură captivă. Huxley se temea că vom deveni o cultură trivială, preocupată de tactile, orgii-beţii şi aruncătoare centrifuge de mingi1. Aşa cum remarcă Huxley în Reîntoarcere în minunata lume nouă, libertarienii şi raţionaliştii, aflaţi într-o permanentă alertă pentru a ţine piept tiraniei, „nu au reuşit sa ia în calcul apetitul aproape insaţiabil al omului pentru distracţii". În 1984, adaugă Huxley, oamenii sunt controlaţi provocându-li-se durere. În Minunata Lume Noua, oamenii sunt controlaţi provocându-li-se plăcere. Pe scurt, Orwell se temea că vom fi distruşi de ceea ce urâm. Huxley se temea că vom fi distruşi de ceea ce iubim.

Această carte este despre posibilitatea ca Huxley, nu Orwell, să fi avut dreptate.


Prefata cãrtii poate fi cititã aic



22 martie 2020

... în sistemul nostru de gândire actual, omul ramâne la stadiul de înflorire a personalitatii fara a merge mai departe.
Cu toate acestea noi am ajuns la o turnanta. Remarcam astazi ca personalitatile cele mai bine dezvoltate nu sunt înca persoane, prin care Cel cu Totul Altul sa transpara. Constatam ca vocatia esentiala a omului este aceea de a deveni atât de transparent încât Cel cu Totul Altul, divinul din el, împrumutând limbajul uman, asa cum împrumuta limbajul florii sau al animalului, sa se poata manifesta limpede în lume. Ajungem astfel la trecerea de la personalitate la persoana.

Extras de aici: https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2012/01/gandul-zilei-26.html
si acolo e un link la întreaga conferinta
Trecerea la o noua constiinta a realitatii.



21 martie 2020

Semnificatia marilor crize ale umanitãtii?
Poate ca omul trebuie sa fie provocat pentru a intra în maturitatea sa „spirituala”...


Marile crize din vremea noastra nu au ele oare o cu totul alta semnificatie?
Nu ar trebui ele sa-l aduca pe om sa descopere noi surse de credinta care nu ar izbucni fara catastrofele din existenta sa si fara prabusirea credintelor din prima copilarie ?

Poate ca omul trebuie sa fie provocat pentru a intra în maturitatea sa „spirituala”...

K.G. Durckheim - Strãpungerea spre FIINTÃ. Etapele amturitãtii umane, Editura HERALD, 2016
fragment extras de aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com


7 martie 2020

Jacques Castermane – La ce bun zazenul ? La nimic pentru ego!
...
Zazen? A nu face nimic, dar temeinic!

A fi acolo, aşezat, în retragere din eu şi deci din orice activitate obiectivă.
Exerciţiul de „a nu face nimic” deschide spre emergenţa infezabilului. 

Newsletter /martie 2020/ CENTRE DURCKHEIM, Mirmande, France
tradus integral în româneste aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com


6 martie 2020

Elogiu mersului pe jos

Avem de învăţat o lecţie importantă de aici: cei responsabili cu rezolvarea unor probleme complexe din punct de vedere politic, organizaţional şi de alte tipuri nu ar trebui să stea închişi în săli de şedinţe, ci să iasă afară, să meargă pe jos şi să caute calea spre soluţii mai bune şi spre o lume mai bună.

SHANE O
’MARA - ELOGIUL MERSULUI, POLIROM, 2020 p. 192

Mersul regulat pe jos este balsam pentru corp si pentru creier.

4 martie 2020


Bucuria este semnul cã Viata a reusit.
Suferinta nu dispare, însã, acolo unde "Viata a reusit",
ci e trãitã altfel: fructuos.


