[ Start ]
[ Argument ][Galerie FOTO] [ Noutati ] [ Alte resurse ] [ Harta site ] [Adauga la Favorite][ Linkuri ] [ Recomanda unui prieten ]

 


Dumnezeu
este
Bucurie







Argument

Galerie FOTO - AUTORI PE SITE
Autori - depăsită
Sustin/Recomand/Pledez/Sesisez(un fel de sistematizare a viziunii propuse prin acest site)
Arhiva de noutãti 2012-2016
Arhiva de noutati 2009-2012
Arhiva de noutati 2007-2009
Aforismul zilei - la zi
Aforismul zilei - 2017
Aforismul zilei - 2016
Aforismul zilei - 2015
Aforismul zilei - 2014-2
Aforismul zilei - 2014-1
Aforismul zilei - 2013
Aforismul zilei - 2012
Aforismul zilei - 2011
Aforismul zilei - 2010-2
Aforismul zilei - 2010-1
Aforismul zilei - 2009-1
Aforismul zilei - 2008-3
Aforismul zilei - 2008-2
Aforismul zilei - 2008-1
Aforismul zilei - 2007
DEZVOLTARE PERSONALÃ
Pagina lui K.G.Durckheim
Durckheim - blogspot
SUNETUL LINISTII (K.G.Durckheim & Caspar D. Friedrich)
Florilegiu(2006)
Harta site - depăsită
Linkuri
Alte resurse
About/Despre/Autor site
Copyright
Aphorismes
Le SON du SILLENCE (K.G.Durckheim & Caspar D.Friedrich)
Impresii de vacanta - Venetia
Impresii de vacanta - Barcelona
Impresii de vacanta - Viena
Impresii de vacanta - Budapesta
Prezentari PowerPoint primite de la prieteni
Recomanda unui prieten
Intamplari din INOCENTIA - un pamflet

Google

SUSTIN/RECOMAND/SESIZEZ

Sustin #REZIST !

Suntem multi, dupã cum s-a vãzut, cei cãrora ne pasã de România,
de oamenii ei, de copiii ei, de viitorul lor...

Eu nu am copii, dar mã intereseazã binele de mâine al copiilor de azi din România.


Când nedreptatea devine lege,
Rezistenta devine o datorie.


Alte imagini pentru Istorie de la protestele societãtii civile anticoruptie si antiguvernamentale aici

When injustice become law
resistance become duty.

Quand l'injustice devient loi
la résistance devient devoir.

Wenn das Unrecht wird Gesetz,
wird der Widerstand zur Pflicht.

„Tãcerea în fata rãului este un rãu în sine.”
Dietrich Bonhoeffer

Si totusi, nu uitati:
Parte însemnatã din solutie este... propria evolutie.

 

SALVATI COPIII
http://www.salvaticopiii.ro/
60% din copiii din România mãnâncã bãtaie de la pãrinti.
http://stiri.re/educatia-facuta-cu-pumnul-statistici-halucinante-arata-ca-60-din-copiii-din-roma
nia-mananca-bataie-de-la-parinti/
Ceva ce trebuie fãcut de cunoscut în România pe toate cãile...
Bãtaia NU este ruptã din rai...
Efectele pe termen lung ale "pedagogiei negre", ale umilirii, neglijãrii, abandonãrii copiilor...

asa cum spun si psihoterapeutii Alice Miller, Susan Forward, Moussa Nabati în textele postate pe acest site.


Trauma copilului bãtut si efectele pe termen lung asupra adultului si mai departe...
Si cum poate fi oprit acest ciclu al traumei...
Cititi un articol foarte bine scris:
Otilia Mantelers - Corpul nu uitã
pe site-ul revistei DILEMA VECHE AICI


Marsul acela "pentru viatã" cred cã ar trebui sã-si extindã pledoaria... si asupra felului în care sunt tratati bebelusii si copiii. Cu deloc mai putinã combativitate...

Oare chiar este rezolvatã toatã problema numai cu aducerea pe lume a copiilor NEDORITI de pãrinti?

E de mirare
atâta sensibilitate a unora în fata avortului si în acelasi timp atâta insensibilitate si orbire a acelorasi în fata abandonãrii copiilor, a maltratãrii copiilor, a bebelusilor chiar!

Câti oare dintre aprigii combatanti ai avortului sunt în cunostintã de cauzã cu privire la soarta copiilor NEDORITI de pãrinti?
A se citi ce spune Alice Miller, de ex. în Cãderea zidului tãcerii, ed. NEMIRA.

Acele marsuri ar trebui sã se transforme în actiuni, în crearea de asezãminte (un exemplu admirabil este cel de aici http://sfantulleontie.ro/2/) pentru asigurarea unei vieti demne, luminoase pentru copiii abandonati, neglijati, exploatati, pentru cei aflati în toatã neputinta lor în "grija" unor pãrinti inconstienti, iresponsabili...

Un exemplu admirabil de oameni cãrora le pasã cu adevãrat aici:
http://copilarieregasita.webs.com/

Si mai e ceva:
Decât sã militeze împotriva contraceptiei cum am vãzut în unele locuri.
Poate cã numãrul atât de mare de avorturi nu ar fi fost atât de mare dacã nu ar fi existat atâta "militare" anti-contraceptie... dacã nu s-ar fi semãnat atâta culpabilizare injustã în privinta contraceptiei...

A SE CITI ÎN ACEST SENS CARTEA
TAINA OMULUI SI TAINA CUNUNIEI
de la Editura THEOSIS, Oradea, detalii aici:

http://www.theosis.ro/index.php/shop/detalii/13
Unii... confundã contraceptia (sau controlul asupra sarcinii) cu avortul...
Biserica condamna avortul, nu contraceptia...

Telefonul copilului: 116 111
http://www.telefonulcopilului.ro/

Ce pãtesc bebelusii când pãrintii se ceartã?
Creierele copiilor care aud vocile furioase ale pãrintilor
devin mai vulnerabile la stres si conflicte


Mai mult aici:http://www.descopera.ro/
Citeste si aici: http://www.eva.ro/sanatate/mama-si-copilul/

Nu existã copii obraznici, ci pãrinti care nu stiu sa reactioneze“:
cum îi educi pe cei mici fara sa-i pedepsesti


Citeste mai mult: http://adevarul.ro/life-style/

RECOMAND
Emisiunea
DOSARELE PSI
de la Radio România Cultural
Sâmbãta între orele 18:15-19:00

Violenta domesticã împotriva femeilor

http://violenta.decatorevista.ro/

DEZVOLTARE PERSONALÃ
Atentie la pierderea calmului, a curajului de a trãi sau a bucuriei de a trãi.
Atentie la umbrã...
Mai mult aici

Meditatia
un mod de viatã
Mai mult aici

ECO-SPIRITUALITATE
Omul este destinat sã participe la ocrotirea Creatiei si la desãvârsirea ei,
nu la jefuirea ei.
Mai mult aici

O SOCIETATE MAI ECHITABILÃ, MAI UMANÃ
- printr-o autenticã culturã spiritualã,
inclusiv dezvoltare personalã -
în care sã fie loc de bine pentru toti.

Mai mult aici

UN MOD DE VIATÃ
MAI SIMPLU
aici
si aici
MAI LENT aici
pentru a fi mai disponibili pentru Esential.

UN MOD DE VIATÃ
MAI SÃNÃTOS AICI si aici
Atentie la problemele de sãnãtate care pot fi semnale de alarmã pentru conflicte nerezolvate, pentru încremenirea vietii din noi,
pentru pierderea drumului...

Despre MOARTE fãrã fricã...
Cunoasterea este cel mai bun antidot împotriva fricii.
aici

Nicolae Steinhardt

Mii de draci mã furnicã vãzând cum este confundat crestinismul cu prostia,
cu un fel de cucernicie tâmpã si lasã,
ca si cum menirea crestinismului n-ar fi decât
sã lase lumea batjocoritã de fortele rãului,

iar el sã înlesneascã fãrãdelegile
dat fiind cã e prin definitie
osândit la cecitate si paraplegie.


Crestinismul neajutorat si neputincios este o conceptie eretica deoarece nesocoteste îndemnul Domnului (...)
....

Crestinismul e o transmutatie, nu a elementelor chimice, ci a omului. Metanoia. Aceasta e MINUNEA CEA MARE (...) transformarea fãpturii.

Nicolae Steinhardt - Jurnalul Fericirii

mai mult aici


Cea mai profundă suferinţă a omului este cea pe care o resimte atunci când îşi pierde ţara de origine, împărăţia supranaturală a Fiinţei lui esenţiale. Este nostalgia omului exilat, departe de adevărata sa patrie. Din angoasa lui se naşte necesitatea unei căi interioare care, printr-un „mers înainte” să-l readucă în ţară. Majoritatea oamenilor nu-şi dau seama de această suferinţă, de această necesitate şi de această şansă, mai ales dacă fac carieră în lume, dacă au o sănătate bună, dacă practică o muncă care îi interesează şi se simt la adăpost în sânul unei comunităţi unde sunt bine văzuţi. Cu toate acestea, în adâncul lor, ei nu sunt fericiţi. Toată securitatea lor exterioară nu împiedică angoasa, culpabilitatea pe care o resimt fără a avea nimic să-şi reproşeze. Ei se îndoiesc de sensul existenţei lor, în mijlocul unei vieţi aparent utile, şi se simt izolaţi deşi, în mod obiectiv, sunt înconjuraţi şi protejaţi. Ce le lipseşte? Care este cauza suferinţei lor: ei sunt despărţiţi de Fiinţa lor esenţială şi nu-şi dau seama că anxietatea lor este protestul eiNumai înrădăcinarea în Fiinţă risipeşte angoasa esenţială, dă un sens existenţei umane şi îi asigură un refugiu în mijlocul insecurităţii din lume.

Nu există nevroză care să nu dispară când Fiinţa esenţială este în libertate la locul ei. [...]

Toată suferinţa lumii exprimă, de fapt, non-manifestarea FIINŢEI în puritatea ei nealterată.

K.G. Durckheim - Despre suferintã si perceptia ei la diverse nivele ale evolutiei umane.
Citeste tot capitolul aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2011/12/kg-durckheim-suferinta.html


Prizonier al disperării şi al angoasei lui fiind, omul îşi refulează fără încetare fiinţa lui profundă. Din această suferinţă care zvâcneşte, inexplicabilă la început pentru conştiinţa obişnuită, se poate naşte o imensă nostalgie, nostalgia a ceva ce nu cunoaştem şi care totuşi ne locuieşte. O anume agitaţie, simţămintele de frică, de vinovăţie şi de gol lăuntric devin însoţitorii noştri obişnuiţi. Ei sunt acolo fără un motiv aparent şi nimic de pe lume nu poate remedia ceva: toate măsurile noastre de siguranţă lasă neschimbată această frică aflată în noi, nici una din bogăţiile acumulate nu acoperă acest gol ce se cască tot mai mult iar omul onest, care duce o viaţă fără reproş, continuă să resimtă o ciudată vinovăţie.
Căci este vorba, de fapt, de cu totul altceva. Deja Viktor Frankl recunoştea în aceasta „nevroza existenţială
".

(Alphonse si Rachel Goettmann - Dincolo în adâncul nostru, Editura Herald, Bucuresti 2008)

fragmente din carte (aici)


Dacă ne-am comporta astfel am trăi într-o lume fără frică.
Poate că este greu de crezut, dar viaţa oferă mult mai multe posibilităţi decât am crede
atunci când ne eliberăm de frica noastră.
Există o lume nouă în noi, şi în exteriorul nostru,
o lume fără frică care nu cere decât să fie descoperită.

din LECTIA FRICII
Elisabeth KUBLER-ROSS - LECTII DE VIATA
(citeste mai mult)


Sunt îndrăgostit de viaţă.
Sunt îndrăgostit de plinătate.
Sunt îndrăgostit de focul viu.
Sunt îndrăgostit de Dumnezeu.
Sunt îndrăgostit de sufletul meu.
Către el merg cu braţele întinse.
Pe el îl caut prin toate acestea.
Nu vreau decât să umplu această absenţă a mea, faţă de mine,
căci toate celelalte nu sunt decât consecinţe şi reflexe ale ei!
Ariane Buisset - Baricadele misterioase
(citeste mai departe)


Blaise Pascal
Oamenii cred sincer ca odihna este ceea ce cauta,
dar ei nu cauta decât tumultul.
(citeste articolul intreg)

Recomandare de carte...
...de vacanta...dar nu numai...
pentru cã e plinã de sens...
si într-o prezentare graficã splendidã...
poate fi un cadou special...

Ariane Buisset :
Ultimul tablou al lui Wang Wei


”Cine sunt eu, deci,
şi cine este lumea? Ce ne leagă?
Suntem milioane dar, în mod sigur, dacă fie chiar unul din noi îşi croieşte drum în lumină, întregul pământ este transfigurat!...”

(citeste fragmente pe site)

Toată lumea cunoaşte povestea lui Iov, dar puţini o ştiu pe cea a câinelui său. Totuşi, acest câine ar avea un cuvânt de spus despre drumul care duce la Dumnezeu. El l-a ajutat pe Iov să priceapă cel mai mare dintre toate misterele, cel al Răului.
(citeste mai departe)


Drama cea mai sfâşietoare a vieţii nu este aceea care îţi sare în ochi. Este cea care nu a fost încă detectată şi care provoacă o nelinişte atât de vagă, încât nu poate purta nici un nume. Cea căreia i-ai căzut pradă fără să ştii. Această nelinişte fundamentală te determină să spui cuvinte, să comiţi acte în definitiv, să învârteşti roata. E protejată de un consens al iubirii şi al tăcerii.

(citeste mai departe)


Selectie de poeme din volumul
Culesul roadelor

de Rabindranath Tagore

Îngăduie: Să nu mă rog să fiu păzit de primejdii,
ci să le îndur fără teamă.
Să nu cerşesc alinarea durerii mele,
ci inima s-o birui.
Să nu caut tovarăşi pe câmpul de luptă al vieţii,
ci să mă încred în tăria mea.
Să nu mă rog înfiorat de teamă, să fiu mântuit,
ci să fiu răbdător în lupta pentru libertate.
Nu îngădui să fiu un mişel,
ce simte harul tău numai în noroc;
ci fă-mă să cunosc cârmuirea mâinii tale
în nenorocirea mea.
(citeste mai departe)


Nicolae Steinhardt - Jurnalul Fericirii

Mirarea extraordinară de a fi chemat.
Eu ?!, am vrea, neîncrezători să spunem.
Nu ne vine a crede că s-a putut opri la o fiinţă a cărei netrebnicie o cunoaştem la perfecţie,
că s-a hotărât să poposească în aşa murdar sălaş.
Uimirii i se adaugă teama,
am vrea să fugim de răspundere (de năpastă?)
şi, ca Moise,
am fi ispitiţi să argumentăm (spre a scăpa):
cine sunt eu ca să mă alegi?
Eu nu sunt un om îndemânatic.
Alege pe un altul.
 
Asupra apropierii de Hristos,
proba care nu înşeală,
criteriul definitiv
este buna dispoziţie.
Numai starea de fericire dovedeşte că eşti al Domnului.

Virtuosul neîmblânzit nu ştie
şi nu poate rosti „dulce Iisuse”,
toată sfera dulcelui îi este străină,
inaccesibilă –
şi uită că
jugul Domnului este blând
şi povara lui uşoară.