"Omul care a atins majoratul (maturitatea - a se vedea aici – când omul devine expresia fiinţei sale esenţiale) dovedeşte aceasta nu numai în afirmarea credinţei sale, ci prin forţa înrădăcinării sale în experienţa FIINŢEI dincolo de spaţiu şi timp, prin forţa sa atunci când suportă insuportabilul şi acceptă inacceptabilul. Ceea ce presupune şi forţa de a urmări, treaptă cu treaptă, transformarea sa. Doar cel care este înrădăcinat în profunzimea Fiinţei esenţiale poate suporta teama de a suferi a eului său. Pentru el o armonie scutită de suferinţă nu este singurul criteriu valabil, nici absenţa conflictelor valoarea cea mai înaltă. Cel care rămâne în spiritual va fi singurul capabil să suporte dezordinea lumii fără să simtă amărăciune din cauza aceasta iar suferinţa pe care totuşi o resimte va fi fructuoasă.

Este imatur cel care crede că poate învinge definitiv angoasa, tristeţea şi disperarea. Este major, din contră, cel care găseşte în pericolele permanente ale imperfecţiunii vieţii un mijloc mereu nou de a nu se identifica cu eul său anxios, trist şi disperat, ci de a-l dizolva la contactul profunzimii. El este atunci copleşit şi neîncetat transformat prin forţa profunzimii. Personalitatea sa este tot mai puternic marcată de Fiinţa sa esenţială, tot mai mult  dirijată de iubire şi transformată chiar şi în slăbiciunile sale. Sub semnul unei transparenţe crescânde, el poate atunci să dea expresie prezenţei ei în această lume. "

(K.G. Durckheim - La Voie de la Transcendance, pag.44)


Un pasaj pe care tocmai l-am adãugat la pagina BUCURIA, la final.
Se cerea.
Pentru o perspectivã mai exactã, realistã, din interior.

Da, într-adevãr, Bucuria este semnul cã Viata a reusit!
Acesta nu înseamnã cã cel în care "Viata a reusit" devine un supraom, cineva pe care nu-l mai atinge nici o durere.
Din exterior poate sã parã, pentru un ochi superficial, cã omul nu mai suferã...
Suferinta nu dispare, însã, din viata sa, ci este trãitã altfel, în final fructuos.
Cred cã nici nu se avanseazã altfel pe aceastã cale fãrã capãt, adicã fãrã limite.

Când un om îsi acceptã si suportã cu curaj suferinta,
- inclusiv în meditatie, zile întregi poate -
vine un moment când se simte ca trecând printr-un zid si
omul devine liber si deschis pentru ceva necunoscut pânã atunci.
(KGD)


3 martie 2020

Elogiu mersului pe jos



Mersul este benefic pentru corp, pentru creier şi pentru societate în ansamblul ei.
Dar şi reciproca este valabilă. Plătim preţul lipsei noastre de mişcare, indiferent dacă ea derivă din mediul în care trăim, din designul birourilor noastre sau pur şi simplu din lene şi sedentarism, Vreau să arăt în această carte că este imperativ să reîncepem să mergem. Mersul va face bine creierului şi corpului nostru, ne va îmbunătăţi dispoziţia, claritatea gândirii, creativitatea şi conectarea cu lumea socială, urbană şi naturală. Este remediul simplu, accesibil şi personal de care avem nevoie cu toţii.
Stiinţa care începe să se dezvolte ne oferă o imagine clară: plimbările regulate aduc beneficii durabile şi consistente pentru indivizi şi pentru societate în ansamblu. Cartea de faţă celebrează deopotrivă ştiinţa mersului şi bucuria pură a plimbării. Vreau să pun o schimbare comportamentală aparent simplă pe o poziţie centrală, ca motor al stării de bine psihice şi fizice. E o activitate pe care o poate desfăşura aproape oricine şi care vine de la sine. Creierul şi corpul umane sunt construite pentru mişcare în viaţa cotidiană, în mediile noastre naturale sau construite: mişcarea regulată îmbunătăţeşte latura cognitivă, afectivă şi creativă în nenumărate moduri şi, totodată, ne ameliorează sănătatea.
E timpul să ne ridicăm şi să mergem, la propriu, spre o viaţă mai bună – să vedem lumea aşa cum este şi aşa cum doar noi, oamenii, o putem vedea.