(fragmente)


Anselm Grun:
Sã ne iertãm pe noi insine

Foarte frecvent auzim oamenii plângându-se că omul modern nu mai are astăzi simţul vinovăţiei şi al păcatului şi că abandonarea practicii spovedaniei merge mână în mână cu absenţa simţului păcatului. Bineînţeles că în zilele noastre omul nu mai înţelege noţiunea tradiţională a păcatului ca încălcare a poruncilor. Acestea nu mai sunt atât de evidente ca şi altădată. Psihologia ne învaţă că în spatele faţadei impecabile de creştini fideli legii, se poate ascunde multă agresivitate şi duplicitate.
(citeste articolul intreg)


Soeur Emmanuelle
De dimineaţa până seara şi de seara până dimineaţa căutăm în afară scăparea salvatoare din vidul lăuntric care ne strânge.
Este o conspiraţie universală împotriva liniştii, a odihnei, a interiorităţii.
Ori tocmai în singurul loc al interiorităţii, în contemplarea stelelor care nu sunt căzătoare se construieşte personalitatea.

(citeste mai mult)

Anselm Grun: Invitatie la seninatatea inimii
Unui om îi era frică de umbra corpului lui şi căpătase oroare de urmele paşilor lui. Pentru a scăpa de acestea a luat-o la fugă. Ori, cu cât făcea mai mulţi paşi, cu atât lăsa mai multe urme; cu cât fugea mai repede, cu atât mai puţin îl părăsea umbra lui. Imaginându-şi că mergea prea încet totuşi, nu se oprea din alergarea tot mai rapidă, fără să se odihnească. Ajuns la capătul puterilor, a murit. El nu ştia că pentru a-şi suprima umbra ar fi fost îndeajuns să se aşeze la umbră şi că pentru a-şi opri urmele ar fi fost îndeajuns să stea liniştit. Ce culme a prostiei!

(citeste articolul intreg)


Vasile Voiculescu : Confesiunea unui scriitor si medic
Îmi cereti sa va spun ceva despre credinta, macar despre credinta mea?
(fragment)

Henri Le Saux

Dumnezeu […]
în îndurarea lui,
îşi trimite mesagerii:
noaptea,
întunericul,
suferinţa,
incapacitatea,
insuccesul în ochii lumii.
El face „semn” omului
şi
aşteaptă...
(citeste mai mult)


Tu esti iubit.
Aceste trei cuvinte,
dacã vrei sã le primesti
cu adevãrat,
pot bulversa si transforma
întreaga ta viatã.

(Iubirea fãrã margini - Un monah al Bisericii de Rãsãrit)
(citeste mai mult)


S.S. Shenuda al III-lea, patriarh al crestinilor copti din Egipt despre:
seninatate,
cum sã ne comportãm cu oamenii,
credinciosia in lucrurile mãrunte,
gandire teoretica si viata practica,
cum sa rezolvam problemele,
ambitie,
incapatanare,
momentul potrivit


"Dacă ne pierdem pacea interioară,
toate ne vor părea perturbate,
iar ceea ce este simplu
ne va părea complicat.
Această complexitate nu vine din exterior,
ci din interior.
*
- Daca sunteti credinciosi în
iubirea pentru cei de aproape,
Dumnezeu va va acorda iubirea vrajmasilor.
El va va da harul
de a va iubi vrajmasii…

(citeste articolul intreg)


Semneaza pentru initiativa "Fãrã penali în functii publice". Este nevoie de 500.000 de semnãturi pentru ca acest proiect de lege sã ajungã în Parlament.

Lansata recent de USR si de o serie de reprezentanti de marca ai societatii civile, precum Mihai Sora, Gabriel Liiceanu etc., campania Fara penali în functii publice îsi propune strângerea a jumatate de milion de semnaturi pentru modificarea Constitutiei, astfel încât persoanele condamnate definitiv sa nu mai poata ocupa functii publice.

Detalii aici: http://farapenali.ro/

MEDITATIA ZILEI

16 august 2018

Totusi avem în sfârsit o reactie publicã care aduce a normalitate
într-o situatie, se vede, foarte complexã:
Laurentiu Cazan, comandantul actiunii jandarmilor în Piata Victoriei:
Îmi asum tot ceea ce s-a întâmplat în Piatã
aici:
republica.ro

14 august 2018

Andrei Plesu: Avem de a face cu o guvernare submediocrã, incompetentã, obraznicã si periculoasã.
(rfi.ro)

Un rezumat video de 14 minute
al represiunii din seara de 10 august
pe RECORDER.ro:
Tara care îsi calcã oamenii în picioare
https://recorder.ro/tara-care-si-calca-oamenii-in-picioare/

La minutul 10 este episodul în care
jandarmii pornesc la atac în fortã,
ca si cum ar fi la rãzboi,
împotriva unor oameni pasnici,
asezati pe jos,
oameni cu mâinile goale...

Si li se pare normal? Dupã atâtea zile? Nimeni nu îsi reproseazã nimic... Cred cã le depãseste nivelul de întelegere. Si nu e vorba doar de executanti, ci de cei care poartã responsabilitatea, la toate nivelele.
Ridicolul situatiei, dacã nu ar fi de plâns, este exprimat cel mai bine de Times New Roman si KAMIKAZE.


3 august 2018

RECORDER.ro:
Învingãtoarele. Povestile femeilor care si-au luat viata înapoi
aici:
https://recorder.ro/invingatoarele/

si
Tara femeilor pe care nu le apãrã nimeni aici:
https://recorder.ro/tara-femeilor-pe-care-nu-le-apara-nimeni/


2 august 2018

O carte foarte interesantă :
Tatiana Niculescu – Ei mă consideră făcător de minuni. Viaţa lui Arsenie Boca
, Humanitas, 2018

cel mai cunoscut nume al României contemporane rămâne, pentru zeci de mii de pelerini care i se închină, numele unui mare necunoscut. Nu pot decât să sper că, pe drumul spre Prislop, unii dintre ei vor descoperi în această carte un om la fel de fascinant ca necunoscutul pe care-l venerează.

... asa se încheie cartea, care se citeşte dintr-o suflare...


30 iulie 2018

Comunitatea indivizilor liberi
este următorul ţel al evoluţiei,
încă îndepărtat,
dar vizibil la orizont.




Viitorul colectivului trăieşte în prezentul indivizilor încolţiţi de propriile probleme, căci aceştia sunt organele colectivului. Oamenii cei mai sensibili, sufletele bolnave, creativii sunt întotdeauna premergătorii. Permeabilitatea lor crescută la conţinuturile inconştientului colectiv, nivelul profund, ce determină evenimentul de grup, îi sensibilizează la conţinuturi nou-emergente, pe care colectivul nu le percepe încă. Dar aceşti oameni sunt şi cei pentru care problemele devin personal arzătoare, cu cel puţin cincizeci de ani înainte ca existenţa lor să fie remarcată de colectiv.

Erich Neumann - Psihologia abisală şi noua etică

Prefata, introducerea si cuprinsul postate azi pe site aici




29 iulie 2018

O carte pe care îmi doream demult si mult de tot să o citesc - despre noua eticã -, dar nu exista în româneşte. Iată că acum există.

Erich Neumann Psihologia abisală şi noua etică, Editura NEMIRA, 2018, colecţia PHILEMON



Indiferent dacă omul se apropie de metodele psihologiei abisale, având deja experienţa insuficienţei concepţiei sale despre lume, a codului său moral sau a modului său de viaţă în faţa impactului problemelor cu care se confruntă sau dacă abia în timpul analizei se relevă incapacitatea orientării sale, rămâne faptul că la începutul căii psihologiei abisale îl aşteaptă aproape întotdeauna zdruncinarea universului său valoric.

Recunoaşterea şi acceptarea umbrei presupune mai mult decât simplul act de voinţă de a-l privi pe acest frate întunecat, pentru a-l lăsa apoi să putrezească, din nou  reprimat, ca un prizonier în închisoare. E nevoie să-i acorzi libertate şi un loc în viaţă. De aceea convieţuirea cu umbra e posibilă doar la un nivel moral „mai profund” de viaţă. Eul trebuie să abdice de la tron şi să-şi realizeze imperfecţiunea individuală, constituţională şi istorică, pe care i-a dat-o soarta.