Câteva avantaje:

Mersul determină intensificarea circulaţiei sanguine la nivelul creierului şi o face într-o manieră care contrabalansează efectele statului pe scaun.
Mersul este benefic pentru inimă. Dar şi pentru restul corpului. Plimbarea contribuie la protejarea şi repararea organelor care au fost supuse la stres şi suprasolicitare. Este benefică pentru intestine, stimulând tranzitul alimentelor. Mersul practicat cu regularitate acţionează totodată ca o frână a îmbătrânirii creierului şi poate să inverseze semnificativ acest proces.
Un mod de interpretare a literaturii despre îmbătrânire şi mers este direct: nu îmbătrâneşti până nu te opreşti din mers pe jos şi nu încetezi să mergi pe jos pentru că ai îmbătrânit. Mult mers pe jos regulat, mai ales păstrând un tempo rapid, corespunzător, preîntâmpină multe din lucrurile neplăcute care vin odată cu îmbătrânirea.

SHANE O
’MARA - ELOGIUL MERSULUI, POLIROM, 2020
Pentru detalii faceti click pe poza cãrtii.



Si ceva ce spune KGD despre plãcerea uitatã a mersului pe jos:


Există oare în mişcările simple şi repetate ale muncii noastre cotidiene ceva de descoperit,
care să conţină, dacă nu un sens religios, cel puţin o semnificaţie profundă
care să intensifice sentimentul vieţii
?

De exemplu, care este cunoaşterea noastră despre „mers”?
Noi ne deplasăm grăbiţi şi încordaţi cu un anumit scop sau „hoinărim” alene într-o stare de trândăveală şi de lipsă de formă a ţinutei corporale.
Dar ignorăm tot ceea ce conţine mersul în sine, fericirea ritmului, a respiraţiei, a ţinutei. Noi nu le-am învăţat niciodată, nu le-am „exersat” niciodată. Acelaşi lucru este valabil pentru toate celelalte „mişcări simple” din viaţa cotidiană..

K.G. Dürckheim – Străpungerea spre Fiinţă. Etapele maturitãtii umane, Editura HERALD, 2016, pag.60

23 februarie 2020

NU EXISTĂ DEVENIRE VALABILĂ FĂRĂ CONŞTIENTIZAREA UMBREI

Forţa care îl antrenează pe om spre meditaţie se naşte din suferinţa sa în faţa absenţei de unitate integrală. În civilizaţia noastră aceasta este împiedicată din diverse cauze. Principale sunt refularea dorinţelor şi pulsiunilor naturale, neglijarea femininului în favoarea masculinului – atât la femeie cât şi la bărbat -, raportul neajustat cu sexul opus, reprimarea personalităţii creatoare prin organizarea vieţii într-o societate care face din individ servitorul legilor, sistemelor şi întreprinderilor impersonale.

Dar factorul de eşec decisiv al acestei integralităţi este refularea esenţei supranaturale. Omul contemporan devine pentru prima dată pe deplin conştient de aceasta.

Aceste obstacole în calea realizării totale a omului ţin de faptul că, în spatele faţadei mai mult sau mai puţin vesele şi strălucitoare pe care o arată lumii, milioane de oameni sunt bolnavi. Ei suferă durerea unui subiect împiedicat să devină el însuşi pentru că laturile primordiale ale totalităţii sale nu au dreptul să se exteriorizeze. Ele devin atunci umbra, care pedepseşte minciunile faţadei luminoase. O căutare iniţiaticã care crede că poate înainta direct spre Fiinţa esenţială, evitând umbra, va eşua la jumătatea drumului.

NU EXISTĂ DEVENIRE VALABILĂ FĂRĂ CONŞTIENTIZAREA UMBREI.

K.G. Dürckheim -  Meditieren – wozu und wie, HERDER, pag. 71







Salt la începutul paginii top

Continuarea paginii:


Pentru reducerea timpului de încãrcare a paginii de start am fãcut un ISTORIC al paginii de start, sectionat pânã acum, în 5 pagini. In timp vor fi mai multe.

Se navigheazã din paginã în paginã.