Detalii carte pe ELEFANT, unde se aflã si la un pret bun, aici:
http://www.elefant.ro/carti/carte/psihologie-pedagogie/teorie-generala/psihologia-abisala-1286944.html


28 iulie 2018

Să îmbătrânim frumos înseamnă să adăugăm viaţă anilor, nu ani vieţii. Asta înseamnă să trăim în prezent, să simţim fiecare clipă, să ne acordăm timpul de a întâmpina tot ceea ce vine spre noi ca o descoperire purtătoare a unei lecţii de viaţă.

Jacques Salomé - Un strop de eternitate, Editura Curtea Veche, 2018

Douã fragmente din carte pot fi citite pe site aici

Si - chiar legat de aceasta - încã o carte
pe care am citit-o efectiv dintr-o suflare:
Ken Mogi - Micã enciclopedie IKIGAI,
Editura LITERA




Un regal de esentã japonezã...

Detalii pe ELEFANT aici:
http://www.elefant.ro/carti/carte/dictionare-si-enciclopedii/enciclopedii/mica-enciclopedie-ikigai-metoda-japoneza-de-descoperire-a-scopului-in-viata-1352455.html

27 iulie 2018

Despre individualitate şi egocentricitate

Din dialogul dintre Renée Weber (RW) şi David Bohm (DB)

 RW… cu cât sentimentul întregului este mai viu în noi, cu atât ne simţim mai răspunzători în a-l exprima în viaţa noastră de zi cu zi ca individualităţi.

DB Individualitatea este posibilă doar dacă se desfăşoară din întreg.
Egocentricitatea nu este deloc individualitate.
Egocentricitatea se axează pe imaginea de sine, care este o iluzie şi o amăgire, adică nimic. În adevărata indivualitate, o fiinţă autentică se desfăşoară din întreg în modul său particular, într-un moment particular.
RW Curios, sentimentul de a fi înrădăcinat în întreg este cel care permite adevărata individualitate.
DB Da. Nu poţi avea o adevărată individualitate decât ancorată în întreg. Orice altceva este egocentrism.
RW Majoritatea oamenilor cred că ele sunt sinonime.
RW Spre deosebire de egocentric, adevărata individualitate înţelege că în fiecare moment ea nu este altceva decât un rol al întregului.
DB Nu este nimic încremenit în ea, îşi desfăşoară veşnic potenţialul, aşa cum spune vechea vorbă, înfloreşte neîncetat, după cum îi place să zică lui Krishnamurti, dezvăluind din ce în ce mai profund ceea ce este.

Renée Weber – În căutarea unităţii.
Dialoguri cu oameni de ştiinţă şi înţelepţi,
Editura NEMIRA, 2015

26 iulie 2018


Renée Weber


Semnalez o carte foarte interesantă
pentru cei care aspirã la o viziune sinteticã asupra vietii:


Renée Weber – În căutarea unităţii.
Dialoguri cu oameni de ştiinţă şi înţelepţi,
Editura NEMIRA, 2015


Stephen Hawking
Dalai Lama
Krishnamurti
David Bohm
Lama Anagarika Govinda
Rupert Sheldrake
Ilya Prigogine
Bede Griffiths


La început a fost mirarea şi înfiorarea, care au inspirat căutarea de la care ştiinţa şi religia au pornit. La origine, ştiinţa şi religia au fost una, neatinse de separarea modernă, care a mers până la a proclama că ele reprezintă domenii eminamente distincte, cu un hotar de nedepăşit. În urma separării, sentimentul de mirare a devenit ştiinţă, iar sentimentul de înfiorare, mistică.

…spre deosebire de ştiinţă, mistica sfârşeşte cu unirea, cu „tu eşti Acela” din filosofia indiană. Am întâlnit pomenit obiectul unirii sub diferite denumiri: dharma, dharmakaya, Brahman, Tau, Unul, Binele, golul, vidul, Dumnezeu, Abisul, chiar Dumnezeirea de dincolo de Dumnezeu. Pentru mistici toate denumirile sunt oricum inadecvate şi, în acest sens, ele nu contează. (…) Toţi misticii cred că limbajul şi reprezentările încearcă în zadar să traducă, prin neînsemnatele noastre simboluri, această sferă inefabilă. Într-o măsură mai mică sau mai mare, ele nu sunt decât umbre pe pereţii peşterii lui Platon. (…) Până şi o denumire prudentă, aşa cum este „necondiţionatul”, nu poate decât să aproximeze realitatea la care se referă. Toate reprezentările, cuvintele, conceptele, formulele şi formulările, fie ele ştiinţifice sau mistice, suferă de neajunsurile Peşterii. (…) Ţinând cont de limitele limbajului, cuvântul deseori întrebuinţat de mistici pentru a-şi descrie experienţa este unire.

Detalii carte pe site-ul NEMIRA aici:
https://nemira.ro/in-cautarea-unitatii



25 iulie 2016

Am mai completat ceva la pagina despre care vorbeam în 23 iulie 2018, AICI.


24 iulie 2018
Despre
Casa FILIP de la Cluj
pe Pressone aici:
https://pressone.ro/casa-filip/



23 iulie 2018

Am fãcut azi o completare - dupã 10 ani...- la prezentarea cãrtii Dincolo, în adâncul nostru, apãrutã în 2008, epuizatã deja.

Ce spuneam atunci si ce am considerat cã trebuie sã adaug acum,
pentru a nu da sperante false pe un drum incomplet,
acum când stiu cã existã o cale realã care "functioneazã",
puteti citi AICI.

21 iulie 2018


Un film de animatie foarte interesant, original.


Birdboy. Copiii uitati
Psiconautas. Los ninos olvidados (2015)
Un film de Pedro Rivero si Alberto Vazquez.
L-am vãzut asearã pe CINEMAX.
Se va mai da si luni noaptea.
Nu e pentru copii sub 12 ani.
Foarte expresiv. Impresionant.
Despre maturizare într-o lume plinã de pericole...
Cine nu e interesat de asa ceva?

O idee despre film aici:
https://www.youtube.com/watch?v=QbPj4cxqTTU

Detalii pe CINEMAGIA.ro aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/psiconautas-los-ninos-olvidados-813185/

O pãrere avizatã aici:
http://www.art7.fm/psihonautii-copii-uitati-o-post-apocalipsa-animata/



18 iulie 2018
Editura HERALD anuntã aparitia unui nou volum de ALICE MILLER:
REVOLTA CORPULUI. Forta vindecãtoare a propriului adevãr.
cu o multime de exemple din lumea cãrtilor si a autorilor lor
care îsi exprimã prin ele viziunea proprie despre viatã
- viziune nãscutã fãrã sã stie din propria suferintã.
A se vedea Cuprinsul cãrtii pe linkul de mai jos cãtre site-ul Editurii HERALD aici:
https://www.edituraherald.ro/carti/revolta-corpului-detail

In Revolta corpului, Alice Miller analizeaza mai convingator decat oricand consecintele pe termen lung pe care abuzul din copilarie le are asupra trupului victimelor. Folosind experienta avuta cu pacientii sai si intorcandu-se la istoriile de viata ale unor mari scriitori, precum Marcel Proust, Franz Kafka si Virginia Woolf, Miller demonstreaza ca umilinta traita de copii, sentimentele lor reprimate de neputinta, furie si ura la adresa parintilor se manifesta la maturitate sub forma bolilor, fie ele cancer, accidente vasculare sau alte afectiuni grave, iar neputinta, lipsa permisiunii personale si sociale de a le constientiza la varsta adulta isi gaseste paralela in dependenta de substante care insoteste de multe ori starea de vid interior rezultata in urma refularii si a clivajului interior. Ca specialist ce nu s-a ferit niciodata de controverse, Alice Miller indeamna vehement societatea sa renunte la imperativul otravitor al poruncii biblice de a-ti cinsti si iubi neconditionat parintii si sa nu ofere iertare parintilor care, folosind metode tiranice de educare, au provocat suferinte de neconceput copiilor proprii.

Din nou o carte "groaznicã" pentru oamenii "cumsecade"...:)...


17 iulie 2018



Un documentar de vãzut neapãrat pe HBO:
Robin Williams: Vino în mintea mea
Detalii film pe CINEMAGIA aici:
https://www.cinemagia.ro/filme/robin-williams-come-inside-my-mind-2462437/

14 iulie 2018



Inepuizabil... multi documentat, profund reflexiv, inspirat, imaginativ, mereu nou...

Eric-Emmanuel Schmitt – Omul care vedea dincolo de chipuri,
Humanitas Fiction, 2018

Dumnezeul pe care îl venerez eu nu declanşează nici gânduri şi nici acţiuni negative. E un Dumnezeu care luminează, linişteşte, insuflă iubire. În loc să adâncească fisurile, sau să amplifice vrajba, el ne face să pătrundem în unitatea şi armonia Totului. Ne umple de recunoştinţă, nu de invidie. Ne înăbuşă frustrările sau ne arată cât de ridicole sunt. Ne înalţă, nu ne degradează, astfel încât tot ce zace în noi se aşază pe calea unei modeste smerenii. Dumnezeul acesta nu ne cere să ucidem, ne cere să iubim şi să perpetuăm viaţa.
- Dacă nu Dumnezeu, cine împinge la crimă? Religiile?
- Dumnezeu este focul. Religiile derivă din el ca un fel de răciri. Sunt diferite, dar conţin aceeaşi inimă, la originea lor arde aceeaşi flacără unică, universală. De ce se multiplică? Pentru ce sunt divergente? Din pricina unor factori secundari. Dincolo de vorbe şi concepte, focul persistă. Pentru a exprima inexprimabilul, profetul şi misticul transpun, traduc. Atunci intervine o scădere a temperaturii focului, o primă răcire. Pe urmă, textele circulă – modificate, rescrise.
E a doua răcire. Pentru a doua oară scade temperatura. Apoi, se stabilesc şi se definesc confesiuni, rituri, se construiesc Biserici. E a treia răcire. În cele din urmă, pentru a uni masele în mod clar, simplu, focul e înlocuit cu dogme. Ei bine, atunci se poate ajunge la frigul polar!
pag. 157

Detalii carte pe site-ul HUMANITAS aici:
http://www.humanitas.ro/humanitas-fiction/omul-care-vedea-dincolo-de-chipuri


Oamenii nu înţeleg nimic din cărţile mele. Mi le tipăresc, mi le vând, alţi oameni le cumpără, citează din ele, dar de citit, se citesc cum vrea fiecare. Mă doare omul.

De-a lungul pereţilor şi mobilelor răsună fragmentată, şoptită, ultima frază a Marelui Ochi:
- Mă doare omul.


Aşa se încheie convorbirea spumoasă dar foarte profundă, magnificã as spune, a cuiva care avea o listă de întrebări pentru Dumnezeu, de nedumeriri legate de aparenta nereuşită a proiectului divin intenţionat cu omul prin cele trei cărţi fundamentale: Vechiul Testament, Noul Testament şi Coranul.

O carte excepţională… izvorâtã dintr-un background impresionabil, admirabil.


9 iulie 2018


Eric-Emmanuel Schmitt (n. 1960)
Mai multe detalii despre autor pe site-ul HUMANITAS aici:
http://www.humanitas.ro/eric-emmanuel-schmitt

Recomandare de carte esentialã, autobiograficã:

Eric-Emmanuel SchmittNoaptea de foc
, Editura Humanitas

Este o relatare – foarte expresivă - a ceea ce K.G. Durckeim numeşte o experienţă a Fiinţei.


La 28 de ani, autorul-personaj pleacă într-o călătorie în Sahara împreună cu un prieten regizor, pentru a scrie un scenariu de­spre misticul Charles de Foucauld. În timpul expediţiei, se rătăceşte de grupul de excursionişti şi de ghidul tuareg şi este nevoit să petreacă o noapte singur în imensitatea muntelui Hoggar. Rămas fără mâncare şi fără apă, în frigul nopţii deşertice, simte cum se deşteaptă în el o forţă arzătoare care-i dă încrederea că nu e totul pierdut şi puterea să se întoarcă nevătămat, după un urcuş ca o cursă a supravieţuirii, un urcuş real şi simbolic totodată. Eric, occidentalul, intelectualul, filozoful raţionalist convins că oamenii sunt doar praf de stele în mijlocul universului infinit, îşi vede zdruncinate toate certitudinile: focul pe care l-a trăit ca pe o imensă împăcare, libertate şi bucurie salvatoare
poartă oare numele de Dumnezeu?

Detalii carte pe site-ul Editurii HUMANITAS aici:
http://www.humanitas.ro/humanitas-fiction/noaptea-de-foc



5 iulie 2018

Gustav Meyrink – Faţa verde, Editura NEMIRA, 2014


Înţelegea acum că aici începe marea prăpastie ce separă capacitatea de înţelegere a unei fiinţe normale, oricâtă imaginaţie şi credinţă ar fi avut, de cei ce sunt treji spiritual. Existau oare cuvinte pentru a descrie, chiar şi cu aproximaţie, cele trăite aproape neîntrerupt în acest scurt interval de timp?

Se gândi le nenumăraţii morţi care zăceau îngropaţi sub ruinele oraşului distrus. Era incapabil să simtă vreo tristeţe legată de ei: „Vor învia, chiar dacă într-o altă formă, până ce vor ajunge la ultima, la suprema formă, cea de <om trezit>, care nu mai moare. Natura însăşi va întineri mereu, aidoma păsării Phoenix.”

Noi simţuri încercau să se manifeste în el pentru a-i deschide lumea invizibilă ce se întrepătrunde cu cea vizibilă. În orice clipă vălul care încă o ascundea ochilor lui putea să cadă.

O nouă conştiinţă se adăugase conştiinţei umane obişnuite pe care o avusese până atunci, îl îmbogăţise cu capacitatea de a percepe lumea nouă, care o absorbea pe cea veche, fiindu-i tangentă, care o metamorfoza, lăsând-o în acelaşi timp să se perpetueze miraculos – asemenea florilor ce apar din muguri.
Vălul de pe ochi îi căzu şi el. Mult timp nu înţelese ce se întâmplă. Era ca cineva care nu ar fi văzut toată viaţa lucrurile decât în două dimensiuni şi care devenea brusc conştient de o construcţie tridimensională, pe care o priveşte multă vreme fără să priceapă despre ce este vorba.
Înţelesese treptat că ajunsese la capătul drumului pe care orice existenţă umană trebuie să-l parcurgă, căci acest parcurs este raţiunea ei secretă: să locuiască în cele două lumi.

Asemeni lui Ianus cel cu două feţe, Hauberrisser îşi putea arunca privirile în lumea terestră şi în lumea cealaltă, desluşind clar amănuntele şi lucrurile ce le compuneau:

Era un Trăitor
Al Lumii de Aici
Şi al Lumii de Dincolo.


2 iulie 2018

Începutul este ceea ce îi lipseste omului...

Gustav Meyrink - Faţa verde, NEMIRA, 2014
O carte de fictiune pe care o vor savura iubitorii de profunzime, de mister si de întelepciune ezotericã.

Pe ELEFANT încã mai poate fi gãsitã. Aici:
http://www.elefant.ro/carti/carte/fictiune/moderni-contemporani/fata-verde-219779.html

O recenzie a cãrtii poate fi cititã pe BOOKBLOG aici:
http://www.bookblog.ro/recenzie/ocultism-la-amsterdam/


28 iunie 2018

Rainer Maria Rilke – Note despre melodia lucrurilor,
Editions ALLIA, Paris, 2017

I
Noi suntem la început de tot, vezi tu.
Ca înainte de orice lucru. Cu
o mie şi una de vise în urma noastrã şi
fără fapt.

II
Nu mă pot gândi mai fericit să ştiu altceva
decât acest unic:
omul trebuie să devină un iniţiator.
unul care scrie primul cuvânt în urma unei
seculare
liniuţe.

XXXVI
Căci este aproape de importanţa unei religii această înţelegere: că, odată ce am descoperit melodia arierplanului, nu mai suntem indecişi în cuvintele noastre şi nici obscuri în deciziile noastre. Este o certitudine liniştită născută din simpla convingere de a face parte dintr-o melodie, deci de a deţine de drept un loc determinat şi a avea o atribuţie într-o vastă operă în care cel mai infimul valorează exact ca cel mai marele. A nu fi în plus este condiţia primară a înfloririi conştiente şi liniştite.



25 iunie 2018

Un articol clarificator despre ce este si ce nu este
PREZUMTIA DE NEVINOVÃTIE
pe CONTRIBUTORS aici:
http://www.contributors.ro/editorial/prezumtia-de-nevinovatie-2/?cfcc


25 iunie 2018

Muzica e dorinta incontrolabilã
de a face parte
dintr-o poveste fenomenalã.

...
Nu trãi fãrã a rãspunde chemãrii din sufletul tãu!


Ce frumos spus...

Muzica nu se întâmpla doar pe scena, doar în studio, în fata unui cor sau nici macar doar în fata pianului. Pentru mine, muzica e armonia dintre Om si tot ceea ce-l înconjoara. E iubire. E dorinta incontrolabila de a face parte dintr-o poveste fenomenala. Poate exprima orice îsi propune, chiar si fara cuvinte.

Nick Negrutiu aici:
http://www.bihon.ro/muzica-cu-un-bursier-la-baylor-university/1456943


24 iunie 2018

Desteaptã-te, Române!

Nimic mai înspãimântator decât aceasta pozã de familie. A unei familii decervelate, descreierisite, congenital proastã, însa hotarâtã, pregãtitã ca, începând chiar de sãptãmâna viitoare, sã se arunce cu forte mult sporite în rãzboiul împotriva tãrii si a institutiilor sale democratice. Sã anuleze, chiar prin fortã, însãsi esenta democratiei parlamentare, sã facã abstractie de protestele Opozitiei, ale societatii civile, ale organismelor internationale, ale formatiunilor politice surori din Partidul Socialistilor Europeni, ale feluritelor organizatii profesionale ale magistratilor. Si aceasta doar fiindca poate.

MIrcea Morariu pe CONTRIBUTORS aici:
http://www.contributors.ro/editorial/de%C8%99teapta-te-romane/?cfcc


22 iunie 2018

O gurã de aer proaspãt si o razã de sperantã în atmosfera sumbrã si sufocatã de minciunã în care ne-a aruncat acest Asalt concertat si încrâncenat al Rãului împotriva a tot ce este Drept si Normal:


O relatare la cald a serii de ieri din Piata Victoriei aici:

https://www.g4media.ro/

21 iunie 2018
Filosoful Mihai Sora,
la 101 ani, afirma, într-o postare pe Facebook, ca a fost bruscat de jandarmi la protestul de miercuri seara din Piata Vitoriei, el apreciind ca ”ne asteapta zile grele”.

”Daca un jandarm îmi spune „Miscã-te mai încolo, mosule!“, nu ma supar: pot întelege ca Jandarmeria româna vrea sa „elibereze“ cutare metru patrat din Piata Victoriei; nu e cea mai fericita formula de adresare, dar treaca! (am auzit atâtea, într-o via?a de om).

Însã când 10-15 bãieti (musculosi, bine hrãniti si echipati) mã turtesc în pãtrãtelul meu, ceva îmi spune cã Jandarmeria românã este, în clipa de fatã, altceva decât ar trebui sã fie.

Sursa: Hotnews


18 iunie 2018

Tocmai am descoperit cã s-a tradus în sfârsit în româneste cartea
scrisã de Susan Forward
Pãrintii toxici
,
carte apãrutã la editura Adevãr Divin.

Multe explicatii pentru propria functionare deficitarã, pentru propria nefericire putem descoperi acolo... Nu ca sã ne resemnãm cu situatia, ci neapãrat ca sã gãsim CALEA DE IESIRE de acolo. Iar primul pas, esential, al acestei cãi este CONSTIENTIZAREA.

Existã încã atâta orbire în societatea noastrã fatã de aceastã realitate. Si nu poti sã zici nimic cã îti ridici toatã lumea în cap...
Stiu din propria experientã. Mi-am pierdut si câtiva prieteni din aceastã cauzã... "Auzi? Sã dai vina pe pãrinti!"...
Sunt probleme pe care trebuie sã "le rezolve Domnul"... dacã vrea El... Noi nu putem decât sã ne rugãm...
si sã invocãm tot felul de texte pioase...

Asa cã mi-am câstigat un "bun renume" într-un anumit mediu: eu sunt cea rea, cea care criticã...
Nu e de mirare dacã am renuntat cu totul la întelegerea acestui mediu în care stãpâneste CEATA...

Odatã ce ai VÃZUT FENOMENUL cu ochii tãi - trãindu-l pe propria piele - nu mai poti sã te faci cã nu-l vezi. Mai ales când vezi si simti nenorocirea pe care o trãieste victima.


Câteva fragmente din aceastã carte - cu titlu atât de înfricosãtor (!)...- traduse de mine mai demult pot fi citite pe site: AICI

Ar mai fi una bunã de tradus si în româneste de aceeasi autoare.
Se numeste Mothers Who Can't Love: A Healing Guide for Daughters
S-ar traduce asa:
Aceste mame care nu stiu sã iubeascã
.


Sã vã povestesc un caz pe aceastã temã. Mama unei cunostinte are 80 de ani si este dreaptã ca un cãpitan. Are tinutã! Alãturi de dânsa, fiica sa, cunostinta mea (D.) stã cumva "pitulatã". De o viatã! Aceastã atitudine "pitulatã" a lui D. este generalã, adicã se manifestã si în fata altora. Este o "fatã bunã", cum se spune. Si toatã lumea din jur - mama, sotul, fiul, nora - asteaptã de la ea sã fie "fatã bunã". Doar cã D. este atât de disperatã de nefericirea în care se aflã pe toate planurile încât are uneori "gânduri negre". Nu vede altã iesire.
D. are un serviciu greu, stând în picioare cele 8 ore de lucru. Si sâmbãta si duminica dimineata devreme, când toti cei care au serviciu ar dormi un pic mai mult, eu le întâlnesc de regulã pe D. si pe mama ei deja la cumpãrãturi. Sau o vãd pe mama duminica dimineata înainte de ora 8 intrând deja în blocul fiicei, pe care o ia de odihnitã si cãreia îi face program de weekend. Iar D. nu stie de ce este atât de ametitã... Poza de mai jos este relevantã pentru aceastã situatie:



Nu de putin curaj are nevoie fiica din pozã pentru a se impune, pentru a se ridica în picioare - asa cum este normal.
Iatã de ce este nevoie de psihoterapie.




11 iunie 2018

O carte interesantã si impresionantã pe care tocmai am terminat-o de citit:
ACUARELE scrisã de Lidia Ostalowska, jurnalistã si scriitoare polonezã.
Despre Dina Gottliebova Babbitt, prizonierã si supravietuitoare a lagãrului de la Auschwitz.


Cartea a apãrut la editura Ratio et Revelatio, Oradea.
Detalii carte aici:
https://ratioetrevelatio.com/produs/acuarele-lidia-ostalowska/

În Polonia postbelicã pânã în anul 1947 au fost ucisi mii de evrei salvati din lagãr.
(pag. 137)

6 iunie 2018

Pentru arãdeni:
A început Târgul de carte OPEN BOOK de la ARAD, prima editie.
Detalii despre amplasare, orar, edituri participante si multe poze aici:
http://www.aradon.ro/targul-de-carte-open-book-s-a-deschis/2055092


4 iunie 2018

Jacques Castermane - Newsletter 140
Meditatie si stiintã
tradus integral pe blog aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.com/2018/06/jacques-castermane-meditatia-si-stiinta.html

Nimic nu este ireversibil! Atunci... meditati!

3 iunie 2018

Paradoxul religiei de Anca Manolescu în Dilema Veche aici:
http://dilemaveche.ro/sectiune/din-polul-plus/articol/paradoxul-religiei

Existã asadar, în religie, o tensiune incitantã între transcendentul liber de orice determinatii si expresia lui în forme cu necesitate mãrginite. Articularea între Infinit si „finitul“ expresiilor sale e una dintre marile teme ale religiei.
Iar paradoxul creste cu un grad, atunci cînd luam seama la specificul acestor expresii. Da, ele sînt forma, sînt expresie, sînt asadar cu necesitate marginite. Dar sînt construite în asa fel încît, mãrginite fiind, sã nu fie mãrginitoare.




2 iunie 2018


Bine de citit:

Sclavii aparentelor de Stela Giurgeanu în Dilema Veche aici:
http://dilemaveche.ro/sectiune/dilemablog/articol/sclavii-aparentelor

Puterea aparentei si darul de a ne minti îsi au originea,
pîna la urmã, în propria superficialitate.

Pericolul aparentei ne pîndeste la tot pasul. Cu cît sîntem mai nesiguri pe noi, cu atît vom crede cã tot ce zboarã se mãnîncã, devenind sustinãtorii gogoaselor pe care unii, înzestrati cu papagal, le vor vinde, spre propriul cîstig.



O oglindã a zilei...


27 mai 2018

Mizerabilii...
nu pot fi decât „naturali”… adică aşa cum sunt ei: greţoşi.

Insusi modul lor de a vedea viata si oamenii este greţos

Si modul lor de abordare este tot din gama greţos

Noutãti


19 mai 2018
Astăzi, mulţi părinţi nu înţeleg problemele psihologice ale noii generaţii.

Trebuie mai cu seamă ca copilul să aibă curajul să se opună părinţilor lui pentru a adopta propriul drum. Eu primesc foarte des scrisori de la părinţi care îmi spun: „Ce aţi făcut din fiul meu? El este atât de amabil de obicei. Zilele trecute ne-a scris o scrisoare în care ne reproşează tot ceea ce am făcut din el, pretinde că noi nu l-am lăsat să-şi dezvolte propriile capacităţi şi o grămadă de lucruri asemănătoare. Este teribil!” Răspunsul meu este atunci următorul: „Lăsaţi-l. Permiteţi-i o dată să vă spună tot ce vrea să vă spună, ceea ce este el, ceea ce a suferit din partea voastră fără să vă răspundă vreodată. Fiţi acel cineva care suportă suferinţa copilului, cea pe care l-aţi făcut să o suporte fără să vreţi. Şi veţi avea apoi cel mai bun prieten din lume. Dar lăsaţi-l în adevărul lui.”


Un alt fragment din dialogul consemnat în cartea L'Esprit Guide dintre Frantz Woerly si K G Durckheim.
POSTAT AICI:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2018/05/astazi-multi-parinti-nu-inteleg.html


18 mai 2018

O carte pe care mi-as dori sã o citesc în româneste:
Art & Physics: Parallel Visions in Space, Time, and Light de Leonard Shlain
Pe ELEFANT aici:
http://www.elefant.ro/carti/carte-straina/the-arts/the-arts-general-issues/art-physics-parallel-visions-in-space-time-and-light-paperback-809264.html
Poate o traduce cineva. Poate o remarcã o editurã româneascã...


17 mai 2018

Un nou chip al laicitãtii
Un articol foarte interesant în Dilema Veche de azi,
un articol scris de doamna Anca Manolescu

pe marginea discursul istoric al lui Emanuel Macron si a receptãrii lui
http://dilemaveche.ro/sectiune/din-polul-plus/articol/un-nou-chip-al-laicitatii

În cuvintele lui Macron rãzbãtea acea întrebare a Simonei Weil:
„O fãrîmã de supranatural nu e oare, pentru o societate,
de ordinul necesitãtilor vitale?“


La noi nu se pune problema...
Cãci politicienii nostri aflati la butoanele puterii sunt de o moralitate exemplarã:
nu mint, nu furã, nu ne sfideazã, nu fac legi strâmbe,
se gândesc numai si numai la binele nostru,
al celor multi pe care trebuie sã-i serveascã...

Putem sta linistiti. Putem conta pe ei. Viitorul tãrii e pe mâini bune.

Si mai ales NU DEZINFORMEAZÃ OPINIA PUBLICÃ...
adicã nu induc în eroare poporul naiv (sclavii aparentelor) care i-a ales...

cã ceilalti nu mai suportã sã-i audã...
Aparent, numai cu asta se ocupã. Dar, atentie, numai aparent! Asta e impresia noastrã.
Ei sunt de fapt PRIGONITI... pentru binele pe care îl fac...

Ei "ne asigurã cã", ei "îsi asumã rãspunderea"...

Competenta si responsabilitatea fatã de un popor întreg sunt cuvinte fãrã nici un continut real
pentru insi aflati sub un nivel MINIM de constientã si de constiintã,
care nu vãd mai departe de interesul si de solidaritatea de gascã.
Ar însemna sã le ceri imposibilul...

Si totusi...imposibilul acesta pare sã fie e o chestiune de timp...
N-ar strica ca cei îmbãtati de euforicul "Pentru cã putem!" sã vadã filmul Nosso Lar
sau cã citeascã cãrtile scrise "de dincolo" - foarte plauzibile! -
ale Monseniorului Robert Hugh Benson
despre cum ne vom întâlni fiecare - absolut singuri, nu în gascã - cu ceea ce am semãnat aici, în aceastã viatã.
Si cum nu vom scãpa din mediul meritat (pe mãsura noastrã) pânã nu ne asumãm responsabilitatea propriei vieti.
Pãnã nu recunoastem realitatea, adevãrul propriilor motivatii ale actiunilor noastre.
Pentru cã scopul vietii este evolutia umanã.
Chiar si pentru cei care se cred mari si tari si nu dau socotealã nimãnui.

O vizitã în lumile inferioare AICI


16 mai 2018

Si pe la 40 de ani când copiii pãrãsesc cãminul...

Şi la 18 ani, copiii părăsesc casa. Atunci vine ziua când femeia - care la început a fost o tânără fată, soţie, mamă -, acum că copiii au plecat – poate spune: „Eu pot fi Louise sau Francoise… Pot fi eu însămi.” Ea poate începe o nouă viaţă. Atunci, femeia de 45-50 de ani poate începe o viaţă personală, pe care nu a putut-o trăi înainte. Dar este un moment foarte important pentru ea să ştie să se separe de viaţa pe care a trăit-o până atunci şi să înceteze să joace rolul pe care l-a jucat. Există mame care nu pot înceta niciodată să joace rolul de mamă. În timp ce alte femei spun: „Eu vreau să trăiesc ceea ce sunt în fond.” Ea poate să înceapă o nouă viaţă. Tocmai această parte a vieţii conţine cea mai mare şansă.

Şi pentru bărbat?

Astăzi, în psihologie, se pune şi problema bărbaţilor de 40 de ani: depresia bărbaţilor de 40 de ani…

Despre ce este vorba? Este bărbatul care a reuşit. În general, bărbatul de la 20 de ani are o anumită idee despre ce urmează să facă. El speră ca într-o bună zi să câştige bani pentru a-şi asigura existenţa, să aibă o familie. Şi, la 40 de ani, el ajunge tatăl unei familii de doi sau trei copii, cu un venit asigurat. Are ceea ce îi trebuie. Biftecul lui. El a reuşit… Şi apoi ce? „Acum, ce urmează? Încotro? Am tot ceea ce îmi trebuie, dar ce mai urmează?” Şi astfel, el cade într-o groapă pentru că nu are un răspuns. El poate să-şi spună: „Pot merge şi mai departe.” Să aibă un loc mai bun în serviciul său. Dar în fond el se simte „ajuns” în momentul în care are tot ceea ce îi trebuie pentru a-şi trăi viaţa existenţială.

El cade într-o groapă, pentru că rămâne în el, neştiută, o nostalgie mai profundă. Pentru cel care nu este numai bunul mic burghez, ci are şi o altă vână în el, se deschide deodată un abis.


Un alt fragment din acelasi dialog consemnat în cartea L'Esprit Guide
dintre Frantz Woerly si K G Durckheim:

https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2018/05/si-pe-la-40-de-ani-dupa-ce-copiii.html


14 mai 2018

Ce este căsătoria? La început un bărbat şi o femeie se întâlnesc. Există o mare iubire sau o mare pasiune. Şi se pleacă pe această bază. Ajunge aceasta pentru a face un mariaj fericit?



Din dialogul consemnat în cartea L'Esprit Guide dintre Frantz Woerly si K G Durckheim.

Cititi mai departe pe blogul destinat lui KGD aici:
https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2018/05/ce-este-casatoria-la-inceput-un-barbat.html

10 mai 2018

„Fiţi perfecţi, aşa cum şi Tatăl vostru din ceruri este perfect.” (Matei 5,48)
sau despre „perfecţiune” în mijlocul vieţii ordinare…


Père Francis Dekeyser în Lettre nr. 152 de la Bethanie
Tradusã integral azi aici:

https://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2018/05/francis-dekeyser-fiti-perfecti-sau.html#more


8 mai 2018


George baron Lowendal - Fãrã cuvinte

Frumuseţea vârstnicului este expresia unei vieţi trăite.


George baron Lowendal - Clopotarul

Un fragment pe aceastã temã, din dialogul dintre K G Durckheim si Frantz Woerly,
tradus azi si postat pe blogul destinat lui KGD aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2018/05/frumusetea-varstnicului-este-expresia.html




7 mai 2018

In memoriam Doina Cornea: scurtmetrajul PÃPUSA
pe PRESSONE aici:

https://pressone.ro/in-memoriam-doina-cornea-scurtmetrajul-papusa-video/
Scrisoarea respectivã, adresatã celor care nu au încetat sã gândeascã, e postatã integral
AICI

6 mai 2018



Pânã nu mi-am recuperat credinta nu am fost în stare de nimic...
Doina Cornea

Câteva pagini din SCRISORILE DESCHISE
de-a lungul timpului
...atât de actuale ca pledoarie de fond...
ale Doinei Cornea.
AICI
Suntem uimiti: cum de viata noastrã si-a pierdut elanul, speranta, calitatea; cum de ne simtim atât de blazati, atât de îmbãtrâniti? Nu ne dãm seama în ce mãsurã frica de a fi "noi însine", cu alte cuvinte trãdarea adevãrului nostru lãuntric, din lasitate sau interes, ne ucid viata interioarã, ne paralizeazã gândirea, curajul, creativitatea, reducându-ne în cele din urmã, la dimensiunea noastrã pur vegetativã.
...
Spiritul este o fortã; voi vorbi despre necesitatea întoarcerii la spiritual.
...
Interioritatea, în punctul ei central, este locul în care fiinţa noastră comunică cu Fiinţa universală. Acesta este locul adevărului şi partea cea mai apărată din noi. Dacă nu ne centrăm viaţa în ea, ne înstrăinăm, ne pierdem identitatea.



...ce naivi eram noi atunci (1989-1990) si ce bine vedea dânsa...
câtã dreptate avea...


1 mai 2018

Cum am putea uita de miturile vechi care stau la începuturile tuturor popoarelor;
miturile cu dragonii care se schimbă în momentul extrem în prinţese; poate că toţi dragonii vieţii noastre sunt prinţese care nu aşteaptă decât să ne vadă frumoşi şi îndrăzneţi.


Rainer Maria Rilke - Scrisori cãtre un tânãr poet
Mai mult aici



29 aprilie 2018

Rainer Maria Rilke - Scrisori cãtre un tânãr poet
În traducerea lui Ioan si Ulvine Alexandru...
Altã recomandare nu mai e necesarã...

Periculoase şi rele ne sunt doar acele tristeţi pe care le porţi printre oameni pentru a scăpa de ele în sporovăiala generală...

Momentele noastre de tristete sunt momentele în care s-a născut ceva nou în noi, ceva necunoscut...


Cu cât suntem, trişti fiind, mai liniştiţi, mai răbdători şi mai deschişi, cu atât mai adânc şi nestrămutat intră noul în noi, cu atât ni-l însuşim mai bine, cu atât mai mult va deveni destinul nostru...


Lumea a trebuit să înţeleagă într-un sens nou atâtea noţiuni care se referă la sensul evoluţiilor şi al mişcării şi încet va învăţa să descopere că ceea ce numim destin iese din oameni, nu intră în ei din afară.

Cum s-a înşelat lumea multă vreme în ce priveşte mişcarea soarelui, continuă să se mai înşele asupra mişcării celor ce vin. Viitorul e fix, dragă domnule Kappus, noi însă ne mişcăm în spaţiul nemărginit.

Şi dacă vorbim din nou despre singurătate, devine din ce în ce mai clar că în fond nu-i ceva ce poţi alege sau părăsi. Suntem singuri. Poţi să te înşeli asupra acestui lucru şi să faci ca şi cum n-ar fi aşa. Asta-i tot.Cu cât e însă mai bine să ne dăm seama că noi suntem totul, ba chiar să plecăm de aici!

Un fragment din carte - din care am selectat mai sus - postat azi aici




25 aprilie 2018

Frantz Woerly - Spiritul ghid. Convorbiri cu Karlfried Dürckheim

Fiinţa umană face parte din două realităţi: Realitatea existenţială şi Realitatea esenţială, cea care dirijează fiinţa profundă şi care reprezintă divinul din om. Chiar şi oamenii care nu ştiu nimic despre aceasta sunt ei înşişi înrădăcinaţi într-o Realitate mai profundă. Este important să avem o bază unde suntem cu adevărat „în casa noastră”. Există în viaţă sau pe calea interioară momente periculoase, pline de durere sau de surpriză, bulversări, morţi, catastrofe sau momente de mare bucurie în care fiecare poate simţi pe neaşteptate o calitate diferită şi faptul că viaţa existenţială, adică existenţa noastră în timp şi spaţiu şi care îl preocupă pe eul omului, nu este totul.

Astăzi, în Occident, noi suntem la punctul acesta, şi mulţi oameni resimt aceasta în care ceva nou se apropie de noi. Ceea ce alcătuia viaţa tradiţională dispare încet-încet şi îşi pierde forţa. Este deci un moment în care fiecare este chemat să reflecteze asupra a ceea ce reprezintă viaţa pentru el însuşi.

Cititi mai mult pe blogul dedicat lui KGD un fragment consistent tradus azi aici:
http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro/2018/04/frantz-woerly-spiritul-ghid-convorbiri.html




Continuarea paginii:

Pentru reducerea timpului de încãrcare a paginii de start am fãcut un ISTORIC al paginii de start,
sectionat (deocamdatã) în 4 pagini.
In timp vor fi mai multe.

Posibilitati de NAVIGARE

Spre pagina 1 de istoric a paginii de start aici

Spre pagina 2 de istoric a paginii de start aici

Spre pagina 3 de istoric a paginii de start aici

Spre pagina 4 de istoric a paginii de start aici